Universul, ianuarie 1893 (Anul 11, nr. 1-25)

1893-01-02 / nr. 1

Universal No. 1, căci reservoarele sug mereu apă din mare. Când se începe spargerea, corabia începe să se cufunde cu partea de dinapoi. In a­­cest timp partea de dinainte se ridică, a­­deseori până de-asupra gh­e­ții. Se înțelege ca sub presiunea aceas­ta enorm ghiața se sfărâmă. In tot timpul acesta apa fier­binte e aruncată în suluri groase peste gh­iață. Cea mai puternică din bastimen­tele acestea e „Nurtaga“ aflător în por­tul Hango (Finlanda). In acest port, ghiața e groasă de 1 metru. Ceața, întunerecul și zăpada Dar navigatorii din mar­ea Nordică n’ar­ de a se lupta numai cu blocurile de ghiață. Ceața continuă, întunerecul profund al nopților, viscolele, aburii mărei, imposibi­litatea observărilor astronomice, munții de apă ridicați de vânturile violente polare— în sfârșit totul pare că conspiră în aceste părți în contra sărmanilor marinari. Primejdiile acestea sunt mărite prin as­primea vântului. Și aceasta e o primejdie mai gravă de­cât toate și împotriva lui e imposibil de luptat. Funiile inghiață, se înțepenesc fă­când cu neputință ori­ce manevră. Afară de aceea fulgii de zăpadă cad mari și deși. Ei înghiață grămădindu-sa în mase enorme pe bordurile corăbiilor. Sub greu­tatea enormă a zăpezii, corăbiile sunt a­­menințate să se cufunde în ori­ce moment. In tot cazul ele se mișcă cu o greutate nespusă. Cele arătate mai sus sunt numai o pa­lidă descriere a mizeriilor ne mai­pome­nite, pe cari le sufer marinarii, în mările dimprejurul Scandinaviei. Bandiții în Suedia Ținutul Helsingborgului e bântuit de câtă­va vreme de o bandă foarte îndrăz­neață de tâlhari, cari bagă groaza în oa­meni. Furturile și spargerile se țin lanț. Intr’una din nopțile trecute 16 indivizi mascați și bine înarmați au spart poarta casei directorului casei de păstrare din Beling. Apoi 3 dintre ei i-au spart ușile casei și au­ intrat în odaia lui. Găsindu’l dor­mind, l’a fi luat, l’au trântit jos și chinu­­indu’l grozav l’au făcut să le dea cheile de la casa cu bani. In timpul acesta cei 3 tovarăși așteptau în curte și su­portă gata să le dea mână de ajutor. Tâlharii au luat toți banii gata ce se aflau­ acolo, în sumă de 50.000 de fr. De hârtiile de valoare nu s’au atins de loc, cu toate că erau hârtii reprezintând vr’o câte­va milioane. Poliția n’a putut pune mâna nici până acum pe îndrăzneții tâlhari. Nord. de când era ministru de finanța în­­ 1886 ar fi oprit publicarea raportului ingineru­lui Rouseau în privința canalului Panama D. Carnot nu a cunoscut atunci vr’un ra­port Rousseau, de­cât aceea ce d. Baihaut comunicase consiliului de miniștri. Se asigură în palatul de justiție că d. de Franqueville va da o ordonanță de neurmărire în favoareea senatorilor și de­putaților urmăriți și că va cere o autori­­tate de urmărire contra d-lui Baihaut. Comisiunea de anchetă a hotărît să se ocupe cu sindicatele de emisiune Panama și cu negocierile antreprenorilor pentru a cerceta dacă membrii parlamentului sunt amestecați la aceste emisiuni și la aceste tratări. Un ziar anunță că d. Arton ar fi fost intervievat la Londra, el ar fi declarat că o jumătate de milion ce se pretinde că a fost încasat de un ziar din Moscova era destinat pentru un ambasador al unei puteri amice Franței ale cărei încurcături financiare duse loc altă­ dată la Berlin la oare­cara^comentarii. „Le Matin“ zice că d-nii Villiers și Schü­tzem­berger, însărcinați cu contra ex­pertiză în autopsia d-lui de Reinach con­chid că nimic nu autoriză a presupune că d. de Reinach a fost otrăvit. Urmarea procesului Paris; 30 Decembre. D. Fontane declară că până în 1885 fusese însărcinat cu serviciul Presei. El nu împărțise de­cât 60.000 franci. De la 1885 în­colo a fost secretarul intim al d-lui de Lesseps. D. Gotta zice că rolul lui a fost forte neînsemnat, cu totul teh­nic. In privința celor 2 milioane date d-lui Hébrard, directorul ziarului „Le Temps“, d-lui Reinach și unui antreprenor, d. Eif­fel declară ca avea nevoie de influența și de concursul acestor trei persoane. Tribunalul a trecut în urmă la ascul­tarea martorilor. D. Flory, expert, zice că d. Eifel pri­mise din întreprinderile sale 33 de mili­oane și că nu cheltuise de­cât 10. Audiența e ridicată. Se asigură că judecătorul de instrucție a ascultat pe d-nii Freycinet și Floquet în calitate de martori. Se adună oamenii,o ridică pe bietul om de jos și glumețul e dus la spital. Aci, după o scurtă suferință, sărmanul om a murit. Paris 30 Decembre. Paris, 30 Decembre. Paris, 30 Decembre. Pălării ultima Noutate La administrația „Universului“, strada Brezoianu No. 11 a sosit un mare asorti­ment de pălării cari se vînd cu urmă­toarele prețuri: Pălăria „Libertatea“, tare, diferite cu­lori, cu căptușală de satin, Lei 5,80 buc. Idem, fără căptușală, Lei 4.90. Pălărie „Transilvania“, moale, culori ne­­­­gru și castanie, cu căptușală de satin, 1.4.50. Idem, mai ordinar’, Lei 2.90 Pălăria, „Banat“ mole, lei 1.90 bucata. Pălăria „Marinar“, albastru închis, pen­tru copii, Lei 2.90. Pălărie roșii brodată cu șnur de mătasă pentru copii, Lei 2.40. Pălăria „Libertatea“, nu se­ va putea găsi în București nici cu 12 lei. Afacerea Panama (Prin fir telegrafic•) Paris, 30 Decembre. O notă „Havas“ desminte alegațiunea ziarului „La Cocarde“ că d. Sadi Carnot 70 i -a* Un sfat pe izi­ on contr­a diareei. ■— Fierberi într’un li­tru de apă, 15 grame de orez spălat; in­fuzați apoi în vreme de trei ore două-trei grame de scoarță de portocală. Strecurați și topiți în amestec 50 gra­me de zah­ăr. Isprava luî Făcălaț Costache Nicolae Făcăleț e om lacom. De Cră­ciun a răbdat, dar de­mnul nofî vrea să se inglin­­disea sed și el, — căci om e ! La parale nu se apucă căci îî e frică să bage mâna în buzunarul cui­va, nu de alta, dar ca să nu fie prins. A pândit momentul când magazia de lemne a d-lui Soare Petrescu era singură și a furat o săni­uță și un zecimal. Tîrîș-tîrîș, se duse, bietul om — de asudase!— până la un cunoscut și vîndu aceste scule cu 11 franci. Acuma, când e mare nevoe de lemne, asemenea unelte au­ trecere... Ce chef era să facă Costache Nicolae! Cu „fa­­călețul“ avea de gând să se îndoape și cu „chi­lul“ să bea. A fost sortit, vise, ca să intre curat în anul noul căci a fost prins de poliție și i s’au luat banii. Face omul revelionul la arest. Ifirma din Piața Amzei Cel mai bun om la trezie, câte­odată e rou și primejdios când se îmbată. Penciu Gheorghi, precupeț din piața Amzei, se apucase, după băutură la trântă, în glumă, cu co­legul seu Nicolae Iordan. Dar era alunecoș. Penciu căzu jos așa de rău, în­cât rămase lat, jos.­ ­"23 Descoperirea zilei Biciclul medical.­ Până acuma biciclii și triciclii au fost numai considerați ca buni pentru desvoltarea forțelor musculare ale picioarelor adică ei au fost o bună gimnas­tică pentru picioarele ce le întrebuințează. Dar acum doctorul Hammond făcu din velocipede un noi­ mijloc de cură pentru boalele nervos £?e neescluzând nici paralisia. Se știe că un paralitic n­u se găsește în echilibru stabil pe biciclu, care e des­tul de nestabil pentru noi, cari avem posesiune absolută asupra nervilor nostru, deci pentru bieții paralitici va fi trebuință ca cine­va să ’i însoțească în­tot­deauna în escursiile lor pe bicicle. Hammond face experiențe continue asu­pra bolnavilor de nervi și pe paralitici ’î conduce el singur; el a vindecat pene a­­cum trei bolnavi de paralisie infantilă și un cas de paralisie nevrotică. In lucrarea sa pe care a publicat-o în această privință recomandă și bolnavilor de neurostenie—boala la modă mai ales la femei—velocipedul. Bine crim­i In Ungaria Citim în „Tribuna“ din Sibiu , Economul Martin Tolhi din Mohaciu ’și a omorât în noaptea de Anul­ Nou nevasta din causă că aceasta ’i-a devenit necre­dincioasă, înainte de comiterea crimei, Toții a osperat bine cu mai mulți prie­teni, pe care ’i-a invitat la cină. El s’a îmbetat și, după ce societatea a părăsit casa, ’și-a străpuns nevasta cu un cuțit lăsând-o moartă pe loc. După aceia cri­minalul monstru s’a dus la socru sau și cu sânge rece ,i-a povestit cele întâm­plate. In ziua următoare asasinul a fost arestat. Despre o altă faptă criminală se a­­nunță din Segh­edin. Un anume Mihail Ci’deg, țeran, venind la 2 c. mort de beat acasă, nu a găsit pe nevastă la aci, de­oare­ce aceasta fugise. Șeia biata ce o așteaptă. Furios pentru aceasta, Ördög s’a aruncat asupra copilei sale de 3 ani și a început a o călca cu picioarele până ce­­ i-a scos amândoi ochii. In cele din urmă aîi sărit vecinii și au scăpat pe biata copilă din mâinele mons­trului. Ördög­­ și-a mai omorât acum câți­va ani un copil, pentru care faptă a stat trei ani în temniță. CAFEA Rio Calitatea II . . . Kilogr. Leo 2.80 Gafea regală (ch­oria) pachet de 175 gr. „ 0.30 ZACHAR bucățele și căpățînă. . _ „ „ 1.15 De vânzare la administrația ziarului­­„Univer­sul“, Strada Brezoianu No. 11, Bucuresc î­­ n Rio „ I » . • „ n 3.20 „ Salvador. . ... . „ „ 3..>0 „ Martiniéi­........................ „ „ 8.70 „ Ceylan ...... „ „ 4.20 „ Moca. ..... „ .. 4.70 pe care numar să o iubească ca un nebun. Servitoarea, care era de la țară a crezut tot. A doua zi s’a dus la Nelly. Aceasta i-a spus așa: Să iei un ficat de cocoș roșu și o inimă de porumbiță albă, să le ferice la­olaltă, apoi să le toci așa de mă­runt, până s’or face ca praful. O să’ți dau atunci o rugăciune pe­ care să o citești în fața prăvăliei adoratului tei, dar în ace­­iaș clipă să arunci în prăvălie și praful fermecat. — Bine, dar de unde să iau cocoșul roșu și porumbul alb ? întrebă serviturea. — N’ai de unde ? — Nu. — Atunci e cam greă, răspinse Nelly. Uite ce, pentru tot dă­mî 50 de fr. și fac eu. Me mulțumesc cu atât cu toate că de la unii capăt cu mult mai mult!“ Servitoarea alergă acasă și într’o clipă aduse cei 50 de fr. adică toate economiile ei. Nelly îi zise să vie peste 3 zile. In timpul acesta ghicitoarea luă o bucățică de carne ordinară, uscată bine, o tocă până o făcu ca praful. Când a venit Maria i s-a dat zicând că e ficat de cocos roșu amestecat cu inimă de porumb alb. Apoi i-a mai dat și o carte în care i-a arătat o rugăciune lungă, ca s’o citească. Servitoarea a luat praful și cartea și s’a dus înaintea prăvăliei adoratului. A­­jungând acolo, a aruncat repede „praful fermecat“ în prăvălie, și apoi a început, să citiască. Se înțelege, că sergenții ve­­zând-o au crezut, negreșit, că e nebună. Unul din ei s’a apropiat de fată ca să o lege. Fata î-a tras o palmă și a început să citească mai departe. Venind mai mulți sergenți au pus mâna pe ea și au­ dus-o pe sus la poliție. întrebată de cauza purtării ei stranie, Maria de rușine, n’a voit să respungă ci a început să plângă. Comisarul crezând că în adever­e nebună a ordonat să fie transportată la balamuc. Auzind de balamuc fata s’a aruncat la picioarele comisarului, căruia i-a mărtu­risit totul. Comisarul a arestat imediat pe ghicitoarea Nelly despre care s’a aflat, că a înșelat în chipul acesta peste 40 de servitori și servitoare, luându-le câte 20 — 30 — 50 de fi. Maria, care era foarte frumoasă a avut mai mare noroc, căci cârciumarul, văzând iubirea ei cea mare și aflând că e har­nică a luat-o de nevastă. Nunta s’a făcut cu chef și cu veselie în ziua de anul nou. O regulă de bună-cuviință pe zi Nu se cuvine a-țî scuipa degetele J când împărțești cărțile de joc. E cât se poate de urât, pornit cu el spre orașul Corte. Pe cânii scoborau pe o cărare strâmtă un deal mare, pe o parte a căruia era un prăvăliș gro­zav ce da în rîul Golo, escorta întâlnește un car mare prăvălii in mijlocul drumului. De trecut era imposibil cum erau ei în șir. Brigadierul desfăcu legăturile ban­ditului ca să poată trece ast­fel unul câte unul. Albirtini, văzându-se liber, nu evită un moment ci se aruncă pe coasta aceia prăpăstioasă, până­ în riu. Jaodirmii au tras asupra lui o mulțime de focuri de revolver, fără însă să-l atingă. Banditul scăpase iarăși. Brigadierul a pornit în oraș. A doua zi el s-a dus la părinții ban­ditului, cărora le-a spus în ce situație cri­tică se află din cauză că a scăpat pe Al­bertius. „De­sigur, zicea el, că autoritățile me vor degrada și pe urmă mă vor băga în pușcărie.“ El porni plângând acasă. Peste două zile Albertha auzind de a­­ceasta a venit singur și s-a constituit pri­zonier în mâinile brigadierului. Banditul onest a fost trimis la închi­soare. Poporul de acolo crede că el va fi pedepsit foarte ușor numai din cauza mă­­rinimiei sale, nemaiauzite până acum, față­ de brigadier. PRAFUL DRAGOSTEI sau­­ NEBUNA CUMINTE O servitoare din Berlin cu numele Ma­ria Gold, făcuse nu de mult cunoștința u­­nei ghicitoare istețe și pișiciere din acel oraș, numită Nelly. Amendouă se întâlni­seră într’o duminecă la o grădină publică. Ghicitoarea întrebă pe Maria de una și de alta și apoi veni vorba la dragoste. Naiva servitoare ii mărturisi, că iubește foarte mult pe un toner cârciumar, dar că nu știe cum să facă să o iubească și el pe ea. Ea și-a spus numai de­cât profesia și a rugat pe Maria să vie la ea a doua zi, căci îi va da leacul, cu care va putea face Lucruri din toti lumea Nunțile de argint în familiile prin­ciare.—In anul 1893 își vor serba nunta de argint următorii membrii ai familiilor princiare: La 11 ianuarie marele duce Ferdinand IX de Toscana și prințesa Alice de Par­ma. La 19 ianuarie ducele Alexandru de Oldenburg cu princesa Eugenia de Leuch­tenberg ; la 26 ianuarie principele și prin­țesa Ludovic de Bavaria; la 22 Aprilie Regele Umberto al Italiei și regina Mar­gareta ; la 8 Iunie principele Alfonso al ambelor Sicilii conte de Caserta și prin­țesa Antonia și în sfîrșit la 28 Septem­­bre principele Ferdinand de Orleans, duce de Alençon și ducesa Sofia de Bavaria. Toți aceștia s’au căsătorit în 1868. Tot în 1868 s’au căsătorit: la 8 Mai­­, acum văduvitul duce Nicolae de Wü­ttemberg; la 13 Mai, văduva prințesă a ambelor Sicilii, contesa Girganti, născută Isabela, infantă de Spania , iar la 4 Iulie văduva ducesă Maria de Mecklemburg-Schwerin născută prințesă de Schawrzburg-Rudolf­­stadt.­­ Un bandit foarte cinstit.—Intr’una din zilele trecute a fost arestat la Broseca în Corsica, un bandit celebru cu numele Albertius. Jandarmii l’au legat în pădurea din apropierea satului acestuia și apoi în­ Sâmbătă, 2 (14 Ianuarie) 1893. S$ -­li a sa f­o­st 11 . La administrația ziarului „Universul“, Strada Brezoianu No. 11, a sosit un mare transport de sardele, pescuite chiar în anul acesta. Cutia de 310 grame cu 8—12 sardele bani 90, în loc de lei 1.90, cum se vinde în alte părți. Cine va cumpăra 15 cutii sardele, va primi una gratis. Un proverb pe zi Cine lucrează cu mierea își linge de­getele. (Românesc). Știri prin poștă. Franța.—La Paris au fost arestați trei nihiliști­ ruși: Dem­ski, Avramusky și Vo­­cekowski. Ei sunt în vârstă de 36, 25 și 23 de ani. Demski fusese expulzat acum 3 ani din Elveția. La el s’au­ găsit scrieri revoluționare și preparate chimice. Ei lo­cuiau la Paris sub nume false și au fost arestați în urma cererii guvernului rusesc. Tus­trei vor fi trimiși peste graniță. — Ziarul „Autorita“ din Paris anunță, că Papa va conferi anul acesta „Rosa de aur“ arh­iducesei Margareta Sofia, fiica Arh­iducelui Carol Ludovic și viitoarea regină a Würtembergului. * * * * A Italia. — Se scrie din Roma că, în urma taxelor proibitive de import, veni­turile statului de la fabricațiile naționale în 1892 au sporit cu 800.000 lei. — Un tener din Roma, la Campo Verano, Marco Nardi, a fost arestat. El a profanat mormântul logodnicei sale moarte, zmul­­gându-i florile de pe dânsul și voind să se îngroape și el. A fost dus, nenorocitul tânăr, la un spital de nebuni. * * Germania.—La Stuttgart s’a ținut de­­ună­ zi o mare întrunire politică. Oratorii au vorbit foarte violent în contra guver­nului și în contra reformei militare. La sfîrșitul întrunirei socialiștii au­ pornit pe străzi cântând cântece revoluționare.­ Ei au­ fost împrăștiați cu baioneta. 18 inși au fost arestați.­­ Toate partidele populare din Ger­mania , socialiștii, liberalii și democrații s’au coalizat ca să protesteze în contra nouei legi militare. S’au ordonat măsuri severe pentru menținerea ordinei. Austro-Ungaria.­­ Comisiunea finan­ciară a camerii maghiare a desbătut zilele acestea proiectul de lege privitor la diur­­­­nele deputaților. Comisiunea a decis ca deputații să primească în loc de diurne un onorar de 2.200 fi. plus 800 pentru soc CENUȘĂREASA PARTEA A DOUA MADRIA-MAGD­ALENA XI Regimentul „Dă’mî un gheroc negru, Jacques, ve­chea uniformă africană, e un suvenir, un fel de moaște... După ce se îmbrăcă, marchizul descinse în sala de mâncare. — D. marchiz n’a zis câte tacâmuri să a* puc, observă Jacques. — Așa e, dar nici eu­ nu știu. „Drace, continuă marchizul gândindu-se, vom fi colonelul și eu, apoi cei patru co­mandanți ai regimentului, asta face deja ș­ase tacâmuri, sper că o să mai vie și adjutantul-maior și alți câți­va ofițeri. „Aș­ vrea să pot ospăta tot regimentul. „In orî­ce caz să se pue 12 tacâmuri. Când vei vedea sosind musafirii o să mai Vri adăoga dacă va fi nevoe. . ■“V­’echizul trecu apoi în salon și în timp uom>-zilej de minute stătu la fereastră consultând mereu ceasornicul. De­odată se auzi zgomotul unei caval­cade pe șosea. — Iată-ț­i strigă el. Și se repezi în ușa care dedea spre pe­ron. Deja se auzi sunetul clopotului de la poartă. Jacques, Finnin, grădinarul și rândașul așteptau acolo. Vizitiul deschise poarta. Zece călăreți intrară în curte și descă­­lecară imediat. Servitorii apucară hățurile cailor și îl duseră în grajduri. Marchizul eși întru întâmpinarea musa­firilor. Intinzând colonelului amândouă mâinile, el zise : — Iată, domnilor, ce­va să zică ora militară: tocmai bate două­spre­zece. — Generale, răspinse colonelul, acești domni împreună cu mine îți mulțumim pentru primirea amabilă ce ne faci și te rugăm să crezi în simpatia noastră res­pectuoasă. Marchizul luă cu familiaritate brațul co­lonelului și strigă vesel : — Domnilor, colonelii d-voastră ne des­chid drumul, urmați ne’ In salon colonelul luă iar cuvântul: — Generale, zise el, permite’mî de a’țî prezenta acum pe acești domni pe cari i-am invitat în numele d-tale. — Ii primesc ca pe niște vechi prie­teni­­ răspinse marchizul. Fie­cărui ofițer prezentat de colonel, bătrânul marchiz îi întinse mâna cu căl­dură. Toți fuseseră prezentați, afară de unul care stătuse cu modestie îndărătul cama­razilor ș­l mai în vârstă de­cât densul. Colonelul îl luă de mână și aducendu-l în fața d-lui de Marpaix: — Generale, îi zise el, am onoarea de a-ți prezenta pe comandantul Petru An­­glade. La acest nume marchizul tresări. — Anglade, strigă el, te cheamă An­ glade ? — Da, generalul meu. Și de oare­ce d. de Marpoix părea forte agitat, colonelul întrebă: — Ți-e oare cunoscut acest nume, ge­nerale ? Marchizul se uita țintă la Petru. De­odată el ii apucă mân­­e : — Comandante, zise el, esti ruda unui vechiu soldat din Africa, anume Jerome Anglade ? — Sunt fiui lui, generalul meu. — Fiul lui! Ești fiul lui Jerome An­glade, al lui Jérome Anglade, viteazul vi­tejilor din al 8-lea regiment! „Ah! comandante, comandante... vino în brațele mele ! Marchizul îmbrățișă pe tânăr strigând: — Te îmbrățișez pentru tine și pentru tatăl mău ! Adresându-se apoi către ofițerii uimiți: — D-lor, le zise el, iată o surprindere la care nu ne așteptam ! Ah ! nu va pu­teți închipui bucuria ce simt... A vedea pe fiul lui Jérome Anglade a’l vedea co­mandant, ofițer al legiuni de onoare ! „Bucuria mea domnilor o veți pricepe când va vom­­ fi povestit ce a făcut în Al­geria sergentul Anglade pentru comandan­tul de Marpoix. El luă iar mâna comandantului Anglade și stringând-o cu emoțiune se uită mult timp la obrazul teutrului: — Da, zise el, semeni cu tatăl d-tale comandante. Intorcându-se apoi spre colonel și ofi­țeri : — Domnilor, strigă că nu sunt surprins de a vedea în fiul lui Jérôme Anglade, un ofițer superior! Fiul aceluia pe care l’am numit odini­oară viteazul vitejilor nu putea fi nici el de­cât un viteaz între viteji. — Oh ! generalul mei! ! murmură Petru Anglade încurcat. — N’am exagerat, amicul meu. „Ah, Jérôme Anglade ! Jérôme Angla­de ! continuă el cu emoțiune­ ale, domni­lor dacă am avut onoarea de a fi colone­lul regimentului d-voastră, onoarea de a fi general și plăcerea de ve primi astăzi, o datoresc lui Jérôme Anglade; fără din­­sul n’a­r mai fi de mult pe lumea asta. „Comandante Anglade, strigă marchizul, tatăl d-tale mi-a scăpat viața ! Se făcu o mișcare în grupa ofițerilor cari Se apropiată de betrân. Adânc impresionați, ei aveau ochii a­­țintiți asupra betrânului general și a te­norului comandant. — Da, colonele, da, domnilor, continuă d-l de Marpoix, datoresc viața curajului, prezenței de spirit și devotamentului lui Jérôme Anglade. Știi ceva despre asta comandante Anglade? (Va urma)

Next