Universul, iulie 1893 (Anul 11, nr. 153-179)

1893-07-01 / nr. 153

Universul No. 153h \i P­t­ 1­7 A­P­F Una sută pogoane VLSILituL, aproape de orașul Bacit­i, având pe lângă pământul arabil care e foarte productiv și pădure, viță de vie americană, fânat și altele. Doritorii să se adreseze la d. I­. Davidescu, proprietar cu­­ sediul la Caracal, str. Morilor. 706 (4) Se cumpără **11111 TTVi­S cu cel putin tre­i ca­ W IWS șiSeb merse culoarea de verde sau galben și cu prețul de 5.000 până la 7.000 lei. Oferte în scris să se trimită prin poștă la adresa O. Buzescu, str. Căprioarei No. 13. 705 Toate boalele de ficat, stomac și inimă se vindecă întrebuințându-se: AMA­R INDIAN al doctorului W. SIMON Aprobat de Consiliul superioar sanitar din România Arară că vindecă gălbinarea, atacurile de venin colica epatică, tumorile la ficat, inflamațiunea splinei, încuiarea de tranjă, disenterie, gastritele catarale, indigestiunile și ne­pofta de mâncare,­­durerile de stomac, durerile de cap, boalele ute­rine, încetarea perioolului, period puțin și întârziat, periodul cu durere, panglică, slăbirea vedere­, provenind din alterația sângelui și ficatului, ne­­vrosele, palpitație de inimă și idiopsia. AsaaraX indian este și­ cel mai bun curățitor al sângelui stricat, în urma boalelor ficatului sau ale efectelor de microbi și miasme palustre (băltoase).­­P^* Flaconul lei . Sute de certificate de persoane vindecate în România sunt la dispoziția publicului. Adevérat iluisr indian se află de vânzare la Drogheria „Centrală“ Mihail Stoenescu, farmacist, Str. Academiei No. 2, București, care îl trimete și în ori­ce parte din țară. — Adevăratul Amar indian va avea instrucție în limba română și va purta ștampila adivi ziarului „Universul“. Acest medicament daca nu va avea instrucțiunea cu ștampila ziarului „Universul“ se va considera ca falsificat, prin urmare nu se garantează efectul lui. JLwfe Important Adevăratul VAR HIDRAULIC spe­cial pentru tencuială cu garanție, se găsește numai la Depozitul meu­ din Calea Griviței No. 43, unde pentru cali­tatea sa am obținut medalia de aur. 716—(87) B. ALDASTRU. NI. ■weitaus« Casele din calea Călărașilor cu No. 184. Doritorii se vor adresa la d. Nae Vasi­­lescu, Calea Călărașilor No. 221, pro­prietara caselor.­­ 679—(8) o­­ frumoasă pălărie Frumoase pălării de vară, moi, de ori­ce culoare, se află spre vânzare la adm. ziarului UNIVERSUL, strada Bre­­zoianu No. 11, și la «Biuroul Calcula­tor», Calea Victoriei No. 150, numai cu Iol 1.90 bucata. Pentru d-nii agricultori și comercianți Maoamola de pânză empermintă cu­­* U^du­Idlo rata de cânepă soliditatea garantată, pentru învelit producte și ori-ce marfă, contra umezelei și ploaei, în ori-ce mărimi. La cerere prețul și probe. Se vând cu prețurile fabricei foarte ieftin la Bl. M­ t’IMM 629 10- Str. Lipscani 10. Furt prin spargere Brăila.—Rusandra Gh. Popa din Fă­­urei numai de invidiat nu e pentru bogăția ei. O duce cu sărăcia de azi pe mâine, muncind din greu­. Dar și cel mai sărac poate să fie in­vidiat. Dovadă că de­ună zi în lipsa femeei de acasă, s’a găsit un om care a spart ușa, a intrat înuntru și a furat mai multe lucruri de ale gospodăriei. Intorcându-se femeia, vede ușa des­chisă. Fuga la o vecină.... Vezi că’i era frică să nu fie ascuns înuntru și să sară la dânsa s’o omoare. In casă nu găsiră pe nimeni, ci nu­mai urm­ele devastării hoțului. Dar «gospodarul» nostru n’a avut noroc. El a fost prins și arestat. E un vecin din sat, Gheorghe Maxim. Ori-ce tuse vindecată orî-ce tuse se vindecă repede și sigur cu renumitele filfapine­ <âe Ciî sasă și» ale d-rului Bertelli, aprobate de consiliile sanitare din Italia și România și premiate la 6 congrese medicale. Adevăratele hapuri de catramină vor avea în interiorul cutiei o instrucție în limba română cu pecetia administrației ziarului «Universul.» Depozit general la Drogheria centrală Mihail Stoenescu, strada Academiei No. 2, București. Lei 3,75 cutia. TURBU­RĂRI­LE DIN PARIS — Plin fir telegrafic — Paris, 29 Iunie. Un consiliu de cabinet ținut în timpul serii a hotărât examinarea chestiunei reorganizării poliției. D. Lozé va fi în­locuit. El va fi numit, se zice, ministru la Atena în locul d-lui de Montholon care va fi trimis la Viena. Consiliul a făcut să înțeleagă d-luî Peytral, că demisi­un­ea sa ar fi preju­­diciabilă în momentul discuțiunii buge­tului și ar vătăma interesele republi­cane. Din partea sa, d. Carnot a stăruit pe lângă d. Peytral ca să-și păstreze portofoliul. D. Peytral a consimțit: Consiliul a decis că în caz când Ca­mera ar cere explicațiuni în privința politicei străine și a congregațiunilor religioase, guvernul le va da imediat. — Camera a respins cu 279 voturi contra 149 o propunere de amnistie pentru tulburările din cartierul latin. D. Dupuy a promis că va fi chemat față cu tinerețea din cartierul latin. — Consiliul municipal a votat un ordin de zi prin care îndeamnă popu­­lațiunea parisiană a se abține de ori­ce participare la serbările de la 14 iulie. Scandalul da la curtea prințiară din Bulgaria Un confrate primește din Bulgaria următoarele detalii relativ la incidentul cu generalul Nicolaeff și cu Tantiloff, comandant al artileriei, despre care A­­genția română ne-a transmis de acum patru zile o telegramă . Mercurea trecută a fost recepțiune la Palat. S’a prezentat toată lumea ofici­ală și mulți orășeni. Generalul Nicolaeff și comandantul artileriei Tantiloff s’au supărat pentru că s’a presentat prințului, înaintea lor, șeful statului major. Amândoui și au luat soțiele și au părăsit balul, fără ca să se prezinte prințului. Această demonstrație s’a observat i­­mediat și prințul Ferdinand a trimes un aghiotant la generalul Nicolaeff a­­casă să­ cheme ca să se explice. Ge­neralul a răspuns că nu poate să mergă pentru că s’a desbrăcat deja. Față cu acest refuz, generalul a fost arestat 48 ore și scos din activitate. Situația lui Tantib­ff nu este încă ho­­tărîtă. Prinderea unui falsificator în Galați Alaltă­ierî pe la orele 1 p. m., la gara Galați No­ 10, pe când trenul de București era în mișcare, sub­ comisarul Ghiță M. Vasiliu a pus mâna pe vechiul falsificator Iorgu Ionescu, găsind asupra lui tiparul, și bani turnați de el, piese a câte 5 lei, lire englezești și piese a câte un franc. Falsificatorul este depus la arestul poliției. — 2 — INTEM­PLERI DIN CAPITALA, aXi foarte g­rab­nică. O nenorocire s’a întâmplat în strada Franc­masonă. O doamnă, Elena Ștefănescu, locuind la No. 75, sănătoasă, de­odată căzu jos. Sărindu-i-se în ajutor, totul fu zadarnic, căci Elena Ștefănescu murise. Copila rătăcită O copilă de trei ani, rătăcită pe stradă, a fost dusă, la secția 25. Aviz părinților. Zarzavagiü origóinál Lui Ion Lăzăreanu nu-î place zarzavatul numai pentru gustul lui cel bun, ci și pentru că vîn­­zîndu-1, poți face parale. Din copilărie se uita cu ochi răvnitorî la oltenii cari întrează orașul, cu ceapă, mărar și alte „de­licatese“. S’a gândit, s’a respândit și și-a făcut următorul raționament: — E destul să am odată zarzavat, îl vînd cu preț și apoi cumpăr altul, îl vînd cu câștig­ și, tot așa, iată-m­ă negustor. A și realizat ideia, în paguba unui precupeț di­n hala Ghica. ’ Prins, asupra faptului s’aîi găsit la el 69 de lei și 90 bani. Apoi, cu paralele acestea nu putea să cumpere zarzavatul, să ajungă negustor și să nu debuteze prin a fi în gazdă la arest. Acuma, lacomul negustor de sigur că se căiește, dar prea târziu­. DESCOPERIREA ZILEI Cântecele paserilor.—S’a pus de multe ori întrebarea dacă odată cu starea fi­zică a unei paseri se modifică și cânte­cul ei. Căci trebue să se admită că pasările cu toate animalele mai mult sau mai puțin inteligente, încearcă impresiuni plăcute și neplăcute. Un naturalist englez, d. Morris Gibbs, a avut curiozitatea de a lumina acest punct de psih­­o-phisiologie animală și în urma observațiilor sale făcute asu­pra a 50 de feluri diferite de paseri, a ajuns la concluziunea că nici o em­o­­țiune, fie ea ori­cât de puternică, nu e în stare de a modifica cântecul păsă­rilor. Mamele chiar, cari își găsesc cuibul lor gol cântă ca și în cele mai fericite momente ale vieței lor și d. Gibbs n’a putut observa nici o deosebire între a­­ceste cânturi și acelea în circumstanțe ordinare. Un caz tragic la Ialomița Niculae Țiganu din com. Bucu, jud­ Ialomița era bolnav de 4 ani de zile. Bietul om, pe lângă, că era paralizat puțin dar suferia și de epilepsie. Destul l’au îngrijit cei de-acasă, dar degeaba a fost totul. Intr’una din serile trecute el s’a spânzurat cu o sfoară, de lână de un par. Ast­fel și-a pus cap­ăt suferințelor. ---­----------------------------------------------- O sinucidere tragica la Suceava Băiatul Dumitru Josub Pricop, avea numai 16 primă­veri în spate ; el era lucrător la fabrica de lumânări din co­muna Fărcașa, județul Suceava. Bețiv nu era, plictisit de viață nu putea să fie, căci abia dăduse cu nasul de viață. Cu toate acestea însă stătea de la o vreme mohorît. Poate se amorezase, poate că a moștenit vre-o boală sufle­tească. Cine știe ? — Aș fi lumea de acum,—zic babele făcându-și cruce. Băieții se strică de vreme și nici nu le cresc tuleii sub nas și se iau după fete. Ce era pe vremea noastră­? Doamne ! doamne ! Flăcăi nu tufă ! Ce lume haină ! Poate așa ar fi vorbit și despre săr­­manul Dumitru care într’una din zi­lele trecute, și-a pus gâtul pe șinele drumului de fier, tocmai trecea un tren cu vagoane pline de lemne. Vagoanele au­ retezat gâtul nenoroci­tului tânăr care a murit imediat, își poate, ori­cine închipui întristarea rudelor și a cunoscuților lui. Căci Du­mitru era băiat harnic și muncitor. Parchetul făcând cercetările cuvenite a dovedit că moartea i-a fost voluntară și a autorizat înmormântarea. — Să te ferească cl­ zeu de așa ceva zicea o babă aruncând un pumn de ță­rână peste sicriul băiatului. Uite eu am avut 3 bărbați și tot nu m’am omorât. I-am îngropat pe tus-trei... —• Așa e răspunse un moșneag—eu am avut 3 femei și toate au fugit: una cu un pahanț, alta cu un ungurean cu mustața răsucită și cea­l’altă cu......pa­ralele din casă. .Tom­­, 1 (13; iulie 1993. ..■ [UNK]nun ultrng LUCRURI DIN TOATA LUMEA ca fondatori, au decis ca în fie­care an­ să se fie un ast­fel de banchet. j Să sperăm—pentru onoarea grăsime! francezilor—că cele 130 de kilograme ale d-lui Rubichon, vor fi învinse anul viitor de un animal biped mai gras.­­ Apoi chiar președintele Rubich­on și vice-președintele Bourguoi sunt departe incă de a ajunge pe un tânăr din Bata­­via—despre care am vorbit tot în acea­stă rubrică—și care cântărea la vîrsta de 32 de ani 300 de khilograme. gl Vom­ aminti de asemenea pe englezul Sponer, de 305 kilograme și Filip Hu­­tin care la 13 ani cântărea 107 kilograme și la 20 ani ajunsese la 225 de kilog. Toate aceste fenomene slujesc de exem­plu viitorilor concurenți din Grenoble. Trebuie să atragem atenția că gloria de a fi gras este pasageră și deci tre­buie să te silești prin toate mijloacele să-ți păstrezi diametrul rotunjime! bur­­tez, etc. și să te îngraș! dacă e cu oou­­tință iar să nu slăbești de loc. Un duel celebru.—Diaz de Mendoza, fiul marchizului de Fontanaro, și con­tele de Santa-Colonna, sunt acei doui membri ai aristocrației din Madrid, cari au făcut în câte­va zile să se vorbească atât de mult despre ei și numele lor să fie pomenit în ziarele atât din lumea veche cât și din cea nouă. Cauza este provocarea la duel pe care cel d’intuiti a adresat’o celui d’al doilea. Era vorba de viața unuia din ei, căci era la mijloc onoarea unei mari dame și sângele trebuia să curgă în șiroaie. Sfîrșitul duelului nu putea fi de­cât mortal pentru unul din cei doui com­batanți. Aceștia se gäsiau într’o vilă a duce­lui de Alba, pe când poliția spaniolă înștiințase pe cea franceză, căci se lățise svonul că duelul se va face în Paris. Dar... eată că rezultatul acoperi cu orî-ce alt afară de glorie pe duelanțî. Doue-țecî și două de gloanțe au fost schimbate la două­zeci și cinci de pași și doue-țecî la cincî-spre-zece pași. Duelul a durat trei ore... și printre morți și răniți n’a fost... nici unul. Un banchet singular. — Sunt mulți oameni cari se cred nefericiți, din cau­ză că sunt înconjurați de un însemnat număr de chilograme de grăsime. Toți știm că nu este rar cazul în care cine­va să ceară vre­unui doctor o re­țetă pentru ca să.... slăbească. Dar, fiind­că în lume gusturile sunt multe și creerul uman este în felurite feluri alcătuit, iată, că în Grenoble s’au întrunit 20 de persoane, concuren­te, pentru glorie și nimic mai mult, la o diplomă de grăsime. A fost un adevărat concurs de grăsi­me și greutate, înconjurat de atracțiile unui banchet gustos. Acele 20 de cantități de carne mai mult sau mai puțin grele, s’au așezat pe un cântar, s’au cântărit ca jockey și greutățile lor au fost cu multă grijă înregistrate. Unii din acele animale cugetătoare se simțiau­ foarte mult umilite, de câte ori se vedeau întrecute de vre-un concu­rent mai greoiü.... Rubichon a reușit învingător al ace­stui concurs. El a prezentat juriului, ca­re cântărea, cele 130 de khilograme ale­­ sale și a putut să se bucura de nespu­­­­sa satisfacție de a fi proclamat cel mai­­ gras om din Republica franceză. ] Bourguoi a fost al doilea cu 128 kil. I Am zis că acei 20 de campioni lup­tau pentru onoare și glorie iar nu con­­curau pentru nici un premiu­. Dar onoarea și gloria ar fi putut avea destulă atracție asupra sufletelor bine născute ca să-i facă să încerce ca să se îngreuneze cu plumb sau alt­ceva și de aceia ei stabiliseră regula ca fie­­­care candidat înainte de a fi cântărit să fie căutat atât prin buzunare cât și prin căptușelile hainelor, etc. împlinite formalitățile concursului a­­cele grase animale bipede s-au așezat la masă. Erau 20 și au mâncat cât 40... Intr’a­­devăr la sfîrșitul mesei fie­care concu­rent cântărea cu 2—3 kilograme mai mult. Președintele ca să se arate că este un adevărat președinte, după masă a cântărit cu 4 kilograme mai mult. In fine banchetul oamenilor grași, al cărui promotor a fost un birtaș din Gre­noble—care cântărește 110 kilog.—a re­ușit bine și concurenții calificându-se Șoare­cile și pisica (O poveste glumeață) Intr’o dimineață domnu Mustăcilă. Un pisoiu roșcat și sprinten se întinde o dată în pat și se ridică; el face niște ochi mari și rotunzi; după ce și-a fă­cut toate întinsorile reglementare, cu­venite fie­cărei pisici, a început la toa­letă. Mustăcilă și-a răsucit mustățile, s’a lins pe bot și s’a spălat cum se cade. Era altmintrelea foarte supărat fiind­că într’o noapte frumoasă cu lună, o­ pisică mititică, dar foarte vicleană i-a­ zis : „ — Fugi mă urîtule de aici... 1 Pisoiul s’a supărat și s’a hotărît să-și răzbune. — Stai tu Codinița, că-ți vin eu de hac — își zicea pisoiul, uitându-se însă după stăpână­ la care tot umbla cu far­f furiile de colo până colo. De­odată aude un țîțăit. Mustăcilă își ascuțea urechele, dă o­ dată cu laba peste ochi și vede în col­­­țul odăii un șoarece. Șoarecele avea ochi mici rotunzi și sclipitori ca diamantele­ și o coadă lungă și ascuțită ca acul. , Mustăcilă, pișicher cum era își răsucia mustățile, se lvise pe bot și hop la șoarece, care căzu jos de frică. — Măria Ta domnule mustăcilă, zise el — noi toată lumea șorecească te cu­­­noaștem și ne am hotărât să-ți facem­ un cadou. Eu am propus chiar să-ț­i­i dăm o medalie. I primi-o sau da, asta-i, altă socoteală. Destul, că te iubim cu­­ toții. Să mă crezi, și-ți spui pe onoarea mea de șoarece, că nu mințesc! Pisoiul își lingea buzele și se uita țintă la șoarece, care aproape leșinase, de frică. — Alia, zise pisoiul, eu te cunosc,­­ pe d-ta. Știți, că te chiamă Fricoșilo­r dar să n’am habar. Vrei să bem câte o­­ halbă de bere în familia voastră șori­­cească ? — Cum nu ! Poftim Măria Ta. Amândoi s’au dus. In ziua următoare stăpânii casei ai­ văzut în pivniță 17 șoareci morți. — Ce să fie ! uite pisoiul a avut astă noapte bal cu șoarecii și sa jucat de: s’a dus pomina. Dar apropo ! mergem!­i di­seară la bal ? — Mergem!... A doaua­ zi dimineață bărbatul s’si întors singur acasă. Se făcea de ziuă. Nevasta îi fugise cu un hamurez. Mustăcilă ședea liniștit la locul lui,, făcând­u-și toaleta adică răsucindu-și mus­­­tățile și­­ spălându-se. Bărbatul se plecă spre pisoiu, îl să­rută în bot și-î zise la ureche: — Bine -mă Mustăcilă, tu când te­­ duci la­­ bal omori. 17 șoareci, car eu ! când am fost la bal astă noapte 17­­ șoareci cu două picioare mi-au jucat­­ nevasta și unul singur mi a furat-o... j Mustăcilă se uită cu ochii lui mari,­­ rotunzi și verzi la sărmanul bărbat, pe­­ urmă și-a mai răsucit odată mustățile ONOAREA RAPITA Mare roman de senzație PARTEA ÎNTÂIA XXV Revoltată — Nu, replică copila făcând un pas îndărăt. Dar eu te cunosc foarte bine, răspun­se Blanșa încercându-se să zîmbească, și sunt gata să-ți fiu­ prietină cum sunt și prietina părinților d-tale. —"Nu, domnișoară, replică cu vioi­ciune Margareta,—și glasul ei luă un accent de dispreț,­—nu ești prietena pă­rinților mei, ești o amploiată a tatei!.. Te recunosc acum, d-ta faci rochii ma­mei ! — Ce însemnează tonul ăsta arogant, domnișoară! întrerupse institutoarea cu asprime. Blanșa îngălbenise, dar cu glasul ei blând ea reluă imediat: — Intr’adevăr, copila mea, sunt una din amplaiatele tatălui d-tale... Dar în clasa în care ești, cine lucrează bine ajunge la locul întâitt, nu e așa ? — Da, știți , eu sunt tot­dea­una în­tâia în clasă!... — Ei bine, mai târziu­, continuând să fii așa de silitoare ca acuma vei ajunge învățată ca institutoarele d-tale și vei putea fi egala lor... — N’am nevoe de asta, replică Mar­gareta cu mândrie, voi­ fi bogată!... Dar înțeleg ce vrei să zici!... Irena din clasa superioară, care a fost elevă cu noi, a trecut examenele și e acum pro­fesoară. — Ei bine, copila mea, tot ast­fel e și cu mine! Astă­zi am ajuns prin munca mea să fi­u­ asociata tatălui d­­tale; și chiar astă-seară vom­ fi primită la d-voastră și vom cina împreună. Vezi bine că pot să fiți amica d-tale, odată ce sunt prietena tatălui d-tale.... și a mamei d-tale. Margareta se uită la Blanșa și deja o rază de simpatie părea a străluci în o­­chii ei, dar la ultimele vorbe, făcu un gest de respingere. — Dacă crezi că nu fac bine, spune mamei mele ca să mă pedepsească. Și alergă iar la tovarășele ei de joc. O lacrimă, în zadar reținută, se zări în ochii planșei, și copila întorcându-se, o văzuse. Ea se opri o secundă, ca și cum ar eșita; apoi fugi la camaradele ei de joc.­— Nu judeca pe copila asta după a­­parență, d-nă, făcu institutoarea. Are o inimă excelentă, dar e de o mândrie nesuferită de care trebue corigiată, alt­fel va fi foarte nenorocită în viață. — Nenorocită!... murmură Blanșa zguduită până în adâncul sufletului. Și cu un glas ferm adăogă: — Poate ca toți copiii prea alintați. — Margareta nu e de­loc alintată, reluă cu vioiciune institutoarea; mama ei din contra e foarte aspră cu dânsa. — Foarte aspră?... — D­na Thévenin se poartă ca ori­ce fem­ee îngrijată de educațiunea copilei sale. A observat aplicările mândre ale fiicei sale și ne-a însărcinat să comba­tem aceste porniri... Creșterea ce dăm în pensionatul nostru... Tânăra institutoare începu să laude casa în care era în serviciu și să dez­volte teorii despre educație. Blanșa o asculta privind mereu la fiica sa care se juca și rîdea fără să’î pese de o suferință pe care de altmin­trelea nici n’o putea bănui. Ziua înainta. Blanșa se simți prea agitată pentru a se duce direct la hotelul Thévenin. Am trebuință de a umbla puțin, sin­gură, și a mă gândi. — Vrei să chem iar pe Margareta? întrebă institutoarea în momentul când Blanșa se pregătea să plece. — Cred că e de prisos ! — De altmintrelea e deja 5 ore tre­cute ; ne întoarcem la pensionat. Came­rista d-nei Thévenin va veni peste o jumătate de ceas să ia copila acasă și o vei revedea astă-seară. Blanșa făcu un semn de consimțire și se întoarse iar pe drumul pe care venise. De departe, observă că Margareta o urma cu ochii și de câte­va ori întoarse capul spre densa. Blanșa fu primită cu multă amabili­tate de d-na Thévenin, care o prezentă la persoanele prezente ca una din co­laboratoarele cele mai prețioase ale băr­batului ei, aproape o asociată a casei. Hermania de altminterea era foarte bine dispusă. Câștigase la curse o sumă însemnată și toaleta ei, care-o ședea de minune, fusese admirată de toți. Un mic incident mări simpatia ce părea a simți pentru Blanșa. Mica Suzana care nu o părăsise toată, ziua, se găsea în salon când Blanșa nu-l trase. Era o fetiță­ de aproape patru ani­ blondă, cu obrajii rumeni și cu ochii albaștrii și blânzi cu gene lungi și­ negre. Ca toți copii, ea ghicise preferința ce mama ei simțea pentru dânsa și de a­­ceea făcea tot ce-i trecea prin cap fiind sigură că n’o să fie nici­odată dojenită. Când Blanșa se așeză și când conver­sația întreruptă pentru un moment re­­începu, Suzana se apropie încet și pro­fitând de atenția ce tânăra femee dedeq conversații, ea se ridică binișor pe vîrti­ful degetelor și aruncându-i brațele în jurul gâtului o sărută. *" (Va­rnna).

Next