Universul, iulie 1893 (Anul 11, nr. 153-179)
1893-07-01 / nr. 153
Universul No. 153h \i Pt 17 APF Una sută pogoane VLSILituL, aproape de orașul Baciti, având pe lângă pământul arabil care e foarte productiv și pădure, viță de vie americană, fânat și altele. Doritorii să se adreseze la d. I. Davidescu, proprietar cu sediul la Caracal, str. Morilor. 706 (4) Se cumpără **11111 TTViS cu cel putin trei ca W IWS șiSeb merse culoarea de verde sau galben și cu prețul de 5.000 până la 7.000 lei. Oferte în scris să se trimită prin poștă la adresa O. Buzescu, str. Căprioarei No. 13. 705 Toate boalele de ficat, stomac și inimă se vindecă întrebuințându-se: AMAR INDIAN al doctorului W. SIMON Aprobat de Consiliul superioar sanitar din România Arară că vindecă gălbinarea, atacurile de venin colica epatică, tumorile la ficat, inflamațiunea splinei, încuiarea de tranjă, disenterie, gastritele catarale, indigestiunile și nepofta de mâncare,durerile de stomac, durerile de cap, boalele uterine, încetarea perioolului, period puțin și întârziat, periodul cu durere, panglică, slăbirea vedere, provenind din alterația sângelui și ficatului, nevrosele, palpitație de inimă și idiopsia. AsaaraX indian este și cel mai bun curățitor al sângelui stricat, în urma boalelor ficatului sau ale efectelor de microbi și miasme palustre (băltoase).P^* Flaconul lei . Sute de certificate de persoane vindecate în România sunt la dispoziția publicului. Adevérat iluisr indian se află de vânzare la Drogheria „Centrală“ Mihail Stoenescu, farmacist, Str. Academiei No. 2, București, care îl trimete și în orice parte din țară. — Adevăratul Amar indian va avea instrucție în limba română și va purta ștampila adivi ziarului „Universul“. Acest medicament daca nu va avea instrucțiunea cu ștampila ziarului „Universul“ se va considera ca falsificat, prin urmare nu se garantează efectul lui. JLwfe Important Adevăratul VAR HIDRAULIC special pentru tencuială cu garanție, se găsește numai la Depozitul meu din Calea Griviței No. 43, unde pentru calitatea sa am obținut medalia de aur. 716—(87) B. ALDASTRU. NI. ■weitaus« Casele din calea Călărașilor cu No. 184. Doritorii se vor adresa la d. Nae Vasilescu, Calea Călărașilor No. 221, proprietara caselor. 679—(8) o frumoasă pălărie Frumoase pălării de vară, moi, de orice culoare, se află spre vânzare la adm. ziarului UNIVERSUL, strada Brezoianu No. 11, și la «Biuroul Calculator», Calea Victoriei No. 150, numai cu Iol 1.90 bucata. Pentru d-nii agricultori și comercianți Maoamola de pânză empermintă cu* U^duIdlo rata de cânepă soliditatea garantată, pentru învelit producte și ori-ce marfă, contra umezelei și ploaei, în ori-ce mărimi. La cerere prețul și probe. Se vând cu prețurile fabricei foarte ieftin la Bl. M t’IMM 629 10- Str. Lipscani 10. Furt prin spargere Brăila.—Rusandra Gh. Popa din Făurei numai de invidiat nu e pentru bogăția ei. O duce cu sărăcia de azi pe mâine, muncind din greu. Dar și cel mai sărac poate să fie invidiat. Dovadă că deună zi în lipsa femeei de acasă, s’a găsit un om care a spart ușa, a intrat înuntru și a furat mai multe lucruri de ale gospodăriei. Intorcându-se femeia, vede ușa deschisă. Fuga la o vecină.... Vezi că’i era frică să nu fie ascuns înuntru și să sară la dânsa s’o omoare. In casă nu găsiră pe nimeni, ci numai urmele devastării hoțului. Dar «gospodarul» nostru n’a avut noroc. El a fost prins și arestat. E un vecin din sat, Gheorghe Maxim. Ori-ce tuse vindecată orî-ce tuse se vindecă repede și sigur cu renumitele filfapine <âe Ciî sasă și» ale d-rului Bertelli, aprobate de consiliile sanitare din Italia și România și premiate la 6 congrese medicale. Adevăratele hapuri de catramină vor avea în interiorul cutiei o instrucție în limba română cu pecetia administrației ziarului «Universul.» Depozit general la Drogheria centrală Mihail Stoenescu, strada Academiei No. 2, București. Lei 3,75 cutia. TURBURĂRILE DIN PARIS — Plin fir telegrafic — Paris, 29 Iunie. Un consiliu de cabinet ținut în timpul serii a hotărât examinarea chestiunei reorganizării poliției. D. Lozé va fi înlocuit. El va fi numit, se zice, ministru la Atena în locul d-lui de Montholon care va fi trimis la Viena. Consiliul a făcut să înțeleagă d-luî Peytral, că demisiunea sa ar fi prejudiciabilă în momentul discuțiunii bugetului și ar vătăma interesele republicane. Din partea sa, d. Carnot a stăruit pe lângă d. Peytral ca să-și păstreze portofoliul. D. Peytral a consimțit: Consiliul a decis că în caz când Camera ar cere explicațiuni în privința politicei străine și a congregațiunilor religioase, guvernul le va da imediat. — Camera a respins cu 279 voturi contra 149 o propunere de amnistie pentru tulburările din cartierul latin. D. Dupuy a promis că va fi chemat față cu tinerețea din cartierul latin. — Consiliul municipal a votat un ordin de zi prin care îndeamnă populațiunea parisiană a se abține de orice participare la serbările de la 14 iulie. Scandalul da la curtea prințiară din Bulgaria Un confrate primește din Bulgaria următoarele detalii relativ la incidentul cu generalul Nicolaeff și cu Tantiloff, comandant al artileriei, despre care Agenția română ne-a transmis de acum patru zile o telegramă . Mercurea trecută a fost recepțiune la Palat. S’a prezentat toată lumea oficială și mulți orășeni. Generalul Nicolaeff și comandantul artileriei Tantiloff s’au supărat pentru că s’a presentat prințului, înaintea lor, șeful statului major. Amândoui și au luat soțiele și au părăsit balul, fără ca să se prezinte prințului. Această demonstrație s’a observat imediat și prințul Ferdinand a trimes un aghiotant la generalul Nicolaeff acasă să cheme ca să se explice. Generalul a răspuns că nu poate să mergă pentru că s’a desbrăcat deja. Față cu acest refuz, generalul a fost arestat 48 ore și scos din activitate. Situația lui Tantibff nu este încă hotărîtă. Prinderea unui falsificator în Galați Alaltăierî pe la orele 1 p. m., la gara Galați No 10, pe când trenul de București era în mișcare, sub comisarul Ghiță M. Vasiliu a pus mâna pe vechiul falsificator Iorgu Ionescu, găsind asupra lui tiparul, și bani turnați de el, piese a câte 5 lei, lire englezești și piese a câte un franc. Falsificatorul este depus la arestul poliției. — 2 — INTEMPLERI DIN CAPITALA, aXi foarte grabnică. O nenorocire s’a întâmplat în strada Francmasonă. O doamnă, Elena Ștefănescu, locuind la No. 75, sănătoasă, deodată căzu jos. Sărindu-i-se în ajutor, totul fu zadarnic, căci Elena Ștefănescu murise. Copila rătăcită O copilă de trei ani, rătăcită pe stradă, a fost dusă, la secția 25. Aviz părinților. Zarzavagiü origóinál Lui Ion Lăzăreanu nu-î place zarzavatul numai pentru gustul lui cel bun, ci și pentru că vînzîndu-1, poți face parale. Din copilărie se uita cu ochi răvnitorî la oltenii cari întrează orașul, cu ceapă, mărar și alte „delicatese“. S’a gândit, s’a respândit și și-a făcut următorul raționament: — E destul să am odată zarzavat, îl vînd cu preț și apoi cumpăr altul, îl vînd cu câștig și, tot așa, iată-mă negustor. A și realizat ideia, în paguba unui precupeț din hala Ghica. ’ Prins, asupra faptului s’aîi găsit la el 69 de lei și 90 bani. Apoi, cu paralele acestea nu putea să cumpere zarzavatul, să ajungă negustor și să nu debuteze prin a fi în gazdă la arest. Acuma, lacomul negustor de sigur că se căiește, dar prea târziu. DESCOPERIREA ZILEI Cântecele paserilor.—S’a pus de multe ori întrebarea dacă odată cu starea fizică a unei paseri se modifică și cântecul ei. Căci trebue să se admită că pasările cu toate animalele mai mult sau mai puțin inteligente, încearcă impresiuni plăcute și neplăcute. Un naturalist englez, d. Morris Gibbs, a avut curiozitatea de a lumina acest punct de psiho-phisiologie animală și în urma observațiilor sale făcute asupra a 50 de feluri diferite de paseri, a ajuns la concluziunea că nici o emoțiune, fie ea oricât de puternică, nu e în stare de a modifica cântecul păsărilor. Mamele chiar, cari își găsesc cuibul lor gol cântă ca și în cele mai fericite momente ale vieței lor și d. Gibbs n’a putut observa nici o deosebire între aceste cânturi și acelea în circumstanțe ordinare. Un caz tragic la Ialomița Niculae Țiganu din com. Bucu, jud Ialomița era bolnav de 4 ani de zile. Bietul om, pe lângă, că era paralizat puțin dar suferia și de epilepsie. Destul l’au îngrijit cei de-acasă, dar degeaba a fost totul. Intr’una din serile trecute el s’a spânzurat cu o sfoară, de lână de un par. Astfel și-a pus capăt suferințelor. -------------------------------------------------- O sinucidere tragica la Suceava Băiatul Dumitru Josub Pricop, avea numai 16 primăveri în spate ; el era lucrător la fabrica de lumânări din comuna Fărcașa, județul Suceava. Bețiv nu era, plictisit de viață nu putea să fie, căci abia dăduse cu nasul de viață. Cu toate acestea însă stătea de la o vreme mohorît. Poate se amorezase, poate că a moștenit vre-o boală sufletească. Cine știe ? — Aș fi lumea de acum,—zic babele făcându-și cruce. Băieții se strică de vreme și nici nu le cresc tuleii sub nas și se iau după fete. Ce era pe vremea noastră? Doamne ! doamne ! Flăcăi nu tufă ! Ce lume haină ! Poate așa ar fi vorbit și despre sărmanul Dumitru care într’una din zilele trecute, și-a pus gâtul pe șinele drumului de fier, tocmai trecea un tren cu vagoane pline de lemne. Vagoanele au retezat gâtul nenorocitului tânăr care a murit imediat, își poate, oricine închipui întristarea rudelor și a cunoscuților lui. Căci Dumitru era băiat harnic și muncitor. Parchetul făcând cercetările cuvenite a dovedit că moartea i-a fost voluntară și a autorizat înmormântarea. — Să te ferească cl zeu de așa ceva zicea o babă aruncând un pumn de țărână peste sicriul băiatului. Uite eu am avut 3 bărbați și tot nu m’am omorât. I-am îngropat pe tus-trei... —• Așa e răspunse un moșneag—eu am avut 3 femei și toate au fugit: una cu un pahanț, alta cu un ungurean cu mustața răsucită și ceal’altă cu......paralele din casă. .Tom, 1 (13; iulie 1993. ..■ [UNK]nun ultrng LUCRURI DIN TOATA LUMEA ca fondatori, au decis ca în fiecare an să se fie un astfel de banchet. j Să sperăm—pentru onoarea grăsime! francezilor—că cele 130 de kilograme ale d-lui Rubichon, vor fi învinse anul viitor de un animal biped mai gras. Apoi chiar președintele Rubichon și vice-președintele Bourguoi sunt departe incă de a ajunge pe un tânăr din Batavia—despre care am vorbit tot în această rubrică—și care cântărea la vîrsta de 32 de ani 300 de khilograme. gl Vom aminti de asemenea pe englezul Sponer, de 305 kilograme și Filip Hutin care la 13 ani cântărea 107 kilograme și la 20 ani ajunsese la 225 de kilog. Toate aceste fenomene slujesc de exemplu viitorilor concurenți din Grenoble. Trebuie să atragem atenția că gloria de a fi gras este pasageră și deci trebuie să te silești prin toate mijloacele să-ți păstrezi diametrul rotunjime! burtez, etc. și să te îngraș! dacă e cu ooutință iar să nu slăbești de loc. Un duel celebru.—Diaz de Mendoza, fiul marchizului de Fontanaro, și contele de Santa-Colonna, sunt acei doui membri ai aristocrației din Madrid, cari au făcut în câteva zile să se vorbească atât de mult despre ei și numele lor să fie pomenit în ziarele atât din lumea veche cât și din cea nouă. Cauza este provocarea la duel pe care cel d’intuiti a adresat’o celui d’al doilea. Era vorba de viața unuia din ei, căci era la mijloc onoarea unei mari dame și sângele trebuia să curgă în șiroaie. Sfîrșitul duelului nu putea fi decât mortal pentru unul din cei doui combatanți. Aceștia se gäsiau într’o vilă a ducelui de Alba, pe când poliția spaniolă înștiințase pe cea franceză, căci se lățise svonul că duelul se va face în Paris. Dar... eată că rezultatul acoperi cu orî-ce alt afară de glorie pe duelanțî. Doue-țecî și două de gloanțe au fost schimbate la douăzeci și cinci de pași și doue-țecî la cincî-spre-zece pași. Duelul a durat trei ore... și printre morți și răniți n’a fost... nici unul. Un banchet singular. — Sunt mulți oameni cari se cred nefericiți, din cauză că sunt înconjurați de un însemnat număr de chilograme de grăsime. Toți știm că nu este rar cazul în care cineva să ceară vreunui doctor o rețetă pentru ca să.... slăbească. Dar, fiindcă în lume gusturile sunt multe și creerul uman este în felurite feluri alcătuit, iată, că în Grenoble s’au întrunit 20 de persoane, concurente, pentru glorie și nimic mai mult, la o diplomă de grăsime. A fost un adevărat concurs de grăsime și greutate, înconjurat de atracțiile unui banchet gustos. Acele 20 de cantități de carne mai mult sau mai puțin grele, s’au așezat pe un cântar, s’au cântărit ca jockey și greutățile lor au fost cu multă grijă înregistrate. Unii din acele animale cugetătoare se simțiau foarte mult umilite, de câte ori se vedeau întrecute de vre-un concurent mai greoiü.... Rubichon a reușit învingător al acestui concurs. El a prezentat juriului, care cântărea, cele 130 de khilograme ale sale și a putut să se bucura de nespusa satisfacție de a fi proclamat cel mai gras om din Republica franceză. ] Bourguoi a fost al doilea cu 128 kil. I Am zis că acei 20 de campioni luptau pentru onoare și glorie iar nu concurau pentru nici un premiu. Dar onoarea și gloria ar fi putut avea destulă atracție asupra sufletelor bine născute ca să-i facă să încerce ca să se îngreuneze cu plumb sau altceva și de aceia ei stabiliseră regula ca fiecare candidat înainte de a fi cântărit să fie căutat atât prin buzunare cât și prin căptușelile hainelor, etc. împlinite formalitățile concursului acele grase animale bipede s-au așezat la masă. Erau 20 și au mâncat cât 40... Intr’adevăr la sfîrșitul mesei fiecare concurent cântărea cu 2—3 kilograme mai mult. Președintele ca să se arate că este un adevărat președinte, după masă a cântărit cu 4 kilograme mai mult. In fine banchetul oamenilor grași, al cărui promotor a fost un birtaș din Grenoble—care cântărește 110 kilog.—a reușit bine și concurenții calificându-se Șoarecile și pisica (O poveste glumeață) Intr’o dimineață domnu Mustăcilă. Un pisoiu roșcat și sprinten se întinde o dată în pat și se ridică; el face niște ochi mari și rotunzi; după ce și-a făcut toate întinsorile reglementare, cuvenite fiecărei pisici, a început la toaletă. Mustăcilă și-a răsucit mustățile, s’a lins pe bot și s’a spălat cum se cade. Era altmintrelea foarte supărat fiindcă într’o noapte frumoasă cu lună, o pisică mititică, dar foarte vicleană i-a zis : „ — Fugi mă urîtule de aici... 1 Pisoiul s’a supărat și s’a hotărît să-și răzbune. — Stai tu Codinița, că-ți vin eu de hac — își zicea pisoiul, uitându-se însă după stăpână la care tot umbla cu farf furiile de colo până colo. Deodată aude un țîțăit. Mustăcilă își ascuțea urechele, dă o dată cu laba peste ochi și vede în colțul odăii un șoarece. Șoarecele avea ochi mici rotunzi și sclipitori ca diamantele și o coadă lungă și ascuțită ca acul. , Mustăcilă, pișicher cum era își răsucia mustățile, se lvise pe bot și hop la șoarece, care căzu jos de frică. — Măria Ta domnule mustăcilă, zise el — noi toată lumea șorecească te cunoaștem și ne am hotărât să-ți facem un cadou. Eu am propus chiar să-ții dăm o medalie. I primi-o sau da, asta-i, altă socoteală. Destul, că te iubim cu toții. Să mă crezi, și-ți spui pe onoarea mea de șoarece, că nu mințesc! Pisoiul își lingea buzele și se uita țintă la șoarece, care aproape leșinase, de frică. — Alia, zise pisoiul, eu te cunosc, pe d-ta. Știți, că te chiamă Fricoșilor dar să n’am habar. Vrei să bem câte o halbă de bere în familia voastră șoricească ? — Cum nu ! Poftim Măria Ta. Amândoi s’au dus. In ziua următoare stăpânii casei ai văzut în pivniță 17 șoareci morți. — Ce să fie ! uite pisoiul a avut astă noapte bal cu șoarecii și sa jucat de: s’a dus pomina. Dar apropo ! mergem!i diseară la bal ? — Mergem!... A doaua zi dimineață bărbatul s’si întors singur acasă. Se făcea de ziuă. Nevasta îi fugise cu un hamurez. Mustăcilă ședea liniștit la locul lui,, făcându-și toaleta adică răsucindu-și mustățile și spălându-se. Bărbatul se plecă spre pisoiu, îl sărută în bot și-î zise la ureche: — Bine -mă Mustăcilă, tu când te duci la bal omori. 17 șoareci, car eu ! când am fost la bal astă noapte 17 șoareci cu două picioare mi-au jucat nevasta și unul singur mi a furat-o... j Mustăcilă se uită cu ochii lui mari, rotunzi și verzi la sărmanul bărbat, pe urmă și-a mai răsucit odată mustățile ONOAREA RAPITA Mare roman de senzație PARTEA ÎNTÂIA XXV Revoltată — Nu, replică copila făcând un pas îndărăt. Dar eu te cunosc foarte bine, răspunse Blanșa încercându-se să zîmbească, și sunt gata să-ți fiu prietină cum sunt și prietina părinților d-tale. —"Nu, domnișoară, replică cu vioiciune Margareta,—și glasul ei luă un accent de dispreț,—nu ești prietena părinților mei, ești o amploiată a tatei!.. Te recunosc acum, d-ta faci rochii mamei ! — Ce însemnează tonul ăsta arogant, domnișoară! întrerupse institutoarea cu asprime. Blanșa îngălbenise, dar cu glasul ei blând ea reluă imediat: — Intr’adevăr, copila mea, sunt una din amplaiatele tatălui d-tale... Dar în clasa în care ești, cine lucrează bine ajunge la locul întâitt, nu e așa ? — Da, știți , eu sunt totdeauna întâia în clasă!... — Ei bine, mai târziu, continuând să fii așa de silitoare ca acuma vei ajunge învățată ca institutoarele d-tale și vei putea fi egala lor... — N’am nevoe de asta, replică Margareta cu mândrie, voi fi bogată!... Dar înțeleg ce vrei să zici!... Irena din clasa superioară, care a fost elevă cu noi, a trecut examenele și e acum profesoară. — Ei bine, copila mea, tot astfel e și cu mine! Astăzi am ajuns prin munca mea să fiu asociata tatălui dtale; și chiar astă-seară vom fi primită la d-voastră și vom cina împreună. Vezi bine că pot să fiți amica d-tale, odată ce sunt prietena tatălui d-tale.... și a mamei d-tale. Margareta se uită la Blanșa și deja o rază de simpatie părea a străluci în ochii ei, dar la ultimele vorbe, făcu un gest de respingere. — Dacă crezi că nu fac bine, spune mamei mele ca să mă pedepsească. Și alergă iar la tovarășele ei de joc. O lacrimă, în zadar reținută, se zări în ochii planșei, și copila întorcându-se, o văzuse. Ea se opri o secundă, ca și cum ar eșita; apoi fugi la camaradele ei de joc.— Nu judeca pe copila asta după aparență, d-nă, făcu institutoarea. Are o inimă excelentă, dar e de o mândrie nesuferită de care trebue corigiată, altfel va fi foarte nenorocită în viață. — Nenorocită!... murmură Blanșa zguduită până în adâncul sufletului. Și cu un glas ferm adăogă: — Poate ca toți copiii prea alintați. — Margareta nu e deloc alintată, reluă cu vioiciune institutoarea; mama ei din contra e foarte aspră cu dânsa. — Foarte aspră?... — Dna Thévenin se poartă ca orice femee îngrijată de educațiunea copilei sale. A observat aplicările mândre ale fiicei sale și ne-a însărcinat să combatem aceste porniri... Creșterea ce dăm în pensionatul nostru... Tânăra institutoare începu să laude casa în care era în serviciu și să dezvolte teorii despre educație. Blanșa o asculta privind mereu la fiica sa care se juca și rîdea fără să’î pese de o suferință pe care de altmintrelea nici n’o putea bănui. Ziua înainta. Blanșa se simți prea agitată pentru a se duce direct la hotelul Thévenin. Am trebuință de a umbla puțin, singură, și a mă gândi. — Vrei să chem iar pe Margareta? întrebă institutoarea în momentul când Blanșa se pregătea să plece. — Cred că e de prisos ! — De altmintrelea e deja 5 ore trecute ; ne întoarcem la pensionat. Camerista d-nei Thévenin va veni peste o jumătate de ceas să ia copila acasă și o vei revedea astă-seară. Blanșa făcu un semn de consimțire și se întoarse iar pe drumul pe care venise. De departe, observă că Margareta o urma cu ochii și de câteva ori întoarse capul spre densa. Blanșa fu primită cu multă amabilitate de d-na Thévenin, care o prezentă la persoanele prezente ca una din colaboratoarele cele mai prețioase ale bărbatului ei, aproape o asociată a casei. Hermania de altminterea era foarte bine dispusă. Câștigase la curse o sumă însemnată și toaleta ei, care-o ședea de minune, fusese admirată de toți. Un mic incident mări simpatia ce părea a simți pentru Blanșa. Mica Suzana care nu o părăsise toată, ziua, se găsea în salon când Blanșa nu-l trase. Era o fetiță de aproape patru ani blondă, cu obrajii rumeni și cu ochii albaștrii și blânzi cu gene lungi și negre. Ca toți copii, ea ghicise preferința ce mama ei simțea pentru dânsa și de aceea făcea tot ce-i trecea prin cap fiind sigură că n’o să fie niciodată dojenită. Când Blanșa se așeză și când conversația întreruptă pentru un moment reîncepu, Suzana se apropie încet și profitând de atenția ce tânăra femee dedeq conversații, ea se ridică binișor pe vîrtiful degetelor și aruncându-i brațele în jurul gâtului o sărută. *" (Varnna).