Universul, august 1895 (Anul 13, nr. 179-205)

1895-08-01 / nr. 179

Anul tf& No. 119 avutul, plătind odată cu dările de asigurare. Perderile din incendii, fiind părțile pe toată țara, ar fi mai puțin simțitoare individual. Țăranii s’ar deprinde a aprecia binefacerile asigurării și, după câtva timp, n’ar fi nevoie de constrîngere. * ¥ Am luat numai unul din multele accidente pentru a căror înlăturare s’ar putea face mult; tot așa s’ar găsi mijloace pentru altele. Dar chestiunea ar trebui serios studiată și numai administrațiunea publică poate face un asemenea studiu, căci numai ea are la dispoziție toate elementele necesare. —— ■ [UNK] [UNK]———■—■ ■ Desinfectantul „NAVA“ — Aprobat de consiliile sanitare superioare la României și Italiei. _ Premiat în anii 1892—93 cu medalie de aur și diplome de onoare și de excelență la expozițiile internaționale de igienă, științifice și industriale din orașele Paris, Londra, Bruxelles, Anvers, Saint Cilié Bruxelles, Geneva, Marsilia și Tunis. (Diplomele originale sunt la dispoziția publicului la administrația ziarului UNIVERSUL). — Analizat de d. doctor chimist Bernard și recunoscut de d-sa ca compus din elementele cele mai eficace pentru a desinfecta. Desinfectantul Nava este cel mai puternic și cel mai economic desinfectant cunoscut până azi pentru a desinfecta apartamentele, privățile, vagoanele, rufăriile, etc. etc. . Cu Desinfectantul Nava se poate desinfecta trupul pe calea băilor, gura și dinții și se pot omorî orice insecte, ca omizi, păduchi, purici, ploșnițe, etc. — Desinfectantul Nava este de 20 ori mai puternic și mai economic decât accidul fenic și orice alt desinfectant. — Desinfectantul Nava disolvat în apă în proporție de unu la mie face să dispară orice miros de putregaiü, pe când accidul fenic disolvat in proporție de unu la sută nu produce nici un efect. S82. Fiecare familie care va fi aprovizionată cu Desinfectantul Nava, va fi păzită de holeră. , Prețul: Sticla lei 1.10. • Depozitul principal la administrația ziarului UNIVERSUL, strada Brezoianu No. 11, și la drogheria centrală M. Stoenescu, strada Academiei No. 2 București. J3oalele ® ec?iete Vejiwlinia ISmbuleasca Se vindecă după cele mai nouă metode, radical și fără durere și împedicare, după experiență de 23 ani de specialitate în boli lumești — No. 1, STRADA EMIGRAȚII, No. 1. — Intrarea numai prin strada sfinții Voevozi Consultații de la 10—1 dimineața și de la 5—8 seara Loc separat de așteptare pentru fiecare: Dr.I.POEMBU — STRADA ROMANĂ No. 22 — Consumațivim pentru orice boale de la 1—3 p. m. Tratament al boalelor de stomac după metodele cele mai noui 1112_______________________________ (03) Dr. JACQUES POPPER — DENTIST — 28. Calea Victoriei (Pasagiul Vilacros) , vis-a-vis de prefectura poliției Capitalei Consultațiuni de la 9—12 a. m. și de la 2—6 p. m. 1028 Doctor OCHLENBERG — MEDIC CHBURG DENTIST — Calea Victoriei No. 73 și Strada Modei No. 1. Institutul „BERAR“ 33-Bcurești, strada Soraului, 12 Autorizat cu No. S3/9. Trimite prospecte la cerere. Primește înscrieri de elevi primari și liceali, interni și externi. Director: Mih. Berar. Profesor la Școala Superioară de Războiu și la Liceul M. Basarab. 1059. (10). Societ lucrătorilor tâmplari 131 Maia" THOR — DIN RUSCIUK — Caută I0 calfe de tâmplar speciali in arta etrungăriei. A se adresa verbal sau în scris la sediul societăței în Rusciuk. 1105.(3) fiarmanium ° casă compusă din cinci ■MG odăi, bucătărie, 2 pimnițe, chioșc în curte, 2 magazii și cișmea de apă, situate în una din cele mai frumoase poziții ale Sinaei pe Bulevardul Ghica. Doritorii se vor adresa la d-na Rebeca Riojdeanu, la Sinaia. 1119.—(5) mabridabe Prin licitațiune publică, pe termen de 5 ani sau 51 ani, și cu începere de la 26 Octombrie 1896 sau 23 Aprilie 1897, moșia COSLEGI, proprietatea Azilului Elena Oteteleșanu, din județul Prahova, în întindere de peste 1.700 pogoane, din care 250 pogoane pădure oprită pe seama proprietății, iar restul locuri arabile, livezi și pășune, cu moară pe apa Teleajenu, și în depărtare de V* de oră de gara Valea Călugărească. Licitațiunea va avea loc în ziua de 9 Octombrie 1895, orele 10 a. m., la domiciliul doamnei Elena Câmpineanu, administratoarea Azilului Blena Oteteleșanu, în București, calea Victoriei Mo. 145, iar condițiunile de arendare, se pot vedea de amatori, în ori ce zi de lucru, de la 60.9 —12 a. m., la cancelaria administrației, srada Minerva No. 22, București. 1 1093 ................ . (3) 6 Dani în Capitală.—10 Bani în județe Schiță din Slănic. —(Vezi explicația) CALENDAR PE ANUL 1895 Ortodox Luni, 31 Iulie. — Sf. Evdochie. Catolic Luni, 12 August. — Clara Ros. soarelui 5.1 . ap. soarelui 7.8 Marte 1 (18) București, 30 Iulie. Accidentele la țară Ziarul nostru a ridicat de nenumărate ori chestiunea aceasta ; de ani de zile stăruim ca să atragem atențiunea cercurilor competente asupra ei, n’am avut însă pănă azi mulțumirea să înregistrăm vre-o îmbunătățire serioasă în privința aceasta. Suntem deci îndreptățiți să revenim, cu atât mai mult că numărul accidentelor de tot soiul, la țară, a fost anul acesta extraordinar de mare.* _ In done mari categorii se pot împărți accidentele rurale, în accidente de persoane și în accidente de lucruri, și fiecare din aceste categorii se poate iarăși împărți în două grupe: unele datorite elementelor naturale, altele pricinuite de lipsa de îngrijire a oamenilor. Această împărțire ne arată ea singură că o bună parte din accidente — acele cari se datoresc lipsei de îngrijire — s’ar putea înlătura. Nu te poți lupta cu trăsnetul; nu te poți lupta cu o revărsare subită a apelor, pentru că aceste întâmplări sunt mai presus de voia și puterea omenească. Dar poți să împiedeci sau măcar să împuținezi acele întâmplări cari izvorăsc din neștiință sau din neglijență. Și întâmplările de acest din urmă sori sunt foarte numeroase și foarte păgubitoare. Iată un accident foarte obicinuit, incendiile. Rău construite, acoperite cu materialuri foarte inflamabile—stuf, pae, coceni—casele țărănești se aprind foarte lesne, și ori de câte ori se aprinde o casă sau un coșar tot satul e în pericol să ardă , depinde de împrejurarea dacă e veni în acel moment sau nu. Pentru țăran nu e mai ruinătoare pagubă, pe lângă moartea vitelor, decât să’î ardă casa. Greu, foarte greu se mai ridică săteanul căruia i-a ars căminul. Cum se pot înlătura asemenea accidente? In orașe avem pompieri, cu aparate perfecționate, care aleargă la cel de întâî strigăt de alarmă și sting sau în cel mai rău caz localizează incendiul. La sate nu avem nimic de felul acesta. Foarte rar se găsește în vre-o comună rurală câte o mică pompă. Primul lucru ce-ar fi de făcut în direcția aceasta e dar să se oblige comunele rurale ar și procura—sau să li se dea dacă nu au mijloace—câte una sau mai multe pompe, după întinderea lor. In acelaș timp, din corpurile de pompieri de pe la orașe să se trimeată la sate instructori care să dea țăranilor instrucții elementare asupra meșteșugului de a stinge focul , iar sătenii să fie constituiți un corp de pompieri și obligați, la caz de nevoe, să facă serviciu. Cu chipul acesta, am ajunge la rezultatul destul de însemnat ca, atunci când se aprinde o casă, să nu mai fie amenințat de distrugere satul întreg și ca pagubele să fie mai mici. Al douilea lucru ce-ar fi de făcut, e să se interzică pe viitor învelirea caselor cu materiale atât de inflamabile ca acele ce se întrebuințează astăzi. Stuful, paiele și cocenii s’au întrebuințat multă vreme și în alte țări , dar acum nu se mai întrebuințează și sunt înlocuite cu țigle și tablă. O intervenire energică a autorității ar face și pe țăranii noștri să părăsească obicenuințele strămoșești în privința aceasta. Am ajunge astfel încetul cu încetul să avem și noi sate mai prezentabile decât cele de astăzi, cari seamănă mult cu ale sălbatecilor din Africa. Și ar mai fi ceva de făcut. Societățile noastre de asigurare nu lucrează cu sătenii, pentru multe și multe cuvinte. Țăranii, pe de altă parte, nu cunosc bine afacerile asigurării. Pentru a micșora pagubele colosale ce pricinuesc incendiile la țară, n’ar fi alt chip decât ca Statul să înființeze un institut de asigurare special pentru țărani. Locuitorii satelor s’ar putea obliga să’și asigure Din Bulgaria [Corespondenta pârtie, a ziarului «Universul.»] Sofia, 27 Iulie. Un interview cu d-na Stambuloff. — Ultimele momente ale fostului prim-ministru.— O istorisire emoționătoare D-na Stambuloff, văduva decedatului bărbat de stat al Bulgariei, a fost intervievată de mai mulți reprezentanți ai ziarelor mari streine, asupra asasinarea bărbatului ei. Iată ce a istorisit densa, între altele: In seara atentatului, plecasem de acasă. Visa-vis de palatul adunarea deputaților mă oprește în drum un prieten și’mî zice să mă duc repede acasă fiindcă bărbatul meu e rănit da moarte. Când am ajuns la locul unde se petrecuse omorul, i-am văzut pălăria și bastonul într’un mare sac de sânge. E imposibil să descriu sentimentele mele când am văzut aceasta. La poarta casei am văzut poliție multă. Aproape nebună de durere și de furie am rugat pe polițiști să plece. Am intrat apoi în odae și Fam văzut. Primele cuvinte pe care le-am auzit de la el au fost: j —Ialow și Tuf Becciefî m’au omorît! Apoi stete cătva timp liniștit. Când i-au tăiat doctorii mâinile și i-au legat rănile de la cap, el n’a dat nici un semn de durere. Se părea că și-a perdut toate simțurile. După amputare m’a rugat să’i dau mâna, dar el n’avea nici o mână! i In ziua următoare mi-a zis : — Sunt pe moarte, căci simt bine că am aprindere de creere! Doctorii au socotit la început că bărbatul meu nu va muri dar când au început a doua amputare și au tăiat bucăți de carne putredă de pe cap, el a început să strige teribil—dovadă că’șî recăpătase, în parte, simțurile. Avea o sete nespus de mare și a trebuit să-i dăm mereu lapte, bulion rece și ape minerale. In timpul nopții ! Toată noaptea am fost grozav de neliniștit. Numai cu mare greutate l’am ținut în pat. Din cauza asta mi-a făcut aspre reproșuri zicând că sunt o femee rea, o îngrijitoare păcătoasă fiindcă, nu-i las să se scoale. Scenele acestea erau grozav de dureroase. Doctorii mi-au spus că trebue să’l așez cu corpul pe jumătate ridicat altfel va leșina. Câtva timp a avut delir dar pe urmă era în toată firea. El îmi spunea mereu să-i aduc din odaia, de alături sifon, Giesshubler sau apă. Odată când i-am dat paharul la gură a început să scârție din dinți și am priceput numai’ decât că are aprindere de creere. Simptomul acesta l’am observat la Copilul nostru care a murit. Ultimele cuvinte ale lui Stambuloff într’un tîrziu m’a rugat să-î descoper fața care era învălită de tot cu cîrpe. — Nu vreau doctorii , i-am zis: — Fă ce-țî spui, mi-a răspuns el, vreau să mai văd odată lumea ! Am desfăcut cârpele și i-am șters sîngele care curgea dintr’un ochin. El se uită cu ochiul acesta țintă la mine și eu l’am întrebat: — Mă vezi ? Bărbatul meu începu să plingă și răspunse: — Te ved ! Am chemat pe mitropolit. Bărbatul meu părea mulțumit de asta, cu toate că el n’a fost niciodată un om evlavios. El s’a încercat să’șî facă semnul cruce! dar n’a putut fiindcă n’avea mâini și așa i-am făcut eu semnul crucea. Când am rămas iarăși singuri, el s’a întors spre mine și mi-a zis: — S’a sfîrșit totul. In curend voi fi mort. Daca-mi voi da sufletul să nu primești nimic de la palat. Mă asculți? — Te ascult! am răspuns. — Atunci pleacă-te și mă sărută, zise el. Acestea au fost ultimele sale cuvinte. Cu toate acestea nu și-a perdut mult timp încă firea căci auzindu-me,cum mă tîngui, gemea și el și bolborosea ca și când ar fi voit să’mî vorbească ceva. Demonstrațiile MS înfior când mă gîndesc la cele 2 zile cari au urmat. Sute și mii de oameni din toate clasele societăței s’au perindat în casă la mine. Ei au adus fiori și daruri și nici unul n’a rostit nici o vorbă ofensatoare. Vin apoi scenele scandaloase de la înmormîntare. Dacă n’ar fi fost de față și reprezentanții puterilor streine nu știți ce s’ar fi întîmplat. La carul funebru s’au pus și cai sperioșî și cai neinvățațî’încă la ham, iar legăturile cari țin coșciugul au fost luate ca astfel coșciugul să cază în stradă și să se sfărîme. Un agent al poliției ne-a spus aceasta. 12 ofițeri tineri din Tîrnova au format un cerc în jurul mortului. In dosul lor s’a adunat o ceată de oameni aproape toți beți. Câtă vreme a durat serviciul religios și au stat ofițerii acolo, nu s'a întâmplat nimic. Imediat după aceea mulțimea a început și