Universul, ianuarie 1896 (Anul 14, nr. 1-25)

1896-01-01 / nr. 1

universu­­l N­^1) ORI­ CE TUSE VINDECATA Se vindeca sigur și în puțin timp ori­ce tuse, astm, durerea de gît, bronhhiza, catar, inflamații intestinale, influența, între­buințând renumitele capuri de catramină ale ci­rului Bertelli, premiate la 6 congrese medicale și aprobate de consiliile sanitare superioare al României și al Italiei. O cutie costă numai 2.95, iar patru cutii, cari sunt destule pentru o cură complectă, lei 10.95. Toate cutiile ce nu vor avea în interior o instrucție în limba română cu pecetia Ad­ministrației ziarului «Universul», se vor re­­fuza ca falsificate. De vînzare în provincie la toate farma­ciile și în București la Drogheria centrală M. Stoenescu, strada Academiei No. 2, la drogheria Ilie Zamfirescu, Str. Academiei 4 și la farmacia«Ochiul lui Dumnezeu», Victor Türin­gen, Calea Victoriei No. 154. Din Râmnicu-Sărat (Coresp. particulară a ziarului «Universul» R.-Sărat, 29 Decembre 1895. Moarte subită Locuitorul Niculae Drăgan, din comuna Dedulești, după ce-a fost ca ori­ce creștin evlavios la biserică, ca în ziua de Crăciun, s’a pus cu întreaga lui familie la masă, în­cărcată cu sarmale și friptură. După ce s’a îndopat bine, îi veni rea și începu să verse, fiind în așa stare ca un ceas. Apoi la liniști punându-se în pat. După puțin timp, vizând că e aproape să moară, spune nevestei sale să aducă popa ca să-l împărtășească. Până să vie cu preotul, bie­tul Drăgan își dete sfârșitul, fără ca să aibă vr’o mustrare de cuget că lasă în urma sa cinci copii orfani și o nevastă desolată. Autoritățile în drept, fiind înștiințate, au procedat la anchetarea cauzei decesului. Din­ cercetările făcute, s’a constatat că de­cedatul Drăgan,­după cum spune femeea lui precum și vecinii,—suferea de o boală, care ’i cauza mâncărimi pe corp și care, în limba poporului, se numește «blândă» ; și că în­tot­dea­una la Crăciun și Paști, când mânca carne de porc și oue roșii, ’i venea rea și leșina. D. procuror, vezând că nu există nici o bănuială de moartea acestuia, a autorizat în­mormântarea. Spânzurat De cât­va timp, locuitorul Dobre Zamfir Bercan, din comuna Sgârciți­, dădea semne­­ de alienație mintală, așa că toți ai casei în­cepură să se îngrijească, di­n care cauză nu încetau să-l supravegheze. Zilele trecute pă­ruse a se mai liniști și fie­care se mulțu­mea că, poate se face sănătos. Intr’una din nopțile trecute se scoală din pat și ese afară. Cei din casă, temându-se de prea mare întârziere, au început să’l caute în toate păr­țile. Când dete peste Bercan, el era spân­zurat în coșar, cu brîul cu care se încingea legat de o grindă. Toate ajutoarele ce i s’au dat, pentru a’l readuce la viață au fost za­darnice. Tăiat de tren Pe când trenul de zăpadă curăța linia ferată pe teritoriul comunei Bălțați, a tăiat în două pe locuitorul Ioan Antoniu, care, din greșală, a alunecat sub roatele mașinei. In urma anchetei, cadavrul a fost trans­portat la cimitir și înmormântat. Doi boi Înecați Zilele trecute, Niculae Dulgheru, voind să treacă cu carul cu doi boi peste apa înghețată a Câlnăului, prin dreptul comunei Murgești, de o dată a fost luat de curentul apei, căci tocmai atunci se umflase din cauza ploii ce căzuse la gura lui. Omul a scăpat pe un sloiu de ghiață, iar boii au fost găsiți înecați mai la vale. Că­ruța a fost zdrobită de sloiurile de ghiață. Moară arsă In noaptea de 23-24 Decembre a. c., niște făcători de rele s’au introdus prin sparge­rea lacătului, în moara de foc din cătunul Tăbăcari, comuna Jideni, proprietatea d-lui Gună D. Vernescu. Cu tot ajutorul locuitorilor, nu s’a putut scăpa nimic. Pagubele sunt mari. Moara a fost asi­gurată. Hârtzeu. UN PROVERB PE ZI Ajunul anului nou e o chee cu care să­racul deschide inimile bogaților. Dar, vai ! câte chei nu se frîng în zăvor și [câte nu se potrivesc la broască 1 saaeaSE â lul Puțin și anul trece... tin altul nou se vede înlocuind pe-acela ce acum s’a depărtat... In noul an toți speră, în el lumea se’ncrede. Cu vechiul an se’ngroapă dureri ce-am îndurat!?.. Te uită împrejuru-ți an vecin­i și’i recunoaște'. Palatul și bordeiul... cu toți s’au veselit, ’ Că pleci acum din lume și fără a cunoaște Pe anul care vine toți dulce i-au zîmbit! Așa și tu odată primit cu pompă mare De­ aceiași lume vesel erai sărbătorit, Ei nu prevedeau încă paharele amare Ce'ncur sulteți mulți forțe perind le-a fost golit1... Ah! lacrima, suspinul ce-a stors lumea drumețul Acel an ce, ca alții, trăind se gârbovi Pusese’n suflet jale și’n inimă disprețul, Ce dupe desilusii începe a’ncolți! In veci suspină lumea și’n veci cată lumina De-aceia vechia scenă și azi s’a repetat!... O­­rbul are-adâncă și’ntinsă rădăcină. Din arborul lui mare ațâți lăstărî a dat! Copilului ce vine cu zîmbet pe guriță, Cu care doar o clipă vom rîde, ne-om juca, Și facem toți, azi, curte ca la o copilită Ce nu știm ce-o să fie când ne va captiva! Iar anului ce pleacă, pustiu­ ca o ruină — Copilul de deună-zi—bătrîn desprețuit, și aruncăm hulirea și-i dăm întreaga vină De toate­ a noastre rele, de tot ce am greșit­. Vai! Când vom trece-o dată și noi din astă viață Iubita rădăcină, ce o sădim acum, Sub ură sau disprețuri ea va peri în ceață Și’ntreaga­ ne­ființă va trece ca un fum!... Și pe-ale noastre urme, ca marea’nfuriată Uitarea lumei, care azi tot ne face haz, S’o’ntinde de-o grea sete în vecî’naripată Și cele mai mici urme ne-or șterge cu necaz! Ah ! nimenea nu știe, căci soarta este mută, In clipe viitoare destinele cât pot. Din roü și bine viața ne e la toți țesută Și suntem, jucăria hazardului despot!... Te du dar azi betrîne, drumeț nenorocite, Căci toată fericirea ta nu ne-ai dat-o, nu ! Te du căci aste locuri, de alt­an cucerite, Așteaptă fericirea ce nu le-am dat-o tu!... An noul oare ce cauți?.. și lumea ce te așteaptă ?... Nu știm, însă cu toții voioși îți vom ura Să ai în tine suflet și inimă curată, S’aduci belșug și bine în lumea ce’î intra­ îndemn și spor la muncă și’n suflete virtute, Realizează’n fine speranțe și dorinți, Nălcând la demnitatea de om ființi bătute De-o soartă ce se scaldă în lacrime ferbinți! Și fă ca pacea sfântă în lume să domnească Și inima ser­mană să aibă­ un ideal... Fă tu, în lumea’ntreagă, sfînt soare să lucească , Soarele dreptăței scumpe și-al binelui real ! 1895 Decembre 29 Al. I. Sântu Din I ÎȘ £ Descoperirea unui pivnițe vechi. — Comori ascunse.—Lupte cu lupii.—Un evreu jefuit de tâlhari In grădina caselor lui Dimitrie Gheorghiu, de lângă biserica Galata, foaste ale d-nei Proca, s’a descoperit în urma unor săpături, o pivniță colosală. După cercetările făcute asupra datei de când s’a construit acea pivniță, reese că ea datează din timpul secularizărei mănăstiri­lor și că călugării greci din acel timp au construit’o spre a’șî ascunde averile. Până în prezent încă nu s’a dat de fundul ei. D. Gheorgiu a înștiințat guvernul spre a trimete niște architecți cari să facă son­daje. — Intr’una din nopțile trecute, zice «E­­venimentul», locuitorul Constantin Lacu ve­nind din pădurea Bărnova, unde lucrase la tăiat lemne, în dreptul viei lui Gh. Arnăut s’a pus subt un gard fiind cam beat.. Trei lupi, trecând pe acolo, s’au repezit la el și unul l’a apucat de un picior , noroc că niște oameni atrași de strigătele despe­rate ale lui, au alergat și ’i-au scăpat, alt­mintrelea ar fi fost desigur un bun prânz pentru lupi. — De­ună-zi dimineața, pe la orele 5, pe când geandarmii rurali Preda și Paladi se întorceau de la punctul de întâlnire de noapte de la Sculeni, pe șesul Jijieî, au fost atacați de lupi și numai prin mai multe focuri de carabină au putut scăpa de a nu fi sfâșiați.­­ Evreul Haimovici, antreprenor de șo­sele, pe când venia din Vaslui spre tîrgu­­șorul Poeni, pe drum a fost intimpinat de trei hoți, cari după ce i-au luat o geantă de pete în care avea suma de 310 lei apoi i-au luat blana de pe el și un Cal de la sanie. Hoții se presupun a fi niște țigani din sa­­tul Pîrlita^de lâ^^ă^Schifțar^^ucăă.^^^^^^^ O CUGETARE PE ZI Anul nou e băiatul anului celui vechi.­ Prin urmare el ne sosește cu multe din gre­șelile și calitățile bune ale tatălui său. 6 VICTOAM­E Jucării de Copii DE VÂNZARE cu 50 la­ sută mai ieftin ca ori­unde la administrația ziarului «Uni­versul» și la «Sucursala» calea Victoriei No. 102, vis-a-vis de Palatul Regal. JUCĂRII DE COPII cu 20, 30, 40, 50 60 bani până la 100 lei bucata. LUCEVEI DI­ TOATA LUMEA Origina sărutatului. — Trebue să ai creezul în mod ciudat alcătuit ca să ’ți con­sacri timpul spre a studia origina săruta­­tului. Acest lucru l’a făcut un învățat german. Nici unul din moraliștii din lume nu și-ar fi închipuit de a căuta misteriosul «pen­tru ce» al acestui gest simbolic care exprimă toate sentimentele afectoase, la ori­care nuanță ar aparține : dovadă de a­­mor, de afecție, de respect, de amiciție, de recunoștință sau de împăcăciune. După el, sărutatul este o derivație, sau mai bine o transformație a salutului care, în primele vârste ale umanității, consta în a freca nasul unul de altul. De altmintrerea ast­fel procedează încă Eschimoșii, cea mai mare parte a popula­­țiunilor indiene, insularii din Oceania și in­digenii din Noua Zelanda. El observă apoi că în această din urmă țară, unde moravurile preistorice s’au păs­trat intacte, frecarea nasului este însoțită de un murmur de satisfacție care însem­nează că mirosul persoanei pe care o sa­luți ’ți este plăcut ca să-l respiri. Concluzia este că dacă am reușit a idea­liza sărutatul, nu e un cuvînt de a avea rușine de origina sa și de a-l nega. Monarhul cel mai ocupat.— împăratul Japoniei este după cât se pare, monarhul cel mai ocupat din Asia. Mai cu seamă în timpul resboiului chino-japonez Mikado a dat probă de o activitate neobosită: împărăteasa Japoniei urmează de altmin­trelea exemplul dat de bărbatul său. Ea pa­tronează neobosită o mulțime de opere de bine­facere: împreună cu Mikado, ea a fon­dat în Japonia o asociație a Crucei Roșii pe care a înzestrat-o cu proprii ei bani. In timpul ultimului răsboiu, împărăteasa și damele sale de onoare și-a fi petrecut timpul ca să prepare bandagii pentru răniți. In fie­care zi se vedea i­eșind din palat servitori purtând mari pachete, mulțumită activităței curței, și cari se trimiteau ime­diat la teatrul operațiunilor. De alt­mintrelea, o înțeleaptă economie și o mare simplitate de moravuri domnește la Curtea Japoniei. Numai în ocaziunile cele mari, spre a sărbători prezența unui oaspete european, ■assaspas ■,or Mikado se abate de la regula stabilita. El nu neglijează nimic atunci spre a jus­tifica dictonul asiatic care atribuie împăra­tul japonez obiceiurile unei supreme ca­lități. Un accident pe drumul de fier Un accident tragic s’a întâmplat ori pe calea ferată în apropiere de Ploești. Soldatul Ștefănescu P. Florea, din com­pania de g­andarmi pedeștri, din București, plecase cu trenul de persoane No. 124, la Ploești, pentru a’șî vedea familia cu ocazia sărbătorilor. Pe la c­ilometrul 55—56, în dreptul co­munei Tătăranu, numitul soldat vrând să treacă dintr’un vagon într’altul, când a căl­cat pe puntea dintre vagoane, care nu era bine prinsă, puntea s’a desfăcut, și neno­rocitul a căzut între roatele vagoanelor. Intr’o secundă nefericitul soldat a fost fă­râmat de roatele vagoanelor, cari au trecut peste corpul său. Nenorocirea aceasta fiind observată de alți călători, imediat s’a dat alarma, și trenul a fost oprit în mijlocul câmpului. Toți călătorii emoționați de această în­­tîmplare, se deferă imediat jos și când­ se duseră să vadă pe nenorocitul soldat, nu găsiră de­cât o masă informă de carne în mijlocul unui sac de sînge. După o întîrziere de 30 d­e minute, tre­nul se puse în mișcare, iar călătorii plecară cuprinși de o emoțiune anevoie de descris. Numai eul lefi 4 calendare și 1 coală bilete de plăcintă La administrația ziarului «Universul», strada Brezoianu No. li și la «Sucursala» Calea Victo­riei No. 102, în fața Palatului Regal, se vinde numai cu 1 leu, 4 calendare pe anul 1896, a­­dică: calendarul american,, calendarul de citit, calendarul de buzunar și calendarul de perete precum și o coală de bilete de plăcintă. Grăbi­ți-vă, de­oare­ce numărul calendarelor de care dispunem este foarte mic. Se trimite franco­și prin țară cu lei 1.50. O întâmplare senzațională (Arestarea unui escroc îndrăsneț) O încercare criminală extraordinară’ a fost descoperită în Petersburg, la comptuarul so­­cietăței rusești pentru transportul mărfuri­lor spre Odesa. Un evreu cu numele Haim Nadreciny s’a angajat cu societatea să’i expedieze până la Varșovia 82 de lăzi în care dânsul zicea că se află peruci de dame. El și-a și asi­gurat marfa la aceeași societate pe suma de 23.300 de ruble. Trimiterea uneri­ cantități atât de mari de peruci a dat de bănuit membrilor societatei și direcția a decis să deschidă lăzile, cu toate protestările energice ale trimițătorului. In toate lăzile s’a găsit numai fân uscat în loc de păr. Una singură conținea câte­va cutii de chibrituri, alte cutii umplute cu grăsimi și 6 bășici de bou pline cu vase­lină. înăuntrul cutiei se afla și un fitil ast­fel făcut în­cât putea să arză înfundat 10 cea­suri și apoi se comunica focul la chibrituri, vaselină, și grăsimi și apoi la cele­l’alte cutii umplute cu fân. Când s’a deschis cutia fitilul ardea încet. Haim era sigur că un incendiu mare îi va preface în cenușă cutiile și ast­fel va pune mâna pe cele 23.300 de ruble. El a fost arestat imediat. Evenimentele din Transvaal Prin fir telegrafic Londra, 29 Decembrie. Circulă știrea că guvernul ar avea de gând să ordone formarea unei a doua escadre navală mobilă. Londra, 29 Decembre. «Agenția Reuter» află din Johannesburg că 22 de membri ai comitetului de reforme au fost arestați astă-noapte la club sub in­culparea de crimă de înaltă trădare. Printre persoanele arestate se numără și colonelul Rhodes, fratele d-lui Cecil Rho­des, sir Dmmond Dumbar, d-nii Lionel Phok­as și doctorul Saner. Preveniții au fost conduși la Pretoria. Johannesburg, 29 Decembre. Liniștea fiind restabilită, Bursa s’a des­chis din nou. Tirgul este ferm, dar se tra­tează puține afaceri. Cea mai mare parte a magazinelor sunt deschise. Londra, 29 Decembre. «Agenția Reuter» află din Pretoria că în urma eșitărei comitetului de reforme al dis­­trictului Rand de a dezarma oamenii săi, după promisiunea făcută, sir de Wet, a­­gent diplomatic englez, s-a dus din nou la Johannesburg, unde residează comisiunea guvernamentală, spre a se asigura de exe­­cuțiunea stipulațiunilor supunerii. Aproape 10,000 de boeri sunt sub arme. Ei nu se vor întoarce la vetrele lor până ce afacerea nu se va regula în mod defi­nitiv. Un ziar din Pretoria a primit comunica­ția oficială că guvernul Transvalului va face tot ce-i va fi cu putință pentru a proteje exploatarea minelor, ast­fel ca proprietarii să nu fie siliți să sacrifice interesele lor a­­celora ale bandelor de resbel. Berlin, 29 Decembre. Corabia de rezbel germană «Condor» a sosit ori la Lorenzo Marques. Londra, 29 Decembre. D-na Robinson telegrafiază că președin­tele d-nu Krueger, ca răspuns la depeșa ce-i a adresat d-nu Chamberlain, din ordi­nul reginei, declară că are intențiunea se­rioasă de a preda pe Jameson și pe cei­­l­alți prisonieri autorităților engleze, pentru a fi judecați de judecători englezi. Va face cunoscut decisiunea sa definitivă în această afacere îndată ce se va restabili ordinea și liniștea la Johannesburg. Luni, 1 (13. Ianuarie 189­3 D. Krueger roagă pe d. Robinson să transmită reginei mulțumirile sale, asigu­rarea înaltei sale stime și salutările sale respectoase. ȘTIRI PRIN POSTA Anglia.­­O explozie îngrozitoare s’a produs în salonul-restaurant al trenului expres irlan­dez, nu departe de Waterford, în timpul când trenul trecea prin tunelul de acolo. Mai mulți pasageri, cari tocmai se­ aflau la masa, a­­ fost grav răniți. Mai multe vagoane au fost distruse. Se asigură că un pasager a pus în acel vagon o bombă cu dinamită și după ce a aprins fitilul s’a scoborît la o haltă. ’ Austro-Ungaria. — In cercurile politice din Budapesta se dă ca sigură știrea că ministrul Fejervary și-a dat deja demisia. Primul minis­tru, baronul Bannfy a fost chiemat de urgență la Viena. Se crede că peste câte­va zile va avea loc o remaniere ministeriala. Belgia.­Numeroși francezi și belgieni au a­­sistat la banchetul dat de. Camera de comerț belgiană la Paris. Ministrul de lucrări publice al Belgiei a a­­sistat. Banchetul a fost prezidat de d. Aron d’Aven­­thal, ministrul Belgiei la Paris. Mai mulți miniștri francezi au asistat la a­­ceastă serbare. Bulgaria. — Maiorul Giesse), atașat la amba­sada austro-ungară din Constantipo­l, în trecerea sa prin Sofia a vorbit cu bărbați d’ai guvernului bulgar și—după cum se asigură—le-a recoman­dat în numele ambasadei austro-ungare, să su­prime cu toată puterea instiințele comitetului macedonean. Danemarca.­ Guvernul danez a renunțat la ideea construirei unui port militar pe țărmul a­­pusan al țarei. Cauza sunt cheltuelile prea multe. In schimb guvernul a decis înființarea unei academii militare la Viborg, Elveția.­­ La ministerul afacerilor străine a avut loc o conferință asupra dispariției tineri­lor prinți abisini, despre cari am­ mai vorbit. Acești 2 prinți, Gugsa Dorghi, fiul comandantului trupelor abisine, și Kettau, fiul intendentului ge­neral al reginei Taltu, fuseseră trimiși in jurul orașului Neuchâtel, acum un an, spre a-și com­plecta educația lor. Ei au fost răpiți de un a­­gent italian, anume Migliorini, asistat de un șpan, anume Aftorck, care ar fi în serviciul Italiei. Franța.—Ați citit știrea telegrafică cum că deputatul Deville, din Château-Thierry, s-a sinu­cis cu un glonț de pușcă tras în inimă. Moar­tea a fost instantanee. Această sinucidere este atribuită unor supărări de familie. D. Felix-François Deville era în vârstă de 55 de ani. Primar la Château-Thierry de la 1882, el fusese ales deputat de partidul republican în 1889 și 1893. Germania. — Spre a spori circulațiunea marilor năvî pe canalul de Kiel, direcția­­ gene­rală a canalului a ordonat ca iuțeala reglemen­tară a acestor năvî pe acest canal să fie de la 10—12 kilometri pe oră. Grecia.— S’a decis ca să se facă între Patras și Misolonghi un canal sub­marin prin canalul Patras. O greutate a rămas de învins : găsirea fondurilor necesare, căci visteria e secată. Italia.­­ Pe lacul Maggiore s’a întâmplat ai mare nenorocire. Un vaporaș pe care se aflau mai mulți agenți vamali, s’a cufundat aproape de Luino, în urma exploziei cazanului celui mare, 18 oameni, cari se aflau pe vapor să fXi înecat. Muntenegru.­­ Cu ocazia sărbătorilor Crăciu­nului, prințul Nichita a dat săracilor din Mun­tenegru 10.000 de fr. Prințul moștenitor, Da­­nilof, a dăruit de anul nou săracilor 3000 de fr. Prințul Nichita a hotărât înființarea unei așa numite «diete» publice având o administrație în regulă, pentru ajutorarea săracilor. Olanda.­ Se fac mari insistențe pe lîngă gu­vern ca să se dea ajutoare coloniștilor olandezi din Transvaal în cazul când vor­­ fi amenințați de englezi în drepturile lor politice. Portugalia.­Aproape de rada portului Oporto s’a cufundat vaporașul portughez «Sf. Iacob». 5 marinari au perit în valuri. Vaporașul s’a cu­fundat în timpul unei furtuni violente. Rusia.­ Cu ocazia încoronarei țarului, se va deschide și o mare expoziție națională rusească la Nijni­ Novgorod. Expoziția aceasta va fi vizi­tată și de perechea imperială și de oaspeți­ in­vitați la nunta împărătească. Spania.­ Insurgenții au atacat Olis Colorado, de lângă Havana. Spaniolii, copleșiți de număr, au trebuit să capituleze. Pe apă nu a mers tot așa, căci canoniera spa­niolă «Ardila» a prins patru năvi aparținând in­surgenților, dar oamenii au putut scăpa. Scandinavia.­­ Se scrie din Stockholm că prințesa moștenitoare a Suediei s’a îmbolnăvit din nou și de astă dată de influență. Starea să­nătății princesei e­ îngrijitoare. Doctorii au o­­prit-o să se scoale din pat timp de 10 zile. Serbia.— In ultimul consiliu de miniștri s’a aprobat ideea mărirea razei orașului Belgrad. Cei mai mulți susțin că dacă orașul se va mări să nu i se schimbe forma sa triunghiulară. Turcia.—Se scrie din Constantinopol . Corpul consular din Asia­ Mică raportează că insurgenții din Zeitun au primit întervenirea­ consulilor pentru a coupera pacificarea. Se vorbește, că în personalul din giurul sul­tanului se vor face mari schimbări. : în 186 MINUNILE AMORULUI Roman dramatic și de moravuri de Pierre Sales PARTEA A PATRA VI O lucrare frumoasă — Vezi bine că nu’mi e nimic. Și când sfârși cu examinarea planurilor, dete odată cu pumnul în masă. — Dar știi d-ta, scumpa mea, că lucră­rile astea sunt de o mare importanță... Sis­temul acesta de congelație a pământului a­­pos e aplicat cu multă ingeniositate, cu mare economie. Contesa era cât p’aci să răspundă ca și amica ei, marchiza : — Ce’mî pasă dacă se aplică cu econo­mie sau cu mare cheltuială, că apa din a­­dâncul pământului se înghiață sau se secate cu pompa. Insă, pentru ca să câștige întru totul pe bărbatul său, trebuia să se prefacă a se in­teresa de ceea ce forma jumătate din viața lui, adecă de afacerile lui. Se plecă deci și dînsa pe masă, asupra planurilor, și contele, încântat că e ascultat de dînsa, îi explica tot ce citia pe planuri.­­ Dar, zise dînsa d’odată, nu e ăsta a­­celași sistem pe care un soia de nebun, de energumen­­țî l’a propus acum câți­va ani? Contele dete din cap cu dispreț. Nevasta la urmă: — Da, tot metodul ăsta îl propunea și el, îmi aduc bine aminte. Ne aflam atunci în sala de fumat... Sosten dejunase cu noi... — Nu e ăsta ! afirmă contele cu o mare siguranță , îmi amintesc foarte bine de cine vrei să vorbești... De un individ anume Jean Raucourt, un fost miner, pe care’l înălțasem din milă și care mai pe urmă s’a ridicat contra noastră dându-șî conte cu socialiștii și anarh­iștii... — Cu anarh­iștii­ zise contesa rîzend. Acuzația asta se aruncă azi în capul tutu­ror oamenilor cu cari nu te poți înțelege în vr’o privință oare­care: «îmi vei da voe să’ți spun că Jean Rau­­court ab­ia și-a mânat bine barca de a­­tunci încoace, și că el e azi unul din ingine­rii principali ai stabilimentelor Mail și G­a, că s’a făcut renumit în toate părțile prin construirea unui vârf la Dahomey. Contele păru uimit un moment. — Nu cred să fie același, zise dînsul. Reușita unui om pe care îl dușmănise o­dinioară îi era prea neplăcută pentru ca s’o admită fără protestare. Și fața i se întunecă în urmă, când con­tesa afirmă: — E dînsul... l’am văzut la înmormênta­rea d-lui de Fonteroche. — De ce nu mi-am spus?.. — Vezi că în ziua aceea eram preocu­pată de alt­ceva... Nu i-am dat atunci de­cât prea puțină băgare de seamă. Aminti­rea mea s’a lămurit numai acum când îmi explica și acest sistem de congelațiune... — Te asigur, zise contele năcăjit, că nu e același sistem... Jean Raucourt avea a­­proape sistemul germanului Poetsch, nu inventase nimic de la el și metodul lui ne­ar fi costat sume enorme ca și pe proprie­tarii minelor din departamentul Pas-de-Ca­­lais... ceea­ ce e cu adevărat minunat în sistemul expus în aceste planuri e că se în­ghiață numai o lărgime mică în jurul pu­țului de unde resultă o micșorare foarte mare în cheltuelile de săpare, de extracție... Această micșorare de cheltuieli îl înduio­șa aproape. Afacerile ’l faceau să vibreze ca și lucrurile simple omenești. — Deci, chiar mâne, dacă voiü fi bine dispus, mă voiu duce să vizitez puțurile cele nouă. Contesa încruntă din sprincene. Nu trebuia dânsa să arate o mare și ne­întreruptă îngrijire de sănătatea lui? — Crezi d-ta­că se poate una ca asta, a­­micul meu ?... Să te duci acolo în șantieră, în mijlocul acelui desordin !... Dânsul respinse cu căldură : — Dar nu m’am simțit nici o dată mai bine ca acum și vreau să’mî reiau obici­­nuințele vechi... — O­r ce obicinuințî !... Iți închipui oare că am să te las să te coborî în mină ? — Eu n’am zis să mă cobor în mină .... A merge oare la preumblare în trăsură în acea parte sau în altă parte în pădure, nu e tot una... Contesa se’nvoi în sfârșit. Se’nvoia tot­d’auna mai la urmă însă nu­mai după ce arăta bărbatului seu, că ’î era foarte devotată. Era de o nespusă îndemânare în jucarea acestor mici comedii intime ; și nici o dată nu se plictisia de așa ceva pentru că mereu avea în minte acest gând . — La capătul tuturor acestora e fericirea pe care o dă posesiunea a trei sute de mi­lioane. Michel sosia în momentul acesta și con­tele, văzând pe fereastră calul lui acoperit de spume, mormân dând din umeri : — Cum poate cine­va să aducă un cal de zece mii de franci în această stare? p Și, în gelozia sa contra tinereței și calită­ților de bun călăreț ale fiului seu, îl primi prin aceste cuvinte : — Iți închipui oare că’mî dă mâna să’țî cumpăr la fie­care trei luni câte un pur-sang ? Michel, cu privirea piezișă, cu mantie în­ buzunar, respinse liniștit : — Dacă trebue să călăresc la pas, atunci nu e nevoie să am un pur-sang. Bună seara, mamă. — Buna seara. — Buna seara, tată. — Buna seara. Se apropia să -î sărute pe amândoi pe frunte. Contesa nici nu ridică capul măcar; se uita lung la un punct al dantelei la care lucra. Contele însă, cum stătea plecat asupra planurilor, ridică puțin capul ca să primea­scă sărutarea. Apoi îndată reîncepu a exa­mina planurile. Michel își încrucișă brațele și se uită lung la amândoi câte­va minute. — Iată ce plăcere grozavă fac eu părin­ților mei când mă aflu lîngă dânșii. Oca­­siunea asta nu mi se pare bună ca să le vorbesc de ceea ce am pe inimă. Și pe ur­mă e mai bine poate să’i iau în parte pe fie­care... Nu de frică doar stătea la îndoială. Era formal hotărît să’i pună în curent, cu intențiunile sale. / (Va aranja). /

Next