Universul, octombrie 1896 (Anul 14, nr. 232-258)

1896-10-01 / nr. 232

Universul "o. 232. Trenul presidențial sosește foarte încet. Loco­motiva este împodobită cu drapele franceze și rusești și cu flori. Momentul e solemn. Câte­va secunde trec, portiera vagonului im­perial se deschide de ambele laturi și apare d. Felix Faure, dând bracul împărătesei, apoi îm­păratul. Câte trei scoboi încet treptele scăzei, se o­­presc puțin când ajung pe peron și împăratul vine să ia loc la dreapta președintelui. Cortegiul se formează în chipul următor : Cele trei d’inteiu trăsuri du cai înhămați «a la Daumont» având interiorul de marochin albastru, pe portiere figurează armele Republicei, împăratul și împărăteasa se așează în fundul trăsurei, președintele Republicei ia loc în fața lor. In a doua trăsură se urcă contele Woronzow, d. Măline, președintele consiliului, generalul Boisdeiîre și secretarul general al președenției. In a treia trăsură se urcă prințesa Galitzina, d-șoara Wassilichikow și prințesa Obolensky, d-șoara de onoare a împărătesei și amiralul Gervais. U­n detașament de dragoni cu lance urmează trăsurile, apoi vin ș­ase călești, conduse de vi­zitii purtând perucă albă și haine franceze. O mare mișcare de curiozitate se face în pu­blic când se zăresc spahii în urma cărora vin șefii tunisieni și algerieni. Mărețele lor costume și caii lor frumoși fac sensație. Când a apărut­ trăsura suveranilor, a fost un moment de surprindere în public. Acesta credea ca muzicile­­ militare vor cânta Imnul rusesc și Marsilieza în momentul plecărei de la gară și aștepta acest semn pentru uralele sale. Dar momentul de surprindere trecut, isbuc­­nesc strigătele de «Trăiască Țarul !» «Trăiască Țarina» ! «Trăiască Rusia» ! La palatul imperial și la biserica rusească Când împăratul a sosit la palatul imperial, mulțimea scoate strigăte entusiaste. Se ridică pavilionul imperial care va fâlfâi pe Palat în timpu­l șederea suveranilor. Trupele pre­zintă armele și muzica cântă «imnul rusesc». La josul scărei, ambasadorul și baroneasa de Mohrenheim au­ primit pe suverani când s’au dat jos din trăsură și le-a oferit pâine și sare ; d. Faure se dă jos cel din urmă. După ce președintele Republicei a mai stat puțin cu suveranii în palatul ambasadei, s’a în­tors la Elisei. După dejunul de la Elisei­, suveranii Rusiei s’au dus la biserica rusească. Ei au fost întâmpinați de clerul biserices ; ar­­h­imandritul Wassiliei a dat crucea suverani­lor ca să o sărute; împăratul și împărăteasa au fost conduși la dreapta iconostasului, lângă pupitrul care are imagina Sfintei Fecioare și alături de frumoasa icoană de argint masiv oferită de Alexandru II, pe timpul călătoriei sale în Franța, pe la 1867. Vizitele Țarului La­­i­ore d­­a. escorta imperială pătrunde în strada Bourgogne și se oprește în fața intrării principale a Cam­erei deputaților. In urma invi­tației Țarului, generalul de Boisdei­re, care -l însoțește, se dă jos din trăsură, intră în pala­tul Burbon și merge de se înscrie în numele lui Nicolae II la d. Brisson. Suveranul se duce apoi la palatul arhiepisco­pal, unde generalul Boisdei­re se duce să facă vizită cardinalului Richard și escorta pleacă ime­diat la Senat, unde Țarul ordonă să fie înscris la președinte. Pe tot parcursul, aclamațiunile se succed fără încetare și Țarul salută ținând aproape într’una mâna sa dreaptă, înmănușată în alb, la bonetul său de astrahan. După aceia împăratul a primit câte­va persoa­ne în audiență,­ apoi a urmat un prânz dat la Elisee. Reprezentația de gală la Operă Pe piața Operei mulțimea e imensă. La orele 10.25 m. se anunță sosirea cortegiului. Coman­da : «Prezentați armele !»® se aude, și guarzii re­publicani, în mare ținută, cari sunt înșirați pa marea scară de onoare, prezintă armele. Pe in același rând se urcă împărăteasa la brațul d-lui Faure și împăratul. Țarina are o rochie «bleu pâlc», cu corsagiul garnisit de dan­tela alba. In părul ei se înteiază o diademă de diamante. Un atașat de ambasadă ține trena rochii sale, care are cel puțin trei metrii de lungime. In momentul în care suveranii pătrund în sa­lonul care precede loja lor, ei se întâlnesc cu d-na Faure și cu fiica sa, d-șoara Faure, sosite mai înainte. D-na Faure poartă o rochie bleu de o culoare aproape identică cu a împărătesei. In momentul când suveranii intră în lojă, toată sala, mișcată ca de un resort, se ridică și se aude un strigăt de : Trăiască imperatul ! Tră­iască impu­răteasa ! După reprezentație, când cortina a căzut, Ni­­colae II, intorcându-se spre președintele Repu­blicei și sculându-se în picioare,­­ strânge în mod cordial mâna. Toată sala izbucnește în aplauze. La Pantheon în ziua de Mercur­, Țarul, după ce a vizitat Notre-Dame și Palatul de justiție s’a dus și la Pantheon. Țarul și Țarina vizitară cu amănunțime Pan­­theonul , se’ închinară în fața mormântului lui Victor Hugo și a celor­l’alțî. Țarul depuse o coroană de flori pe mormân­tul lui Carnot, strânse mâna celor trei fii ai săi și le spuse : — Am comandat o coroană de aur pentru ca să se puc pe mormântul ilustrului vostru pă­rinte ; îmi pare rea că ea încă nu e gata, căci aș fi voit să o depui cu mâinele mele. Ministrul de instrucție publică a invitat pe toți artiștii pictori care au lucrat la Pantheon și i-a recomandat Țarului. Țarul a răspuns : — N’aveam nevoe să vin în Franța spre a cu­noaște pe artiștii francezi! Accidentele Din cauza îmbulzelii prea mari de oameni, o mulțime de persoane au fost rănite. Pe lângă aceasta au fost și patru accidente mortale. La 9 ore seara, un lucrător a cărui identitate nu e încă cunoscută, pe când aprindea o lampă de gaz la muzeul din Louvre, a căzut pe grilaj și a murit. La 10 ore seară pe cheiul Passy, calul unui cuirasier s-a ambalat și a lovit pe un trecător, d. Mensane, în vârstă de 60 ani, rentier. Nefericitul a fost omorit pe loc. In grădina Trocadero, în timpul focului de artificii, brigadierul Le Quatre a fost omorît de o rachetă. O fetiță mică de 5 ani, Luiza Simonet, care se afla la mătușa ei pe str. Saint-Martin, a că­zut de la al 5-lea etaj în stradă, peste un grup de persoane, cari jucau la sunetul unei orchestre ce cânta în acel loc. Sărmana mititică a murit pe loc și a rănit grav pe o damă peste care ea a căzut. Brutus, timă s’a amorezat la nebunie de profesor. In scurtă vreme s’au încheiat relații amo­roase între profesor și văduvă. Aceasta, ca să-și poată da curs mai liber dragostei în­focate, și-a trimis fata îndărăt la pension și peste o lună de zile s’a căsătorit cu pro­fesorul. Aceasta s’a petrecut acum e anul. Fata, isprăvindu’și studiile la acel pension, s’a în­tors acasă. Când a intrat în casă și a dat cu ochii de fostul ei profesor, s-a îmbrățișat și a înce­put să plângă amar, fără să poată rosti o vorbă.­­ In timpul nopții mama fetei a început să scotocească prin hârtiile acesteia și a găsit un carnet în care fata își descria în ore li­bere suferințele ei mari și amorul fierbinte față de fostul profesor. Descoperirea aceasta a uimit pe femee. Ea văzu că fata ei iubește pe bărbatul seu. Dânsa lăsă carnetul deschis pe masă, apoi scrise un testament prin care își lăsa toată averea bărbatului, desmoștenind pe fiică-sa. După aceea a luat un revolver și și-a tras un glonț în pept. Moartea i-a fost instantanee. In ziua următoare nenorocita fată a îne­­bunit. Ecouri Mărci poștale de amintire.— Se scrie următoarele di­n Japonia: In amintirea celor douî prinți imperiali, Arisugawa și Ku­dia­­rakawa, cari au căzut morți în resboiul cu China, guvernul japonez va scoate acum 14 milioane de mărci poștale (a unul și 5 yen) cu portretele acestor două prinți. Berlinezii surzi d’o ureche.— O foaie germană scrie următoarele : Vr’o 30 de mii de Berlinezi aud mai bine cu urechea stângă decât cu cea dreaptă. Faptul acesta e ofi­cial constatat, și s-a constatat asemenea că numărul surzilor de o ureche crește pe tot anul. Cauza acestei infirmități nu e alta de­cât telefonul. Se știe în adevăr că recepto­rul telefonului se apucă cu mâna stângă și se pune la urechea stângă pe când cu mâna dreaptă se iau notițe. Acei cari ușează mult de telefon ascultând numai cu urechea stângă pot controla faptul, punând o dată recepto­rul la urechea dreaptă, vor vedea atunci că cu urechea­ dreaptă nu pot distinge toate sunetele ca și cu cea stângă. Prin urmare e bine ca de la început să se asculte la tele­fon cu amândouă urechile de o dată sau pe rând. O spargere prin­ motor. — Spălătorii moderni au aruncat instrumentele vechi ale meseriei lor, ca­pila, sfredelul, drugul de fer și altele, ca nedemne de dînșiî și de tim­purile noui. Dînșiî se conformează progrese­lor știnței. Faptul acesta îl dovedește o spargere petrecută de curînd în Francia. Niște spărgători au pătruns noaptea într’o casă de bancă, cu un ferestrău circular și cu un motor cu gaz. In cel mai scurt timp casa de fer fu tăiată și spărgătorii luară o sumă mare de bani și plecară liniștiți, lăsând pe loc motorul și ferăstrăul. Micul rege al Spaniei.­Regele Alfonso e în vârstă abea de 10 ani și e deja vorba ca în anul viitor dînsul să deschidă came­­rile citind discursul tronului. După consti­tuția spaniolă, el va fi major la vârsta de 15 ani și va lua în mână puterea pe care mama sa i-o va da cu o nespusă bucurie. La ultima deschidere a cortesilor, micul rege îmbrăcat militărește, stătea lângă mama sa și răspundea la aclamații prin salut mi­­lităresc. Cele două surori ale regelui sunt consi­derate în Spania ca bune de măritat. Una e de 15 ani, iar alta, Mercedes, de 17 ani. Se vorbește că Mercedes o să se mă­rite cu fiul mai mare al marelui duce Vladimir. UN PROVERB PE ZI Unde sunt moașe prea multe. Rămâne bietul băiat Cu buricul ne­tăiat. (Românesc). ilustrația noastră La Costantinopol e mult de lucru pentru diplomați, împărăția turcească e bolnavă și nu găsește nici pic de odihnă. După răs­coala cretană au urmat masacrele sânge­roase din Constantinopol și Armenia. Acum reprezentanții puterilor europene își dau toate silințele pentru a hotărâ pe sultan să acorde reforme creștinilor. Acțiunea diplomaților și mai cu seamă a baronului de Calice, ambasadorul austro­­ungar la Constantinopol, dă speranțe de re­uși­tă. Baronul de Calice e un om foarte cult, foarte energic și cuvîntul lui e ascultat cu o mare deferență de ambasadorii celor­l­alte puteri. Gravura noastră de pe pag. 1, reprezintă pe acest isteț diplomat. 3 E­pidemii — Școala comercială de gradul al 2-lea din Iași s’a închis în urma a două cazuri ele scarlatina constatate acolo. — Epidemia de brâncă bântue cu furie printre râmătorii satelor Chișărău, Cilibiu, Golăești și Poduî-Jijieî. Aceste sate au ră­mas aproape fără porci. Serviciul veterinar al zonei, a luat mă­suri pentru combaterea epidemiei. — In cotunele Sîngeri, Cioara și Chișcă­­renii-noui din comuna Șipotele, bânuite prin­tre copiii locuitorilor de acolo, cor­ii. Serviciul sanitar a luat toate măsurile de combatere. O dramă familiară In Odorheiul săcuiesc din Transilvania s’a petrecut acum câte­va zile o dramă fami­liară emoționătoare. O femee bogată, rămânând văduvă și ne­­având alți copii decât o fată la pension în Budapesta, și-a adus fata acasă și a angajat pentru ea un profesor din Budapesta. Fata era de o rară frumuseță și foarte isteață. Peste câtă­va vreme, femeea, în vârstă de vre-o 40 de ani, bine conservată și noi­ — 2 — b­ass» LUCRURI DIN TOATA LUMEA Cât muncește un tipograf.— Se în­doește cine­va de drumul parcurs de mâna, sau mai bine zis, de brațul unui bun tipo­graf într-o singură zi,? lată calculul : Supozând un muncitor tipograf, care lucrează 10 ore pe zi în 300 de zile pe an, și care ridică 12.000 de litere pe fie­care zi, muncă făcută cu culesul, împărțitul și scoaterea corecturi­lor, vom avea: Distanța între casele literilor și tipograf e de cel puțin 33 centimetri. Distanța ce va străbate mâna tipografului, ducându-se și întorcându-se, va fi deci de 66 centimetri pentru fie­care literă. Făcând același lucru cu 12.000 de litere, el va parcurge cu mâna un drum de 7920 de metrii, aproape 8 khilometri în fie­care zi. Deci, în trei sute de zile, va parcurge cu mâna o distanță de 2.400 de khilometri­. Ei au deci dreptul—după acest calcul— să se repauzeze câte­odată. Dar socotiți și drumul făcut cu picioarele de la o casă de litere la alta, și de la toate aceste case la... «casa» lui proprie, și vă veți convinge și mai mult de acest drept al lor de odihnă. Puterea unei balene.— Dacă trebue să credem o depeșe din Rockaway Beach, o balenă și-a bătut, cu o teribilă isbitură, joc de întreg echipagiul corăbiei de pescari «Ja­­mes­ Norman» din Barren Irland. Nouă dintre pescari se scobor­âseră într’o corabie mai mică, ca să poată arunca sulița mortală într’o balenă foarte mare, ce mer­gea lin pe mare. Dar d’abea balena simți săgeata și cu o­­­­ lovitură îngrozitor de puternică asvârli co­rabia dimpreună cu întreg personalul ei la o înălțime de 12—15 picioare în aer. Tot echipagiul după barca cea mică fu aruncat în mare și balena se făcu nevăzută în largul mărei cu săgeată cu tot. Imediat se lăsară pe mare câte­va bărci de scăpare și cei nouă naufragiați fură scă­pați. Marinarii nu se pot dumeri nici acum, căci n’au mai văzut și nici n’au mai auzit despre o asemenea putere la vre-o balenă. Ei n’au văzut întreaga balenă, dar cred că ea trebue să fi fost foarte mare, căci alt­fel nu se poate explica aceasta grozavă forță. Lăsăm responsabilitatea în privința auten­­ticității acestui fapt mandatarului telegra­mei în chestiune, telegramă adresată zia­rului «Lindépendance Beige». Oribila crimă a­bum tată O crimă oribilă a fost comisă la Begaar, cantonul Tartas (Franța), în împrejurările următoare . Fiica unui cultivator din această comună Augustina Grandes, în vârstă de 9 ani, pă­zea o cireada de vaci. Rău supraveghiate, animalele intrară în­­tr’o proprietate vecină și cauzară pagube în valoare de vr’o 6 franci. Proprietarul livezei reținu vacile și ceru tatălui fetei să’î plătească această sumă.­­ Acest din urmă, se înfuria grozav, plăti și declară că va ști de aci înainte să facă așa ca fata lui să nu mai fie neglijentă. Când sărmana copilă se întoarse acasă, tatăl ei începu să o bată, lovind-o cu pi­cioarele așa de roű, în­cât ea a rămas lun­gită la pământ fără cunoștință. Lăsată fără nici o îngrijire de către omo­­nitorul ei, sărmana copilă și-a dat sufletul a doua­ zi ; autopsia cadavrului a dovedit că copila a murit din cauza bătăei. Parchetul s-a transportat la fața locului și a decis arestarea culpabilului. ’ Această oribilă crimă a produs în tot ți­nutul o mare emoțiune. ȘTIRI PRIN POSTA , Anglia.— In demisia pe care lordul Rosebery și-a dat-o din calitatea de șef al liberalilor dîn­­sul spune că se retrage din cauza neînțelegerei dintre sine și Gladstone precum și o mare parte din liberali în chestia orientului.’ Declară că o să vorbească în m­eetingul ce o să se țină con­tra sultanului și vrea să vorbească ca om liber. Austro-Ungaria.—Directorul stabilimentului «Constantinopol în Budapesta» de la exposițiu­­nea milenară, a închis prăvălia, având o mulți­me de datorii. In general exposiția Budapestană dă un mare deficit. Franța.— Un membru al ambasadei ruse a declarat către un redactor al ziarului «La Pa­trie» că marea rezervă pe care Țarul a arătat-o la diferite ceremonii, n’a fost alt­ceva decât re­zultatul oboselei lui; numai printr-o nespusă putere nervoasă și printr-o voință de fer, țarul a putut să asiste la aceste serbări fără­ e­­xem­plu. — La Roubaix în Franța, a fost o mare de­monstrație anti-rusă, în ziua sosirea țarului. Două mii de socialiști au purtat pe strade ca­ricaturile țarului și ale lui Felix Faure, strigând «jos tiranii» Poliția a organizat o goană mare contra anarh­iștilor. Germania. — Directorul teatrului de marină de la expozițiunea din Berlin a dispărut lăsând un mare numer de datorii. Italia.— Pagubele pricinuite de revărsarea fluviului Po, sunt foarte mari ; au perit mai multe mii de vite și au fost distruse un mare număr de ogoare. — A fost o lungă întrevedere cu d. d. Ru­­dini, Visconti-Venosta și Costa cu privire la contractul de căsătoria al prințului de Neapole. Acest acest act va fi redactat în limba italiană și sârbă și va rămâne secret. Rusia.­ Printr’un ucaz imperial, senatorul baron Alexandru Vexiclul Guilleband, președin­tele consistorului general evangelic-luteran, a fost numit ajutor al ministrului de interne ri­­dicându-i-se însărcinarea de până acum. Spania.­ Numărul insurgenților uciși la Cuba în ultimele lupte contra lui Maceo se urcă la 230. O depeșă oficială din Manilla spune că ban­dele s’au retras de la Manilla și Nuevaccija în munți. Mai mulți insurgenți au­ atacat Meoru dar au fost repinși. Turcia.­In urma isbucnirea ciumei la Akkir în Arabia, s’a ordonat o carantină de zece zile pentru provenințele din porturile mărei roșii, Lith și Loahija. Două vase de résboiü au plecat în golful Salonic pentru paza coastelor. — Vine știrea din Wasington (America) că doi armeni au dat foc locuinței ambasadorului turcesc de acolo, Mustafa bey. Când au fost arestați, dînșii au zis că au comis această faptă în numele lui D-zeü. ^ Marți, 1 (II^Od­amp^^ibu^ Intemplari DIN ȚARA Tâlhărie.— Locuitorul Gheorghe Ciofu, din satul Comarna, comuna Tomești, jud. Iași, în seara de 24 Septembrie, pe când se ducea spre Huși prin codrul Gherăeștiior a fost întâmpinat de vr’o 3 unguri mascați și cari se presupun a fi din Răducăneni. Aceș­tia i-au luat un cal de la trăsură, vr’o 90 lei, un revolver cu 6 focuri, și o armă de vânat cu 2 țevi. Hoții, după comiterea furtului, au dispărut în desimea codrului. Curtea cu jurt.—­ Sesiunea curții cu ju­rați din Gorj, a fost închisă luni­­a 23 Sep­tembrie. Procesele cari s’au judecat, au fost următoarele : : La 17 Septembrie a fost condamnat la ș­ase luni de reclusiune Ion Pârvu Gociu, acuzat pentru crimă de omor cu voință. La 18 Septembrie Alexandru Șerban a fost osândit la 14 ani de muncă­­ silnică, a­­cuzat pentru faptul de omor cu voință. La­ 19 Septembrie a fost achitat de faptul de tentativă de omor individul Grigore Staicul, iar Dan P. Prodan, cam pentru același fapt, a fost condamnat la cinci ani de închisoare corecțională. La 21 Septembrie curtea cu jurați a achi­tat pentru crimă de infanticid pe Maria Udrea Enăsoiu. Cele­l’alte procese existente s’au amânat pentru sesiunea viitoare. Accident de călărie.—Cinci geandarmi rurali de la sub-prefectura plășei Codru, din Buciumi, alaltă­ ori pe la ora 4 și jum., pe când venea spre cazarma circumscrip­, prin strada Palatului, din Iași, calul geandarmu­­lui Chelaru Gheorghe, poticnindu-se, căzu peste cap trîntind pe nenorocitul călăreț cu capul de trotuar, așa de tare, în­cât Chela­­riu a rămas fără mișcare. Tovarășii săi, îm­preună cu trecătorii săriră în grabă, îl puseră în trăsură și­ trimise la spitalul Sf. Spiridon. Omorît cu coasa,­Mihai Ioniță, agricul­tor din comuna Talpa, județul Neamț, în noaptea de 9 spre 20 Septembrie, merge la casa lui Enachi Vicol și negăsindu-l în casă, îi fură o coasă de sub streșină. La lătratul câinilor eși dintr’o șură fiul lui Vicol și surprinse pe Ioniță în flagrant delict. Acesta, pentru a scăpa, începe a lovi cu coasa pe Vicol­­ăsându-l mort jos și în urmă dispare. Ucisă cu o piatră.—Un copil necunscut, alaltă­ eri, a lovit în cap cu o piatră pusă în praștie pe o femee bătrînă care trecea prin strada Săvescu, din Iași. Lovitura a fost așa de tare, că bătrîna căzu jos fără simțiri, și transportată la spital, pe drum a încetat din viață . O evadare.—Individul Avram Goldstein, falsificator de monede, care abia acum o lună a fost prins de către agenții despărți­­rei a III, alaltă­ ori fiind adus în unire cu vr’o 14 deținuți la instrucție, pe când san­tinelele îi conduceau prin sala palatului. Goldstein, profitând de întunecimea care domnește prin acea sală, ese dintre cei­l­alți hoți, se lipește lângă zid și stă acolo până ce convoiul se depărtează și atunci o luă la fugă dispărând. Soldații, ajungând în arestul de lângă judele instructor, au observat că lipsește Goldstein și imediat s’a dat alarma poliției, însă toate căutările au rămas zadarnice până acum. Contra lupilor.­ Zilele acestea, în com­. Gărniceni, va avea loc o vânătoare oficială, pentru a stârpi lupii cari mănâncă vitele lo­­cuitorilor și atacă pe oameni în timpul nopței O nenorocire.­Un copil în etate de 11 ani, al lipovanului Vasile Rusuiicov din co­muna Păpăuți județul Botoșani, vroind se prindă un cal de pe câmp, fu lovit de cal cu copita drept în piept, în­cât copilul, că­zând jos, a sucombat imediat.— Autoritate., a fost sesizată. O sinucidere.— Locuitorul Lupu Mihai, din comuna Cucuteni, jud. Iași, s’a găsi strangulat de un copac în grădina casei sale. După cercetările făcute, s’a constatat că suferea de o boală internă care probabil la determinat să facă acest act de disperare-Asac­iat într’o fântână.— Ieri pe la o­rele 11 jum. dimineață, muncitorul Toader Burdujan pe când se introducea într’o fân­tână a evreicei Ruhla Sin Ițic din strada Berăria­ Veche No. 15 din Iași, spre a o cu­­răți, pe la jumătatea fântânei se asfixie cu aerul din lăuntru, așa că, nemai putând răcni spre a fii scos afară, căzu în luna și râmase mort. Gel­ l’alți lucrători văzând că Burdujan nu un Roman de Emile Sachebourg PARTEA III-a Hanna ca perle ii Do­­i amici — Cei de casă îi prezintară pe Petre Ma­­louet spunând că era amicul cel mai intim al lui Henric. — Ah ! exclamă dânsa, e bine, foarte bine. Și cu acea curiositate pe care o au multe femei bătrâne, se­ uită lung la ofițer care de­sigur îi plăcea. Poate că uniforma, care arăta și înălța eleganța ofițerului, sau poate că fața distin­să, serioasă și cam melancolică a tânărului, sau­ poate că amândouă astea atrageau bă­garea de seamă a d-nei de Nervaux ? Lu­cru sigur este că la tot momentul bătrâna aținlia o privire înduioșată asupra lui, ca și cum ar fi suferit un fel de atracțiune. De alt­fel ea se uita mult și la Henric Dutertre, cu toate că ’l cunoștea foarte de de­mult. Intr’un moment, după ce ’și preumblase mult privirea de la unul la altul, ochii ei se umplură de lacrimi, de­sigur sub im­presiunea vr’unei cugetări secrete. Petre vorbia puțin, însă când răspundea la vr’o întrebare pe care i-o făcea d-nasau d. Dutertre, bătrâna d-nă se întorcea spre dânsul și­ asculta ca suspendată de buzele lui.Și când înceta d’a vorbi, i se părea că soiul de far­mec sub care ținuse un moment pe d-na de Nervaux se rupea d’o­dată. Henric spusese părinților sei că nu va dormi la Villeneuve și că o să se întoarcă la Paris cu amicul seu. Ceasul în care pleca trenul era aproape și tinerii se pregătiră de plecare. — D-re Malouet, zise d-na Dutertre că­tre tînărul locotenent, ori de câte ori vei avea plăcere să vii la Villeneuve-Saint-Geor­­ges, singur ori cu Henric,­ vom­ fi nespus de fericiți să te primim. Tînărul mulțumi zicând că chipul grațios și amical în care fusese primit îi impuneau datoria d’a se mai întoarce. — D-le Petre Malouet, zise atunci d-na de Nervaux, când vei mai veni prin locurile astea și nu’ți va displace să petreci câte­va momente cu o femee bătrână, vino pe la mine cu prietenul d-tale. Vizita asta­ îndoită îmi va face o mare plăcere. Ofițerul se întoarse spre amicul meu. — De­sigur, d-nă, răspunse acesta din urm­ă, vom avea onoare ca și amicul meu, să venim ca să vă prezintăm respectoasele noastre omagii. — iți mulțumesc, d-nă, zise Petre închi­­nându-se înaintea bătrânei dame , sunt mă­gulit de onoarea ce bine-voiește a’mî face. Tinerii eșiră din salon urmați rde d. Du­tertre care trebuia să ’i însoțească până la gară. — Ofițerul ăsta e foarte cum se cade, zise d-na Nervaux către d-na Dutertre, e distins și are o fisionomie foarte simpatică. — In sfârșit d. Petre Malouet îți place ? — Da. — D-ta l-ai privit foarte mult? — Prea mult încă, de vreme ce ai ob­servat, scumpă d-nă. Ei bine, îți mărturi­sesc că e în toată persoana lui ceva care îmi place. E mult timp de când e prieten cu fiul d-tale ? — O ! se cunosc de la liceu , sunt vr’o 12 ani d’atunci. — Ah, așa ! Dar ofițerul are părinți ? — Nu pot să’ți spun ceva exact asupr­a familiei lui, scumpă doamnă. Cu toate astea, mi se pare că nu are de­cât tată. — Atunci dinsul a avut nenorocirea să piardă pe mama sa. Tatăl sau e bogat de­sigur. — Nu, bătrânul Malouet nu are ce se poate numi o avere , dar are atâta ca să poată trăi bine și a avut atâta ca să poată da fiului sau o instrucțiune sănătoasă; a fost ofițer de marină. D. Dutertres se ’ntoarse și curând, în urmă, d-na de Nervaux, rezimându-se de brațul servitorului sau, pleca spre vila sa. In trenul care sbura spre Paris, cei doi amici convorbiau. — Scumpul meu, zise Henric, tu ai avut în astă seară un succes de care ai tot drep­tul să te mândrești. — Cum așa ? — D-na de Nervaux s’a uitat mereu la tine în tot cursul serei, ceea ce arată că i-am plăcut Și zic că ăsta e un succes pentru tine, de­oare­ce nimeni până azi n’a fost luat în așa mare băgare seamă de această bă­trână damă. — Atunci am dreptul să fiu măgulit. — Da, și pe urmă altă favoare, Petre, este că te-a învitat să­ faci vizită... — O simplă formulă de politeță... — Să nu crezi asta. D-na de Nerveaux trăește foarte retrasă. Afară de un văr al ei de al patrulea sau cincilea grad, judecă­tor la tribunalul Senei și de fiica acestui văr, o persoană răpitoare în vârstă de vr’o 18 sau 19 ani și apoi afară de mama, de tata și de mine, une­ori casa bătrânei e ab­solut închisă pentru toată lumea. Se pare că ei îi place in singurătate, îi place să trăiască numai cu gândurile ei ca­ri ’i deșteptă amintirile unui trecut dure­ros. Ce dureri anume va fi avut, nu se știe, căci se păzește în­tot­deauna d’a vorbi des­pre sine. Insă ori­cine ghicește lesne că trebue să fi suferit foarte mult. Nu se cunoaște în privința ei decât un lucru, anume că a trăit mai mulți ani în America, la New-York și poate și în mai multe alte orașe ale Statelor­ Unite. Se pre­supune că a fost măritată, dar nu se știe ce era și ce făcea d. de Nervaux. Bătrâna nu vorbește nici o dată despre dînsul. Nu se știe asemenea dacă a avut copii și dacă afară de magistrat și de fiica lui mai exis­tă alți membri ai familiei. E foarte bogată, însă ar fi greu să se eva­lueze chiar numai aproximativ cifra ave­­rei ei. Cu toate astea, după unele destăinuiri făcute tatălui meu, pe care o consultă din când în când în chestia plasărea banilor, n’ar avea mai puțin de 25 de mii de franci ve­nit. Insă fiind că e foarte ascunsă, ca toate bătrânele de alt­fel, se poate ca averea ei să fie mult mai mare. Totuși trebue să me grăbesc a spune ca bătrâna nu e sgârcită de loc. Face mult bine în oraș și chiar și în alte părți. Se știe sigur că nu dă mai puțin de zece­ mii de franci pe fie­care an. Trebue­ să mai fi răcend însă pomeni cari nu se cunosc. (Va urma). 127 ei

Next