Universul, decembrie 1896 (Anul 14, nr. 285-308)

1896-12-01 / nr. 285

AMI XIV.­y No. 285,5 Bani In Capitală» IO Bani în județe 3Ö oalele isterste Brej­ uinița Hi­itoaieasca Se vindecă după cele mai nouî metode, radi­cal și fără durere și împedicare, dupe experiență de 24 ani de specialitate în boli lumești — No. 1, STRADA EMIGRATU, No. 1. — Intrarea numai prin strada sfinții Voevo. Consultații de la 10—1 dimineața și de la 5—8 seara Loc separat de așteptare pentru fie­care. Doctorul MIROM Asistent de Profesor Medic la clinica specială de boale de piele și sifilitice din spitalul Colțea — Bulevardul CAROL No. 74 — Consultatiuni de la 1—4 p. m. 1482 (5) Doctor I. KIEIAO s’a stabilit în strada Sf. Ionică No. 8, în dosul pasagiului român. (teatrul național) Dă consultațiuni de la 5—6 p. m. Cu această ocaziune se anunță Onor. Public că a construit o casă de sănătate privată după ultimele cerințe higienice, unde se pot primi bolnavi de ori­ce afecțiuni interne sau chirur­gicale. Condițiunile foarte avantagioase. Persoanele cari doresc, se pot căuta și cu ori­ce alt medic. 800­15 Doctorul C. LEBEL MALADII INTERNE ȘI DE COPII — Calea Moșilor No. 59 — (Intrarea prin strada Ceneral-Florescu) Consultațiuni de la orele 1 —• 3 p. m. — PENTRU SĂRĂCI GRATIS — 742­­ (36) Bocieiul SteinÉari Special pentru I boale de copil — Strad­a Carol 3,TO. © 2 — 743 (30) DOCTOR L BRAUNSTEIN FOST ASISTENT DE PROFESOR IN VIENA, FOST ȘEF DE CLINICA Pentru boalele de gură și dinți în New-York De 18 ani specialist în boalele de gât, gură, nas și urechi SCOATEREA NEDUREROASA A DINȚILOR PRIN ANESTESIA (Adormire sau amorțire) Prin mijloace nevetămetoare, insă interzise Dentiștilor VINDECAREA MIRO­SULUI DIN GURA Consultațiuni de la 8—9 si de la 3—5 p. m. — STRADA COLTEI No. 14 — 827 ’ 25 Dr. TDOR [ D. St. Șendrea, ministrul justiției.—­(Vezi explicația). nulă. De aceia,­amintindu-o susținetorilor ei, facem un călduros apel la zelul lor s’o rea­lizeze cu o oră mai curând. V F ® liclissic ® 44 Strada Armenească 26 Consultațiuni gratuite în toate zilele afară de Joia și sărbătorile . De la 8—9 boale de piele și venerice. De la 9Va—11 boale interne. De la IOWa—1­1/» boale de copii. De la 12—1 boale de dinți. De la 1­/1—2Va chirurgie și boale de femei. De la 2—3 boale de gât, nas și urechi. Joia la aceleași ore consultațiune a 2 lei vizita pentru fondul Policlinicei. 774 30 CASA DE SANATATE 51, Strada Teilor 51 — Consultatiuni speciale pentru — BOALE INTERNE ȘI SYPHILITICE Boalele secrete la bărbați și femei In toate zilele de la 10—12 dimineața Vindecarea asigurată. — Tratament special Se altoesce (vaccinează și revaccinează) cu cel mai proaspăt și sigur vaccin. Consultățiunea numai 1 leii Fumegațiuni, remediu sigur contra boalelor syphilitice. Arista e garantate Mărimea I cu 16 tonuri de oțel și 6 note de metal, lei 25. Mărimea II cu 18 tonuri de oțel și 6 note de metal, lei 35, franco în toată țara. Comandele să se adreseze magazinului de instrumente și note muzicale A. S. PATIN, București, calea Victoriei No. 24, singurul care garantează soliditatea fie­cărui instrument ce vinde. Cataloagele gratis și france. 822 10 O­caziune De vânzare un loc viran în strada Olari No. 18, având fațada și pe Bulevardul Ferdinand, actele la credit. A se adresa la d. advocat Spa­­nopol, strada Precupeții Nouă No. 7. 850 16 CALENDAR PE ANUL 1896 Ortodox. Sâmbătă 30 Noembrie.—Andreiü I-iu, Catolic Sâmbătă 12 Decembrie.—Epimach. RSs. soarelui 7.29 Ap. soarelui 4.19 | | | Duminecă, 1 (13) Decembrie 1896. irxaaaznaggHEnn*re:«re>v wímm.uwjl.ui«^ București, 30 Noembrie: Chestiunea Muntelui de Pietate Ideea de a se înființa și la noi, după nor­ma celor din statele mai înaintate pe tărâ­mul sentimentului de ajutor și subsidiu pu­blic, instituțiuni zise «Munte de pietate», a fost emisă, discutată, aprobată și aplaudată cu multă căldură de către oameni de bine. Mai mult chiar, partidul liberal, venind la putere, a înscris crearea muntelui de pietate în programul său oficial. Agitată în un moment, când investiga­­țiuni judiciare ridicau colțul vălului de pes­te neomeniile și jaful monstruos și incre­dibil ale cămătăriei, era de așteptat că a­­ceastă ideie, admisă și discutată în niște împrejurări atât de favorabile, sa se reali­zeze fără dificultate și într’un timp cât se poate de scurt. Constatăm însă că așteptările î­n această direcțiune au rămas înșelate. Vedem astă­zi chestiunea Muntelui de pietate cu totul abandonată și de unde acum câte­va luni toate organele presei, atât cele guvernamen­tale cât și cele adversare guvernului, ple­dau și susținem această idee, astă­zi nici un ziar nu o mai pomenește , iar guvernul pare a fi prea ocupat de lupte politice pentru a se mai ocupa de ea. Eperiența îndelungată arată că ast­fel se­ întâmplă la noi de regulă când e vorba de o reformă, de o instituire, și în fine de­­ rea­­lizarea ori­cărei idei în interesul clasei nevo­iașe a populațiunei. Dacă fierul nu se bate când e cald, dacă propunerile nu se înde­plinesc în momentul când sunt discutate, apoi sunt părăsite, date uitărea, și nimeni nu se mai ocupă de ele. Dar întrebăm, este bine­facerea, este a­­jutorul public o chestiune atât de secundară, o chestiune atât de lipsită de importanță, în­cât aceia cari se numesc părinții poporu­lui să nu le ia în considerațiune, înscriin­­du-le printre cele d’inteiți preocupațiuni ale lor ? De sigur că nu ! Binele public e o vir­tute esențială pentru bunii guvernanți, și cultivarea lui e un caracter distinctiv, care trage foarte mult în cumpăna unui guvern popular și democrat. Suntem siguri că nici unul dintre mem­brii partidelor noastre politice nu e în deza­­cord cu noi, cum că, în împrejurările în care ne găsim, nici unul din proiectele de îmbu­­nățiri făgăduite nu este, din punctul de ve­dere al bunei stări materiale și­ chiar so­ciale ale poporului de jos, de atâta impor­tanță ca proiectul înființarea Muntelui de pietate. Guvernul care ar realiza această idee ar bine merita de la popor și și-ar atrage toate simpatiile sale. Italia, Franța, și într’un cuvînt toate ță­rile occidentului posed instituțiuni numite Munte de pietate, cari dau mare ajutor cla­selor nevoiașe, adăpostindu-se de specula­­țiunile ilegale și maioneste ale unor cămătari cari își grămădesc averi frauduloase pe ruina victimelor lor. Pe când la noi persoanele de toate cate­goriile, particularii și funcționarii, dacă au avut o dată imprudența de a se lăsa să fie ademeniți de vreun cămătar fără conștiință și scrupule, nu mai pot scăpa de­cât complect ruina și degrada ; în străinătate, grație Muntelui de Pietate care le avan­sează cu o minimă dobândă sume conve­nabile pe obiecte și efecte de tot felul, ei profită de înlesnirea dată și reușesc fără greutate de a se scăpa din încurcătura mo­mentului. In discuțiunile încinse pe tema Muntelui de Pietate s’a propus ca Munții de Pietate să fie trecuți asupra unor societăți particu­lare ce s’ar crea. Noi suntem contra acestei propuneri , de­oare­ce Muntele de pietate este o instituțiune care tot­deauna produce și nu este supus nici­odată la per­­dere și credem că ar fi mai nemerit dacă Muntele de Pietate s’ar trece pe seama di­feritelor Primării ale orașelor, căci așa pro­dusul capitalurilor împrumutate s’ar putea lăsa în folosul comunei, sau s’ar putea trece la fondul milelor. Credem că chestiunea Muntelui de Pie­tate nu este o chestiune definitiv abando­ din Anglia (Coresponda particulară a ziarului «Universul»). Londra, 26 Noembrie. Expedițiunea In Sudan Ziarele engleze publică un memoriu al lui Slatin-pașa, colonel de stat-major în armata e­­gipteană, ca răspuns la unele învinovățiri ce s-au adus expedițiunei anglo-egiptene în Sudan. Memoriul arată mai întes scopul urmărit de expedițiune. Acest scop era de a se pedepsi mah­­diștii care în ultimul timp făceau năvăliri pe teritoriul egiptean, ucizând nu numai bărbați, dar și femei și copii. In acelaș timp, trebuia să se recucerească pentru Egipt această provin­cie păr­ăsită în anul 1885. Momentul începerea expedițiunea a fost hotă­­rît de situațiunea italienilor în Abisinia și mai cu seamă de faptul că o parte din trupele ita­liene erau închise în Casa sa de derviși ; înain­tarea expedițiunei spre Dongola făcea imposibilă trimiterea de trupe de întărire spre răsărit, din partea califilor. Greutățile expediției Expedițiunea a avut de luptat cu greutăți mari. Cea de întăi era că se desaproba din mai toata părțile această expedițiune, ceea ce nu era de natură să ridice moralul trupelor. A doua greu­tate era căldura de 118 până la 128 grade Fah­renheit, la umbră. Pe căldura asta să se con­­struească o linie ferată pe un teren nisipos și presărat de colțuri stâncoase, era o altă mare greutate. In ținutul acela, unde de 22 ani n’a căzut o ploaie serioasă, sunt tempeste neaștep­tate, cărora nimic nu le poate rezista. Intr’o zi una din aceste tempeste ne-a distrus cu totul linia ferată pe o întindere de 20 de mile. Pe lângă astea apoi s’a ivit și holera, adusă din Egipt. A fost car un adevărat noroc că, în împre­jurările astea, numărul morților expediționei n’a trecut, în total, peste 3—2 la sută, învinovățirile O parte din presa străină a scris că membrii expedițiunei anglo-egiptene în Sudan nu sunt de­cât niște ucigași de femei și de copil. Slatin­­pașa zice că ziariștii cari au scris ast­fel sunt niște fantaziști. Ziarele dădeau fapte anumite între cari și acesta : Nevinovații locuitori al satului Firket au fost surprinși în somn de expedițiune. Spăimântați, dînșii au pus mâna pe arme și au fugit pe o movilă. Aci expedițiunea i-a măcelărit de la o­­lal­ta. Grămezi mari de cadavre, în cea mai mare parte de femei și copii, au rămas pe câmpul de luptă. Slatin-pașa răspunde: Firkese nu era locuit de oameni nevinovați. Acești oameni nevinovați își luaseră de mult lu­mea în cap de frica dervișilor cari îl prädau și ucideau fără îndurare. Rămânând satul pustiu, dervișii l’au ocupat și expedițiunea i-a atacat. Dacă s’au găsit și femei moarte printre cadavre, apoi vina pentru asta a fost numai a femeilor cari se înarmau și luptau alăturea cu bărbații; copiii au fost însă în­tot­d’a­una cruțați. Expe­dițiunea a avut în­tot-d’a­una în vedere­ ca Egip­tul, pentru ca să cucerească In chip definitiv Sudanul, trebue să câștige dragostea locuitorilor lui, iar nu să și-o înstrăineze prin fapte ca cele imputate expedițiunea de unele ziare străine. Femeile distribuite o dată cu măgarii In urma unei alte bătălii, în care s’au făcut mulți prizonieri, mai multe ziare au scris că prizonierii au fost împărțiți ca și bagajele și a­­nimalele între soldații expedițiunei. Femeile au fost amestecate cu măgarii într’un țarc și fie­care soldat era liber să-și aleagă un măgar sau o femee. Slatin-pașa spune că femeile în chestiune erau tratate ca niște roabe de tribul numit Baggara, erau bătute, supuse la munci grele și vîndute ca și niște vite. Când expedițiunea a venit și a bătut tribul Baggara, femeile au dat toate semne de bucurie că au scăpat de sub jugul torturatori­­lor. Dânsele au fost lăsate libere apoi să’șî a­­leagă bărbații cari le plăcea. După terminarea campaniei, cel­ l’alțî prizonieri, afară de cei prea mult compromiși, au fost liberați. Slatin-pașa răspunde și acelora cari au zis că Sudanul în general e o țară sărăcăcioasă care d’abia poate hrăni pe locuitorii săi. O țară ca­re a putut să plătească mai înainte guvernului egiptean biruri de un milion și jumătate de franci, fără nici o sforțare, nu poate fi o țară așa de sărăcăcioasă cum voesc unii s’o prezinte. Neapărat, populația a suferit foarte mult sub dominația tribului Baggara; numărul populației a scăzut enorm și ogoarele s’au părăgin­it, însă guvernul egiptean are speranță că Sudanul o să reînflorească de aci înainte ; provincia aceasta este acum legată cu Egiptul printr’o cale ferată și printr’un serviciu regulat de navigație pe Nil. Slatin-pașa adaogă la urmă că­tre cât o să se bucure locuitorii sudanului de sus ci au scăpat de sub domnia tribului Baggara, tot atâta do­resc populațiile din Berber ca trupele anglo­­egiptene să înainteze și până la dînsele spre a se libera de sub apăsarea Mahdiștilor. Această afirmare a lui Slatin-pașa e o dovadă că la primă­vară englezii vor înainta încă în Sudan. Din această cauză memoriul colonelului egip­tean a făcut o mare sensație la Berlin și la Pa­ris. Franța și cele­l­alte puteri care doresc go­lirea Egiptului de către trupele engleze, sunt de credință că Anglia, înaintând în Sudan, își stabilește pentru tot­dea­una domnia asupra E­­giptului. Un ziar englez crede că rezolvarea chestiunei golirea Egiptului, ar fi acum la ordinea zilei pen­tru multe puteri, dacă nu s’ar fi ivit o altă chestiune, mult mai arzătoare, aceea a reforme­lor în Turcia. West.

Next