Universul, decembrie 1896 (Anul 14, nr. 285-308)

1896-12-01 / nr. 285

u­niversul No. 285. wgBg^MBMBggBBtmaiuan — — Biruință! Ori­ ce tuse, influență, astm, laringită, du­rere de gât, bronh­ită, catar, inflamații in­testinale, toate aceste boale se vindecă în scurt timp întrebuințând renumitele capuri de CATRAMINA, ale celebrului doctor Bertelli din Milan, premiate la 6 congrese medicale cu medalii de aur și diplome de onoare, aprobate și de consiliile sanitare superioare al României și al Italiei. Lei 2.95 cutii.­Patru cutii, cari se vînd numai cu lei 10.95, sunt în­de-ajuns pen­tru o cură complectă. Toate cutiile ce nu vor avea în interiorul lor o instrucție în limba română cu ștam­pila administrației ziarului «Universul», se vor refuza ca falsificate. — De vânzare în provincie la toate farmaciile și în București la drogueria centrală Mihail Stoenescu, sU. Academiei No. 2 ; la drogueria Uie Zamfi­­rescu, str. Academiei No. 4 , la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu», calea Victoriei No. 154 , la drogueria Fabini, calea Văcărești, și la drogueria la «Câinile Negru» Ion Țetzii, strada Lipscani, București. Odu­sea uimi copii perii! O familie franceză din Pârigeux, anume Farnier, trăia acum 12 ani la Buenos­ Aires în America de Sud. Ea se compunea din tată, mamă și un copil de toată frumusețea anume Henri, care era bucuria părinților sei. La vârsta de 7 ani, într’o zi, micul Henri Farnier, întorcându-se de la școală, se juca pe drum cu camarazii se î­și întârzia de a se întoarce acasă. Noaptea, care în America de Sud se lasă deo­dată fără amurg, îl sur­prinse pe stradă. Necunoscând marele oraș Buenos­ Aires, micul Henri Farnier se rătăci. Un trecător căruia se adresă ca să afle drumul, după ce căută în zadar domiciliul părinților săi, îl luă cu el. Trecătorul era un spaniol, care ținea cu arendă o moșie situată în împrejurimea o­­rașului Buenos­ Aires, avea pe­semne ne­voie de un păstor și de aceea probabil nu se osteni să cerceteze mai de aproape de părinții copilului, așa că toate cercetările și publicațiunile prin ziare, ce făcu nefericitul tată Farnier, nu isbutiră la nimic. Micul Farnier rămase două ani în servi­ciul cultivatorului spaniol, făcând pe ciobă­nașul. Apoi, vrând să-și câștige ceva parale, servi timp de mai mulți ani pe la alți proprietari ai locului ca plugar, sau îngri­jitor de vite. Preocupat neîncetat cu idea fixă de a-și regăsi familia, se întoarse apoi iarăși în Buenos-Aires. Neavând nici un meșteșug, se avântă mai în toate , făcu pe hamalul, pe bru­tarul, și în fine pe îngrijitorul de vite, con­ducând transporturile de vite, cumpărate din Laplata, pe vapoarele transatlantice la Rio-de-Janeiro și de acolo la Londra. Cu timpul el se instrui cum putu : învăță să vorbească și să scrie bine limba spanio­lă și cea italiană, uitând limba francesă. Tata Farnier și soția sa, părăsiră după câți­va ani pământul american cu inima în­tristată pentru copilul lor perdut, despre care, cu toate cercetările lor, nu mai putură afla nimic. Tânărul Henri rămase perdut în Ame­rica, despărțit de părinții săi prin valu­rile imense ale Oceanului. El își aducea a­­minte că numele său de familie era Farm­er și că orașul în care se născuse se numia Perigueux. Astă-vară, găsindu-se într’o cafenea din Buenos-Ayres, citi din întâmplare, în jur­nalul spaniol El Correo de la Plata numele Perigueux: îndată el copie ortografia, făcu o scrisoare, o puse într’un plic, scrise d’a­­supra adresa : «Farm­er la Perigeux» și arun­că plicul într’o cutie de poștă. Scrisoarea ajunse la destinație, în mâna lui tata Farnier, care credea că copilul său trebuia să fie deja mort, și încetase cercetă­rile sale. Vă puteți închipui efectul ce produse a­­ceastă scrisoare asupra mamei și bunicei Farnier, care nu mai știau ce să facă de bucurie și nerăbdarea tatălui ca să’șî revadă copilul. Tata Farnier începu imediat demersurile ca să’și repatrieze fiul, căci nu era om avut, ca să poată să-î trimită bani de drum ; transportul fiului să fi gratuit pe un vapor f fu refuzat, și tata Farnier a trebuit să muncească harnic timp de mai multe luni ca să poată să adune suma ne­cesară și să învingă obiecțiunile administra­ției, care se îndoia chiar de spusele sale cu toate documentele ce prezintă. Vă puteți închipui cum a trecut timpul de astă vară și până acum în nefericita familie Farnier. In fine tânărul Henri Fanier a ajuns săp­tămâna trecută acasă, îmbrăcat modest, dar curat. La plecarea sa din Buenos­ Aires el avuse și ceva bani economisiți, dar un prie­ten necredincios, i se furase la plecarea va­porului. Pe vapor, caracterul său franc îi câști­gase simpatia pasagerilor. Tânărul Henri Fanier, este un flacon voi­nic care a tras multe suferințe și a făcut o școală foarte aspră. Acum el învață meseria lui tată­ seu, un potcovar harnic, care are acum opt copi și care se găsește foarte strimtorat în urma cheltuielilor făcute pentru repatrierea co­pilului seu. UN SFAT PE ZI Sărarea untului.—Untul ca să se păs­treze mai mult timp, se sară sau se topește. Untul, pentru ori­ce fel de mâncare, se păstrează mai bine sărat. Untul topit, ori­cât de bine s’ar prepara, perde gustul său natural și devine neplăcut la mâncări. Untul se sară în modul următor . După ce se ia din pulm­eiu, se frământă bine cu o lingură sau lopățică de lemn, se stoarce până nu mai are zero, se sară și se frământă ca să se împrăștie sarea bine. După aceea se așează în oale sau putini, îndesându- bine. Dacă mai lasă nițel zero, se scurge mai înainte de a se pune alt rând. După ce se umple vasul, se leagă cu o pânză groasă ca să nu răsufle și se păs­trează la răcoare. Untul să se așeze în vase mai mici, ast­fel ca începând un vas, să se mântue cel mult în cinci ș­ase zile. Untul pentru iarnă se prepară toamna când laptele este mai gros, din cauza cali­­tăței bune a erbei în acel anotimp. O TEMPESTA GROZAVĂ IN FRANȚĂ Dezastre.— [Orașe și sate inundate.— Va­poare, corăbii și bărci înecate pe mare. Faruri stinse.— Diguri rupte Case desvelite. De săptămâna trecută, coastele apusane ale Franței sunt bântuite de furtuni groza­ve, cari au pricinuit o mulțime de dezastre. Tempesta este atât de puternică, în­cât în multe porturi, valurile furioase ale oceanu­lui au spart digurile și au năvălit peste țărm, inundând orașele și șesurile pe o mare în­tindere. Farurile multor porturi s-au stins din pricina uraganului. Pe multe faruri fiî­­fie drapelul negru, prevestitor de sinistre întâmplate pe mare. La Havre o flotilă com­pusă din 60 bărci de pescari, surprinsă de furtună pe mare, a fost răsturnată de tala­zurile uriașe. In Estuarul format de Gironda talazurile intrate cu furie, au­ răsturnat un mare număr de bateluri. Focul farului din insula Sein fiind stins de vânt, o mulțime de bastimente cari voiau să intre în port, au făcut naufragiu. Farul nu se poate rea­prinde, de­oare­ce talazurile mari și furioase fac accesul lui imposibil. Naufragiu nouă sunt inevitabile. Semaforii de pe coastă poartă pavilionul în berna, ceea­ ce indică nenoro­ciri întâmplate pe mare. Intre punctele R­az și Audierne se zăresce, plutind pe valurile uriașe carcassa unui mare vapor. Firul telegrafic ne trimite trista știre că grozava furtună nu s’a potolit nici până în momentul când scriem aceste rânduri. In localitățile situate pe litoralul atlantic, multe case au fost desvelite, multe sate stau sub apă. Populațiunea, lipsită d­e adăpost, e disperată. Semănăturile sunt distruse pe o mare în­­în­tindere. Numărul victimelor și importanța pagu­belor nu sunt încă cunoscute, dar sunt con­siderabile. UN PROVERB PE ZI Noroiul pătează dar se curăță lesne ; pata de cerneală nu se curăță așa ușor. (Românesc). ȘTIRI PRIN POSTA Anglia.—«Daily Chronicle» se ridică cu ener­gie contra noului tractat ruso-chinezesc zicând că Anglia trebue să pună în joc toate mijloa­cele diplomatice pentru a împedica iscălirea lui. — «Morning Post» zice că comerciul cu China de Nord se află deja în mâna rivalilor Angliei.—«Daily News» nu vede în tractat nici un motiv de neliniște. Cu cât China se va des­­volta mai mult, cu atât va fi mai bine pentru — 2 -Duminecă. 1 (13) Decembrie 1896. lume. Anglia a lucrat deja în această direcțiu­ne, acum e rândul Rusiei ca să lucreze. Austro-Ungaria. — împăratul Austriei va boteza zilele astea 25 de copii de nobili: 12 în Ungaria, 10 în Austria și restul în Boemia. îm­păratul va trimite reprezentanții săi la toate a­­ceste botezuri. Franța.— Guvernul a prezintat la Cameră o cerere de credit de 250000 fr. pentru ajutorarea victimelor furtunelor ce bântue Republica­ Germania.— In urma procesului privitor la discursul țarului la Breslau, cancelarul imperiu­lui și miniștrii prusiani se ocupă cu reformarea poliției secrete. Activitatea de până acum a a­­cestei poliții va fi supusă unor nouî cercetări amănunțite. Italia.’ — In camera italiană, după o discuție asupra politicei interne, deputații Turati și Im­­briani au propus câte o moțiune prin care se dezaprobă politica internă a guvernului. Di Ru­­dini a cerut ca discuțiunea acestor moțiuni să se amâne până după votarea budgetelor. Olanda.­ După o știre din Colonia Laurenzo­ Marquez, consulul olandez de acolo a fost ata­cat și rănit; deosebit de asta un steag englez a a fost rupt, iar în contra consulatului german s-a organizat o manifestație. La Lorenzo Marquez stăpânesc portugezia. Cele trei țări au cerut deja satisfacție la Lisabona. Rusia.­ Prin cercurile autorizate se spune că Menelik ar fi cedat Rusiei un punct pe țărm între posesiunea franceză și italiană, spre a ser­vi la facerea unui depozit de cărbuni. Spania.­ Guvernatorul general din Filipine, și-a dat demisia și­­ a fost înlocuit prin genera­lul Polavieja. Insurgenții au fost bătuți în mai multe locuri. Dintre indivizii fugiți din închi­soarea din Cavite, au fost prinși 15 și vor fi judecați în scurt timp.­­ La Barcelona a explodat o bombă de di­namită care a provocat o mare panică în tot orașul. N’a fost nimeni rănit. Autorul explo­­siunea e încă necunoscut. Un industrial a primit de la Akcoy o cutie în care se afla o mașină infernală. Turcia.­­ In chestia alegerei mitropolitului grec Ambrosiu la Yesküb unde sunt numai sârbi, se scrie că sârbii s-au adunat în biserică și au făcut jurământ ca mai curând să moară de­cât să mai sufere regimul bisericesc fanariot. Mi­tropolitul Ambrosiu stă ascuns în școala gre­cească, neîndrăznind să se ducă la mitropolie. ! LUSTRAJIA NOASTRĂ Portretul ce dăm azi pe pag. 1 este al d­-lui Ștefan Șendrea, noul ministru de justiție. D. Șendrea e moldovean și a făcut în străinătate studii strălucite în urm­a cărora s-a întors în țară cu diploma de doctor în drept. Curând în urmă a fost numit, prin concurs, profesor la facultatea de drept din Iași. D-sa e unul din puținii savanți in ju­risprudent­ ai țerei noastre. înainte de 1881 a fost și agent diplomatic la Paris. E mare proprietar. A făcut parte din mai multe legislaturi sub guvernele liberale și conservatoare, ca senator. In alegerile generale din Noembrie 1895 a fost ales deputat cu o mare majori­tate de voturi. La constituirea Camerei a fost ales vice-președinte. Cu ultima schimbare a guvernului a fost însărcinat cu portofoliul ministerului de jus­tiție. I LUCRURI DIN TOATA LUMEA O glumă serioasă.— Un mare proprietar din Par­is, întorcându-se zilele trecute din Havre, întâlni în compartimentul vagonului în care călătorea pe un finel foarte elegant cu care intră repede în conversație. Alți călători, cari se suiseră în timpul parcursului, intrară de asemenea în vorbă cu aceștia două. După cât­va timp, proprietarul adormi. Cei­ l’alți călători își urmau convorbirea lor. Deodată elegantul tiner, care făcuse pe cei­l’alțî să creadă că este nepotul celui care dormea, le spune încet : — Am să joc o glumă nostimă unchiului meu. Și, încet, desfăcu cureaua geantei pe care marele proprietar o avea atârnată după gât. — Acum, zise el, mă duc să mă ascund cu geanta în compartimentul vecin. Tăceți din gură, o să râdem bine... prin geamul compartimentului o să văz mutra pe care o s’o facă unchiul meu la deșteptare... de­sigur că o să fie foarte nostimă. După cât­va timp, somnorosul se deș­teptă, și observând imediat lipsa gentei, în­cepu să strige : — Hoții! m’aț­ furat ! ! Săriți! 1 ! Un hohot de rîs general cu răspunsul la strigătele sale disperate: înmărmurit, proprietarul se uită pe rând la toți tovarășii săi de drum, neînțelegend nimic din ceea­ ce se petrecea. Unul din ei se grăbi să-i dea deznodă­mântul enigmei.­­ Liniștiți-vă, îi zise el, nepotul d-voastră a vrut să glumească. Este alături, în com­partimentul vecin , la prima stațiune veți găsi geanta dimpreună cu.. nepotul d-voastra. — Dar n’am nici­ un nepot ! 1 esclamă pro­prietarul uimit. De rândul ăsta, toți deveniră serioși; tre­nul nu se mai opri de­cât la Paris, și ho­țul, care descinsese de mult, trebuia să fie departe cu geantă cu tot. La sosirea trenului în Paris, păgubașul reclamă comisarului polițienesc al gărei. Pa lângă o sumă de 20.000 de lei nume­rar, geanta mai conținea hârtii de o valoare nespus de mare. Glumă, glumă... dar dacă se prinde... O păcălitura nostima. — Iată o isto­rioară nostimă, întâmplată acum câți­va ani, la niște alegeri generale din Ungaria. In capitala unui district lupta între două candidați era foarte aprinsă. Ceasul bătuse 12 ore și nici unul din can­didați nu dobândise încă un număr îndes­tulător de voturi, care i-ar fi putut da spe­ranța unei reușite. Votarea continuase, însă din ce în ce nu­mărul alegătorilor se rărise, și nici până la ora 6 seara proporția voturilor nu se schim­base. Președintele vestise că ora deschiderea urnei se apropiase, ceea­ ce sporise frigurile candidaților, cari coutau în toate părțile... alegători. De o dată un samsar de voturi făcu semn unuia dintre candidați să iasă până afară, și ambii ieșiră în sală. — Ce s’a întâmplat ? întrebă candidatul. — Dispun de o rezervă de 30 de voturi, voești să le cumperi ? — Cât ceri pentru ele ? — Cinci sute de fiorini pentru fie­care vot. — Ești nebun! ?... Asta ar însemna 15.000 de fiorini, afară de sumele cheltuite de mine în aceste alegeri. — Bine, atunci o să le dați adversarului d-tale, și d-ta ai să rămâi și fără mandat și fără bani. — Mai lasă ceva ! — Nici un creițar ! — Să le ia dracul... Na-ți 15.000 de fio­­­rini și adu repede alegătorii. Cei 30 de alegători sosiră imediat și își depuseră voturile lor în urma cumpărăto­rului. Care a fost însă rezultatul ? Adversarul acestui cumpărător a reușit având un plus de 40 de voturi peste nu­mărul voturilor cumpărătorului. Iată ce se întâmplase . Adversarul cumpărătorului era sigur de un număr de 70 voturi mai mult de­cât acela al adversarului seu. Ca să-și mai întoarcă ceva din banii cheltuiți în aceste alegeri, el pu­sese pe un samsar al seu să vîndă 30 de voturi din cele 70 pe care le avea in plus, cu un preț exorbitant de mare. Nenorocitul candidat a rămas fără man­dat, a cheltuit în zadar vre-o 25.000 de fiorini și s’a făcut și de rîsul lumei, care”a aflat imediat păcăleala pe care i-o jucase adversarul lui. Iată ce «conștiincioase» sunt alegerile în Ungaria !... Vă place ?... CORPURILE LEGIUITOARE O MIE25-A. Ședința de la 29 Noembrie, 1896 Ședința se deschide la orele 1.40. Presidează d. D. Giani. Prezenți 116 d-ne deputați. Dl. C. Popovici depune o petițiune a mai multor locuitori din Botoșani prin care cer ca orașul lor să fie legat printr-o line fe­rată cu orașul Iași. D. Politimos crede că spre a se pune capăt agitațiunei din țară, este bine ca ma­joritatea să fie convocată astă-seară spre a se ajunge odată la soluțiunea afacerei fos­tului mitropolit Ghenadie. D-l președinte asigură pe d-l Politimos că guvernul nu va întreprinde nimic fără concursul majorităței parlamentare. (Aplause) D. G. Mârzescu, ministrul instrucțiunei publice și al Cultelor, asigură și d-sa pe d. Politimos, că guvernul se sprijină pe ma­joritățile sale, fără de care n’ar fi venit pe banca ministerială. Incidentul se închide. Se intră în ordinea zilei­ indigenare și recunoașteri. D-ni. Vasile Hâncu, Iuliu Moldovanu, Wilhelm Schwarck, Anastasie Teoharie State, Ion Mircea, etc. In urmă, conform regulamentului, se ci­tește de d. raportor I. C. Brătianu proiec­tul de răspuns la mesagiul coroanei. Ședința se ridică la ora 3 și jum. SE3STA.T­JL Ședința de la 29 Noembrie, 1896 Ședința se deschide la orele 2 și un sfert sub președinția d-lui Nicolaid, vice-preșe­dinte. Prezenți 85 d-ni senatori. Se fac formalitățile obicinuite. Pe banca ministerială sunt d-ni: G. Can­­­tacuzino, G. Mârzescu, C. Stoicescu. La ordinea zilei recunoașteri și indige­nare. Se votează recunoașterea d-lor Anastase Teohari, agricultor din jud. Ilfov, Dimit. Comșa, proprietar din Bucurescî, Ghedean Bratu, student în drept din Bucuresci. Votul este nul asupra recunoaștere! d-lor George Apostol, comerciant din jud. Mehe­dinți, Th. Temeli arendaș de moșii din Bucurescu și Aurelia Octavian Bunea, co­merciant din Galați și împământenirea d-lui loan Masacuî, funcționar la c. f. r. Ședința se ridică la 3 și un sfert. Intemplu rl IMM CAFITAN­A Moarte subita.—Alaltă­ eri noapte în str. Căruțași a fost găsit cadavrul unui nenorocit lucrător de la fabrica Mandrea, anume Franz Tankel, care a încetat subit din viață. Cadavrul a fost transportat la Morga orașului. Comerț cu carne vie.­ Poliția a ares­tat alaltă­ ori pe o mediatoare din Călărași, anume Margareta, care a venit în Capitală pentru a ademeni copile pe cari să le ducă­ la Călărași în stabilimentul său de prosti­­­tu­ție. Margareta se zice că a ademenit deja, câte­va copile pe cari le-a și expediat și el, tocmai ducea la gară pe o altă copilă­ anume Maria Nicolescu, pe care o îmbră­­­case elegant și se pregătea de plecare. In acel moment poliția a arestat pe me­diatoare, iar copila a fost redată părinți­lor sei. »IW­T118A Mort din bătie. — Ni se comunică din Tecuciu, că alaltă­ eri a încetat din viață în­ comuna Godinești, individul Ioan Vasile Daru, în urma bătăiei suferite de la Dumi­­trache Fieraru. Incendii.— Ieri noapte, pe la carele 2] și jum., un incendii­ a isbucnit la magazi­­­nul de coloniale și băuturi spirtoase al d-lui Gherasim Vanghelatu, situat pe strada Ro­șiorilor, din Galați. Focul a consumat întreaga clădire, pre­cum și articolele de coloniale ce erau în prăvălie. Servitorii, cari nu simțiră focul, au fost deșteptați de vecini.­­ Focul luând deja proporțiuni mari, ser­­­vitorii nu mai aveau pe unde eși ; unul a­­ fost scos prin fereastră, iar altul, eșind prin­tre flăcări, i s’a ars perul capului. — In ziua de 5 Noembrie, focul a pre­făcut în cenușă avutul săteanulului Ioan Sandu Stoica din comuna Vulturu, jud. Putna, lăsându-l fără hrană și adăpost îm­preună cu soția și 4 copii. S’a intervenit la Comitetul Central pentru a’i veni în ajutor. Căzut din tren.— Evreul Moise Alstein calfă de croitor, în ziua de 25 Noembrie, plecând din Sascut, cu trenul de 6 ore seara, pentru a merge la Adjud, să pe­treacă Sâmbăta în familie și căzând din tren ’î s’a causat o gravă rană la cap, care ’i-a adus la moment moartea. Un soldat care își taie piciorul ca sa­ scape de armată.­ Consiliul de resboiü­ din Iași, printre mai multe procese, a avutt a judeca procesul unui soldat care -și tăiase­ piciorul stâng spre a scăpa de serviciul ar­matei. Acest soldat, cu o hotărîre de fer, și-a dat patru lovituri cu toporul, până și-a tă­iat piciorul cu desăvârșire. Soldatul a declarat faptul înaintea consi­liului, cu un singe rece uimitor. Consiliul l-a condamnat la o lună în­n­chisoare. Bandă de tâlhari prinsă.­ Jandarmii­ din Focșani, secția Adjud, au prins în ziua de 27 Noembrie o bandă de tâlhari. Cea mai mare parte dintre ei sunt eva­­dați de mult timp din penitenciare. In sarcina lor cad o mulțime de furturi prin spargere și de tâlhării. Incendiul din Iași.— Eri­sează pe la orele 9, în timpul unei furtuni mari, s’a a­ 186 Martiri! Căsătoriei Roman­da Emile Richebourg PARTEA IV-a Tainele inimei ! Mereu tristă Ea nu iubise nicî-odată citirea; d-șoara de Braniere avusese grija să nu lase să ’i se formeze gustul de citit ; acum, lăsând la o parte pianul, pe care nu’l mai deschidea nicî-odată, și­ micele lucrări cu acul și cro­șeta, distracția sa din aceste ultime luni, ea își petrecea tot timpul citind. Cititul avea ceva bun pentru ea, care nu avusese acele lungi emoțiuni și reverii pe cari le dă el. Ea citea romane, Dumnezeule, da, romane! Nu e aceasta oare citirea cea mai favorită și cea mai atrăgătoare a tuturor femeilor tinere­ și nefericite ? Dacă romanul distrează, el aduce lucruri bune celor cari le citesc, și le deschide orizonturi noul, pentru că în­tot­­deauna ele conțin prețioase lucruri ; ele arăt o viață cu bunele și relele ei părți; ce va să zică binele și zeul, durerile și bucuriile; inspiră dezgust de ceea­ ce e, rău, și face să se iubească ceea­ ce e bun; el pune în apărare contra nefericirilor viitoare și dez­­văluește turpitudinele omenești; el stigma­tizează și înfierează pe lași, pe ipocriți, pe târâtori, pe infami, dar, în același timp, el ridică în laude virtutea și sentimentele no­bile ; el glorifică lucrurile bune și devota­­mentele sublime. Un librar din cuartier trimise doamnei de Bîoviile toate noutățile din librărie ; în bu­­duarul și camerile tinerei femei, cărțile cu acoperișuri albe, roșii, albastre și verzi erau amestecate. De­sigur, ea nu le citea pe toate ; ea avea cărți pe cari nu le deschi­sese nici­odată , altele pe cari le aruncase după ce citise câte­va pagini. In general, era titlul cărței mai mult de­cât numele autorului, care îi atrăgea în spe­cial curiozitatea. Când în citire da peste o istorioară care o interesa, o încânta, îi plăcea, ea nu mai pă­răsea cartea, o citita și o răscutea cu pasiune. Aceasta era fiind-că cartea cuprindea lucruri care vorbeau inimea ei și dragostei ei și îi produceau emoțiuni singulare și cu totul noul. Ea găsea­ în citire o bine-făcătoare dis­tracție, când, în cursul orelor, o copleșiau tristele eî amintiri, dureroasele ei preo­­cupațiuni. Ea avea în cutare sau cutare roman un număr oare­care de pagini cari­ o interesau într’un chip cu totul particular; aceste pa­gini ea se recitea de două, trei și chiar de patru ori, aceasta fiind­ că ceea ce ele conțineau erau pentru tînăra femee revela­­țiunea lucrurilor cari, până atunci, i se pre­­zintaseră. Ele deschideau în ea un izvor de nouă sentimente, de nouă senzații ; și se pă­rea că intră într’o altă existență, și, de fapt, ea vedea viața cu totul diferită de aceea pe care o avusese în­tot­dea­una până a­­tunci, și inspirații cu totul altele în pri­vința dragostei ei. Ea avea cu totul alte emoțiuni, și atunci, răsturnată într’un fotoliu, cădea în lungi și misterioase meditații. Cu bărbatul său, Angela era în­tot­deauna aceeași; bună, blândă, amabilă, îi prezintă fruntea pentru a primi sărutarea părintească, îl numea tot ca înainte, bunul ei amic. Nici­o­dată o vorbă care s’ar fi putut a­­semăna cu un reproș, nici­o­dată o cât de ușoară aluzie la Dama cu perle sau la critice­le al căror obiect era d. de Bloville. Ea se făcea că nu știe nimic. E sigur că băr­batul ar fi preferat ca ea să-i vorbească cu răceală și să-l facă cunoscut motivul ei de a se divorța. Dar despre aceasta ea nu vorbi nimic, și d. de Bloville, de altă parte, credea că trebue să păstreze tăcerea. Dacă o explicație între ea și el era trebuincioasă, el nu voia s-o provoace și noi știm ce împedica pe tînăra femee de a deschide a­­acest dureros subiect. In aceste condițiuni, situația între cei douî soți se putea­ pre­lungi încă multă vreme. D. de Bloville vedea pe Angela în­tot­­deauna gânditoare și tristă. Dar la ce s’o fi gândind ea acum ? se întreba el. Toate persoanele cari vin aici îi repetă: «D-ta nu poți rămâne mult timp așa; o asemenea situație nu se poate eterniza; cere divorțul». Iată ce i se zicea , ea înțelegea că divor­țul e o trebuință, că se impune. Atunci pentru­ ce nu deschidea ea vorba? Ce aștep­ta ea ? Când d. de Bloville se găsea singur cu Angela, o observa și își zicea : — La ce s’o fi gândind ea în acest minut? Dar o vedea tot­deauna tristă ; el ob­servă că ea avea figura mai animată, ochii mai strălucitori; ea nu mai avea tristețea și aerul ei languros. Neapărat că se pe­trecea în ea oare­care lucruri grave. D. de Broville observă încă că femeea lui era cu mult mai neglijentă de persoana ei; ea se îngrijă mai mult, devenia mai elegantă în toaleta ei, și făcea să reiasă cu multă co­chetărie frumusețea ei sculpturală, era în­tot­dea­una pieptănată cu un gust desăvârșit. Și bărbatul simția că dragostea sa pentru Angela creștea încă. Și ea se va despărți de el, de­sigur că ea nu-i va aparține , a­­tunci ce va deveni el ? Va putea oare să trăiască ne mai văzând-o aproape de el ! Nu. Ah­i el simțea bine, despărțirea­­ ar fi omorât ! Și când, în tristeța lui, vedea pe Angela renăscând, ca să zicem așa, își închipuia lu­cruri cari poate că nu exista. El se gândea că scumpa lui adorată revăzuse pe Petre Ma­­louet, că se înțeleseseră împreună și că lua­seră dispoziții în vederea apropiatului di­vorț, în fine că’ți faceau mărețe proiecte pentru viitor. Intr’o zi, după ce prânzise cu Angela, ei îi zise : — Erî ara fost de am petrecut un ceas la d-na de Mondeville. — Ah ! zise tînera femeie deschizând ma­rii ei ochi strălucitori. — Și am găsit acolo pe mătușa d-tale șî pe alte 2 d-ne, salonul d-neî de Mondeville e,—d-ta nu’l cunoști,­cel mai variat salon din tot Parisul ; toți slujbașii principali, toți me­dicii, toți comercianții mari, se -ntâlnesc a­­colo ; nu puteam să me adresez mai bine pentru a ști ce se vorbește de mine în acest bun oraș, Paris. — Ei bine? întrebă Angela cu o ușoară mișcare. /Va urma!

Next