Universul, februarie 1898 (Anul 16, nr. 26-49)

1898-02-01 / nr. 26

Anii VXI.—No. 26.B Bam în toată, țara Ziarul UNIVERSUL se vin­de în străinătate cu 10 bani exemplarul. Redacția și administrația : str. Bre­­zoianui No. ’ll. București.—Telefon No. 297. CALÍÍdÍR pe Ani 1893 Ortodox Sâmbătă, 31 Ianuarie.—SS. Cicit și Ioan. Catolic Sâmbătă, 12 Februarie. — Eulalia. RSs. soar. 7.08 Ap. soar. 5.23 No. 190 era luat cu asalt, mai ales de funcționari și lucrători din atelierul central al Căilor Ferate Române, iar după prînz, cu toate că vîntul sufita într'una cu putere, cârdurî­­cârduri de oameni se duceau, cari pe jos, cari cu trăsuri, la localitate. Spectacolul ce s’a desfășurat aci era uimitor : se părea că asistăm la întemeiarea unui oraș în America, iar nu în România. Succesul acestei întreprinderi va fi mare, precum se vede. El dovedește în modul cel mai strălucit lipsa simțitoare a unui sat de muncitori în jurul capitalei noas­tre, cum există lângă toate orașele mari ca Viena, Paris, Londra, Ber­lin, etc. Urăm și noi din parte-ne cel mai deplin succes d-lui Basilescu, în fru­moasa întreprindere ce a început. Duminecă. 1 (II) Februarie ISB, București, 31 Ianuarie. Un sat al lucrătorilor In pozițiunea cea mai sănătoasă și încântătoare din jurul capitalei, între cele mai mari centruri și artere de viață ale țării, în mijlocul viitorului centru industrial al capitalei, d. N. Basilescu, profesor universitar, din capitală, a crezut util să înființeze un orășel model al lucrătorilor. Pentru înlesnirea locuitorilor, d N. Basilescu înființează cu a sa chel­tuială, de la 1 Martie a. c. în fru­moasele sale vile, o școală publică p­rimară de băeți și de fete și leagă e­o­cam­dată printr’un tram­car li­nia tramvaiului de la cimitirul Sf Vineri cu noul orășel; de îndată însă ce un număr oare­care de case vor fi construite, d. Basilescu va face, chiar cu a sa cheltuială, ca linia tramvaiului să se continue până la noul orășel. Lipsa unui sat de lucrători devine într-adever foarte simțitoare. Pe de o parte, scumpirea vieței în oraș prin nenumăratele taxe, pe cari Primăria Capitalei le-a creiat de câți­va ani încoace și cari împo­vărează prea mult clasa lucrătorilor— iar pe de altă parte, scumpirea nea­șteptată a terenurilor a făcut impo­sibilă existența în oraș a muncito­rilor. Prețul scăzut, cu care d. N. Basiles­cu vinde terenurile sale va face posibil ca cel mai umil muncitor să devină proprietar ohavnic pe un colț de pă­mânt, unde să-și adăpostească familia și unde, departe de taxele copleșitoare ale capitalei, să-și poată întreține și crește copiii într’una din școalele cari, sperăm, că sub direcțiunea d-lui profesor universitar Basilescu vor deveni adevărate școala model. Mai mult încă, fiind date înlesni­rile de comunicațiune de cari am vorbit, micii funcționari, micii co­mercianți cari nu dispun de timp și de mijloace spre a se stabili în tim­pul verei la Sinaia sau la Predeal, vor putea și ei, cu un preț de ni­mic, să-și construiască câte o mică vilă, unde vara să-și stabilească fa­milia și copii într-un aer curat, fără a se depărta de ei Chiar marii comercianți angrosiști, aceia cari au nevoe de antreposite, în loc să aibă aceste antreposite în oraș și prin urmare, să avanseze taxele integrale pentru mărfurile ce aduc în antreposit, pot să -și stabi­lească antrepositele lor în acest nou­ orășel, având la îndemână și Capi­tala și gările Kitila și Mogoșoaia pentru reexport și economisind prin urmare dobânda banilor și multe cheltueli și străgăniri zadarnice. Aceea ce trebue însă să arătăm în­deosebi cititorilor, este faptul important între toate, că cumpă­rătorul nu devine numai simplu em bati­car, sau mai adevărat și ju­ridic zis, chiriaș, expus a fi expul­zat el și familia lui, din căsuța pe care cu sacrificiu a făcut-o, ci pro­prietar ohavnic, căci d. N. Basilescu, prin actul de cumpărătoare autenti­f­cat de tribunalul Ilfov secția de no­tariat sub No. 5165 din 17 Iunie 1893, a cumpărat cu bani numerari această moșie, așa că d-sa vinde lo­turile libere de ori­ce sarcini, și ne­­expuse la nici o încurcătură.­­Un avantagiu însemnat îi oferă încă și faptul că d. Basilescu, în schim­bul unei arva­e mici, egală cel pu­țin cu o rată, permite de îndată cum­­părătorului să construiască, iar nu ca în alte cazuri, numai după ce cum­părătorul a vărsat întreg sau jumă­tate prețul , ast­fel cumpărătorul beneficiază chiar de acum de folo­sința locului, de­și nu a plătit încă Din cauza acestor însemnate a­­vantagii pe cari le prezintă vînzarea în loturi a moșiei d-lui N. Basilescu, cumpărătorii s’au­ și grăbit a răs­punde la apelul d-sale. Ast­fel, într’una di­n Duminecile tristea, biurcml din Calea Victoriei (Corespon, pârtie, a ziarului UNIVERSUL) Paris, 27 Ianuarie. Zola în­ fața Cu­rței cu jurați Azi m’am întâlnit cu d. Bandi, pe care l’ațî însărcinat de a vă trimite dări de seamă telegrafice asupra a­­cestui proces și convorbind cu el, mi-a spus tot ceea­ ce v’a telegrafiat. De aceea eu me voia mărgini a vă relata ceea­ ce d. Bandi nu v’a te­­legrafiat. Petiția generalului Billot După ce s'a procedat la tragerea la sorți a juraților, d. Wilmes, gre­fierul Curței, a dat citire actelor de procedură. Unul singur e interesant: petiția generalului Billot, ministru de războiu. Ial­o , Paris, 6 ianuarie 1898 «Ministrul de războiu către minis­trul de justiție. «Domnule ministru și scumpe coleg «Am luat cunoștință de articolul iscălit, de d. Zola și publicat în nu­mărul ziarului «Aurore», cu data de Jou î 1 Ianuarie 1898. «Acest articol cuprinde o serie de injurii și de defăimări, adresate în contra a două miniștri de războiu, a unor ofițeri generali, a unor ofițeri de toate gradele din armată puși sub ordinele lor. «Șefii și subordonații lor sunt pe d’asupra unor asemenea ultragii, și părerea Parlamentului, a țărei și a armatei i-a pus afară de ori­ce in­sultă. «Ministrul de războiu nu crede că trebue să aducă plângere pentru per­soanele sus-citate, și pentru consi­liul de războiu care a dat sentința în anul 1894, a cărui autoritate tre­bue să rămâe întreagă. «Insă nu se poate lăsa ca justiția mi­­litară să fie bănuită în independența ei și acuzată ca a dat prin ordin la 30 Decembrie trecut o sentință ne­dreaptă și că a comis o eroare ju­diciară achitând cu știință un vinovat. «In consecință, am onoare­a de­pune plângere în contra girantului ziarului «Aurora» și a d-lui Emile Zola, din cauza defăimărei îndrep­tate în contra consiliului de războiu al guvernământului militar din Pa­ris, care, în ședințele de la 29 și 30 ianuarie 1898, a pronunțat achitarea maiorului Esterhazy. «Primiți, etc. Manifestații In contra lui Zola Pe la 5 ore, o mulțime numeroasă aștepta nerăbdătoare să iasă d. Zola. De­odată ușa se deschide și un advocat având oare­care asemănare cu d. Zola, apare urmat de câți­va confrați. Alai mulți curioși se reped la el; acesta strigă de­odată cu o voce puternică : — Eu nu sunt Zola! Un imens hohot de rîs a răspuns acestor cuvinte și avocatul a putut trece înainte. îndată ce d. Zola apare spre a se urca în trăsură, se aud strigăte de «Jos Zola!» «Trăiască armata !» Apoi un lucrător dogar, în bluză de lucru, înaintează spre trăsura d-lui Zola și strigă: — Nu’ți vom face nici un fiu, căci nu meriți de­cât disprețul pu­blic ! In acest timp se aud și câte­va strigăte de «Trăiască Zola !» Trăsura se pune în mers și ma­nifestanții în mare număr se reped după ea. Mai mulți indivizi ajung cuplul și întind mâna spre ușa lui, atunci vizitiul dă biciu cailor, cari pornesc în goana mare. Manifestanții nu se descuragiază și aleargă după trăsură strigând­­ jos Zola . Cupeul trece repede podul Saint- Michel, o ia pe strada Saint-Andre­­des-Arts, tot urmărit de strigăte os­tile d-lui Zola. Pe strada Buci, cuplul e oprit de mai multe trăsuri și îndată manifes­tanții îl înconjoară strigând: Jos Zola ! Trăiască armata ! îndată ce trăsura o pornește din nou, manifestanții reîncep să o ur­mărească, dar pe strada Jacob, obo­siți, ei se opresc. D. Zola, după ce a dus acasă pe d. Labori, apărătorul său, s’a dus și el acasă. Ovații d-lui Rochefort In acest timp d. Henri Rochefort eșea din palatul de justiție. In momentul în care el se pregă­tea să treacă grija, un birjar s’a dat jos de pe capră și l’a luat în brațe strigând de mai multe ori: Trăiască Rochefort! Trăiască Comuna 1 D. Rochefort nu putea să scape din brațele birjarului, care, deși 'i căzuse pălăria pe jos, nu 'i păsa ni­mic de asta și 'l săruta plângând. A trebuit ca comisarul să intervie spre a scăpa de această îmbrățișare pe d. Rochefort. Ziua a doua zi azi Marți s’au luat aceleași mă­suri de ordine ca și azi. De la 10 ore dimineața o mare animație domnește pe piața Dauphine. Nu sunt grupuri, căci agenții fac mulțimea să circule, dar era frumos să vezi câte­va sute de oameni plim­­bându-se în sus și în jos prin fața palatului de justiție. Pe la ora 11 curioșii încep să sta­ționeze la poartă, așteptând momen­tul de a putea să intre. Unii își ce­dează locul lor în schimbul unei plăți, și ast­fel mulți și-au schimbat locul lor din primele rînduri pentru suma de 5 lei. D. Zola, spre a nu mai fi huiduit de mulțime, a intrat in sală prin ușa rezervată ziariștilor. In interiorul palatului de justiție și prin sălile palatului de justiție se află o mulțime de lume. Ușile rezervate juraților și magis­traților sunt înghesuite de lume, în­cât pe la 11 ore președintele cur­ței trebue să renunțe de a pătrunde prin această ușă în sala juraților. După o încercare infructuoasă la fie­care ușă, d. Delegorgue, urmat de 3 dame din familia sa, e obligat de a intra prin ușa rezervată pu­blicului. Darea de seamă a acestei ședințe au­ primit-o foarte amănunțită de la d. Bandi, așa că ar fi zadarnic să o repet și ea. Totuși ve dau mărturia d-lui Ca­simir Perier care a produs o mare emoțiune în public. Intrarea d-lui Casimir Perier, fos­tul președinte al Republicei, pro­duce în sală o mișcare vie de cu­riozitate. Fostul șef de stat se apropie în­cet de bază. Aproape toți avocații care aveau toca pe cap, se scoală în picioare și-l salută. D. Casimir Perier se exprimă ast­fel: — Vin, înainte de a depune jură­­mîntul, a vă spune că nu voi­ putea să răspund la tot ce vom­ fi întrebat și să spun tot adevărul. Președintele.—Asta mi face nimic, trebue mai intéiu să depuneți jură­­mînt. Avocatul Labori. — înainte de a pune vre­o întrebare d-lui Casimir Perrier, țiu să mă scut de necesita­tea care m’a făcut să insist spre a fi citat. Mă închin înaintea sentimen­tului său. Și d. Labori pune apoi această primă întrebare:" — Atunci, pe când era președinte de republică, d. Casimir Perier, a știut de bănuelile cari planau asupra unui ofițer ? Președintele. — Această întrebare nu va fi pusă. A doua chestiune : — Avut­a cunoștință că există la ministerul de res­pin «o dosar Dre­,­yfus și un dosar Esterhazy ? Președintele.— D. Casimir Per­er poate răspunde asupra faptelor Es­terhazy. D. Casimir Perier. — N’am avut nici o cunoștință, fiind președinte al republicei, că ar fi fost un dosar Esterhazy. A treia chestiune : — Un act secret a fost dat în pro­cesul Dreyfus fără să fi fost comu­nicat apărărea ? Președintele.—întrebarea asta nu va fi pusă. D. Zola.—Nu înțeleg. Mi plec în fața legei. Dar rațiunea mea pro­testează. Nu înțeleg cum asupra unor puncte așa da importante lumina nu poate fi­ făcută. Președintele.—Trebue să stăm în marginele hotărîrii luate de Curte. Advocatul Labori. — D. Casimir Perrier n’a spus adineauri că nu pu­tea spune tot adevărul ? D. Casimir Perrier. — Vream să spun cu asta că neresponsabilitatea mea constituțională mă oprește de a zice tot ceea ce știu, iată de ce fac o restricțiune. «Sunt înainte de toate cetățean francez și trebue să mă supun țărei mele. (Bravo ! în auditoriu). «Avocatul Labori».—Țin ca în chip public să aduc omagiu d-lui Casi­mir Perier de marea dovadă pe care o dă, el fostul șef de stat, supunân­­du-s# cităreî noastre, pe când pen­tru ccî-l­alțî a trebuit ca Curtea să’l aducă la baza justiției. Suspendându-se ședința, se pro­duc mari manifestații. Atitudinea d-lui Casimir Perier a produs o adâncă impresie și sala întreagă ’î aducea ovațiuni. Trăiască Casimir Perier­ se aude din toate piepturile. Fostul președinte ese printr’o sală dosnică, spre a scăpa de această manifestație.* * ♦ Odată cu corespondența mea de azi, vă trimit o schiță reprezintând «Sala Pașilor pierduți» și portretele d-luî Labori, avocatul d-lui Zola, generalilor Mercier și Boisdeffre și al d-lui Clemenceau, apărătorul gi­rantului ziarului «Aurore». Br­ulus. Din Franța D. Casimir Perier* Generalul Mercier Sala pașilor pierduți a Palatilui de justiție din Paris Generalul Bordesiro D. Labori O CUGETAM!­I»E ZI Dușmani ne sunt mai cu seamă a­­ceia cărora le datorăm sau ne dato­rează o.recunoștință. Carnetul Chiul de Carnaval" Mă credeam și eu tu minti­am cu devin, pricopsit. Par văzut asegrg b­nt Că sunt tnca necioplit... M’am dus ca ori­care june Să curtarisesc la bal Măsci frumoase, măscî alese, Cum sunt multe 'n Carnaval.. S’avusei noroc și, pace, Că 'nteln­l ce căutai, O măscuță într’un domnn Numai jeuri și de fai... Era scundă la statură Și cu vocea te vrăjea, Și in sînu’î, cum o mărul, Voluptatea ascundea. Ochii mari ca două astri Te priveau săgetător, Umbla mândră ca o tină, Cu un pas micuț, ușor... Am văzut’o și d­e-odată, Ior nevoe luai foc, Și'ncepui să'i dau trrcoale Ce'mi aduseră noroc Masca mea,—galantă față !— Asculta tot ce ziceam. Și primea cu mulțumire ori­ce dar îi ofeream. Așa că, la urma urmei, Când se sparse balul tot, Noi, amorezați la toartă, Ne pupam,—pardon,—in bot.­­ apoi, am supat cu masca, Am supat, atâta știu... Că, pe urmă, mă lui somnul, Zău, al dracului să fiă... Si când fu la deșteptare, Ce-am văzut, e îngrozitor, Masca și cu dinsa... pun­ga'mi, O șterseseră ușor... Marion. »in Galați Descoperirea asasinilor din stiv Gri­vița Poliția a isbutit să descoperă pa asasinii lui Gherasim Trifan, din str. Grivița No. 44. Asasinul se numește Iosif Lazăr, albanez sârb , un altul care l-a ținut pe nefericitul cârciumar se numește Ștefan Vasile zis și Peiu, tot albanez. Ei au mărturisit crima , s’au găsit pete de sânge pe cămașa lui Iosif, precum și cuțitul cu care a tăiat pe Gherasim. Ambii sunt în vîrstă cam de 28-30 ani. N'au putut fura mai mult ca 50 lei, pe cari i-au împărțit.­­ Asasinii susțin că au comis crima din ceartă provenită la joc de cărți cu mortul. Afacerea o instruește d. judec. de instrucție Gheorghiu și d. procuror Theohari. Marș militar ieri pe la orele 8 dimineața Re­gimentul No­­ui Siret din Galați, în frunte cu colonelul Bereșteanu, a fă­cut un marș militar, până la Sardar, ca de vr’o 20 kilometri, departe de oraș. Soldații mai înainte de a se pune marș, au luat supa la cazarmă, iar carnea în gamelă, pe care au luat-o la Sardar, unde au popăsit o oră. Pe la orele 2 p. m., regimentul s’a reîntors în oraș prin strada Dom­nească, având în cap pe d. maior­ Paraschivescu, urmat de o secție de sanitari cu o ambulanță. Aspectul trupei a fost foarte mar­țial și nu denota de loc oboseală, cu toate că drumul parcurs fusese cam norois.­ ­A­cte oficiale D. doctor Al. Tălășescu, activ medic al spitalului județean Pecheș din județul Covurlui­, este permu­tat medic al portului Constanța din județul Constanța. * D- Ilie Grecescu, actual comp­tabil al salinei Ocnele­ Mari (Vâlcea) s’a numit șef al secțiunea monopo­lurilor din serviciul exterior genors al finanțelor, cu gradul de șef d secțiune clasa III-a, în locul dece­datului D. D. Constantinescu. * D-niu Nicolae I. Toporăscu, fag polițaiu, și Dumitru Stavri, aotűs perceptor de oraș, se numesc con­trolori de județ, în locul d-lor G Lupu și G. Pogăgalu, ...................... "

Next