Universul, februarie 1898 (Anul 16, nr. 26-49)
1898-02-01 / nr. 26
Boalele secrete — Neputința Bărbătească — Se vindecă repede fără durere și împiedicare, după experiență de 27 ani de specialitate în boli lumești (de la 1870). THOR No. 1, STRADA RMIGRATU, No. 1 Intrarea numai prin str. str. Voevosi Consultații de la 10—1 dimineața și de la 6—8 seara Loc separat de așteptare pentru fiecare Rector MAÜIUOÍÜ £ EVÎ de la facultatea din Paris Special: Bob interna femei și faceri Consultațiuni de la 1—3 și de la 6—8 S’a mutat, 95, strada Carol, 95 De asemenea face cunoscut că tratează cu succes boalele secrete fie cât de vechi dupe metodele cele mai noi. Doctor 1. BRAUNSTEIN Fost Asistent de PROFESOR IN VIENA Specialist pentru Boalele Capului Boalele de Cât, Gură, Nas, Urechi și Ochi SCOATEREA NEDUREROASA A DINȚILOR. PRIN ANESTESIA (Adormire sau amorțire) Prin mijloace nevătămătoare, Insă interzise Dentiștilor VINDECAREA MIROSULUI DIN GURA Consultații de la 10—12 și dela 2—5 p.m. — STRADA COSTEI No. 14 -Dr PAUL ELEFTERESCU (xv. jsk. 2^ os ) S’a mutat în str. Regală nr. 8 Consultațiuni de la orele 2—3 p. m. Consultații gratuite Lunea și Vinerea de la ora 1 până la 2 p. m. 1203 24 Dr. VELESCU DENTIST Fost șef de clinică la facultatea dentistică din Filadelfia (America) Toate operațiile făcute cu aparate electrice evitând absolut orice durere Consultații dimineața de la 9—12 și după a oii azi de la 2—5. Strada Ilegală No. 10, etaiul I-ifj. 1197___________ 36 Casa de Sănătate 51 , Strada Teilor 51 — Consultațiuni speciale pentru — Boale Interne, Nervoase și Syfintios Boalele secrete la bărbați și femei In toate zilele de la 10—12 dimineața . Vindecarea sigură. Tratament special Consultația numai 1 leii N.B. Se primesc bolnavi interni în tratamentul Clasei de Sănătate cu prețuri moderate. Prospectul se trimite gratuit. De Vînzare Locuri in loturi In rate de patru ani Un leu metro pătrat Moșia Măicanești-Grefoicele, proprietatea d-lui N. Basilescu, cumpărată de d-sa de la d. Aristid Pascal cu actul autentificat la No. 5165 din 17 Iunie 1893 de tribunalul Ilfov, secția de Notariat, situată intre cele mai mari căi de comunicațiune : liniile Chitilă, Moșoșoaia, noua gară de garagiu și marcă, atelier central al căilor ferate deja In construcțiune, Intre șoselele Pitești și Târgoviște, la hanul Spătarului, în apropiere de puțul lui Crăciun, de cimitirul Sf. Vineri, de faerie, de petraleu «Steaua Română», se pune In vînzare, in loturi de orice întindere, cu prețul de un leu metrul pătrat, plătinid In rate, cu termene lungi de patru ani. Cumpărătorii pot construi«Mar da acum, plutind o singură rată și acei cari vor plăti prețul integral, vor avea o beneficiare de 10 la antă din preț. Cu începere de la 1 Martie, anul curent, se va înființa In casele proprietăței o școală primară publică de băe î și de fete. Pentru orice informațiuni a se adresa In calea Victoriei No. 196, de la orele 8—12 a. m., și la localitate de la 2—6 p. m.,in toate zilele de lucru si de sărbătoare. Cu începere de Duminecă 1 Februarie, de la ora 8 dimineața și până seara, un tramcar va transporta gratuit de la capul liniei tramvaiului de la cimitirul Sf. Vineri și până la localitate pe toți amatorii cari doresc a vizita localitatea. 104________________ 10 Bine lucrați și neînchipuit de ieftin se fac dinți artificialii dinte 10 lei, 2d. 16 lei, 3d. 21 lei.de la 4—10 câte 6 lei de la 10—20 ’l DEJVTURA complectă 120 lei. Extr. 3 lei. Plombe de la 5 lei. Pentru săraci gratis". Strada Academiei No. 37 și Victoriei. 74. LVicol. Hlirescu, diplomat din Paris. __________________________108.10 Societatea Cooperativă a comercianților de benturi mirtoase din București va da ÜNUAS în seara de 7 Februarie 1898, în sala Bragadiru. 919 Boalele de piele, boalele lumești (sibîlis), neputința bărbătească, sunt cu sguranță vindecate la Mor FETELEKZ — .A. 3^ OȘ — pacial In boale de femei, copii și ochi - CALEA RAHOVEI No. 80 — Consultații de la 8—10 a. m. și de la —6 p. m.—Bolnavii din provincie găsc gazdă (pension) și tratament confincios. 1048—12 3DT3STX^&uSSX Un soldat tăiat de tren —Amănunte— In numărul nostru de eri am arătat cum un soldat din batalionul 4 de vânători a fost strivit de un vagon în gara Iași. Azi dăm cititorilor noștri modul nenorocit cum s’a întâmplat acest accident fatal. Alaltă era, la 11 ziua, manevra pe linia gărei Iași o mașină condusă de mecanicul Reste. Aproape de rampa magaziilor vechi de mărfuri, stătea îmbrobodit în capișon soldatul Dumitriu, de la regimentul 4 vinători. Cum mecanicul n’a dat nici un semn și mașina venea fără nici un zgomot, soldatul a fost surprins, trîntit de-a curmezișul liniei ferate și tăiat peste abdomen. Bietul soldat făcea parte din contigentul anului 1898, recrut tînăr, în etate de 21 ani, din comuna Văculețu unde tatăl seu e primar. Sosește dr. Frai, care constată decesul , iar în urmă vine din partea parchetului d. Lefter Dumitrescu. Cele două trunchiuri au fost ridicate și duse la spitalul militar, rămânând în urma lor o baltă de sânge închegat. Moarte misterioasă. Primarul comunei Podul-Iloaie a telegrafiat parchetului cum că un evreu trimes de către primarul din Sîrca pentru a fi internat în spital, a încetat din viață pe drum. Causa morței spuindu-se că ar fi o gravă maltratare, d. procuror Manea și d. dr. Motăș au plecat la fața locului pentru a ancheta. Două asasinate Parchetul a primit o telegramă de la primarul comunei Sîrca prin care se înștiințează că comercianții de cereale din acea comună, Froica Gaier și Moise sin Herșcovici, au fost alaltăerî noapte asasinați în satul Crucea din comuna Sîrca de către un sătean din acel sat. UN SFAT PE ZI Impermeabilizarea incălțămintelor*.— Iată un mijloc simplu pentru a realiza visul perpetuu, al celor cari umbla prin rouă și apă, adică a face să nu intre apa prin cizme. Este de ajuns sö, se înmoaie cișmele timp de o oră, in apă de săpun concentrată. Acidul tonic, conținut în piele, transformă apa de săpun în acide grase, cari împiedecă umezeala să străbată prin piele. ÎNTAMPLARI Din Capitala Prinderea și arestarea unui comisionar de strada.— Sunt acum câteva zile, când d-na Știfler, antreprenorul Otelului Regal, cheamă pe un comisionar de stradă, anume Nicolae Iliescu și-i dădu 100 de lei ca să-l ducă la o adresă. Cum însă Iliescu era ostenit, căci în ziua aceea făcuse mai multe curse și drumul până la adresa indicată fiind cam lung, comisionarul găsi de cuviință să se ducă la o cârciumă, spre a se odihni și a se încălzi puțin în acelaș timp. E de prisos să mai spunem că Nicolae Iliescu uită după aceea să mai ducă suta de lei la destinație. D. Stifler reclamă poliției, ’ «are începu cercetările și reuși să pue mâna pe fugarul Iliescu. La interogatoriul ce i s’a luat de șeful siguranței, comisionarul a răspuns că nu are nici o vină, deoarece e publicar ca lor să nu li se dea bani, ci numai obiecte de o mică valoare. Nenorocirea din strada Lupească.—Un anume Costache, al cărui prenume nu se cunoaște, a venit la d-na Ileana Jelescu, din str. Lupeasca, și s’a rugat ca să-l adăpostească. Aceasta a fost în seara de joi; el s’a culcat într’o odae și pentru a se încălzi mai curând, a pus capacele la sobă, fără a lăsa să se se consume cărbunii. Nenorocitul peste noapte a fost asfixiat și era dimineață, când sosi comisarul de la secția 19, îl găsi încă cu viață, dar fără să mai poată vorbi. El a fost transportat la spitalul Colțea. Aci, cu toate îngrijirile ce i s’au dat, a murit la orele 3 și jum. Lucruri din loafă lunea Ce voia Sultanul să dăruiască împăratului Wilhelm S’a spus din mai multe părți că, cu ocazia călătoriei la Ierusalim a împăratului Wilhelm pentru a asista la sfințirea bisericei Mântuitorului, sultanul ar avea de gând să-î dăruiască clădirea de pe locul în care Isus Christos a cinat pentru ultima oară cu apostolii săi, adică unde a avut loc cina cea de taină. Acum a venit aci veste din Constantinopol că sultanul și-a luat de seamă și că el nu va dărui această clădire nici împăratului Germaniei și nici altui suveran. Se crede că a influențat asupra sultanului Papa și toată lumea catolică, indignați cum erau ca locul acela sfânt să ajungă in stăpânirea protestanților. De multe sute de ani catolicii cer acel loc de la turci, fără să-l fi putut căpăta ; mai mulți împărați ai Rusiei au făcut de asemenea vizadar astfel de cerere. Acum, dacă Sultanul ar fi cedat împăratului german acel loc sfânt, sar fi iscat desigur conflicte grave diplomatice. Mayer, M i[ It OVER II »» li Z ! Nu ve încredințați secretele, altora. (Francez). Nota Umoristică — Mamă, mergem azi la înmormîntarea d-lui Gorică ? — Nu, drăguță... Deja ai fost aseară la teatru... Nu trebue să ai prea multe petreceri una după alta. Corpurile legiuitoare CAMERA Ședința de la 30 Ianuarie 1898 Ședința se deschide la ora 2 sub președinția d-lui D. Giani. Deputați prezenți 95. D. Mara aduce omagii defunctului ultim viteaz din generația care a regenerat România, compozitorului Al. Flechtenmacher, tovarășul de muncă al lui Millo și Alexandri. D. Haret, ministru de instrucție, se declară fericit de a sprijini declarația d-lui Mala și roagă Adunarea să se asocieze la acest omagiu de recunoștință, față de artistul valoros care a încetat de a mai fi (aplause prelungite). Se intră în ordinea zilei. D. Tache Ionescu, având cuvîntul asupra legei invățămîntului, declară că proiectul depus azi, seamănă, în punctele lui fundamentale, cu proiectul depus de d-sa la 1892. Singurul punct asupra căruia își reclamă totala paternitate, este bifurcația studiilor. Trecând la învățămîntul secundar, oratorul recunoaște că școala actuală are lipsuri vădite, și de toți cunoscute. Care este cauza lor? A fost moda de a zice odată: «Dascălii sunt de vină» ! Dacă ar fi așa, ar trebui să fim de o mie de ori, decât suntem azi. Putem forma literatură școlară prin premii, putem clădi localuri de școală prin împrumuturi, dar nu avem unde comanda pe cei 1500 de dascăli de cari are nevoie învățămîntul secundar. Alții au aruncat toată vina asupra legei de la 1864. Legea aceea nu este de vină, pentru că toți foștii miniștri de instrucție, pare că s’ar fi ținut să nu respecte acea lege și s’au făcut numeroase progrese școlare în ciuda legei de la 1864. Adevărata vină a slăbiciunei invățămîntului nostru secundar este însăși societatea noastră și mediul în care s’a instituit ea de împrejurări. Oratorul afirmă că gratuitatea invățămîntului aducând prea mulți elevi, a transformat școala secundară în miniatură de universitate ; ceea ce a avut de efect că profesorii au căutat să propună cursuri, nu să învețe pe școlari... De mediul social trebue să ție seamă orice legislator, căci oricine s’ar încerca să reformeze caracterul unei nații, n’ar putea izbuti vreodată decât să’l deformeze. Trebue neapărat să ținem seamă de ceea ce este și să nu încercăm a face decât ceea ce se poate face în starea societaței în care ne aflăm. Se suspendă ședința pentru 5 minute. La redeschidere, d. Tache Ionescu își continuă cuvîntarea și se întreabă cum ar fi bazele învățămîntului secundar corespunzătoare stărei și nevoilor actuale ale societăței noastre? Răspunde că trebuesc cel puțin 5 ani de studii comune, cum ar fi istoria, geografia, aritmetica, două limbi moderne (cari să se poată vorbi) și limba latină; după acești 5 ani, dacă nu 6, să urmeze învățămîntul special, bifurcat, care să pregătească pe elev pentru cultura înaltă a universității. Astfel privit proiectul de lege al d-lui Haret, oratorul arată că liceele propuse n’au nici anii trebuincioși studiilor comune, nici anii neapărat ceruți de studiile diferențiate ; aceste licee nu sunt nici gimnazii nici licee, ci simple semi-licee, adică ceea ce nu ne-ar trebui cu nici un preț, din punctul de vedere al nevoilor sociale. In treacăt oratorul observă că liceele nu sunt gratuite, ci plătite, în folosul celor puțini cari se folosesc de ele, de către marea majoritate a celor cari nici odată nu se vor bucura de gratuitatea liceelor, neavând timp disponibil pentru alte griji decât ale agonisirei pâinei zilnice (aplause). Astfel ar fi un adevărat învățămînt democratic, care nu ni se dă din nenorocire, și nici că ni s’ar putea da. Vorbind despre bacalaureat sau despre examenul final propus de legea de azi, oratorul zice că relele efecte ale acestei instituții nu se datoresc însăși instituției, ci avantagiilor sociale ce i s’au atribuit și cari au atras o așa spăimântătoare mulțime de amatori , cu totul altfel ar fi când isprăvirea liceului n’ar da școlarului decât singurul drept de a se înscrie la universitate , am vedea atunci puțini dartari, în loc de mulți a căror tendință nu este cultura, ci numai foloasele ce i se pot atribui (aplauze). Trecând la învățămîntul secundar al fetelor, oratorul găsește că i s-a dat prea mare dezvoltare față de rezultatele practice la care poate să ducă el pe fete. Oratorul propune să se încerce pe lângă școalele secundare de fete învițămîntul comptabilității, care ar putea produce o clasă socială trebuincioasă, aceea a funcționarilor comerciali, funcțiuni așa de potrivite cu firea femeilor. Trecănd la administrația învățămîntului, cea mai neplăcută din toate sarcinele la cari poate fi supus un om public, d. Tache Ionescu dă aprobarea sa dispozițiilor cuprinse In legea propusă, și roagă a i se admite propunerea ca, în orașele unde sunt mai multe școli secundare, ministrul să aibă facultatea de a însărcina pe unul din directorii acelor școli cu inspectoratul permanent al celorlalte școli din orașul acela. Oratorul se pronunță în contra desființare! școalei normale superioare, pentru cuvîntul că mult timp încă școala noastră normală trebue să fie un instrument de instrucție și de educație în același timp, un fel de universitate-internat. Vorbind despre salariile profesorilor, d. Take Ionescu se pronunță în contra salariului cu ora de lucru, căci sistemul acesta poate duce la triste rezultate ; oratorul propune în privința aceasta o modalitate proprie a sa. Vorbind despre desciplina corpului profesoral, oratorul nu se declară adversar măsurilor propuse în legea d-lui Haret, dar cere câteva modificări de detaliu. La ora 5 oratorul cere să se amâne discuția pe mâine, pentru a putea sfîrși observațiile ce are de făcut asupra învățămîntului superior. Ședința se ridică. SEtTATUIXI Ședința de la 30 Ianuarie 1898 Ședința se deschide la orele 2.10 sub președinția d-lui N. Gane, vicepreședinte. Presenți 84 d-ne senatori. Se fac formalitățile obicinuite. Pe banca ministerială sunt d-ni: Sturdza, Cantacuzino și I. Brătianu. D. Stroe Belcescu adresează o interpelare ministrului de lucrări publice, întrebând dacă s’au făcut studiile necesare pentru a se lega orașele Bacău și Bârlad printr’o cale ferată. D-nii gen. Catargiu și colonel Obedeanu consimt la amânarea interpelărilor lor. D. Al. Constantinescu, raportor, dă citire proiectului de lege pentru înființarea unei taxe de consumație asupra zahărului. D. Costescu-Comăneanu combate legea, spunând că este e o lege pur fiscală și räa chibzuită. Sfîrșește spunând că proiectul este o operă rea și o operă de bănuială. (Protestare). D. G. Cantacuzino, ministru de finanțe, protestează, spunând că trecutul său este mai presus de atingerile d-lui Comăneanu. D. Carp are cuvîntul. D. Carp combate proiectul și politica profeționistă în general. Cu privire la fabrica de la Sascut, e de părere că este suficientă o primă de 8 bani. D. A. Pascal combate proiectul, spunând că este o neregularitate ca ministrul de finanțe să se amestece în atribuțiunile ministrului de domenii. Susține că din cauza acestei legi se va împuțina consumația zahărului. D. Al. Vericeanu apără proiectul. D. G. Cantacuzino, ministru de finanțe, arată care este restul acestei legi și răspunde tuturor obiecțiunilor oratorilor precedați. In urma acestui discurs, legea este luată în considerare. Se începe votarea pe articole. Art. 1 și 2 sunt votate fără discuțiune. La art. 3 se propun 2 amendamente, unul al d-lui carp și al douilea al d-lui G. Comăneanu, cari sunt respinse. Articolele următoare sunt votate fără discuție. Legea în total este votată cu 53 bile contra 24. Ședința se ridică la orele 5.40. Știri din străinătate Se asigură la Constantinopol că svonul despre învoirea dintre Rusia și Turcia pentru ca flota de războiu rusească să treacă prin Dardanele, a plecat de la Rusia și n’are în el nimic adevărat. Nu numai că torpilele din strîmtori nu s’au ridicat, dar sultanul a dat ordin că ele să fie reînoite în parte. Deputatul italian Alessio a publicat un articol care a făcut mare zarvă în Italia. Deputatul cere reducerea numărul episcopiilor în Italia, dând de exemplu pe Austria, care nu are decât 56 de episcopi, pe când Italia are 298 ; din cauza aceasta unii episcopi italieni sunt foarte săraci. ■* Se zice că sultanul s’ar fi adresat personal regelui George al Greciei rugându-l să facă a înceta agitația în regat și în Creta pentru candidatura prințului George la postul de guvernator al Cretei. Regele George ar fi răspuns că el nu susține această candidatură, dar că nici nu poate să împedice agitația. * ¥ Din Sofia se vestește că a sosit acolo și vestitul colonel Gruen, unul din ofițerii cari au detronat pe prințul Alexandru și cari au stat până acum fugiți în Rusia. Zilele astea el va fi reprimit în armata bulgară prin decret princiar. Ziarele ungurești vorbesc despre o mare întrunire pe care țiganii din peninsula Balcanică o vor ținea în primăvară la Belgrad. Se zice că ar fi fost invitați să ia parte și țiganii din Spania. Cu toate că țiganii au toate drepturile în toate țările unde locuesc, ei voesc totuși să se reunească din când în când pentru întărirea sentimentului lor național și pentru păstrarea limbei lor. moda. Tocă loalipy Această tocă e foarte elegantă pentru patmagiu. Ea e făcută întreagă din zibeliDă. In partea stângă a acestei toce se află o pereche de aripi agrafate printr’o broșă de strais, care acum e la ordinea zilei. Ecaterina. Spânzuratul din șoseaua Basarab Coman Gheneș era un tînăr de 17 ani, de meserie lucrător tipograf. P se îndrăgostise de o fată care locuia în apropiere de atelierul tipografic unde lucra. Coman, deși într’o vârstă așa de tînără, totuși iubi pe acea fată cu o pasiune de nedescris. El intrase în vorbă cu dânsa, și trimisese scrisori în cari îi spunea tot focul care îl consumă și o ruga să’șî împreune viața cu a lui. Dar fata, cu mai multă judecată, n’ascultă de vorbele unui copil de 17 ani, luă dragostea lui ca o glumă și adesea ori, când se întâlnea și amândouă și’l vedea plângând, dânsa rîdea cu hohot. Logodna Zilele trecute fata în chestiune se logodi. Când Coman află despre aceasta, fi veni nebunie. El văzu stingându-se orice nădejde, căci în curând iubita lui va fi soția altuia. Atunci desperarea îl cuprinse din ce în ce mai mult și în cele din urmă se hotărî să-și pue capăt vieței. Traiul nu mai avea acum nici un farmec pentru el, din potrivă, era o tortură cumplită, pe care nu putea s-o mai suporte. Sinuciderea Coman Gheneș ședea la mama lui, Maria Gheneș, din șoseaua Basarab Nr. 147. Alaltă era el rămase acasă. Mama lui plecă de dimineață la lucru. Coman se duse și el până la o cârciumă de alături, bău un rachiu, apoi se întoarse acasă, luă un prosop, îl înodă la cele două capete, deschise ușa, trecu nodul pe deasupra și în urmă închise ușa. După aceea se urcă pe un scăunel, trecu gâtul în lațul prosopului, aruncă scaunul și rămase spânzurat. Seara, la orele 9 și jumătate, când mama lui se întoarse, îl găsi mort, cu picioarele zgârcite, cu limba scoasă afară și atârnat de ușe. Sărmana femee începu să strige șî să-șî smulgă perul; mai mulți vecini săriră în ajutor, înștiințând în acelaș timp și secția respectivă. Scrisorile de masă s-au găsit 5 scrisori, adresate una cumnatului său d. Radu Petrescu, una celuî l’alt cumnat d. Haralambie Florescu, una fratelui seu Alexandru Gheneș, o scrisoare adresată mamei sale și o altă adresată parchetului. In această din urmă scrisoare, nenorocitul tînăr ruga pe d. prim-procuror să nu-l transporte la morgă. — Mă numesc Coman Gheneș,— spunea el în acea scrisoare,—să nu se învinovățască nimeni, căci singur mi-am dat moartea. Singura și ceă din urmă a mea rugăciune este și nu fiu transportat la morgă, căci În zadar mă vor tăia. D-riî nu vor găsi la mine decât un cap nebun cu o inimă chinuită. Parchetul a respectat în adevăr aceasta din urmă dorință a sinucisului și a autorizat familia ca să’l înmormînteze, fără a mai transporta cadavrul la morgă. Reporter. 3H £ unu Intr’o cârciumă, un client citea un jurnal: — I-auzi breee să avem lipsă de apă ! Un alt client, cu nasul cam roșu răspunde : — Știu, că n-am băiut-o eu ! Sipoci le realriä ¥ ¥ Sir Eri, la orele 10, d. Teodor M. Agemolo, din strada Carol I No. 63, mare proprietar și om cu avere, s’a dus la băile «Dianei» (Mitrașovski) din strada Poliției No. 4 și a intrat într’o cabină spre a face baie. Nu trecură de cât câteva minute și deodată se auzi o detunătură de revolver. Personalul băel, precum și mai multă lume care venise atunci, alergară să vadă ce s’a întâmplat. S’a deschis numai de cât cabina in care intrase Agemelo și atunci se prezintă un spectacol din cele mai înfiorătoare. Nenorocitul Agemolo, desbrăcat, era trîntit jos, cu fața la pamînt și plin de sânge. In partea stângă era un revolver cu care se împușcase. Fiind stângăcios, el își trăsese un glonț în tâmpla stângă, care eșise afara prin tâmpla dreaptă, împreună cu mai multe bucăți de creer. Inștiințându-se secția 26, comisarul veni numaidecât la fața locului și Începu cercetările. Telin vremea aceea veni și fratele sinucisului, d. Agemolo, giuvaergiu în calea Victoriei. In buzunarul hainei s’a găsit un bilet în care erau scrise următoarele cuvinte adresate fratelui său: «Viața mi-e imposibilă, nu mai pot trăi. Ertați-me și tu și mama. Primește ultima mea sărutare». Acest bilet avea data de 29 curenri. Tot în acel bilet, sub rândurile de mai sus, era următoarea notă: «In sertarul biroului meu de lucru vei găsi testamentul meu». Pînă în momentul de față nu se știe încă din ce cauză s’a sinucis. Reporter*. ȘTIRI ȘCOLARE ♦ D. Lascar Veniamin, profesor de științe fisico-naturale de la gimnasiufi din Râtmnicu-Sărat, a fost numit definitiv la catedra sa. — D. Ștefan D. Popescu, profesor de geografie la același liceu, a fost numit definitiv la catedra sa. D. A. Podoleanu, profesor de musică de la liceul sf. Sava și G. Brătianu, profesor de musică la liceul Lazăr, au fost decorați cu Bobe- Merenti, clasa II, pentru operile lor muzicale. Milita d-lal Sar Feladat Aseară a avut loc la Ateneul român conferința domnului Sar Peladan în folosul societăței «Ileana». Sala Ateneului era plină de un public compus din tot ce are capitala mai ales. La ora 9 d. Sar Peladan începe a vorbi mulțumind de primirea ce i s’a făcut în București și spunând că e încântat că a găsit aci un popor care are foarte mult dor de muncă. Apoi aduce elogiuri celor cari au făcut sacrificii mari spre a putea clădi un așa splendid palat al Ateneului român. Conferențiarul începe să trateze subiectul anunțat, despre «geniul latin.» iar Peladan enumera pe toți cei cari au fost premergătorii artei ca Rafael, Michel Angelo și alții. D-sa zice apoi că rasa germană nu se ocupă așa mult de artă, căci simpatia principală a germanilor în exercițiul corporal , iar englezii sunt prea reci spre a fi entusiasmațîn fața artei. După aceea conferențiarul își exprimă părerea sa că ar fi bine ca în locul rezervat în sala Ateneului pentru marea frescă care va reprezintă fazele istoriei noastre naționale, să se pue toate ilustrațiile artei din lumea întreagă. Sar Peladan adaugă că e cel mai mare adorator al Ateneului, de aceea cere vocea, înainte de a pleca, să dea o ședință în folosul acestei instituții. Conferențiarul termină zicând că în această ședință va face ceea ce în Franța, de teamă de a nu fi luat în