Universul, februarie 1898 (Anul 16, nr. 26-49)

1898-02-01 / nr. 26

Boalele secrete — Neputința Bărbătească — Se vindecă repede fără durere și îm­piedicare, după experiență de 27 ani de specialitate în boli lumești (de la 1870). THOR No. 1, STRADA RMIGRATU, No. 1 Intrarea numai prin str. str. Voevosi Consultații de la 10—1 dimineața și de la 6—8 seara Loc separat de așteptare pentru fie­care Rector MAÜIUOÍÜ £ EVÎ de la facultatea din Paris Special: Bob­ interna femei și faceri Consultațiuni de la 1—3 și de la 6—8 S’a mutat, 95, strada Carol, 95 De asemenea face cunoscut că tratează cu succes boalele secrete fie cât de vechi dupe metodele cele m­ai noi. Doctor 1. BRAUNSTEIN Fost Asistent de PROFESOR IN VIENA Specialist pentru Boalele Capului Boalele de Cât, Gură, Nas, Urechi și Ochi SCOATEREA NEDUREROASA A DINȚILOR. PRIN ANESTESIA (Adormire sau amorțire) Prin mijloace nevătămătoare, Insă interzise Dentiștilor VINDECAREA MIROSULUI DIN GURA Consultații de la 10—12 și dela 2—5 p.m. — STRADA COS­TEI No. 14 -Dr PAUL ELEFTERESCU (xv. jsk. 2^ o­s ) S’a mutat în str. Regală n­r. 8 Consultațiuni de la orele 2—3 p. m. Consultații gratuite Lunea și Vinerea de la ora 1 până la 2 p. m. 1203 24 Dr. VELESCU DENTIST Fost șef de clinică la facultatea den­­tistică din Filadelfia (America) Toate operațiile făcute cu aparate electrice evitând absolut ori­ce durere Consultații dimineața de la 9—12 și după a oii azi de la 2—5. Strada Ilegală No. 10, eta­iul I-ifj. 1197___________ 36 Casa de Sănătate 51 , Strada Teilor 5­1 — Consultațiuni speciale pentru — Boale Interne, Nervoase și Syfin­tios Boalele secrete la bărbați și femei In toate zilele de la 10—12­­ dimineața . Vindecarea sigură. Tratament special Consultația numai 1 leii N.B. Se primesc bolnavi interni în tra­tamentul Clasei de Sănătate cu prețuri moderate. Prospectul se trimite gratuit. De Vînzare Locuri in loturi In rate de patru ani Un leu metro­ pătrat Moșia Măicanești-Grefoicele, proprieta­tea d-lui N. Basilescu, cumpărată de d-sa de la d. Aristid Pascal cu actul autentificat la No. 5165 din 17 Iunie 1893 de tribunalul Il­fov, secția de Notariat, situată intre cele mai mari căi de comunicațiune : liniile Chitilă, Moșoșoaia, noua gară­ de garagiu și marcă, atelier central al căilor ferate deja In con­­strucțiune, Intre șoselele Pitești și Târgo­­­viște, la hanul Spătarului, în apropiere de puțul lui Crăciun, de cimitirul Sf. Vineri, de faerie, de petraleu «Steaua Română», se pune In vînzare, in loturi de ori­ce întin­dere, cu prețul de un leu metrul pătrat, plătinid­ In rate, cu termene lungi de pa­tru an­i. Cumpărătorii pot construi«Mar da acum, plutind o singură rată și acei cari vor plăti prețul integral, vor avea o beneficiare de 10 la antă din preț. Cu începere de la 1 Martie, anul curent, se va înființa In casele proprietăței o școală primară publică de băe­ î și de fete. Pentru ori­ce inform­ațiuni a se adresa In calea Victoriei No. 196, de la orele 8—12 a. m., și la localitate de la 2—6 p. m.,in toate zilele de lucru si de sărbătoare. Cu începere de Duminecă 1 Februarie, de la ora 8 dimineața și până seara, un tram­­car va transporta gratuit de la capul liniei tramvaiului de la cimitirul Sf. Vineri și până la localitate pe toți amatorii cari doresc a vi­zita localitatea. 104________________ 10 B­ine lucrați și neînchipuit de ief­tin se fac­­ dinți artificialii dinte 10 lei, 2­d. 16 lei, 3d. 21 lei.de la 4—10 câte 6 lei de la 10—20 ’­l DEJVTURA complectă 120 lei. Extr. 3 lei. Plombe de la 5 lei. Pentru săraci gratis". Strada Aca­demiei No. 37 și Victoriei. 74. LVicol. Hlir­escu, diplomat din Paris. __________________________108.­10 Societatea Cooperativă a­ comercianți­lor de benturi mirtoase din București va da ÜN­UAS în seara de 7 Februa­rie 1898, în sala Bragadiru. 91­9 Boalele de piele, boalele lumești (si­­­bîlis), neputința bărbătească, sunt cu sguranță vindecate la Mor FETELEKZ — .A. 3^ O­Ș — pacial In boale de femei, copii și ochi - CALEA RAHOV­EI No. 80 — Consultații de la 8—10 a. m. și de la —6 p. m.—Bolnavii din provincie gă­­­sc gazdă (pension) și tratament con­­fincios. 1048—12 3DT3ST­X^&uSSX Un soldat tăiat de tren —Amănunte— In numărul nostru de eri am ară­tat cum un soldat din batalionul 4 de vânători a fost strivit de un vagon în gara Iași. Azi dăm cititorilor noștri modul nenorocit cum s’a întâmplat acest ac­cident fatal. Alaltă­ era, la 11 ziua, manevra pe linia gărei Iași o mașină condusă de mecanicul Reste. Aproape de rampa magaziilor vechi de mărfuri, stătea îmbrobodit în capișon soldatul Du­­mitriu, de la regimentul 4 vinători. Cum mecanicul n’a dat nici un semn și mașina venea fără nici un zgomot, soldatul a fost surprins, trîntit de-a curmezișul liniei ferate și tăiat peste abdomen. Bietul soldat făcea parte din con­­tigentul anului 1898, recrut tînăr, în etate de 21 ani, din comuna Vă­­culețu unde tatăl seu e primar. Sosește dr. Frai, care constată de­cesul , iar în urmă vine din partea parchetului d. Lefter Dumitrescu. Cele două trunchiuri au fost ri­dicate și duse la spitalul militar, rămânând în urma lor o baltă de sânge închegat. Moarte misterioasă. Primarul comunei Podul-Iloaie a telegrafiat parchetului cum că un e­­vreu trimes de către primarul din Sîrca pentru a fi internat în spital, a încetat din viață pe drum. Causa morței spuindu-se că ar fi o gravă maltratare, d. procuror Manea și d. dr. Motăș au plecat la fața locului pentru a ancheta. Două asasinate Parchetul a primit o telegramă de la primarul comunei Sîrca prin care se înștiințează că comercianții de ce­reale din acea comună, Froica Gaier și Moise sin Herșcovici, au fost alaltă­­erî noapte asasinați în satul Crucea din comuna Sîrca de către un sătean din acel sat. UN SFAT PE ZI Impermeabilizarea incălță­­mintelor*.— Iată un mijloc simplu pentru a realiza visul perpetuu, al ce­lor cari umbla prin rouă și apă, adică a face să nu intre apa prin cizme. Este de ajuns sö, se înmoaie cișmele timp de o oră, in apă de săpun con­centrată. Acidul tonic, conținut în piele, transformă apa de săpun în acide grase, cari împiedecă umezeala să străbată prin piele. ÎNTA­M­PL­ARI Din Capitala Prinderea și arestarea u­­nui comisionar de strada.— Sunt acum câte­va zile, când d-na Știfler, antreprenorul Otelului Regal, cheamă pe un comisionar de stradă, anume Nicolae Iliescu și-i dădu 100 de lei ca să-l ducă la o adresă. Cum însă Iliescu era ostenit, căci în ziua aceea făcuse mai multe curse și drumul până la adresa indicată fiind cam lung, comisionarul găsi de cuviință să se ducă la o cârciumă, spre a se odihni și a se încălzi pu­țin în acelaș timp. E de prisos să mai spunem că Nicolae Iliescu uită după aceea să mai ducă suta de lei la destinație. D. Stifler reclamă poliției, ’ «are începu cercetările și reuși să pue mâna pe fugarul Iliescu. La interogatoriul ce i s’a luat de șeful siguranței, comisionarul a răs­puns că nu are nici o vină, de­oare­ce e publicar ca lor să nu li se dea bani, ci numai obiecte de o mică valoare. Nenorocirea din strada Lu­pească.—Un anume Costache, al cărui prenume nu se cunoaște, a venit la d-na Ileana Jelescu, din str. Lupeasca, și s’a rugat ca să-l adă­postească. Aceasta a fost în seara de joi; el s’a culcat într’o odae și pen­tru a se încălzi mai curând, a pus capacele la sobă, fără a lăsa să se se consume cărbunii. Nenorocitul peste noapte a fost asfixiat și era dimineață, când sosi comisarul de la secția 19, îl găsi încă cu viață, dar fără să mai poată vorbi. El a fost transportat la spitalul Col­­țea. Aci, cu toate îngrijirile ce i s’au dat, a murit la orele 3 și jum. Lucruri din loafă lunea Ce voia Sultanul să dăruiască împăratului Wilhelm S’a spus din mai multe părți că, cu ocazia călătoriei la Ierusalim a împăratului Wilhelm pentru a asista la sfințirea bisericei Mântuitorului, sultanul ar avea de gând să-î dă­ruiască clădirea de pe locul în care Isus Christos a cinat pentru ultima oară cu apostolii săi, adică unde a avut loc cina cea de taină. Acum a venit aci veste din Con­­stantinopol că sultanul și-a luat de seamă și că el nu va dărui această clădire nici împăratului Germaniei și nici altui suveran. Se crede că a influențat asupra sultanului Papa și toată lumea cato­lică, indignați cum erau ca locul a­­cela sfânt să ajungă in stăpânirea protestanților. De multe sute de ani catolicii cer acel loc de la turci, fără să-l fi pu­tut căpăta ; mai mulți împărați ai Rusiei au făcut de asemenea vi­za­dar ast­fel de cerere. Acum, dacă Sultanul ar fi cedat împăratului german acel loc sfânt, sar fi iscat de­sigur conflicte grave diplomatice. Mayer, M­ i[ It OVER II »» li Z ! Nu ve încredințați secretele, altora. (Francez). Nota Umoristică — Mamă, mergem azi la înmor­­mîntarea d-lui Gorică ? — Nu, drăguță... Deja ai fost a­­seară la teatru... Nu trebue să ai prea multe petreceri una după alta. Corpurile legiuitoare CAMERA Ședința de la 30 Ianuarie 1898 Ședința se deschide la ora 2 sub președinția d-lui D. Giani. Deputați prezenți 95. D. Mara aduce omagii defunctului ultim viteaz din generația care a re­generat România, compozitorului Al. Flechte­nmacher, tovarășul de muncă al lui Millo și Alexandri. D. Haret, ministru de instrucție, se declară fericit de a sprijini de­clarația d-lui Mala și roagă Aduna­rea să se asocieze la acest omagiu de recunoștință, față de artistul va­loros care a încetat de a mai fi (a­­plause prelungite). Se intră în ordinea zilei. D. Tache Ionescu, având cuvîntul asupra legei invățămîntului, declară că proiectul depus azi, seamănă, în punctele lui fundamentale, cu pro­iectul depus de d-sa la 1892. Sin­gurul punct asupra căruia își reclamă totala paternitate, este bifurcația stu­diilor. Trecând la învățămîntul se­cundar, oratorul recunoaște că școala actuală are lipsuri vădite, și de toți cunoscute. Care este cauza lor? A fost moda de a zice odată: «Das­călii sunt de vină» ! Dacă ar fi așa, ar trebui să fim de o mie de ori, de­cât suntem azi. Putem forma li­teratură școlară prin premii, putem clădi localuri de școală prin împru­muturi, dar nu avem unde comanda pe cei 1500 de dascăli de cari are nevoie învățămîntul secundar. Alții au aruncat toată vina asupra legei de la 1864. Legea aceea nu este de vină, pentru că toți foștii miniștri de instrucție, pare că s’ar fi ținut să nu respecte acea lege și s’au făcut numeroase progrese școlare în ciuda legei de la 186­4. Adevărata vină a slăbiciunei invățămîntului nostru se­cundar este însăși societatea noastră și mediul în care s’a instituit ea de împrejurări. Oratorul afirmă că gra­tuitatea invățămîntului aducând prea mulți elevi, a transformat școala se­cundară în miniatură de universi­tate ; ceea ce a avut de efect că profesorii au căutat să propună cur­­suri, nu să învețe pe școlari... De mediul social trebue să ție seamă ori­ce legislator, căci ori­cine s’ar încerca să reformeze caracterul unei nații, n’ar putea izbuti vre­odată de­cât să’l deformeze. Trebue neapărat să ținem seamă de ceea­ ce este și să nu încercăm a face de­cât ceea ce se poate face în starea socie­taței în care ne aflăm. Se s­uspendă ședința pentru 5 minute. La redeschidere, d. Tache Ionescu își continuă cuvîntarea și se întreabă cum­ ar fi bazele învățămîntului se­cundar corespunzătoare stărei și ne­voilor actuale ale societăței noastre? Răspunde că trebuesc cel puțin 5 ani de studii comune, cum ar fi is­toria, geografia, aritmetica, două limbi moderne (cari să se poată vorbi) și limba latină; după acești 5 ani, dacă nu 6, să urmeze învățămîntul special, bifurcat, care să pregătească pe elev pentru cultura înaltă a uni­­versității. Ast­fel privit proiectul de lege al d-lui Haret, oratorul arată că liceele propuse n’au nici anii tre­­buincioși studiilor comune, nici anii neapărat ceruți de studiile diferen­­țiate ; aceste licee nu sunt nici gim­nazii nici licee, ci simple semi-licee, adică ceea ce nu ne-ar trebui cu nici un preț, din punctul de vedere al nevoilor sociale. In treacăt orato­rul observă că liceele nu sunt gratuite, ci plătite, în folosul celor puțini cari se folosesc de ele, de către marea majoritate a celor cari nici odată nu se vor bucura de gratuitatea licee­lor, ne­având timp disponibil pen­tru alte griji de­cât ale agonisirei pâinei­ zilnice (aplause). Ast­fel ar fi un adevărat învățămînt democratic, care nu ni se dă din nenorocire, și nici că ni s’ar putea da. Vorbind despre bacalaureat sau despre exa­menul final propus de legea de azi, oratorul zice că relele efecte ale a­­cestei instituții nu se datoresc în­săși instituției, ci avantagiilor so­ciale ce i s’au atribuit și cari au a­­tras o așa spăimântătoare mulțime de amatori , cu totul alt­fel ar fi când isprăvirea liceului n’ar da șco­larului de­cât singurul drept de a se înscrie la universitate , am vedea a­­tunci puțini dar­tari, în loc de mulți a căror tendință nu este cul­tura, ci numai foloasele ce­­ i se pot atribui (aplauze). Trecând la învățămîntul secundar al fetelor, o­­ratorul găsește că i s-a dat prea mare dezvoltare față de rezultatele prac­tice la care poate să ducă el pe fete. Oratorul propune să se încerce pe lângă școalele secundare de fete în­vi­­țămîntul comptabilității, care ar putea produce o clasă socială tre­buincioasă, aceea a funcționarilor co­merciali, funcțiuni așa de potrivite cu firea femeilor. Trecănd la administrația învăță­­mîntului, cea mai neplăcută din toate sarcinele la cari poate fi supus un om public, d. Tache Ionescu dă a­­probarea sa dispozițiilor cuprinse In legea propusă, și roagă a i se ad­mite propunerea ca, în orașele unde sunt mai multe școli secundare, mi­nistrul să aibă facultatea de a însăr­cina pe unul din directorii acelor școli cu inspectoratul permanent al celor­l­alte școli din orașul acela. Oratorul se pronunță în contra des­ființare! școalei normale superioare, pentru cuvîntul că mult timp încă școala noastră normală trebue să fie un instrument de instrucție și de educație în același timp, un fel de universitate-internat. Vorbind despre salariile profesorilor, d. Take Ionescu se pronunță în contra salariului cu ora de lucru, căci sistemul acesta poate duce la triste rezultate ; ora­torul propune în privința aceasta o modalitate proprie a sa. Vorbind despre desciplina corpului profesoral, oratorul nu se declară adversar mă­surilor propuse în legea d-lui Haret, dar cere câte­va modificări de de­­taliu. La ora 5 oratorul cere să se amâne discuția pe mâine, pentru a putea sfîrși observațiile ce are de făcut asupra învățămîntului superior. Ședința se ridică. SEtTATUIXI Ședința de la 30 Ianuarie 1898 Ședința se deschide la orele 2.10 sub­ președinția d-lui N. Gane, vice­președinte. Presenți 84 d-ne senatori. Se fac formalitățile obicinuite. Pe banca ministerială sunt d-ni: Sturdza, Cantacuzino și I. Brătianu. D. Stroe Belcescu adresează o in­terpelare ministrului de lucrări pu­blice, întrebând dacă s’au făcut studi­ile necesare pentru a se lega orașele Bacău și Bârlad printr’o cale ferată. D-nii gen. Catargiu și colonel Obe­­deanu consimt la amânarea interpe­lărilor lor. D. Al. Const­antinescu, raportor, dă citire proiectului de lege pentru în­ființarea unei taxe de consumație a­­supra zahărului. D. Costescu-Comăneanu combate legea, spunând că este e o lege pur fiscală și räa chibzuită. Sfîrșește spu­nând că proiectul este o operă rea și o operă de bănuială. (Protestare). D. G. Cantacuzino, ministru de finanțe, protestează, spunând că tre­cutul său este mai presus de atin­gerile d-lui Comăneanu. D. Carp are cuvîntul. D. Carp combate proiectul și po­litica profeționistă în general. Cu privire la fabrica de la Sascut, e de părere că­­ este suficientă o primă de 8 bani. D. A. Pascal combate proiectul, spunând că este o neregularitate ca ministrul de finanțe să se amestece în atribuțiunile ministrului de do­menii. Susține că din cauza acestei legi se va împuțina consumația za­hărului. D. Al. Vericeanu apără proiectul. D. G. Cantacuzino, ministru de fi­nanțe, arată care este restul acestei legi și răspunde tuturor obiecțiuni­­lor oratorilor precedați. In urma acestui discurs, legea este luată în considerare. Se începe votarea pe articole. Art. 1 și 2 sunt votate fără dis­­cuțiune. La art. 3 se propun 2 amenda­mente, unul al d-lui carp și al doui­­lea al d-lui G. Comăneanu, cari sunt respinse. Articolele următoare sunt votate fără discuție. Legea în total este votată cu 53 bile contra 24. Ședința se ridică la orele 5.40. Știri din străinătate Se asigură la Constantinopol că svonul despre învoirea dintre Rusia și Turcia pentru ca flota de războiu rusească să treacă prin Dardanele, a plecat de la Rusia și n’are în el nimic adevărat. Nu numai că tor­pilele din strîmtori nu s’au ridicat, dar sultanul a dat ordin că ele să fie reînoite în parte. Deputatul italian Alessio a pu­blicat un articol care a făcut mare zarvă în Italia. Deputatul cere re­ducerea numărul episcopiilor în Ita­lia, dând de exemplu pe Austria, care nu are de­cât 56 de episcopi, pe când Italia are 298 ; din cauza aceasta unii episcopi italieni sunt foarte săraci. ■* Se zice că sultanul s’ar fi adresat personal regelui George al Greciei ru­­gându-l să facă a înceta agitația în regat și în Creta pentru candidatura prințului George la postul de guver­nator al Cretei. Regele George ar fi răspuns că el nu susține această candidatură, dar că nici nu poate să împedice agitația. * ¥ Din Sofia se vestește că a sosit acolo și vestitul colonel Gruen, unul din ofițerii cari au detronat pe prin­țul Alexandru și cari au stat până acum fugiți în Rusia. Zilele astea el va fi reprimit în armata bulgară prin decret princiar. Ziarele ungurești vorbesc despre o mare întrunire pe care țiganii din peninsula Balcanică o vor ținea în primăvară la Belgrad. Se zice că ar fi fost invitați să ia parte și ți­ganii din Spania. Cu toate că țiga­nii au toate drepturile în toate ță­rile unde locuesc, ei voesc totuși să se reunească din când în când pentru întărirea sentimentului lor național și pentru păstrarea limbei lor. m­­­oda. Tocă l­oalipy Această tocă e foarte elegantă pen­tru patm­agiu. Ea e făcută întreagă din zibeliDă. In partea stângă a acestei toce se află o pereche de aripi agrafate prin­tr’o broșă de strais, care acum e la ordinea zilei. Ecaterina. Spânzuratul din șoseaua Basarab Coman Gheneș era un tînăr de 17 ani, de meserie lucrător tipograf. P se îndrăgostise de o fată care lo­cuia în apropiere de atelierul tipo­grafic unde lucra. Coman, de­și în­tr’o vârstă așa de tînără, totuși iubi pe acea fată cu o pasiune de nede­­scris. El intrase în vorbă cu dânsa, și trimisese scrisori în cari îi spunea tot focul care îl consumă și o ruga să’șî împreune viața cu a lui. Dar fata, cu mai multă judecată, n’ascultă de vorbele unui copil de 17 ani, luă dragostea lui ca o glumă și adesea­ ori, când se întâlnea și a­­mândouă și’l vedea plângând, dânsa rîdea cu hohot. Logodna Zilele trecute fata în chestiune se logodi. Când Coman află despre a­­ceasta, fi veni nebunie. El văzu stin­­gându-se ori­ce nădejde, căci în cu­rând iubita lui va fi soția altuia. Atunci desperarea îl cuprinse din ce în ce mai mult și în cele din urmă se hotărî să-și pue capăt vie­­ței. Traiul nu mai avea acum nici un farmec pentru el, din potrivă, era o tortură cumplită, pe care nu putea s-o mai suporte. Sinuciderea Coman Gheneș ședea la mama lui, Maria Gheneș, din șoseaua Basarab Nr. 147. Alaltă­ era el rămase acasă. Mama lui plecă de dimineață la lu­cru. Coman se duse și el până la o cârciumă de alături, bău un rachiu, apoi se întoarse acasă, luă un pro­sop, îl înodă la cele două capete, deschise ușa, trecu nodul pe de­a­­supra și în urmă închise ușa. După aceea se urcă pe un scăunel, trecu gâtul în lațul prosopului, aruncă scau­nul și rămase spânzurat. Seara, la orele 9 și jumătate, când mama lui se întoarse, îl găsi mort, cu picioarele zgârcite, cu limba scoa­să afară și atârnat de ușe. Sărmana femee începu să strige șî să-șî smulgă perul; mai mulți vecini săriră în ajutor, înștiințând în acelaș timp și secția respectivă. Scrisorile de masă s-au găsit 5 scrisori, a­­dresate una cumnatului său d. Radu Petrescu, una celuî­ l’alt cumnat d. Haralambie Florescu, una fratelui seu Alexandru Gheneș, o scrisoare adre­sată mamei sale și o altă adresată parchetului. In această din urmă scrisoare, ne­norocitul tînăr ruga pe d. prim-pro­curor să nu-l transporte la morgă. — Mă numesc Coman Gheneș,— spunea el în acea scrisoare,—să nu se învinovățască nimeni, căci singur mi-am dat moartea. Singura și ceă din urmă a mea rugăciune este și­ nu fiu transportat la morgă, căci În zadar mă vor tăia. D-riî nu vor găsi la mine de­cât un cap nebun cu o inimă chinuită. Parchetul a respectat în adevăr a­­ceasta din urmă dorință a sinucisu­­lui și a autorizat familia ca să’l în­­mormînteze, fără a mai transporta cadavrul la morgă. Reporter. 3H £ unu Intr’o cârciumă, un client citea un jurnal: — I-auzi bree­­­e să avem lipsă de apă ! Un alt client, cu nasul cam roșu răspunde : — Știu, că n-am băiut-o eu ! Sipoci­ le realriä ¥ ¥ Sir Eri, la orele 10, d. Teodor M. Agemolo, din strada Carol I No. 63, mare proprietar și om cu avere, s’a dus la băile «Dianei» (Mitrașovski)­ din strada Poliției No. 4 și a intrat­ într’o cabină spre a face baie. Nu trecură de cât câte­va minute și de­odată se auzi o detunătură de revolver. Personalul băel, precum și mai multă lume care venise atunci, alergară să vadă ce s’a întâmplat. S’a deschis numai de cât cabina in care intrase Agemelo și atunci se prezintă un spectacol din cele mai înfiorătoare. Nenorocitul Agemolo, desbrăcat, era trîntit jos, cu fața la pamînt și plin de sânge. In partea stângă era un revolver cu care se împușcase. Fiind stângăcios, el își trăsese un glonț în tâmpla stângă, care eșise afara prin tâmpla dreaptă, împreună cu mai multe bucăți de creer. Inștiințându-se secția 26, comisa­rul veni numai­de­cât la fața locu­lui și Începu cercetările. Telin vre­mea aceea veni și fratele sinucisu­lui, d. Agemolo, giuvaergiu în ca­lea Victoriei. In buzunarul hainei s’a găsit un bilet în care erau scrise următoarele cuvinte adresate fratelui său: «Viața mi-e imposibilă, nu mai pot trăi. Ertați-me și tu și mama. Primește ultima mea sărutare». Acest bilet avea data de 29 curenri. Tot în acel bilet, sub rândurile­ de mai sus, era următoarea notă: «In sertarul biroului meu de lucru vei găsi testamentul meu». Pînă în momentul de față nu se știe încă din ce cauză s’a sinucis. Report­er*. ȘTI­RI ȘCOLARE ♦ D. Lascar Veniamin, profesor de științe fisico-naturale de la gimnasiufi din Râtmnicu-Sărat, a fost numit de­­­finitiv la catedra sa. — D. Ștefan D. Popescu, profesor de geografie la același liceu, a fost numit definitiv la catedra sa.­­ D. A. Podoleanu, profesor de musică de la liceul sf. Sava și G. Brătianu, profesor de musică la li­­ceul Lazăr, au fost decorați cu Bobe- Merenti, clasa II, pentru operile lor muzicale. Milita d-lal Sar Feladat Aseară a avut loc la Ateneul ro­mân conferința domnului Sar Pe­­ladan în folosul societăței «Ileana». Sala Ateneului era plină de un public compus din tot ce are capi­tala mai ales. La ora 9 d. Sar Peladan începe a vorbi mulțumind de primirea ce i s’a făcut în București și spunând că e încântat că a găsit aci un po­por care are foarte mult dor de muncă. Apoi aduce elogiuri celor cari au făcut sacrificii mari spre a putea clădi un așa splendid palat al Ateneu­lui român. Conferențiarul începe să trate­ze subiectul anunțat, despre «ge­niul latin.» iar Peladan enumera pe toți cei cari au fost premergătorii artei ca Rafael, Michel Angelo și alții. D-sa zice apoi că rasa germană nu se ocupă așa mult de artă, căci simpatia principală a germanilor în exercițiul corporal , iar englezii sunt prea reci spre a fi entusiasmațî­n fața artei. După aceea conferențiarul își ex­primă părerea sa că ar fi bine ca în locul rezervat în sala Ateneului pen­tru marea frescă care va repre­zintă fazele istoriei noastre naționale, să se pue toate ilustrațiile artei din lumea întreagă. Sar Peladan adaugă că e cel mai mare adorator al Ateneului, de a­­ceea cere voc­ea, înainte de a pleca, să dea o ședință în folosul acestei instituții. Conferențiarul termină zicând că în această ședință va face ceea­ ce în Franța, de teamă de a nu fi luat în

Next