Universul, martie 1898 (Anul 16, nr. 50-80)

1898-03-01 / nr. 50

Anul XVI.—No. 50. Ziarul UNIVERSUL se vin­de în străinătate cu lO bűnt exemplarul. Redacția și administrația : str. Bre­­zoianu No.’ll. București.—­Telefon No. 67. Centrala IV. Abonamente cu MI De la 1 Martie Cine se va abona, cu începere de la 1 Martie 1898, la ziarul «Univer­sul» politic, care apare în fie­care zi, dimineața, va primi următoarele premii: Pentru 3 luni lei 4.80 în toată țara In provincie 20 bani mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman ilustrat de 2 volume, precum și ziarul «Universul» literar colorat, pe timp de 3 luni. Pentru 6 luni lei 9.30 în toată țara In provincie 30 bani mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman de 4 volume ilustrat și ziarul «Universul» literar colorat, aî_____ _ _ /_ 1.___y­uimp uö u iuuu Pentru un an lei 19.50 în toată țara In provincie 1 lei­ mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman ilustrat de 6 volume.— «Universul» literar colorat timp de 1 an, o frumoasă brățară, o zahar­­niță și un port-ceasornic de metal. W* Important La 1 ale fie­cărei luni, afară de premiile mai sus notate, se mai a­­cordă, prin tragere la sorți și în mod gratuit, la toți abonații, alte 3 pre­mii în obiecte de mare valoare. Aceste obiecte sunt deja expuse în vitrinele palatului «Universului» CALENDAR pe ANUL 1893 Ortodox Sâmbătă, 28 Februarie.—Păr. Va­sile Mărt. Catolic Sâmbătă, 12 Martie. — Grigorie c. m. Ref. soar. 6.20 Ap. soar. 5.01 București, 28 Februarie. Inundațiile trecute și viitoare Ministerul domeniilor a publicat statistica inundațiilor de anul trecut: aproape 450 mii de hectare au fost acoperite de ape și pagubele se urcă la 11 milioane lei. Câte sărăcii, câte mizerii ale bieților țărani se cuprind în această rotundă cifră de 11 mi­lioane ! Ar fi fost însă o consolație dacă broșura ministerială, pe lângă amă­nuntele dezastrelor, ar fi arătat și măsurile luate pentru evitarea lor în viitor. Din nenorocire, broșura nu po­menește nimic de asta și credem a ști noi înșine că afară de digul de la Galați, nu s’a mai început nici o lucrare pentru ferirea țarinelor noas­tre de cataclisme. Cu toate astea ar fi fost lesne să se facă ceva. Timpul iernei a fost priincios pen­tru ast­fel de lucrări, cheltuelile ar fi fost relativ mici. Țăranii, nefiind pe d’o parte așa de ocuupați în tim­pul iernei, pe de alta îngroziți de sărăcia ce le-a căzut pe ca postă-vară, ar fi muncit cu tragere de inimă la ridicare de diguri, la săpare de șan­țuri și altele. Ei n’ar fi avut nevoie de­cât de oameni de știință cari să le arate și să le conducă lucrările. Nu s’a făcut însă nimic ; inginerii Statului, ca și miniștrii, par a fi fost absorbiți cu totul de politică, de luptele de partid. * * Lucrul e cu atât mai grav, cu cât sunt probabilități că și în primăvara aceasta cursurile noastre de apă au să se reverse. In Moldova au căzut can­tități mari de zăpadă ; în Muntenia au început acuma se așterne troiene mari. Când zăpezile astea se vor topi—și trebue să ne așteptăm la o topire re­pede la începutul lui Martie—vom edea reproducându-se nenorocirile din trecut. Deja, fără asta, se anunță că Du­nărea și mai multe rîuri se umflă. Nu mai e clar nici un moment de perdut , guvernul trebue să ia grad die măsuri necesare pentru a se e­­vita sau­ cel puțin pentru a se mic­­șora primejdiile de inundații în lo­curile expuse năvălim apelor și cari acum sunt destul de cunoscute. Am văzut anul trecut cât de ne­­suficiente sunt ast­fel de măsuri luate în pripă, în ultimul moment, când furia apelor sdrobește tot, cât de zadarnice cheltuelile cu mult mai mari ce se fac atunci. Din vreme, totul se face mai solid și mai ieftin. Să nu ne lăsăm pe nădejdea că poate că în vara aceasta n’o să cadă așa multă apă , observația a dovedit că după iernele în care nu cade multă zăpadă, urmează mai tot­dea­­una ploi dese și torențiale. Deci iarna aceasta am avut puțină zăpadă în partea de dincoace a României. Tot așa a fost și acum un an și știm ce potopuri au urmat. Așa­dar, încă o dată, nu găsim cuvinte destul de energice pentru a insista ca să se ia de timpuriu mă­surile menite a feri de distracție holdele noastre, singura bogăție a țărei, bucata de pâine a țăranului. 5 Bani In toat& țara DIN ITALIA (Cores­ part. a ziarului UNIVERSUL) Rom­a. 24 Februarie. Anim&țîtuiea un oraș Timpul e ploios. Cu toate astea orașul e animat. Foarte multe ma­gazine sunt deja închise, având pe ușă avizul . Doliu național. Aspectul Romei e mișcător. Pe fața cetățenilor se citește conster­narea. O nouă ediție a ziarului «Avanti» care conține un articol violent în con­tra lui Macola, se vinde cu miile de exemplare. Depunerea cadavrului în coș­ciug La ora 9.30 dimineața s’a adus coșciugul, care e simplu și elegant. Coșciugul extern e de lemn de castan. In mijlocul capacului are in­scripția celice Cavallotti. Coșciugul intern e de zinc. Apropiindu-se momentul depunerea cadavrului în coșciug, amb­ii intimi cari stăteau în salonul de sus, vin să’lQ vadă pentru ultima oară: înainte de a se pune cadavrul în coșciug, s’a decis ca să se pună îm­preună cu el portretul și părul ma­mei sale. Boccelli, Romussi, directorul zia­rului «Secolo,» Vila, Oddone și alți prieteni intimi sărutară cadavrul. In ultimul moment intră în odaie deputații Mazza, Aggio, Guiercii, Locci, Basetti, Angelini și fostul de­putat Moscioni, cari voesc să sărute cadavrul. In one toți es din camera mor­tuară, lăsând numai pe doctorul Cer­­velli și dricarii. La ora 10.15 funebra operație e terminată. Ultimele sărutări Pe când se procedează la operația punerea capacului coșciugului, sosesc alți amici și colegi.­­Menotti și Ricciotti Garibaldi intră în odae și sărută cadavrul. Și fiii lui Ricciotti Tu sărutară. Formarea cortegiului îndată ce s’a închis coșciugul, s’a redeschis odaia. Emoțiunea e gene­rală. Unii sărută coșciugul depunând cort. Coroanele depuse sunt foarte nu­meroase, așa că e nevoe de două care și alte multe sunt purtate de delegațiuni. Pe coșciug s’a pus coroana lui Peppino, fiul lui Cavallotti, și că­mașa roșie gariballiană a defunctului. Coșciugul, escortat de ușierii Ca­merei și ai Senatului cu luminări a­­prinse, a fost coborît pe scară de studenți și lucrători. Abia a apărut pe pragul ușei, și toată lumea se descoperă. Din Mon­­tecitorio a sosit reprezentanța Ca­merei, având în frunte pe Biancheri, urmat de 200 de deputați. Piața gemie de deputați, senatori și prieteni ai defunctului. Toți mi­niștrii sunt de față. Cazul e înconjurat de garibaldieni în cămăși roșii, de studenți și de alte societăți Un student duce drapelul batalio­nului universitar roman din anul 1848—49. In capul cortegiului mergea un ba­talion din regimentul 12 de infante­rie, cu muzică și drapel, un pluton de guarzi municipali, carul, ale că­rui panglici erau ținute la stânga de Menotti Garibaldi pentru gari­baldieni, de primarul Ruspoli, pen­tru Roma, de senatorul Taverna, pentru senat , la dreapta Mussi, pen­tru Milan, Celli pentru familie și prieteni și Biancheri pentru Cameră. După caz venea un număr con­siderabil de persoane, Cortegiul, format așa, a sosit în piața Montecitorio, unde­­ su așteptat cu drapelele și muzicele asociațiile, cari intrară și ele în șirul celor cari veneau după caz. O bandă de lucrători intonează în timp de marș funebru, imnul lui Garibaldi, producând o adâncă sen­­sațiune. Discursurile Piețele, străzile, balcoanele, tera­sele, acoperișurile caselor gem de lume. Piața Montecitorio e o adevărată mare de capete. Sosind în piața «celor cinci sute», cortegiul s’a oprit. Toți voiau să în­conjoare carul. A fost o mare învălmășeală, dar nu s’a produs nici o dezordine. Aci s’au pronunțat discursuri. Primul orator care a vorbit a fost d. Mussi, pentru Cameră. Apoi a ținut discursul funebru deputatul Mazza, pentru Comuna Roma, de­putatul Barzilai, în numele republi­canilor, d.d. Merlino, studentul Nar­­delli și Andrea Costa. In gară După discursuri, coșciugul a fost dus în gară și depus într’un vagon, în care s’au depus și coroane. Odată cu acest tren, care a plecat spre Milan, au plecat și o mulțime de persoane. Ca să poată participa toți cei cari au vroit să conducă la ultimul locaș pe regretatul Cavallotti, a fost nevoi să se facă și un al douilea tren. LA MILAN Manifestul către cetățeni Eri după amiază s’a afișat următo­rul manifest: «Cetățeni: «Azi de dimineață va sosi la Milan corpul lui «Pelice Cavallotti». «Milan, orașul iubit de poetul sol­dat al democrației, să oglindească în solemnitatea ce se va face, regre­tul întregei Italiei «In ora tristă a tributului extrem, să ne strîngem cu toții în jurul coșciugului inspirator de simțuri înalte. «Cortegiul va porni la ora 10 din piața gărei centrale la cimitir.» înmormântarea La sosirea rămășițelor pământești ale lui Cavallotti la Milan, toate stra­dele pe unde trebuia să treacă cor­tegiul funebru, erau pline de o mul­­țime de lume, cu toate că ploua. Cele mai multe prăvălia și bursa erau închise. In toate școalele se dăduse vacanță. In capul cortegiului se aflau re­prezentanții Camerei deputaților, de­­putațiunile municipalităților și ale Universităților. Lângă carul funebru mergeau amicii și tovarășii de arme ai lui Cavallotti. După carul funebru veneau de­putații și senatorii, precum și repre­zentanții municipalități­i Parisului. Coroanele abia încapeau în 20 de care. La amiazi cortegiul a ajuns la ci­mitir. Ploaia încetase. Coșciugul fu depus pe un catafalc, pe esplanda exterioară a cimitirului și primarul Milanului, ș­apte deputați și direc­torul ziarului Secolo, d. Romussi, au ținut discursuri. După asta coșciugul a fost dus în casa cadavrelor. Inmormîntarea se va face după deschiderea testamentului, spre a se vedea unde a dorit Cavallotti să fie îngropat. Alte știri La Milan s’a deschis o listă de subscripție pentru ridicarea unui mo­nument lui Felice Cavallotti. In două zile s’a și strâns suma de 3.206 lei.­­ Ședința consiliului comunal din Triest a fost suspendată în semn de doliu. Din tribune, cari erau pline de lume, s’a aplaudat această decizie și sa strigat: Onoare Lui Felice Ca­­vallelli ! Demonstrații la Veneția Aseară la teatrul Gobleni, profe­sorul Orsid­e a ținut o conferință patriotică asupra anului 1848. Și aseară a fost o demonstrație în contra lui Macoia. Manifestanții tra­versară prin toate străzile, intrând prin cafenele, rupând și dând foc tuturor numerelor ziarului «Gazzetta di Venezia». Manifestanții s’au dus la teatrele Rossini și Malibrami, spărgând gea­murile ; s’au făcut câte­va arestări. Imbriano și Cavallotti înainte de a termina, să vă spun chipul dramatic în care cunoscutul Imbriani, care se află la Neapole, a aflat știrea despre moartea lui Ca­vallotti. Imbriani se afla la teatrul Mer­­cadante, ca să asiste la un spectacol de zi. Se juca piesa Manon a lui Massenet. Anunțându-se doamnei Irena Im­­briani teribilul sfârșit al duelului, ea, palidă, tremurătoare, zise lui Im­briani că se simte reu și ar vroi să se reîntoarcă acasă. Soțul ei, îngrijat, consimți imediat. Se spera că se va putea conduce acasă pe Imbriani, pentru ca el să nu afle acea catastrofă. Insă pe strada Salvator Rosa, un vînzător de ziare strigă : «Moartea lui Cavallotti». Imbriani scoase un țipăt și sco­­țându-se în picioare zise: «— Cana­lie, canalie, taci !», dar recăzu pe pernele trăsurei și rămase în nesim­țire. Fu dus imediat acasă și ’i s’au dat îngrijirile medicale. Antigon. Lisb.-Socot. George Nicolescu. — (Vezi Albumul Independenței) Albumul independenței Sub-locotenentul George Ni­­colescu Acest brav ofițer, al cărui portret îl comemorăm azi, făcea parte din regimentul 15 dorobanți, care la 6 Septembrie 1877 s’a repezit cu un avânt ne mai pomenit la asaltul re­dutei Grivița No. 2. Sub­ locotenentul J­iicolescu a fost rănit la brațul stâng. In focul luptei, dînsul n’a dat băgare de seamă ră­­neî, așa că i-a curs prea mult sânge. Când fu ridicat de pe câmp, era de tot slab , fu adus în spitalul de la T.­Măgurele și cu toate silințele demise de doctori, dînsul a murit la 13 Noembrie 1877. Sub­ locotenentul Georghe Nico­­lescu s’a născut în București la Mar­tie 1853, dintr’o familie onorabilă. După terminarea studiilor gimnaziale, simțind aplecare către cariera mili­tară, a intrat voluntar în regimentul 6 linie, la 1870. Intrând în școla di­vizionară, a eșit în 1874 cu gradul de sub-locotenent, când cu reorga­nizarea corpului dorobanților, a fost trecut în acest corp. Baronul de Kast, noul ministru austriac de agriculturá Contele Thun, însărcinat de împă­ratul Franz Iosef cu formarea unui nou cabinet și al cărui portret l’am dat deja, a chemat în capul minis­terului de agricultură pe baronul Kast, președinte al Austriei de sus. Baronul de Kast e din partidul clerical, e un om foarte erudit și întrebuințează o tactică excelentă în relațiunile sale politice. El s-a născut la 3 Octombrie 1859. Baronul de Rast Românii și aniversarea re­voluției de la 1848 Sub acest titlu «Deutsches Volks­blatt» din Viena de la 9 Martie 1898, publică următoarea corespondență din Budapesta : Chiar și în cercurile românești de sub coroana ungară se fac pregătiri, de a serba la 15 Martie Jubileul de 50 ani, bine­înțeles în așa mod, ca să placă și maghiaronilor. La 15 Mar­tie se va inaugura cu mare solem­nitate monumentul lui Bărnut, în a­­propiere de Blaș. La această festivitate vor lua parte între alte persoane din România și oaspeții din București. Conductul festiv având în frunte tricolorul na­țional român, va pleca prin stradele orașului spre locul­ festiv. Localitatea Câmpia libertăței va fi împodobită cu emblemele în culorile românești și domnii cavaleri vor de­monstra purtând cocarde românești, iar doamnele purtând eșarpe trico­lore. La desvelirea monumentului vor ține cuvîntări mai mulți oaspeți din București. Numai încape îndoială că Iudao-maghiarii, în iubirea lor de libertate, vor interzice această săr­bătoare. In cercurile românești se așteaptă fără motiv o interzicere din partea guvernului. UN PROVERB PE Z.­ Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăești. (Românesc). Duminic« I MS­­­­artie 1898 Carnetul metil Cusurul la vest ••• Nicufor, curat la haine, Și pe soare și pe ploaie, E bolnav că nare ’n... pungă Nici o flinză de lâ scaie... Nu e vorba că la âvisul Asta­ o boală foarte veche, Care-l face să se tragă Zi și noapte de ureche... Dar acum e fi mai lată Că și mnțele îi cântă Și-i e foame... Dar ce foame !...­ Și, în pungă, cum zic, fruntă !... Ce să facă?... Ce să dreagă?..­ Se gândi pe inserate. Ca să bea ceva... ocale... Să mănânce și bucate?... Și de-o dată o ideie, Ca din ceruri îi trăsnește Și, trântindu-si pălăria, Drept la cârciumă pornește... Stă aci, mănâncă bine, Și bea zdravăn nu se 'ncurcă, De ajunge, după masă, Plouat tocmai ca o curcă !..« Când e vorba la plăteală, El se duce la tarabă Și cu limba încâlcită Pe birtarul nostru ’ntreabă. — D /» //l ni»Ayi t% rw 0/i^n im n 7 JLS 'I/O, C-C« I \jijj ț (U «Dacă dracul mă îndeamnă «Ca să-ți dau vre-o două palme, «La cât palma me condamnă ?...» — Cinci lei palma, îi respunde — Cinci leii Tudorei atunci esclamă... «Oh !­atnncia,—ia ascultă, «Și de loc nu-țî fie teamă... «Dă-mi, croeste-mi două palme, «Și opreste si mâncarea, «S'apoi dă-mi cusurul iute, «Că dar asta mi-e scăparea !» Marion. O CUGET AUR PR­II Un prost va găsi in tot-d­a­una un alt prost care îl va admira. N­ © mânia și Italia Iată textul telegramei primită de la președintele Camerei italiene, ca răspuns la adresa de condoleanțe a Camerei române pentru moartea lui Felice Cavallotti : «Camera deputaților căreia am co­­­municat sentimentul de condoleanțe «ce -i adresează prin votul său Ca­­­mera deputaților României, în du­­­reroasa ocaziune a pierderei crude «a colegului nostru Felice Cavaliotti, «îmi încredințează onoarea de a mul­­«țumi d-lor deputați ai României, «de partea ce vin în doliul nostru, «ca o nouă dovadă despre sentimen­­­ tele de frăție cari unesc ambele «noastre națiuni. »(s.) Președinte, Blancheri.» Victor J Pettigrand Arh­itectul parisian Victor Petit­­grand, mort săptămâna trecută la Paris, în vârstă de 56 de ani, nu era cunoscut numai în Franța pen­tru marile lui talente arh­itectice, ci și în alte capitale ale Europei. De mulți ani el era atașat la serviciul monumentelor istorice al Franței și era însărcinat cu conservarea monu­mentelor clasate din mai multe de­partamente. Sunt numeroase edificii istorice restaurate de dînsul atât în Franța, cât și în alte țări. Victor Petitgrand

Next