Universul, martie 1898 (Anul 16, nr. 50-80)
1898-03-01 / nr. 50
Anul XVI.—No. 50. Ziarul UNIVERSUL se vinde în străinătate cu lO bűnt exemplarul. Redacția și administrația : str. Brezoianu No.’ll. București.—Telefon No. 67. Centrala IV. Abonamente cu MI De la 1 Martie Cine se va abona, cu începere de la 1 Martie 1898, la ziarul «Universul» politic, care apare în fiecare zi, dimineața, va primi următoarele premii: Pentru 3 luni lei 4.80 în toată țara In provincie 20 bani mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman ilustrat de 2 volume, precum și ziarul «Universul» literar colorat, pe timp de 3 luni. Pentru 6 luni lei 9.30 în toată țara In provincie 30 bani mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman de 4 volume ilustrat și ziarul «Universul» literar colorat, aî_____ _ _ /_ 1.___yuimp uö u iuuu Pentru un an lei 19.50 în toată țara In provincie 1 lei mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman ilustrat de 6 volume.— «Universul» literar colorat timp de 1 an, o frumoasă brățară, o zaharniță și un port-ceasornic de metal. W* Important La 1 ale fiecărei luni, afară de premiile mai sus notate, se mai acordă, prin tragere la sorți și în mod gratuit, la toți abonații, alte 3 premii în obiecte de mare valoare. Aceste obiecte sunt deja expuse în vitrinele palatului «Universului» CALENDAR pe ANUL 1893 Ortodox Sâmbătă, 28 Februarie.—Păr. Vasile Mărt. Catolic Sâmbătă, 12 Martie. — Grigorie c. m. Ref. soar. 6.20 Ap. soar. 5.01 București, 28 Februarie. Inundațiile trecute și viitoare Ministerul domeniilor a publicat statistica inundațiilor de anul trecut: aproape 450 mii de hectare au fost acoperite de ape și pagubele se urcă la 11 milioane lei. Câte sărăcii, câte mizerii ale bieților țărani se cuprind în această rotundă cifră de 11 milioane ! Ar fi fost însă o consolație dacă broșura ministerială, pe lângă amănuntele dezastrelor, ar fi arătat și măsurile luate pentru evitarea lor în viitor. Din nenorocire, broșura nu pomenește nimic de asta și credem a ști noi înșine că afară de digul de la Galați, nu s’a mai început nici o lucrare pentru ferirea țarinelor noastre de cataclisme. Cu toate astea ar fi fost lesne să se facă ceva. Timpul iernei a fost priincios pentru astfel de lucrări, cheltuelile ar fi fost relativ mici. Țăranii, nefiind pe d’o parte așa de ocuupați în timpul iernei, pe de alta îngroziți de sărăcia ce le-a căzut pe ca postă-vară, ar fi muncit cu tragere de inimă la ridicare de diguri, la săpare de șanțuri și altele. Ei n’ar fi avut nevoie decât de oameni de știință cari să le arate și să le conducă lucrările. Nu s’a făcut însă nimic ; inginerii Statului, ca și miniștrii, par a fi fost absorbiți cu totul de politică, de luptele de partid. * * Lucrul e cu atât mai grav, cu cât sunt probabilități că și în primăvara aceasta cursurile noastre de apă au să se reverse. In Moldova au căzut cantități mari de zăpadă ; în Muntenia au început acuma se așterne troiene mari. Când zăpezile astea se vor topi—și trebue să ne așteptăm la o topire repede la începutul lui Martie—vom edea reproducându-se nenorocirile din trecut. Deja, fără asta, se anunță că Dunărea și mai multe rîuri se umflă. Nu mai e clar nici un moment de perdut , guvernul trebue să ia grad die măsuri necesare pentru a se evita sau cel puțin pentru a se micșora primejdiile de inundații în locurile expuse năvălim apelor și cari acum sunt destul de cunoscute. Am văzut anul trecut cât de nesuficiente sunt astfel de măsuri luate în pripă, în ultimul moment, când furia apelor sdrobește tot, cât de zadarnice cheltuelile cu mult mai mari ce se fac atunci. Din vreme, totul se face mai solid și mai ieftin. Să nu ne lăsăm pe nădejdea că poate că în vara aceasta n’o să cadă așa multă apă , observația a dovedit că după iernele în care nu cade multă zăpadă, urmează mai totdeauna ploi dese și torențiale. Deci iarna aceasta am avut puțină zăpadă în partea de dincoace a României. Tot așa a fost și acum un an și știm ce potopuri au urmat. Așadar, încă o dată, nu găsim cuvinte destul de energice pentru a insista ca să se ia de timpuriu măsurile menite a feri de distracție holdele noastre, singura bogăție a țărei, bucata de pâine a țăranului. 5 Bani In toat& țara DIN ITALIA (Cores part. a ziarului UNIVERSUL) Roma. 24 Februarie. Anim&țîtuiea un oraș Timpul e ploios. Cu toate astea orașul e animat. Foarte multe magazine sunt deja închise, având pe ușă avizul . Doliu național. Aspectul Romei e mișcător. Pe fața cetățenilor se citește consternarea. O nouă ediție a ziarului «Avanti» care conține un articol violent în contra lui Macola, se vinde cu miile de exemplare. Depunerea cadavrului în coșciug La ora 9.30 dimineața s’a adus coșciugul, care e simplu și elegant. Coșciugul extern e de lemn de castan. In mijlocul capacului are inscripția celice Cavallotti. Coșciugul intern e de zinc. Apropiindu-se momentul depunerea cadavrului în coșciug, ambii intimi cari stăteau în salonul de sus, vin să’lQ vadă pentru ultima oară: înainte de a se pune cadavrul în coșciug, s’a decis ca să se pună împreună cu el portretul și părul mamei sale. Boccelli, Romussi, directorul ziarului «Secolo,» Vila, Oddone și alți prieteni intimi sărutară cadavrul. In ultimul moment intră în odaie deputații Mazza, Aggio, Guiercii, Locci, Basetti, Angelini și fostul deputat Moscioni, cari voesc să sărute cadavrul. In one toți es din camera mortuară, lăsând numai pe doctorul Cervelli și dricarii. La ora 10.15 funebra operație e terminată. Ultimele sărutări Pe când se procedează la operația punerea capacului coșciugului, sosesc alți amici și colegi.Menotti și Ricciotti Garibaldi intră în odae și sărută cadavrul. Și fiii lui Ricciotti Tu sărutară. Formarea cortegiului îndată ce s’a închis coșciugul, s’a redeschis odaia. Emoțiunea e generală. Unii sărută coșciugul depunând cort. Coroanele depuse sunt foarte numeroase, așa că e nevoe de două care și alte multe sunt purtate de delegațiuni. Pe coșciug s’a pus coroana lui Peppino, fiul lui Cavallotti, și cămașa roșie gariballiană a defunctului. Coșciugul, escortat de ușierii Camerei și ai Senatului cu luminări aprinse, a fost coborît pe scară de studenți și lucrători. Abia a apărut pe pragul ușei, și toată lumea se descoperă. Din Montecitorio a sosit reprezentanța Camerei, având în frunte pe Biancheri, urmat de 200 de deputați. Piața gemie de deputați, senatori și prieteni ai defunctului. Toți miniștrii sunt de față. Cazul e înconjurat de garibaldieni în cămăși roșii, de studenți și de alte societăți Un student duce drapelul batalionului universitar roman din anul 1848—49. In capul cortegiului mergea un batalion din regimentul 12 de infanterie, cu muzică și drapel, un pluton de guarzi municipali, carul, ale cărui panglici erau ținute la stânga de Menotti Garibaldi pentru garibaldieni, de primarul Ruspoli, pentru Roma, de senatorul Taverna, pentru senat , la dreapta Mussi, pentru Milan, Celli pentru familie și prieteni și Biancheri pentru Cameră. După caz venea un număr considerabil de persoane, Cortegiul, format așa, a sosit în piața Montecitorio, unde su așteptat cu drapelele și muzicele asociațiile, cari intrară și ele în șirul celor cari veneau după caz. O bandă de lucrători intonează în timp de marș funebru, imnul lui Garibaldi, producând o adâncă sensațiune. Discursurile Piețele, străzile, balcoanele, terasele, acoperișurile caselor gem de lume. Piața Montecitorio e o adevărată mare de capete. Sosind în piața «celor cinci sute», cortegiul s’a oprit. Toți voiau să înconjoare carul. A fost o mare învălmășeală, dar nu s’a produs nici o dezordine. Aci s’au pronunțat discursuri. Primul orator care a vorbit a fost d. Mussi, pentru Cameră. Apoi a ținut discursul funebru deputatul Mazza, pentru Comuna Roma, deputatul Barzilai, în numele republicanilor, d.d. Merlino, studentul Nardelli și Andrea Costa. In gară După discursuri, coșciugul a fost dus în gară și depus într’un vagon, în care s’au depus și coroane. Odată cu acest tren, care a plecat spre Milan, au plecat și o mulțime de persoane. Ca să poată participa toți cei cari au vroit să conducă la ultimul locaș pe regretatul Cavallotti, a fost nevoi să se facă și un al douilea tren. LA MILAN Manifestul către cetățeni Eri după amiază s’a afișat următorul manifest: «Cetățeni: «Azi de dimineață va sosi la Milan corpul lui «Pelice Cavallotti». «Milan, orașul iubit de poetul soldat al democrației, să oglindească în solemnitatea ce se va face, regretul întregei Italiei «In ora tristă a tributului extrem, să ne strîngem cu toții în jurul coșciugului inspirator de simțuri înalte. «Cortegiul va porni la ora 10 din piața gărei centrale la cimitir.» înmormântarea La sosirea rămășițelor pământești ale lui Cavallotti la Milan, toate stradele pe unde trebuia să treacă cortegiul funebru, erau pline de o mulțime de lume, cu toate că ploua. Cele mai multe prăvălia și bursa erau închise. In toate școalele se dăduse vacanță. In capul cortegiului se aflau reprezentanții Camerei deputaților, deputațiunile municipalităților și ale Universităților. Lângă carul funebru mergeau amicii și tovarășii de arme ai lui Cavallotti. După carul funebru veneau deputații și senatorii, precum și reprezentanții municipalității Parisului. Coroanele abia încapeau în 20 de care. La amiazi cortegiul a ajuns la cimitir. Ploaia încetase. Coșciugul fu depus pe un catafalc, pe esplanda exterioară a cimitirului și primarul Milanului, șapte deputați și directorul ziarului Secolo, d. Romussi, au ținut discursuri. După asta coșciugul a fost dus în casa cadavrelor. Inmormîntarea se va face după deschiderea testamentului, spre a se vedea unde a dorit Cavallotti să fie îngropat. Alte știri La Milan s’a deschis o listă de subscripție pentru ridicarea unui monument lui Felice Cavallotti. In două zile s’a și strâns suma de 3.206 lei. Ședința consiliului comunal din Triest a fost suspendată în semn de doliu. Din tribune, cari erau pline de lume, s’a aplaudat această decizie și sa strigat: Onoare Lui Felice Cavallelli ! Demonstrații la Veneția Aseară la teatrul Gobleni, profesorul Orside a ținut o conferință patriotică asupra anului 1848. Și aseară a fost o demonstrație în contra lui Macoia. Manifestanții traversară prin toate străzile, intrând prin cafenele, rupând și dând foc tuturor numerelor ziarului «Gazzetta di Venezia». Manifestanții s’au dus la teatrele Rossini și Malibrami, spărgând geamurile ; s’au făcut câteva arestări. Imbriano și Cavallotti înainte de a termina, să vă spun chipul dramatic în care cunoscutul Imbriani, care se află la Neapole, a aflat știrea despre moartea lui Cavallotti. Imbriani se afla la teatrul Mercadante, ca să asiste la un spectacol de zi. Se juca piesa Manon a lui Massenet. Anunțându-se doamnei Irena Imbriani teribilul sfârșit al duelului, ea, palidă, tremurătoare, zise lui Imbriani că se simte reu și ar vroi să se reîntoarcă acasă. Soțul ei, îngrijat, consimți imediat. Se spera că se va putea conduce acasă pe Imbriani, pentru ca el să nu afle acea catastrofă. Insă pe strada Salvator Rosa, un vînzător de ziare strigă : «Moartea lui Cavallotti». Imbriani scoase un țipăt și scoțându-se în picioare zise: «— Canalie, canalie, taci !», dar recăzu pe pernele trăsurei și rămase în nesimțire. Fu dus imediat acasă și ’i s’au dat îngrijirile medicale. Antigon. Lisb.-Socot. George Nicolescu. — (Vezi Albumul Independenței) Albumul independenței Sub-locotenentul George Nicolescu Acest brav ofițer, al cărui portret îl comemorăm azi, făcea parte din regimentul 15 dorobanți, care la 6 Septembrie 1877 s’a repezit cu un avânt ne mai pomenit la asaltul redutei Grivița No. 2. Sub locotenentul Jiicolescu a fost rănit la brațul stâng. In focul luptei, dînsul n’a dat băgare de seamă răneî, așa că i-a curs prea mult sânge. Când fu ridicat de pe câmp, era de tot slab , fu adus în spitalul de la T.Măgurele și cu toate silințele demise de doctori, dînsul a murit la 13 Noembrie 1877. Sub locotenentul Georghe Nicolescu s’a născut în București la Martie 1853, dintr’o familie onorabilă. După terminarea studiilor gimnaziale, simțind aplecare către cariera militară, a intrat voluntar în regimentul 6 linie, la 1870. Intrând în școla divizionară, a eșit în 1874 cu gradul de sub-locotenent, când cu reorganizarea corpului dorobanților, a fost trecut în acest corp. Baronul de Kast, noul ministru austriac de agriculturá Contele Thun, însărcinat de împăratul Franz Iosef cu formarea unui nou cabinet și al cărui portret l’am dat deja, a chemat în capul ministerului de agricultură pe baronul Kast, președinte al Austriei de sus. Baronul de Kast e din partidul clerical, e un om foarte erudit și întrebuințează o tactică excelentă în relațiunile sale politice. El s-a născut la 3 Octombrie 1859. Baronul de Rast Românii și aniversarea revoluției de la 1848 Sub acest titlu «Deutsches Volksblatt» din Viena de la 9 Martie 1898, publică următoarea corespondență din Budapesta : Chiar și în cercurile românești de sub coroana ungară se fac pregătiri, de a serba la 15 Martie Jubileul de 50 ani, bineînțeles în așa mod, ca să placă și maghiaronilor. La 15 Martie se va inaugura cu mare solemnitate monumentul lui Bărnut, în apropiere de Blaș. La această festivitate vor lua parte între alte persoane din România și oaspeții din București. Conductul festiv având în frunte tricolorul național român, va pleca prin stradele orașului spre locul festiv. Localitatea Câmpia libertăței va fi împodobită cu emblemele în culorile românești și domnii cavaleri vor demonstra purtând cocarde românești, iar doamnele purtând eșarpe tricolore. La desvelirea monumentului vor ține cuvîntări mai mulți oaspeți din București. Numai încape îndoială că Iudao-maghiarii, în iubirea lor de libertate, vor interzice această sărbătoare. In cercurile românești se așteaptă fără motiv o interzicere din partea guvernului. UN PROVERB PE Z. Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăești. (Românesc). Duminic« I MSartie 1898 Carnetul metil Cusurul la vest ••• Nicufor, curat la haine, Și pe soare și pe ploaie, E bolnav că nare ’n... pungă Nici o flinză de lâ scaie... Nu e vorba că la âvisul Asta o boală foarte veche, Care-l face să se tragă Zi și noapte de ureche... Dar acum e fi mai lată Că și mnțele îi cântă Și-i e foame... Dar ce foame !... Și, în pungă, cum zic, fruntă !... Ce să facă?... Ce să dreagă?.. Se gândi pe inserate. Ca să bea ceva... ocale... Să mănânce și bucate?... Și de-o dată o ideie, Ca din ceruri îi trăsnește Și, trântindu-si pălăria, Drept la cârciumă pornește... Stă aci, mănâncă bine, Și bea zdravăn nu se 'ncurcă, De ajunge, după masă, Plouat tocmai ca o curcă !..« Când e vorba la plăteală, El se duce la tarabă Și cu limba încâlcită Pe birtarul nostru ’ntreabă. — D /» //l ni»Ayi t% rw 0/i^n im n 7 JLS 'I/O, C-C« I \jijj ț (U «Dacă dracul mă îndeamnă «Ca să-ți dau vre-o două palme, «La cât palma me condamnă ?...» — Cinci lei palma, îi respunde — Cinci leii Tudorei atunci esclamă... «Oh !atnncia,—ia ascultă, «Și de loc nu-țî fie teamă... «Dă-mi, croeste-mi două palme, «Și opreste si mâncarea, «S'apoi dă-mi cusurul iute, «Că dar asta mi-e scăparea !» Marion. O CUGET AUR PRII Un prost va găsi in tot-dauna un alt prost care îl va admira. N © mânia și Italia Iată textul telegramei primită de la președintele Camerei italiene, ca răspuns la adresa de condoleanțe a Camerei române pentru moartea lui Felice Cavallotti : «Camera deputaților căreia am comunicat sentimentul de condoleanțe «ce -i adresează prin votul său Camera deputaților României, în dureroasa ocaziune a pierderei crude «a colegului nostru Felice Cavaliotti, «îmi încredințează onoarea de a mul«țumi d-lor deputați ai României, «de partea ce vin în doliul nostru, «ca o nouă dovadă despre sentimen tele de frăție cari unesc ambele «noastre națiuni. »(s.) Președinte, Blancheri.» Victor J Pettigrand Arhitectul parisian Victor Petitgrand, mort săptămâna trecută la Paris, în vârstă de 56 de ani, nu era cunoscut numai în Franța pentru marile lui talente arhitectice, ci și în alte capitale ale Europei. De mulți ani el era atașat la serviciul monumentelor istorice al Franței și era însărcinat cu conservarea monumentelor clasate din mai multe departamente. Sunt numeroase edificii istorice restaurate de dînsul atât în Franța, cât și în alte țări. Victor Petitgrand