Universul, aprilie 1898 (Anul 16, nr. 81-107)
1898-04-01 / nr. 81
Anul XV—No. 81. Ziarul UNIVERSUL se vinde în străinătate cu 10 bani exemplarul. Redacția și administrația : str. Bressoianu No.’ll. București.—Telefon No. 67, Centrala IV. Abonamente ca Premii De la 1 Aprilie Cine se va abona, cu începere de la 1 Aprilie 1898, la ziarul «Universul» politic, care apare în fiecare zi, dimineața, va primi următoarele premiii Pentru 3 luni lei 5.30 în toa in țara In provincie 20 bani mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman ilustrat de 2 volume, precum și ziarul «Universul» literar colorat, pe timp de 3 luni. Pentru 6 luni lei 10.30 în toată țara In provincie 80 bani mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman de 4 volume ilustrat și ziarul «Universul» literar colorat, timp de 6 luni. Pentru un an lei 21.50 în toată țara In provincie 1 leui mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman ilustrat de 6 volume.— timp fîn v“**r — o zahar-1 an, o frumoasă brățară, uită și un port-ceasornic de metal ia r Important La 1 ale fiecărei luni, afară de premiile mai sus notate, se mai acordă, prin tragere la sorți și în mod gratuit, la toți abonații, alte 3 premii în obiecte de mare valoare. Aceste obiecte sunt deja expuse în vitrinele palatului «Universului». N. B.—Deoarece Universul politic apare și în toate Duminecile, prețul abonamentului s’a mai scumpit cu puțin. CALENDRU pe An 1898 Ortodox Marți, 31 Martie. — Cuv. Ipatie. C» Solie Marți, 12 Aprilie. — Iulius. Hes.sour. 5.23 Ap. soar. 6.40 - București, 31 Martie. Un fapt de laudă Ne simțim datori a înregistra în acest loc un fapt îmbucurător ce ni se raportează din comuna Sabasa, județul Suceava. încă din luna Noembrie 1897, s’a înființat acolo, prin stăruința mai multor săteni fruntași din Sabasa și din Borca, o societate de lectură cu sediul în comuna Sabasa, în casele oferite de administrația exploatăreî pădurilor de pe domeniul Coroanei Sabasa. Aci, membrii societăței și sătenii din aceste localități pot găsi o distracție din cele mai plăcute și folositoare, citind cărți, ziare și discutând asupra chestiunilor care îi interesează pe toți. Până în prezent, societatea numără peste 30 membri dintre fruntașii acestei comune, în cap cu d. August Bertán, silvicultor pe domeniul Coroanei și din a cărui inițiativă s’a înființat această societate, care, pe lângă toate celel’alte avantagii, mai are și pe acela de a desvolta între săteni simțul de asociație și amiciție. Intr’un timp așa de scurt s’a putut aduna un fond de 450 de lei, din cari 300 s’au trimis la casa de economie a Statului, iar restul se află în numerar la casa societăței. Statutele hotărăsc ca din capitalul ce se va aduna pe fiecare an, după ce se vor cumpăra cărțile necesare bibliotecci, jumătate să se trimită comitetului central al Ligei culturale, iar cu cealaltă jumătate să se cumpere îmbrăcăminte și cărți pentru Copiii săraci și cu sîrguință la învățătură, din comunele Sabasa și Borca. * ♦ * Noi întotdeauna am cerut înființțatea de biblioteci și de cabinete de lectură la sate. Am arătat că fără bibliotecă, școala rurală nu poate să dea roadele ce se așteaptă de la ea. Biblioteca este complectarea școalei rurale. Ce folos mare poate să aibă săteanul din absolvirea școalei sătești dacă nu are în urmă ce să citească, nu poate să -și pue în practică instrumentul căpătat în scop de a se cultiva, de a dobândi cunoștințe ce 'î sunt necesare ? Ca să 'și cumpere el însuși cărți, e greu și apoi ar fi destul de încurcat în alegerea cărților bune. Astfel se face că azi, după atâtea zeci de ani de existență a școalelor rurale, sunt, prea puțini cititori între săteni. Ivi alți au trecut prin școala, însă din lipsă de cărți la îndemână au pierdut gustul de lectură, dacă vor fi avut vre o dată, au uitat chiar a citi. Repetăm dar că e neapărată nevoe de a se înființa biblioteci și cabinete de lectură pe lângă fiecare școală rurală. Dacă nu se găsesc prin unele comune oameni de inițiativă ca d. August Berian, de la Sabasa, atunci e datoria guvernului să intervie, având el cel mai mare interes ca școalele sale să dea rezultatele așteptate. Bibliotecile rurale vor avea și marele folos de a mai opri pe țărani de la frecventarea cârciumei. E lucru vădit că cei mai mulți țărani se duc la cârciumă de plictiseală, pentru că n’au alt loc de reunire sărbătoarea. Odată la cârciumă, trebue să bea, ruinându’și sănătatea și punga. Această din urmă considerație face încă și mai de laudă fapta locuitorilor din comunele Sabasa și Borca. 5 Bani In toată țara din Transilvania [De la corespondentul «Universului») Câmpul-Pânnî, Martie 1898. Domnule Director. Iată cronica întâmplărilor mai însemnate ce s’au urmat la noi, în Ardeal și Ungaria, una pe alta ori una peste alta, în zilele din urmă, și cari au aflat un mai viu răsunet în public : Penni"« «Casa Națională» Poate e cunoscut cetitorilor dv. că «Asociațiunea pentru cultura și literatura română» de la noi, a hotărît edificarea la Sibiu a unei Case Naționale, care să prindă birourile Asociațiunii, apoi biblioteca, ar ebiva și să fie tot odată un muzeu național, în care să se adune și păstreze felurite obiecte de valoare pentru istoria națională, culturală și politică, a poporului român de dincoace de Carpați. Casa va fi un mic palat și va costa relativ mult. Neavând asociațiunea fonduri disponibile, a făcut un apel către băncile românești din patrie și către oamenii mai cu dare de mână. Abia e vr-o lună două de când s’au început adunările generale anuale ale băncilor, adunări cari au putut face oferte apelului asociațiunei, și deja se pot înregistra vre-o 8 daruri pentru casa națională: «Albina» din Sibiu 1000 fl. ; «Aurăria» din Abrud 1000 fl. ; «Oravițana» din Oravița 1000 fl. ; «Casa de păstrare din Seliște» 1000 fl., apoi singuratici domni : Constantin cavaler de «Steriu», bancher în Brașov, 1000 fl., advocatul Emanoil ungurean din Timișoara 1000 fl., și încă unii. Și sunt speranțe că le vor urma încă și celeilalte bănci, așa că ăstan nu, dar la anul casa se va putea zidi. Aceste jertfe pentru un scop pur național-cultural, sunt primite de publicul mare cu o vădită bucurie. Pilda se va generalisa, urmând să dea și cei mai săraci, sume mai mici, după putință. (Cei cari dau 1000 îl., se numesc membrii fondatori, și vor fi eternizați prin o tablă de marmoră ce se va așeza într’un perete al casei, purtând gravate numele lor). Datoria Statului ungar Un fior rece a trecut prin inimele marelui public,zilele acestea, în urma unei constatări pe temeiuri statistice, asupra datoriei Țării ungurești. Se discuta în parlament, și doui deputați au adus înainte vorba asupra datoriei țerii. Au scos la iveală, cu statistica în mână, că în Ungaria,adunând toate datoriile țării la o lală, ajungi la o cifră așa însemnată, încât, împărțind-o asupra numărului locuitorilor, să vină de fiecare cap de om,firește și de copiii cei mici, câte 400 ti. (peste 800 h.î) datorie publică! Și asta numai datoria statului, nu și datoria singuraticelor comitate (județe) și comune, cari sumate laolaltă, mai dau și ele cel puțin pe atâta, de fiecare cetățean! S’a asemănat proporția aceasta cu cea din alte State din Europa, și s’a constatat că abia în Belgia și în Franța trece cifra datoriei peste 100 fl. de fiecare om, în Belgia de vre-o 150 fl., în Franța 240 fl., dar de 400 fl. de un locuitor nici ideie în alte țări! In toate celelalte țări europene, vine câte 100 fl. de un locuitor, datoria Statului. In România sunt vreo 72 fl., în Rusia 82, în Germania 52 fl., etc. Și socotind pe lângă aceasta că în Ungaria se adună, dări de la 17 milioane de locuitori și se cheltuesc pentru resfățarea și ajutorarea numai a 7 milioane de unguri, dar nu și pentru cele 10 milioane de nemaghiari,—atunci omul își poate face o ideie despre starea acestor biete popoare nemaghiare cari, pe lângă greutatea acestor sarcine uriașe, trebue să -și mai acopere tot din propriul lor buzunar trebuințele culturale, bisericești și școlare, căci Statul nu le dă nici o lăscaie chioară ! O arestare senzațională înainte cu vre-o 2 ani a murit în Vasiova (în Caraș-Severin) un proprietar foarte bogat, Ioan Bathori, ceva urmaș direct a lui Ștefan Bathori, fostul principe al Ardealului și rege al Poloniei. Numitul Ioan Bathori era bătrân și avea o soție tinără și frumoasă. El murise din atac de inimă, precum constatase medicul ; soția s î îl petrecu cu jale până la mormînt; de aci câteva guri rele îi făcură tinerei văduve svonurî foarte neplăcute, dar în urmă aceste guri amuțiră. Frumoasa văduvă fu înconjurată de curtezani și în curând pețitorii se îmbulzeau spre a -i da un soț. Densa moștenise peste o jumătate milion lei, însă îi respingea pe toți. Toată lumea se mira de atâta credință ce purta soțului răposat. Tînără, bogată, frumoasă, de 2 ani văduvă, adorată de mulți și să nu voiască a se remărita ! Dar de curând tribunalul regesc din Lugoj a căpătat o scrisoare anonimă prin care, nici mai mult nici mai puțin, ’i se spune că tînera văduvă și-a otrăvit bătrânul soț cu ajutorul frumosului flacan ce-i avea vizitiu în curte, pentru ca,după moartea lui, să ’și poată urma netulburată relația dulce dar neertată, cu flăcăul care și acum e în curtea ei... «Bathori, zice scrisoarea, era un om de o construcție de fier, un hercule, și n’a murit de atac de inimă, ci de otrava nevestei întovărășită cu vizitiul din curte!». Tribunalul a trimis imediat o comisie la fața locului. Vizitiul iubit al moștenitoarei de neam de prinț, pe dată ce a înțeles de ce a venit comisia, a sărit în fântână și s-a sinucis iar frumoasa văduvă fu arestată imediat. Arestarea a făcut mare senzație în tot ținutul. Prier, gardienii săi, sosit tocmai la timp: «Scrisoarea primită de la acel ofițer de marină nu dă amănunte asupra acestei tentative de sinucidere, care a dat desigur naștere zvonurilor despre moartea lui Dreyfus». EXPEDIȚIA LA POLUL SUD. — Vaporul Behjica în Hope Bay (golful Speranța) încercarea de sinucidere a lui Dreyfus Corespondentul nostru Drusus din Paris, ne scrie următoarele cu privire la depeșa care anunța că Dreyfus s-ar fi sinucis : «O scrisoare sosită acum câteva zile la Brest, de la un ofițer de marină de pe vaporul «Jourfroy», care face curierul de la Paramasibo la Gayenne, spune că fostul căpitan Dreyfus a încercat să se spânzure în insula Draofinr. El a fost împedicat de unul din Carnetul sfieli La deus. Din tatan fiu cît am rămas Creștin evlavios. Și la icoane cu menchin Umil, cu capii n jos... Și'n săptămâna de acum La demi eu mă duc, Și la mătănii și la cruci Icoanelor aduc... un genuchî, a eștin zmerit, tu" Și Eu slujba o ascult, Dar !... vai, păcate, nu’ș de ce La dame mă uit mult... Aseară, chiar în fața mea, Cu fața spre altar, Ședea o damă în genuchî C’o talie cam rar... Și, după talie, crezul Că’î tinără de șir, Că doar o talie vedeam Și’ncolo, vai.. nimici.. Aprins din fire, cum că sunt, Mal primo mă’nchinaî, Apoi, ca dînsa, spre altar Genuchu îi plecai... Și la urechia ei șoptii Cuvinte creștinești : — Ah ! te iubesc, frumoasa mea, «De ce nu mă iubești ?» Dar dama nu zicea nimic Nici capul întorcea Si la mătănii și la cruci întruna ea făcea... Eü iarăși vorbele repet Dar ea d'odară poc, îmi trage-o palmă de ea văz In față numai foc... Voii, grozav de furios, Să mă repet la ea, Du'ntoarse capul... Eu fugii Era chiar... soacră-mea!.. Marion © in Spiralis (Coresp part. a ziarului UNIVERSUL) Madrid, 25 Martie. Știri din America Ziarul «New York Word!» publică o scrisoare de sensație, a inginerului din Londra Gibbins, care declară categoric că vaporul «Maine» a fost distrus prin una din cele 81 de mine submarine pe cari dânsul le-a procurat Spaniei. Această afirmare întâmpină mari îndoieli, totuși e de natură ca ea să escite așa tare spiritele în America, încât resboiul să nu se mai poată evita cu nici un preț. Ziarul «New York Tribune» atrage atențiunea cercurilor marine americane asupra numeroaselor dezertări din flota americană. De fiecare zi fug câte 10 până la 15 matrozi. Senatorul Hanna, influentul agent electoral al lui Mak Kinley, îndeamnă pe acesta să urmeze încă drumul negocierilor ; el își motivează îndemnul pe rapoartele nefavorabile ce sosesc de la departamentul de războiu și cari arată că America de Nord nu e pregătită de luptă. Din Washington vine veste că conducătorii suntei cu bane, cari în ultimele zile au început să se amestece printre senatorii americani, pe cari mai înainte nu -i cunoșteau, au făcut o impresie de operă comică. Senatorii au fost consternați și se întreabă dacă se poate încredința guvernarea insulei Cuba unor astfel de oameni. O singură proclamație a independenței Cubei ar fi dat o imprudență și se caută mijlocul că insula Cuba, direct sau indirect, să fie a Statelor Unite. Aceasta însă n’o primesc cu nici un preț membrii juntei. Penliai și contra resbolului. — Un oraș care de 400 de milioane pentru resboi. Părerile miniștrilor spanioli sunt divizate în chestia conflictului. Pe când ministrul de resboiu, de marină și de lucrări publice sunt contrari oricărei noui concesiuni, miniștrii de finance, de interne, de externe și mai cu seamă ministrul coloniilor cred că orice rezistență e zadarnică. Spaniolii continuă a și arăta patriotismul prin fapte ; pretutindeni se adună bani. Singur orașul Barcelona a promis să dea, pentru caz de resboiü, suma de necrezut de patru sute de milioane franci. Arhiepiscopul Ireland a telegrafiat aci din Washingon că, după însărcinarea ce i-a dat Papa, a încercat să înduplece pe guvernul american la pace, însă i-a fost cu neputință. Acum dînsul a pierdut orice speranță. Știri din colonii Din Sangai se telegrafiază că agenții insurgenților din Filipine se consfătuesc în Sangai, Hong-Kong și Yokohama cu conducătorii insurgenților din Manila. Autoritățile spaniolile din Manila sunt și ele în mare activitate, cumpără vase, așează mine submarine etc. Incrucișătorul american Baltimore e așteptat la Hong Kong, în vederea unei noui răscoale în Filipine. In caz de războiu, Manila va fi blocată de americani. Regina-regentă este și ea contra războiului. Ambasadorii Puterilor au avut o lungă consfătuire cu ministrul de externe, pentru a -i decide ca să se acorde un armistițiu insurgenților cubani, în vreme ce vasele americane se vor retrage din apele Cubei și ale Filipinelor. Don Pedro. Conflictul dintre Spania și Statele Unite — Prin fir telegrafic — Madrid, 29 Martie. «Imparcial» spune că ministru de resbel a declarat că consimte la încetarea ostilităților la Cuba, pentru că Spania trebue să urmeze indicațiunile Puterilor, îndrumarea spre pace s’ar face repede dacă s’ar face supuneri și dacă Statele Unite ar retrage corăbiile lor din apele cubane, în caz contrariu resbelul va continua la Cuba. Puterile vor trebui să ceară Statelor Unite o neutralitate absolută și disolvarea comitetului flibustierilor din New-York. In adtă stare, Spania continuă preparativele sale militare. Washington, 29 Martie. Cu toată hotărîrea guvernului de a proclama un armistițiu,nici o schimbare nu s’a făcut în intențiunea d-lui MacKinley de a supune Luni Mesagiul sau congresului. Paris, 29 Martie. Se anunță din Madrid ziarului «Temps» că cea mai mare concesie ce ar putea face Spania ar fi să acorde Cubei o autonomie ca aceea a Canadei. Havana, 29 Martie. Generalul Lee, consulul Statelor Unite, a plecat. Madrid, 29 Martie. La întrevederea de era între d-1 Guiten și ambasadori, aceștia au făcut apel la sentimentele sale de pace spre a da timp să isbutească negocierile definitive cu Statele Unite. Consiliul de miniștri întrunit a autorizat îndată pe generalul Blanco să acorde un armistițiu, cât va crede el de cuviință. D. Woodford, care a conferit cu d. Gulten, s’a arătat foarte satisfăcut. Corpul diplomatic s’a arătat de asemenea foarte satisfăcut de rezultatul obținut. Miercuri, 1 (13) Aprilie 1898 Comandanții din Statele Unite In prevederile unui războiu cu Spania, Statele Unite au luat deja toate dispozițiunile militare pentru o acțiune repede și eficace pe uscat și pe mare. Pentru azi dăm portretele a trei comandanți superiori. Inteiul e acela al căpitanului comandant al escadrei Atlantica de Nord, căpitanul William T. Sampson care, îndată ce vor izbucni ostilitățile, va opera cu escadra lui în contra Havanei. Al douilea portret e acel al comandorului Winfield Scott-Schley, comandant al escadrei, care va trebui să atace Porto-Ricco, pe când generalul de brigadă Wesley Merrit, al cărui portret îl dăm mai jos, va comanda trupele Statelor Unite, care vor încerca de a debarca pe un punct oarecare de pe coasta cubană. Din această acțiune repede și simultanee, Statele Unite cred că vor putea să gonească pe mare pe mareșalul Blanco și trupele spaniole, mai înainte ca ele să aibă tipp a primi ajutoare din Spania. Generalul Wesley Merrit Intr’adevăr, dacă acțiunea ar trebui să se înceapă peste câteva zile, escadra spaniolă, care a plecat de curând din Cadix, nu ar avea timpul necesar de a ajunge până la Antile , și cu atât mai puțin escadra de torpiloare, care a făcut drumul de la insulele Canare până la insulele Capului Vere și care s-a oprit aci așteptând excorta escadrei cuirasate. Căpitanul William T. Sampson Comandorul Wiuîield-Scott-Schley Explorația la polul Nord Am publicat știrea cum că un factor poștal pretindea că e în posesiunea unei dovezi sigure că exploratorul polar Andree s-ar afla în Alaska. Se știe de asememenea că consulul Suediei și Norvegiei din San- Francisco a trimis următoarea telegramă la ministerul de externe din Stockholm : «Un anume Jacob Carr, sosit din Alaska la Departure-Bay, pretinde că are scrisori de la Andrée, dar refuză de a da orice altă informațiune. «S’a deschis o anchetă». Această din urmă telegramă se raportează tot la factorul poștal de care vorbim mai sus ? San Andrée a dat scrisori la mai mulți ciptori și aceștia trebue să le