Universul, aprilie 1898 (Anul 16, nr. 81-107)

1898-04-01 / nr. 81

Anul XV—No. 81. Ziarul UNIVERSUL se vin­de în străinătate cu 10 bani exemplarul. Redacția și administrația : str. Bre­­ssoianu No.’ll. București.—Telefon No. 67, Centrala IV.­­ Abonamente ca Premii De la 1 Aprilie Cine se va abona, cu începere de la 1 Aprilie 1898, la ziarul «Univer­sul» politic, care apare în fie­care zi, dimineața, va primi următoarele premii­i Pentru 3 luni lei 5.30 în to­a in­ țara In provincie 20 bani mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman ilustrat de 2 volume, precum și ziarul «Universul» literar colorat, pe timp de 3 luni. Pentru 6 luni lei 10.30 în toată țara In provincie 80 bani mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman de 4 volume ilustrat și ziarul «Universul» literar colorat, timp de 6 luni. Pentru un an lei 21.50 în toată țara In provincie 1 leui mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman ilustrat de 6 volume.— timp fîn v“**r — o zahar-1 an, o frumoasă brățară, uită și un port-ceasornic de metal ia r Important La 1 ale fie­cărei luni, afară de premiile mai sus notate, se mai a­­cordă, prin tragere la sorți și în mod gratuit, la toți abonații, alte 3 pre­mii în obiecte de mare valoare. Aceste obiecte sunt deja expuse în vitrinele palatului «Universului». N. B.—De­oare­ce Universul poli­tic apare și în toate Duminecile, pre­țul abonamentului s’a mai scumpit cu puțin. CALEN­DRU pe An 1898 Ortodox Marți, 31 Martie. — Cuv. Ipatie. C» Solie Marți, 12 Aprilie. — Iulius. Hes.­sour. 5.23 Ap. soar. 6.40 - București, 31 Martie. Un fapt de laudă Ne simțim datori a înregistra în acest loc un fapt îmbucurător ce ni se raportează din comuna Sabasa, județul Suceava. încă din luna Noembrie 1897, s’a înființat acolo, prin stăruința mai mul­tor săteni fruntași din Sabasa și din Borca, o societate de lectură cu se­diul în comuna Sabasa, în casele o­­ferite de administrația exploatăreî pă­durilor de pe domeniul Coroanei Sabasa. Aci, membrii societățe­i și sătenii din aceste localități pot găsi o distracție din cele mai plăcute și folositoare, citind cărți, ziare și dis­cutând asupra chestiunilor care îi in­teresează pe toți. Până în prezent, societatea numără peste 30 membri dintre fruntașii acestei comune, în cap cu d. August Bertán, silvicultor pe domeniul Coroanei și din a cărui inițiativă s’a înființat această socie­tate, care, pe­­ lângă toate cele­l’alte avantagii, mai are și pe acela de a desvolta între săteni simțul de aso­ciație și amiciție. Intr’un timp așa de scurt s’a putut aduna un fond de 450 de lei, din cari 300 s’au trimis la casa de economie a Statului, iar restul se află în numerar la casa so­­cietăței. Statutele hotărăsc ca din capitalul ce se va aduna pe fie­care an, după ce se vor cumpăra cărțile necesare bibliotecci, jumătate să se trimită comitetului central al Ligei culturale, iar cu cea­l­altă jumătate să se cum­pere îmbrăcăminte și cărți pentru Copiii săraci și cu sîrguință la învă­țătură, din comunele Sabasa și Borca. * ♦ * Noi în­tot­dea­una am cerut înfi­­ințțat­ea de biblioteci și de cabinete de lectură la sate. Am arătat că fără bibliotecă, școala rurală nu poate să dea roadele ce se așteaptă de la ea. Biblioteca este complectarea școalei rurale. Ce folos mare poate să aibă sătea­nul din absolvirea școalei sătești dacă nu are în urmă ce să citească, nu poate să -și pue în practică instru­mentul căpătat în scop de a se cul­tiva, de a dobândi cunoștințe ce 'î sunt necesare ? Ca să 'și cumpere el însuși cărți, e greu și apoi ar fi destul de în­curcat în alegerea cărților bune. Ast­fel se face că azi, după atâtea zeci de ani de existență a școalelor rurale, sunt, prea puțini cititori între săteni. Ivi al­ți au trecut prin școala, însă din lipsă de cărți la îndemână au­ pierdut gustul de lectură, dacă­­­ vor fi avut vre o dată, au uitat chiar a citi. Repetăm dar că e neapărată nevoe de a se înființa biblioteci și cabinete de lectură pe lângă fie­care școală rurală. Dacă nu se găsesc prin unele comune oameni de inițiativă ca d. August Berian, de la Sabasa, atunci e datoria guvernului să intervie, a­­vând el cel mai mare interes ca școa­­lele sale să dea rezultatele așteptate. Bibliotecile rurale vor avea și ma­rele folos de a mai opri pe țărani de la frecventarea cârciumei. E lucru vădit că cei mai mulți ță­rani se duc la cârciumă de plic­tiseală, pentru că n’au alt loc de reunire sărbătoarea. Odată la câr­ciumă, trebue să bea, ruinându’și sănătatea și punga. Această din urmă considerație face încă și mai de laudă fapta locuito­rilor din comunele Sabasa și Borca. 5 Bani In toată țara din Transilvania [De la corespondentul «Universului») Câmpul-Pânnî, Martie 1898. Domnule Director. Iată cronica întâmplărilor mai în­semnate ce s’au urmat la noi, în Ardeal și Ungaria, una pe alta ori una peste alta, în zilele din urmă, și cari au aflat un mai viu răsunet în public : Penni"« «Casa Națională» Poate e cunoscut cetitorilor d­v. că «Asociațiunea pentru cultura și literatura română» de la noi, a ho­tărît edificarea la Sibiu a unei Case Naționale, care să prindă bi­rourile Asociațiunii, apoi biblioteca, ar ebiva și să fie tot o­dată un muzeu națio­nal, în care să se adune și păstreze felurite obiecte de valoare pentru istoria națională, culturală și politică, a poporului român de dincoace de Carpați. Casa va fi un mic palat și va costa relativ mult. Neavând aso­ciațiunea fonduri disponibile, a făcut un apel către băncile românești din patrie și către oamenii mai cu dare de mână. Abia e vr-o lună două de când s’au început adunările ge­nerale anuale ale băncilor, adunări cari au putut face oferte apelului asociațiunei, și deja se pot înregistra vre-o 8 daruri pentru casa națională: «Albina» din Sibiu 1000 fl. ; «Aură­ria» din Abrud 1000 fl. ; «Oravițana» din Oravița 1000 fl. ; «Casa de păs­trare din Seliște» 1000 fl., apoi sin­guratici domni : Constantin cavaler de «Steriu», bancher în Brașov, 1000 fl., advocatul Emanoil ungurean din Timișoara 1000 fl., și încă unii. Și sunt speranțe că le vor urma încă și cele­ilalte bănci, așa că ăst­an nu, dar la anul casa se va putea zidi. Aceste jertfe pentru un scop pur național-cultural, sunt primite de publicul mare cu o vădită bucurie. Pilda se va generalisa, urmând să dea și cei mai săraci, sume mai mici, după putință. (Cei cari dau 1000 îl., se numesc membrii fondatori, și vor fi eternizați prin o tablă de marmoră ce se va așeza într’un perete al ca­sei, purtând gravate numele lor). Datoria Statului ungar Un fior rece a trecut prin inimele marelui public,zilele acestea, în urma unei constatări pe temeiuri statistice, asupra datoriei Țării ungurești. Se discuta în parlament, și doui deputați au adus înainte vorba asupra datoriei țerii. Au­ scos la iveală, cu statistica în mână, că în Ungaria,adu­nând toate datoriile țării la o lal­ă, ajungi la o cifră așa însemnată, încât, împărțind-o asupra numărului locui­torilor, să vină de fie­care cap de om,­­firește și de copiii cei mici, câte 400 ti. (peste 800 h­.î) datorie publică! Și asta numai datoria sta­tului, nu și datoria singuraticelor comitate (județe) și comune, cari sumate la­olaltă, mai dau și ele cel puțin pe atâta, de fie­care cetățean! S’a asemănat proporția aceasta cu cea din alte State din Europa, și s’a constatat că abia în Belgia și în Franța trece cifra datoriei peste 100 fl. de fie­care om, în Belgia de vre-o 150 fl., în Franța 240 fl., dar de 400 fl. de un locuitor nici ideie în alte țări! In toate cele­l­alte țări europene, vine câte 100 fl. de un locuitor, da­toria Statului. In România sunt vre­­o 72 fl., în Rusia 82, în Germania 52 fl., etc. Și socotind pe lângă aceasta că în Ungaria se adună, dări de la 17 mi­lioane de locuitori și se cheltuesc pentru resfățarea și ajutorarea numai a 7 milioane de unguri, dar nu și pentru cele 10 milioane de nema­­ghiari,—atunci omul își poate face o ideie despre starea acestor biete po­poare nem­aghiare cari, pe lângă greu­tatea acestor sarcine uriașe, trebue să -și mai acopere tot din propriul lor buzunar trebuințele culturale, bi­sericești și școlare, căci Statul nu le dă nici o lăscaie chioară ! O arestare senzațională­ înainte cu vre-o 2 ani a murit în Vasiova (în Caraș-Severin) un pro­prietar foarte bogat, Ioan Bathori, ceva urmaș direct a lui Ștefan Ba­­thori, fostul principe al Ardealului și rege al Poloniei. Numitul Ioan Bathori era bătrân și avea o soție tinără și frumoasă. El murise din a­­tac de inimă, precum constatase me­dicul ; soția s î îl petrecu cu jale până la mormînt; de aci câte­va guri rele îi făcură tinerei văduve svonurî foarte neplăcute, dar în urmă aceste guri amuțiră. Frumoasa văduvă fu încon­jurată de curtezani și în curând pe­țitorii se îmbulzeau spre a -i da un soț. Densa moștenise peste o jumă­tate milion lei, însă îi respingea pe toți. Toată lumea se mira de atâta credință ce purta soțului răposat. Tînără, bogată, frumoasă, de 2 ani văduvă, adorată de mulți și să nu voiască a se remărita ! Dar de curând tribunalul regesc din Lugoj a căpătat o scrisoare a­­nonimă prin care, nici mai mult nici mai puțin, ’i se spune că tînera vă­duvă și-a otrăvit bătrânul soț cu a­­jutorul frumosului flacan ce-i avea vizitiu în curte, pentru ca,după moar­tea lui, să ’și poată urma netulbu­rată relația dulce dar neertată, cu flăcăul care și acum e în curtea ei... «Bathori, zice scrisoarea, era un om­ de o construcție de fier, un hercule, și n’a murit de atac de inimă, ci de otrava nevestei întovărășită cu vizi­tiul din curte!». Tribunalul a trimis imediat o co­misie la fața locului. Vizitiul iubit al moștenitoarei de neam de prinț, pe dată ce a înțeles de ce a venit comisia, a sărit în fântână și s-a si­nucis­­ iar frumoasa văduvă fu a­­restată imediat. Arestarea a făcut mare senzație în tot ținutul. Prier, gardienii săi, sosit tocmai la timp: «Scrisoarea primită de la acel ofi­țer de marină nu dă amănunte asu­pra acestei tentative de sinucidere, care a dat de­sigur naștere zvonu­rilor despre moartea lui Dreyfus». EXPEDIȚIA LA POLUL SUD. — Vaporul Behjica în Hope Bay (golful Speranța) încercarea de sinucidere a lui Dreyfus Corespondentul nostru Drusus din Paris, ne scrie următoarele cu pri­vire la depeșa care anunța că Drey­fus s-ar fi sinucis : «O scrisoare sosită acum câte­va zile la Brest, de la un ofițer de ma­rină de pe vaporul «Jourfroy», care face curierul de la Paramasibo la Gayenne, spune că fostul căpitan Dreyfus a încercat să se spânzure în insula Drao­fin­r. El a fost împedicat de unul din Carnetul sfieli La deus. Din tatan fiu cît am rămas Creștin evlavios. Și la icoane cu me­nchin Umil, cu capii n jos... Și'n săptămâna de acum La dem­i eu mă duc, Și la mătănii și la cruci Icoanelor aduc... un genuchî, a eștin zmerit, tu" Și Eu slujba o ascult, Dar !... vai, păcate, nu’ș de ce La dame mă uit mult... Aseară, chiar în fața mea, Cu fața spre altar, Ședea o damă în genuchî C’o talie cam rar... Și, după talie, crezul Că’î tinără de șir, Că doar o talie vedeam­­ Și’ncolo, vai­.. nimici.. Aprins din fire, cum că sunt, Mal primo mă’nchinaî, Apoi, ca dînsa, spre altar Genuchu îi plecai... Și la urechia ei șoptii Cuvinte creștinești : — Ah ! te iubesc, frumoasa mea, «De ce nu mă iubești ?» Dar dama nu zicea nimic Nici capu­l întorcea Si la mătănii și la cruci întruna ea făcea... Eü iarăși vorbele repet Dar ea d'odară poc, îmi trage-o palmă de ea văz In față numai foc... Voii, grozav de furios, Să mă repet la ea, Du'ntoarse capul... Eu fugii Era chiar... soacră-mea!.. Marion © in Spiralis (Coresp­ part. a ziarului UNIVERSUL) Madrid, 25 Martie. Știri din America Ziarul «New­ York Word!» publică o scrisoare de sensație, a ingineru­lui din Londra Gibbins, care decla­ră categoric că vaporul «Maine» a fost distrus prin una din cele 81 de mine sub­marine pe cari dânsul le-a procurat Spaniei. Această afirmare întâmpină mari îndoieli, totuși e de natură ca ea să escite așa tare spi­ritele în America, în­cât resboiul să nu se mai poată evita cu nici un preț. Ziarul «New­ York­ Tribune» atrage atențiunea cercurilor marine ameri­cane asupra numeroaselor dezertări din flota americană. De fie­care zi fug câte 1­0 până la 15 matrozi. Senatorul Hanna, influentul agent electoral al lui Mak­ Kinley, îndeamnă pe acesta să urmeze încă drumul ne­gocierilor ; el își motivează îndemnul pe rapoartele nefavorabile ce sosesc de la departamentul de războiu și cari arată că America de Nord nu e pregătită de luptă. Din Washington vine veste că con­ducătorii suntei cu bane, cari în ulti­mele zile au început să se amestece printre senatorii americani, pe cari mai înainte nu -i cunoșteau, au făcut o impresie de operă comică. Sena­torii au fost consternați și se întreabă dacă se poate încredința guvernarea insulei Cuba unor ast­fel de oameni. O singură proclamație a indepen­denței Cubei ar fi dat o imprudență și se caută mijlocul că insula Cuba, direct sau indirect, să fie a Statelor­ Unite. Aceasta însă n’o primesc cu nici un preț membrii juntei. Penliai și contra resbolului. — Un oraș care d­e­ 400 de mi­lioane pentru resb­oi. Părerile miniștrilor spanioli sunt divizate în chestia conflictului. Pe când ministrul de resboiu, de mari­nă și de lucrări publice sunt con­trari ori­cărei noui concesiuni, mi­niștrii de finance, de interne, de ex­terne și mai cu seamă ministrul co­loniilor cred că ori­ce rezistență e zadarnică. Spaniolii continuă a și arăta pa­triotismul prin fapte ; pretutindeni se adună bani. Singur orașul Barce­lona a promis să dea, pentru caz de resboiü, suma de necrezut de patru sute de milioane franci. Arhiepiscopul Ireland a telegrafiat aci din Washingon că, după însăr­cinarea ce i-a dat Papa, a încercat să înduplece pe guvernul american la pace, însă i-a fost cu neputință. Acum dînsul a pierdut ori­ce spe­ranță. Știri din colonii Din Sangai se telegrafiază că a­­genții insurgenților din Filipine se consfătuesc în Sangai, Hong-Kong și Yokohama cu conducătorii insurgen­ților din Manila. Autoritățile spanio­­lile din Manila sunt și ele în mare activitate, cumpără vase, așează mine sub­marine etc. Incrucișătorul american Baltimore e așteptat la Hong­ Kong, în vederea unei noui răscoale în Filipine. In caz de războiu, Manila va fi blocată de americani. Regina-regentă este și ea contra războiului. Ambasadorii Puterilor au avut o lungă consfătuire cu ministrul de externe, pentru a -i decide ca să se acorde un armistițiu insurgenților cubani, în vreme ce vasele ameri­cane se vor retrage din apele Cubei și ale Filipinelor. Don Pedro. Conflictul dintre Spania și Sta­tele­ Unite — Prin fir telegrafic — Madrid, 29 Martie. «Imparcial» spune că ministru de resbel a declarat că consimte la încetarea ostilităților la Cuba, pen­tru că Spania trebue să urmeze in­­dicațiunile Puterilor, îndrumarea spre pace s’ar face re­pede dacă s’ar face supuneri și dacă Statele­ Unite ar retrage corăbiile lor din apele cubane, în caz contrariu resbelul va continua la Cuba. Puterile vor trebui să ceară Sta­­telor­ Unite o neutralitate absolută și disolvarea comitetului flibustierilor din New-York. In adtă stare, Spania continuă pre­parativele sale militare. Washington, 29 Martie. Cu toată hotărîrea guvernului de a proclama un armistițiu,nici o schim­bare nu s’a făcut în intențiunea d-lui Mac­Kinley de a supune Luni Me­­sagiul sau congresului. Paris, 29 Martie. Se anunță din Madrid ziarului «Temps» că cea mai mare concesie ce ar putea face Spania ar fi să a­­corde Cubei o autonomie ca aceea a Canadei. Havana, 29 Martie. Generalul Lee, consulul Statelor­ Unite, a plecat. Madrid, 29 Martie. La întrevederea de era între d-1 Guiten și ambasadori, aceștia au fă­cut apel la sentimentele sale de pace spre a da timp să isbutească nego­cierile definitive cu Statele­ Unite. Consiliul de miniștri întrunit a au­torizat îndată pe generalul Blanco să acorde un armistițiu, cât va crede el de cuviință. D. Woodford, care a conferit cu d. Gulten, s’a arătat foarte satisfăcut. Corpul diplomatic s’a arătat de a­­semenea foarte satisfăcut de rezul­tatul obținut. Miercuri, 1 (13) Aprilie 1898 Comandanții din Statele­ Unite In prevederile unui războiu cu Spania, Statele­ Unite au luat deja toate dispozițiunile militare pentru o acțiune repede și eficace pe uscat și pe mare. Pentru azi dăm portretele a trei comandanți superiori. Inteiul e acela al căpitanului co­mandant al escadrei Atlantica de Nord, căpitanul William T. Samp­son care, îndată ce vor izbucni os­tilitățile, va opera cu escadra lui în contra Havanei. Al douilea portret e acel al co­mandorului Winfield Scott-Schley, comandant al escadrei, care va trebui să atace Porto-Ricco, pe când ge­neralul de brigadă Wesley Merrit, al cărui portret îl dăm m­ai jos, va comanda trupele Statelor­ Unite, care vor încerca de a debarca pe un punct oare­care de pe coasta cubană. Din această acțiune repede și si­­multanee, Statele­ Unite cred că vor putea să gonească pe mare pe ma­reșalul Blanco și trupele spaniole, mai înainte ca ele să aibă ti­pp a primi ajutoare din Spania. Generalul Wesley Merrit Intr’adevăr, dacă acțiunea ar tre­bui să se înceapă peste câte­va zile, escadra spaniolă, care a plecat de curând din Cadix, nu ar avea timpul necesar de a ajunge până la Antile , și cu atât mai puțin escadra de torpi­loare, care a făcut drumul de la insu­lele Canare până la insulele Capu­lui Vere și care s-a oprit aci aș­teptând excorta escadrei cuirasate. Căpitanul William T. Sampson Comandorul Wiuîield-Scott-Schley Explorația la polul Nord Am publicat știrea cum că un fac­tor poștal pretindea că e în pose­siunea unei dovezi sigure că explo­ratorul polar Andree s-ar afla în Alaska. Se știe de asememenea că con­sulul Suediei și Norvegiei din San- Francisco a trimis următoarea tele­gramă la ministerul de externe din Stockholm : «Un anume Jacob Carr, sosit din Alaska la Departure-Bay, pretinde că are scrisori de la Andrée, dar re­fuză de a da ori­ce altă informa­­țiune. «S’a deschis o anchetă». Această din urmă telegramă se ra­portează tot la factorul poștal de care vorbim mai sus ? San Andrée a dat scrisori la mai mulți ciptori și aceștia trebue să le

Next