Universul, noiembrie 1898 (Anul 16, nr. 291-320)

1898-11-01 / nr. 291

finul XVI—No. 291 ■é * 5 Bani in toata fara.­ Franța salută pe Germania. Picquart va mai sta încă în închisoare. Intrimm, în îȘ­­terioase între Cavaignac și generalul Zurîinden. Sentința în procesul Lucent­i. Împăratul Germaniei va merge și in Spania. Toți mahom­edanii puși sub priotecțiune te­m­pératului Wilhelm, neliniștit. Transferarea lui în noua închisoare îl asigură. Dacă erau ne­voiți a’l încătușa, a’l păzi ca un cap­tiv prețios, periculos, e că de­sigur în Franța se petrecea ceva fericit pentru ei... Și el nu vroi să moară. Trebuia să trăiască și să’și recapete sănătatea spre a aștepta evenimen­tele. El nu muri, ci trăi și se făcu iar sănătos. Azi el e bine. Să ne înțelegem asupra acestui cu­­vint bine. Sa nu’l exagerăm. El se poartă relativ bine, așa de bine cum poate stă se poarte un european cap­tiv la Cayenne. Am văzut, cu toate astea, la penitenciar ocnași, cari au stat 15 ani la închisoare și a căror sănătate a tot așa de minunată ca și vigoarea. Se va zice că aceștia nu sunt de loc tulburați de grijile morale care sunt logic de presupus la Dreyfus. Dar aceste griji au mai puțină forță spre a’l deprima de­cât neînvinsa sa speranță de a’l susține. Când ’și-a curățit prin odaia lui, și-a gătit bucatele, a periat și a a­­ranjat efectele lui, ’și-a făcut preum­blarea prin curtea îngrădită, devenit indiferent de prezența continuă a a­­ccestui supraveghietor armat, consi­­d­erându-l întru­cât­va ca o mobilă miș­­t­ătoare din închisoarea lui "(­cuvîntul vine de­­ la un gardian, acești oa­­m­eni care trăesc tăcuți, când vorbesc ei câte­odată vorbe de spirit), când el se așează la masă și reia eternele lui calcule complicate de stranii ar­hitecturi (căci asta e ocupația lui, el desemnează, calculează planuri de palate imense, de construcțiuni vas­te­­; când, fumând­u-și luleaua, ei se cufundă în acest lucru, se aude cum el spune, din când în când «asta merge bine.» (Va urma) Jean Hess. Debarcarea stidarului Kilschener-pașa la Londra.—(Vezi explicația în pagina doua). CALENDAR pe ANUL 1393 Ortodox Sâmbătă, 31 Octombrie.—Ap. Sta­hie, Urban, ș. a.­­.’N­ oile Sâmbătă, 13 Noembrie.—Martin P. Soarele răsare 6.54 ; apune 4.34. Ieri, Vineri, din ziarul U­­NIVERSUL s’au tipărit 36.500 de exemplare. Ziarul UNIVERSUL se vin­de in streinătate cu 10 bani exemplarul. Redacția și administrația : str. Bre­­zoianu No. 11. București.—Telefon No. 67, Centrala IV. București, 31 Octombrie. In. AJM­ Mâine 1 Noembrie și Marți, 3 No­­embrie, cetățenii din toate orașele țării se adună spre a-și da votul pentru alegerea administrațiunilor co­munale pe un period de patru ani. Aceia, pentru cari își vor da ce­tățenii votul, vor avea să îngrijiască timp de patru ani de interesele ora­șelor, de soarta lor. Curățenia și sta­rea sanitară, pavajul, canalizarea, ilu­minatul, eficnătatea ori scumpătatea traiului, înlesnirile de comunicațiune, școlile primare, creșterea și înfru­musețarea orașelor, vor atârna în acest­ timp de la priceperea, de la dragostea de binele public, de la corectitudinea și hărnicia bărbaților cărora cetățenii, prin voturile lor, le vor da încrederea în zilele de 1 și 3 Noembrie. Prin pozițiunea noastră de organ credincios al opiniunii publice, nea­­târnând de nici un partid politic, foarte des am fost aduși să ne ocu­păm de interesele orășenești și să ne facem ecoul nenumăratelor plângeri ce se ridică de către cetățeni contra administrațiunii orașelor. Ori de câte ori primeam asemeni plângeri și le aduceam prin aceste coloane la cunoștința celor în drept, nu ne puteam împiedica de a gândi că în mare parte cetățenii sunt de vină, căci, lăsându-se lesne a fi in­fluențați, nu se interesează în des­tul de alegeri și nu-și cumpănesc destul de conștiincios votul. «Cum își așterne cine­va, așa va dormi», zice o veche vorbă româ­nească, care se adeverește complect când e vorba de administrațiunea comunală ca și de cea generală. Puterea, singura adevărată și ne­­trecătoare, e în mâna alegătorilor și după cum vor întrebuința această putere, așa le va fi soarta. Astă­zi deci, în ajunul alegerilor comunale din toată țara, ne credem datori a spune cetățenilor : — Gîndiți-vă bine și mergeți de vă esercitațî dreptul cetățenesc așa cum vă dictează conștiința. In afară de interesul pur comu­nal, alegerile de mâine mai au și un mare interes politic. Lupta dintre guvern și opozițiune a ajuns foarte aprinsă și e vorba ca alegerile comunale să arate cu cine e țara. Guvernul are în contra sa pe par­tidul conservator, care a lăsat, la o parte dezbinările și s’a unit; el mai are în contra sa pe cele două disi­dențe liberale : grupul drapelist și grupul d­e­vist, cari, de­și nu pun candidați, totuși prin presă și întru­niri duc o înverșunată campanie an­ti-guvernamentală. Atât guvernamentalii cât și opo­zanții vor să facă din alegerea de mâine o mare manifestațiune politică, pentru ca Suveranul să poată judeca cine are încrederea lă^ei Alegerile comunale vor avea deci, de data asta, și urmări politice în­semnate. Lumea politică și opiniunea pu­blică așteaptă cu nerăbdare verdictul alegătorilor, deyfu­s la insula Dracului Ancheta făcută de exploratorul Jean Hess din ordinul ziarului «­Matin» din Paris — Urmare — Atunci telegrame între Cayenne și Paris : «Doctorii nu mai răspund de viața lui Dreyfus. Ce să facem?» «Dacă moare să fie îmbălsămat și să ni se expedieze cadavrul lui». Și pachebotul următor aduse un material voluminos : lichide, săruri, instrumente, vase , într’un cuvânt to­tul din ce să se facă la insula Dra­cului o lucrare așa de îngrijită ca și în cea mai bună oficină funerară din Paris. Această trimitere fu cunoscută la Cayenne; ziarul local «Le Com­bat» o anunță... și un impiegat al admi­nistrației penitenciare, care fu bănuit de indiscrețiune, cu toate că era ino­cent, sărmanul, fu sever pedepsit. In instrucțiunile sale relative la îmbălsămarea eventuală, d. Leblon, spunea în substanță : «Dacă Dreyfus murea și ați fi o­­bligați de a-l arunca în apă, ca pe cei­l’alți condamnați, de a-1 da re­chinilor, cu toate procesele-verbale cele mai autentice se vor găsi totuși increduli cari n’ar admite moartea lui și cari ne-ar acuza că vam lă­sat să fugă. Dacă moare, îmbălsă­­mați-1 și trimeteți îndată cadavrul lui în Franța ca să fie văzut», lingimul­­ și sănătatea lu­i Dreyfus Dar deportatul nu ținea să se re­întoarcă în Franța în acest chip; îndată ce s’u văzut obiectul atâtor precauțiuni, el înțelese că în Europa lumea se ocupa de el. De câte­va luni, o corespondență secretă care’î dădea știri din afară încetase. Ei po p (J­­­I* V­O V­ii NI D­I»E ZI Ce vrei să fii tare, biruește-te pe tine însuți. (Italian). Memoriile Im Bismarck — Urmare — XII Thiers în primele convorbiri de armistițiu Cancelarul cedă celor două dintăiu cereri ale lui Thiers : extensiunea duratei armistițiului la 28 zile și au­torizarea pentru provinciile ocupate de a lua parte la alegeri. Dar el nu vrei nici­odată să consimtă la rea­­provizionarea Parisului și altor piețe. El a declarat că asta ar fi fost să reducă cu mult avantagiile armatei germane și, de altmintrelea, în con­tradicție absolută cu menținerea sta­tu­lui-quo. In cursul conferinței pe care cei două oameni au avut-o împreună la 3 Noembrie, d. de Bismarck a ce­rut brusc lui Thiers dacă era sigur că are autorizația necesară spre a continua negociațiile. — El avu un gest de uimire—ne povesti ministrul.— Atunci ’i spusei că circulase svonul la avant­postu­­rile noastre că o revoluție isbucnise la Paris de la plecarea­­ lui și că un nou guvern fusese proclamat. El fu cu totul încurcat la această știre. Asta dovedește că el crede o victo­rie a radicalismului cu putință și că poziția lui Jules Favre și a lui Tro­­din nu e la adăpost de ori­ ce pe­ricol ! In dimineața următoare, Thiers se grăbi de a trimite tovarășului său, d. Cochery, la Paris, spre a avea știri și primi răspunsul că guvernul de la 4 Septembrie mai există încă. S’a aflat în același timp că Jules Favre și cei­lalți colegi ai săi lan­saseră o proclamație în care afirmau că nu vroiau să audă vorbindu-se cu nici un preț de cesiune de teritoriu și în care ei an­un­ța­u că se va orga­niza rezistența la culme. ~~ Atunci — răspunse cancelarul când­­ i se spuse asta—noi mi mai avem nevoe de a continua Să nego­ciam cu Thiers. A doua­ zi, 5 Noembrie, Thiers obținu de a avea o­ întrevedere cu­ Jules Favre și Ducrot, pe puntea Sevres ; el reveni apoi la Versailles și conferi timp de o oră, de la opt ani și jumătate la nouă ore și ju­mătate, cu șeful. Favre și Ducrot de­claraseră că condițiunile noastre pen­tru un armistițiu erau inacceptabile; ei ceruseră cu toate astea a consulta pe colegii lor și au promis de a a­­duce un răspuns definitiv lui Thiers, a doua­ zi, la 6 Noembrie. La 7, cancelarul m’a chemat foarte de­vreme și mi-a dictat depeșa ur­mătoare pentru Londra : «In negociațiile cu d. Thiers, care au durat timp de cinci zile, i s’a o­­ferit un armistițiu de 28 zile, pe ba­zele «statului quo» al operațiilor mi­litare, pentru ca să poată face a se procede la alegeri ; ’i s’a acordat ca alegerile să aibă loc in părțile teri­toriului francez atunci ocupat de tru­pele germane. După ce a avut două întrevederi la avans­posturi cu mem­brii guvernului din Paris, d. Thiers n’a fost autorizat a primi ofertele ce ’i au fost făcute. El a cerut permi­siunea de a aproviziona Parisul, fără să facă, în schimb, nici o ofertă mi­litară echivalentă. Germanii n’au­ pu­tut primi o asemenea propunere și d. Thiers a primit, ori, ordine din Paris spre a rupe' ori­ ce negociere.» Thiers a plecat într’adevĕr­ în a­­ceeași seară'. — El avea aer’n foarte abătut, mi-a spus cancelarul.—­ Nebuna obstinare a Parisului îl descuragiase cu totul, căci el o dezaproba. Jules Favre și Picard, se pare, dorea­u cu înfocare pacea, dar ei sunt prea slabi spre a învinge pe cei­l­alți. Cât despre Gambella și Trochin, ei nu voesc să audă vorbindu-se de alegeri, căci sîru­ L ca, asta ir fi sfârșitul­ domina­ți­unei lor. (Va urma) întrunirea conservatorilor Corespondentă particulară a UNIVERSULUI Buzău, 29 Octombrie. Aseară, la ora 8, partidul conser­vator din localitate a ținut o întru­nire în sala teatrului Moldavia. Pre­ședinte s-a aclamat d. colonel Bog­­dănescu, iar secretari d-nii C. Ti­­fescu și George Georgescu. D. Ti­­sescu dă cuvîntul d-lui N. Bilrbulescu Acesta, printr’o cuvîntare elocinte, arată scopul pentru care sunt adu­nați. Vorbește de discursul d-lui D. Sturdza, ținut la 1891, și relele pe cari le-a adus acest prim-ministru. Tot aci arată și câte­va din lucrările d-lui N. Constantinescu și mai ales de avuzul din fața liceului local. După dînsul i­a cuvîntul, d. Dim­itrie Laurian D-sa vorbește de d. Sturdza și între altele zice că d. Sturdza, ori de câte ori se apucă de vre-o treabă, vrea să facă ceva dar nu nemerește căci îi lipsește mintea (aplause). Mai spune că d-sa vorbește la Bucu­rești, Craiova, etc . a spus că d-sa a dus pe împăratul Germaniei la Ie­rusalim! La Craiova a spus că are să mai scada încă 4 ani la putere. Unul din public a zis «a­vouj fil cu Regele» (râsete). Mai spune că deviza liberalilor, a fost, este și va fi «înainte, tot îna­inte». Apoi când conservatorii s’au retrcys da la putere, noi aveam o mul­țime de școli, la Monastir, la Salo­nic, etc. D. Sturdza a scos steagul României și de la Monastir și din Ma­cedonia (aplause). D-sa a suprimat mijloacele intelectuale pe cari le a­­veau frații noștri de dincolo și a su­primat pâinea minții din mintea a sute de copii (aplause). D. Sturdza de fapt e foarte reli­gios și merge tot­dea­una la bise­rică, ceia ce nu-i împedică ca să strân­gă pe mitropolit de gât (aplause). După dînsul i­a cuvîntul d. C. Arion D-sa între altele spune că a fost pe la Galați, Craiova, etc. și pretu­tindeni aceiași speranță și aceiași în­credere în vizor. D. Sturdza va deveni legendar (risetej. Mai spune că dacă d. Cantacuzino era ca ministru de resbel, era sigur că manevrele 'eșuau­ foarte bine. Dl Sturdza se laudă, că d-sa a făcut legea instrucțiunei, pe cât timp din contră această lege și-a pus fundamentul sub d. Tache Io­­nescu, când era ministru (aplause). D. Sturdza nu e nici patriotic, nici capabil, deci pentru aceea ne adresăm d-voastră de a ne da voturile. (A­­plause). 1D înec2, 1 (13) Noembrie 1898. Ion Lahovary După dînsul i­ a cuvîntul d. Ion La­­hovary. D-sa ține o cuvîntare foarte frumoasă arătând ceia ce trebuie fia care să facă pentru a putea eși da asupra liberalilor! Pe când vorbea, afară se auziră mai multe strigăte de.. ura ! Toți făcură loc, căci cu trenul, de 10 și’ jum. sosi și d. Tache Io­nosom în mijlocul nenumăratelor a­­plauze și strigăte de ura. D. Lahovary își începe discursul și sfârșește cu aceste cuvinte că: «da la Severin până la Dorohoi va că­dea domnia trădătorului» (aplause). Apoi ia cuvîntul d. Tactic lenesen D-sa arată câte­va din faptele li­beralilor și roagă pe cetățeni da a le da concursul la viitoarele ale­geri (aplause). Apoi ia cuvîntul cî. Al. Margh­ilom­an D-sa ține o cuvîntare foarte stră­­lucită și între altele spune că ziua de 1 Noembrie este ziua învierea nea­mului românesc (aplause). Apoi ci­tește lista alegătorilor din acest partid cari vor figura la viitoarele alegeri. Aceștia sunt: Colegiul I, d-nii N. Barb Iliescu, Gh. Angelescu, Emil Teodor și Țancu Stănescu, Colegiul II: Anton Barbescu, Iancu Rădulescu,­ Costea Krislovici, Iancu Garoflide, Petre I. Gherghiu, Stoica ,Panaitescu și I. Demetriade. Întrunirea s’a sfârșit la ora 11. La eșire multe glasuri strigau: Ural Trăiască Marghiloman ! VIZITA Eri a sosit în Buzău, d­niî I. Bră­­tianu, gen. Berendei, și Gr. Grădiș­­teanu și azi dimineață la 7 și jum., au plecat pentru a inspecta șoseaua și noua vamă anume Brătocea. Cot­esp. Procurorul general Havazza Cu ocaziunea procesului anarh­is­­tului Luch­eni, care a asasinat pe împărăteasa Austriei, procurorul ge­neral care a susținut acuzarea în fața Curții cu jurați din Geneva, a pro­nunțat un energic rechizitoriu, în. Aerând după cum se cuvine această­ crimă monstruoasă. Iată partea finalii din actul de acuzare al energicului procuror. Procurorul Na­varra «Motivul faptei sale e clar. El a ucis în serviciul ideei anarhismului, cuprins de ideea nebună că trebuie să pună în legătură numele seu cu o faptă care a răsunat în lumea în­treagă, cu o ast­fel de faptă in­famă, ca cum a fost asasinarea îm­părătesei Austriei. Acestea sunt fiuib­­­ele pe cari se întemeiază acuza­rea contra lui Luch­eni». Din Camerele franceze — Prin fir telegrafic — Paris, 29 Octombrie. Senat.—D. Delaunay retrage inter­pelarea sa asupra măsurilor ce are de gând să ia guvernul pentru a apăra onoarea armatei. Ei se declară satisfăcut de declarația d-lui Dupuy, care a anunțat că d. Gohier, autorul cărțoi întitulate «armata în contra na­­țiunii», va fi urmărit. Răspunzând la o cessiune a d-lui Delaunay asupra oboselilor impușii rezerviștilor teritoriali în timpul ma­rilor manevre, d-nu de Frycinet de­clară că se vor lua măsuri noue de precauțiune. Camera deputaților.­­ Bi­rourile­ Camerei au ales comisiunea budge­tului, care numără 19 radicali și 14 republicani..

Next