Universul, noiembrie 1899 (Anul 17, nr. 300-329)
1899-11-01 / nr. 300
„UNIVERSUL« de ieri s*a tipărit in @@.340 exemplare. ■ [UNK] ’■ «Hi»------------- O baterie a boerilor în fața orașului Ladysmith. — (Vezi explicația) Calendar pe anul 1899 Ortotrix Duminecă, 31 Octombrie.— Ap. Stahle, Urban ș. a. C«t«»fîe Duminecă, 12 Noembrie.— Cat. Martin P. Soarele resare 6.53 , apune 4.35 București, 31 Octombrie. Eponația ca petrolul Toate ziarele, fără deosebire, s’au rostit în privința speculei asupra petrolului în acelaș sens și cu aceeași îndreptățită reprobare cu care chestiunea a fost atinsă și tratată chiar de la început de ziarul nostru. Toate au constatat, ca și noi, că urcarea artificială a prețului petrolului—azi un articol de prima necesitate, mai ales pentru sărăcime—n’a fost și nu e prin nimic justificată. In adevăr, o dare de seamă ce s’a publicat tocmai acum asupra mersului societăței «Steaua română», principala asociație pentru industria petrolului și autoarea cartelului actual, ne arată că, cu toate prețurile reduse de până acum ale petrolului, cu toate aceste prețuri «derizorii» cum le numește consiliul de administrațiune al acelei societăți, totuși ea a putut da acționarilor frumosul dividend de 71/* la sută, pe lângă dotarea fondului de rezervă cu aproape 60.000 lei, pe lângă tantieme și gratificații de 50.000 lei, pe lângă 150.000 lei de reportat în contul anului curent... Ce fel? Această industrie nu mergea destul de bine în aceste condițiuni? Ce nume merită exploatarea împinsă peste niște astfel de proporții mai mult decât satisfacătoare ?... Am spus-o și o mai repetăm : statul trebuia să intervină într’un fel sau într’altul. In această privință, părerea noastră a fost ca să ne aducă o lege aspră în contra cartelurilor, iar până atunci să se impună ca o taxă petrolul pe care societățile de exploatare îl trimit peste graniță spre a-l vinde în străinătate cu 25 la sută mai ieftin decât îl vînd în țară chiar ! Alți confrați se întreabă dacă guvernul poate tolera și sprijini industria aceasta a «cartelurilor de spoliare a cetățenilor», — indicând cu acest chip că Statul ar putea retrage avantagiile de cari se bucură carteliștii petroliului în virtutea legii pentru încurajarea industriei naționale. Ar fi trist dacă ar trebui să se ajungă până aci, dacă abuzul de încurajare a industriei n’ar putea fi stîrpit altfel decât prin retragerea totală a încurajării... Dar dacă poate nu se va ajunge până aci, în tot cazul guvernul pare hotărît a interveni, căci vedem chiar și ziare oficioase pronunțându-se în chestiune și înfierând «îndrăzneață spoliațiunea carteliștilor». Intre altele, ziarul oficios pe care o cităm, constată că în Bulgaria și în Serbia petrolul rusesc se vinde cu 25—30 bani litrul, pe când la noi, petrolul românesc amenință, în urma cartelului, a se ridica la îndoit acest preț. Și oficiosul termină zicând : «Apoi să ne ierte carteliștii, căci ceea ce fac nu mai este industrie națională, care să ne umple de bucurie, ci cu totul altceva». Aceasta am zis-o noi chiar de la început și iată că toată lumea — afară poate de carteliști — e de aceeași părere. Rămâne să vedem ce măsuri va lua guvernul pentru a împedica cât mai curând și mai energic această urîtă de generare a industriei acesteia, atât de avantajată de Stat și de natură, de oameni și de solul acestei țări, sau guvernului, cu prilejul judecarea complotului monarhist la înalta Curte de Justiție. Acuzarea nu-î, ce-î dreptul, tocmai puternică în această chestie, dar se vede că ea nu-i tocmai lipsită de argumente și de documente îndestulătoare, căci altfel nu s’ar putea înțelege măsurile cele aspre cari s’au luat împotriva ligiștilor și a conspiratorilor. Din piesele procedurei, rezultă că complotul nu ajunsese tocmai departe și că nu prea era bine organizat. Faptul e însă că complot a fost pentru înlocuirea formei de guvern prin monarhie și de aceea nu se poate ca Înalta Curte să nu pronunțe pedepse în contra acuzaților. Reformele guvernului Cabinetul Waldeck-Rousseau a pregătit câteva reforme pentru viitoarea legislatură ; el a elaborat proiectele de legi asupra sindicatelor profesionale și asupra asociațiilor ; el va mai aduce și alte două proiecte asupra învățământului și asupra consiliilor de război. Prin aceste legi se va îmbunătăți soarta muncitorilor, se va asigura libertatea de asociațiune, și se va pune organizarea și funcționarea justiției militare în armonie cu dreptul comun. Un secret groaznic O femee Minoo din Teburba (Tunisia), fiind surprinsă de bărbatul ei cu un oarecare Tomaso, bărbatul, nebun furios, omorî pe Tomaso în fața ei și sili pe femeea necredincioasă să stea și să se uite cum și îmbucătățește victima. Femeea Mineo, îngrozită și amenințată, nu îndrăzni să spue ceva. Ea păstră groaznicul seu secret, dar acum căteva zile, cuprinsă de spaimă, a povestit crima unui oarecare Zaharia. Ea a arătat acelui individ locul unde au fost îngropate rămășițele victimei. Parchetul s’a dus la fața locului și a deschis o anchetă. Răpit de un vuitur* Cătunul Illonse, așezat la o depărtare de 30 dilometri de Nizza, într’o pozițiune sălbatecă, la o înălțime de 800 metri, a fost emoționat de un fapt, din fericire foarte rar, răpirea unui copil de către un vultur; înainte de a pleca la câmp, părinții bietului copilaș ’1 culcaseră în leagănul lui într’o șură; de acolo a venit să-i răpească paserea de pradă, care plutea de câteva zile asupra stâncilor de d’asupra cătunului Iloase. Inchipuiască șî oricine desnădejdea părinților, când găsiră leagănul gol. Un cioban a văzut vulturul abătăndu-se asupra casei. Cu toate cercetările active făcute pe stâncile cele mai prăpăstioase, ei n’au putut găsi urmele nenorocitului copil. Interviev cu Emil Zola Ziaristul Adolphe Rette, de la gazeta radicală «Le Rappel» a intervievat pe Emil Zola, care i-a dat câteva deslușiri asupra celor 3 cărți pe cari le va scrie după romanul «Fâcondite» (Fecunditate), și cari vor forma cu acesta ale sale «Patru Evanghelii». Iată ce a spus Zola : — Oh ! n’am încă nimic hotărît în minte. Cu toate acestea, încep să adun note pentru al douilea volum al meu : «Travail» (Muncă). Dar sunt cam încurcat. Am vorbit de mine și uzine. Jaures mi-a vorbit despre sticlăria din Carmaux. Trebue să cercetez acest punct. Poate că vom schița idealul lumei socialiste. Intr’un cuvînt, nu sunt încă hotărît. «Vérité» (Adevăr) se va întemeia firește pe știință. Căci, adăogă Zola cu un gest de afirmare, nu încetez de a crede în știință. Ea,—cu toată încetineala evoluțiunea și cu toate întoarcerile la trecut, — ne va da morala și estetica societate viitoare. In sfîrșit, în ultima mea carte, «Justice» (Dreptate), me voi avânta cu totul pe tărîmul utopie!. Cartea va fi un fel de vis, o apoteosă lirică a omenire! înaintând spre frumusețe și bunătate. Intr’un cuvînt, va fi o mare poemă. — Și apoi, ce veți face? — Apoi, mă voi odihni. Nu-i așa, că mi-am câștigat cu multă trudă dreptul de a nu mai face nimic? Am de gând să mă instalez în insulele Baleare: e un ținut admirabil cu un climat delicios. Mă voi încerca să uit că am fost cineva. Voim îndepărta de mine amintirea luptelor mele, a înfrângerilor și a biruințelor mele. Și-mî void petrece cei din urmă ani ai vieței în contemplarea naturii într’o mare pace. • Brutus. Din Franța (Coresp part. a «Universului») Paris, 27 Octombrie. Situația politică. Apropierea deschiderea Corpurilor legiuitoare se simte, la noi, prin tonul mai violent din polemicele Varelor. Toată presa naționalistă și clericală dă acum împreună un a CRONICI FEMENINE «Braț la braț» Am primit mai multe răspunsuri la chestiunea discutată zilele trecute sub această rubrică. Dăm azi următoarele din ele: «Ca și orîcare lucru așa, și formele convenționale încep să meargă spre transformare, fiind înlocuite în mod succesiv. «Bine a zis acea damă vieneză că e o mojicie faptul ca bărbatul să-și vîre, brațul sub brațul damei, oricât ar fi el de simpatic și de inteligent. Dacă vechimea a consacrat dreptul, sau mai bine zis obiceiul ca femeea să-și vîre brațul sub brațul bărbatului, aceasta este scuzabil, deoarece această uzanță pare a concretiza tăria bărbatului, chemarea sa de a protege sexul slab. Cât de ridiculis mî par dec! acei bărbați, pe cari îî vezî trecând cu brațul lor sub brațul femeilor. Se pare că prin aceasta 'șî dud pe față slăbiciunea lor de a căuta reazem în sexul slab. «In secolul viitor, poate, va fi la locul său acest obiceiu, când femeile vor cere în căsătorie pe bărbați, după cum s’a arătat în zeflemea într’o «Cronică literara», publicată mai zilele trecute. Cine știe ce surprize ne mai rezervă viitorul 1 Margareta.» * * W «Din faptul de a vedea 2 persoane streine la braț n'ar trebui să deducem neapărata lor intimitate. Dacă detest acest obiceiu, întru căt tinde a manifesta iubirea, îmi este însă bine-venit în lungile și obositoarele preumblări și escursiuni, ce se fac mai cu seamă ia vilegiatură. Henny soit qui mal y pense. Mary». «Maî întăi d aceia cari critică acest obiceiu nu lămuresc un lucru , între cine să nu se practice acest obicei d , între prieteni sau între streini, deoarece brațul la braț depinde foarte mult de gradul cunoștinței și prieteniei ,ce există între două persoane ? Dacă este permis acest obicei d în saloane, la baluri, pentru ce ar fi interzis cu un prieten pe stradă ? Intrucât ar putea fi cineva condamnată dacă merge la braț cu un prieten al ei? Apoi brațul la braț este și un sprijin moral, ba chiar și material, deoarece îî ușurează mersul. Ele nu pot împărtăși părerea acelei dame, care afirmă că o astfel de intimitate nu trebue manifestată pe stradă, după cum nu este permis soților ca să se sărute în public. Eh.» * » . Vom continua a publica și alte răspunsuri asupra acestei chestiuni, la intervale oarecare. Olimpia. Marea insulelor Samoa Germaniei Aproape în același timp în care Țarul Rusiei a sosit la Potsdam ca să facă o vizită împăratului Wilhelm, s’a dat publicității tratatul colonial, încheiat între guvernul german și cel englez cu privire la posesiunea insulelor Samoa. Tratativele au fost îndelungate și s’au început cu mult înainte de agravarea conflictului între Anglia și Transvaal. Pentru imperiul german acest tratat are o însemnătate mai mult politică națională, decât financiară și economică. O importanță din punct de vedere militar va atinge numai atunci, când într-un timp mai apropiat sau mai îndepărtat canalul Nicaragua sau Panama va lega direct oceanul Atlantic cu oceanul Pacific. Iată părțile esențiale ale acestui tratat : Intre imperiul german și Anglia s-a încheiat un tratat, sub rezerva aprobării guvernului Statelor Unite din America, în urma căruia, desființându-se convenția Samoa, cele două insula Upolu și Savai, precum și celelalte insule mai mici, vor trece ca poesiune liberă la Germania, insula Tutuila și celelalte secundare vor trece la America. Anglia renunță la orice drept asupra insulelor Samoa. Germania renunță la toate pretențiunile asupra insulelor Tonga și Savage Irland, în favorul Angliei și cedează imperiului britanic cele două insule Choiseul și Isabela, din grupul Solomon. Se menționează în acest tratat că aprobarea guvernului Statelor Unite este asigurată. Se va înființa apoi un tribunal de arbitragiu, care în mod imparțial se va ocupa cu chestia despăgubirilor, cauzate prin ultimele tulburări. «Berliner Tagblatt» vorbind despre acest tratat zice: «Tratatul, care aduce în posesiunea noastră insulele Samoa, nu va avea numai ca urmare încetarea turburărilor, ci va ridica foarte mult și prestigiul nostru ca Stat. Nu ar fi tentat ca să purtăm un resboiu pentru Samoa. Acum, când în urma tratatului, ne cade în brațe, am ajuns fără sacrificii deosebite aceea, ce ne-ar fi putut asigura numai un resboiu norocos». CODUL CIVIL POPULAR II Căsătoria In vechiul drept, atât la noi cât și la francezi, când instituțiile civile și cele religioase erau strâns legate, căsătoria era în același timp un contract civil și unul religios, supus, încât privește validitatea sa, atât prescripțiunilor dreptului civil cât și dreptului canonic. Azi, în Franța, în urma marei revoluții de la 1789, sa stabilit o separație complectă între legea civilă și cea religioasă și acum legea franceză consideră căsătoria numai ca un contract civil, așa că o căsătorie e perfect valabilă, dacă a fost celebrată numai înaintea ofițerului stărei civile. Codul nostru civil e tot în acest sens, însă găsim în Constituție prevăzut că benedicțiunea religioasă e obligatorie pentru căsătorie, așa că nu e de ajuns numai celebrarea înaintea ofițerului stărei civile. Curtea de casație înaintea căreia au venit două cazuri de acest fel a dat două jurisprudențe cu totul deosebite: în anul a anulat căsătoria, căci n’a fost celebrată și la biserică, și în cel la alt caz, cu toate că soții se căsătoriseră numai la ofițerul stărei civile, a declarat căsătoria lor valabilă. De aceea e mai bine ca cei ce se căsătoresc, să treacă și pe dinaintea ofițerului stărei civile și pe dinaintea preotului. Pedicile la căsătorie înainte de a arăta formalitățile cerute la căsătorie, voesc să vă vorbesc despre pedicele cari se opun la contractarea ei. Constitue o pedică la căsătorie, sau juridicește vorbind un impediment, lipsa uneia din condițiunile cerute spre a putea contracta o căsătorie. Aceste piedici sunt unele a căror violare atrage nulitatea căsătoriei și se numesc diaimante, iar altele cari nu anulează căsătoria odată celebrată, dar fac ca ofițerul stărei civile și uneori chiar părțile să fie condamnați la amendă sau la închisoare. Să încep prin a arăta, cari sunt piedicile dimimante. Prima din acestea e lipsa de vîrstă cerută spre a putea contracta căsătoria. Astfel bărbatul înainte de 18 ani, iar femeea înainte de 15 ani nu se poate căsători. Cu toate acestea, Regele poate acorda dispensa de vîrstă, însă numai pentru motive grave. Legea spune termenul când poate începe căsătoria la tinerețe, însă nu pomenește maximul vîrstei la care se poate face acest act. Deci niște moșnegi, oricât de bătrâni ar fi ei, se pot căsători. A doua pedică, a cărei violare atrage mulitatea, e existența unei căsătorii anterioare. La noi bigamia nu e permisă și ea constitue un delict cu totul particular pedepsit de legile penale. De acea nu se poate contracta o a doua căsătorie, până ce cea d’intâid fiu a fost desfăcută în chip definitiv. ML opresc azi la aceste două piedici, rămânând ca în alte articole viitoare să vorbesc despre celelalte piedici, cari anulează căsătoria și cari sunt: lipsa de consimțimânt al soților, consmțimentul părinților și rudenia și alianța. Tornir gajată în răsboiul din JUrtet sudică. Deoarece America refuză să colaboreze, planul unei imediate împărțiri a Chinei a fost amânat». Ziarele germane spun că aceste știri sunt suspecte și că nu poate fi vorba decât despre lansarea unui balon de încercare, deoarece America voește să-și asigure interesele ei comerciale în China. Un alt demnitar din Washington, care este foarte competent în toate chestiile privitoare la China, a declarat că guvernul Statelor Unite nu se teme de periclitarea intereselor americane și că Puterile europene vor fi sprijinite de Statele Unite, în năzuințele lor de inimici ai spiritului reacționar al chinezilor. Germania și Rusia sunt ocupate acum ca să-și înmulțească numărul posturilor în China, iar nu să facă dificultăți Statelor Unite și Angliei, ceea ce se poate vedea din Talienwan și Kiautschau. Plănul împărțirii Chinei Ziarele engleze au anunțat mai zilele trecute știrea că Puterile continentale europene s’au ocupat cu planul împărțirea Chinei, plan care însă a fost zădărnicit prin opunerea Statelor Unite. Iată unele amănunte în privința acestui plan : «Oficiul extern din Washington, zice «Biroul Laffan» și-a definit acum în mod clar politica sa față de China. «America refuză să ia parte la planul de împărțire al Chinei , dar ’și va apăra cu energie interesele. Guvernul american a făcut reprezentații tuturor Puterilor, ca să respecte drepturile sale stipulate prin tratate. Se asigură că Puterile continentale au cerut guvernului din Washington, să pretindă un teritoriu în China, ceea ce Statele Unite au refuzat. Se crede în cercurile oficiale, că puterile continentale caută avantagii în China, acum când Anglia e an CRONICA Pelrea omenirei Și radine, toată ziua, Zi’ntbl Noembrie, Luni, Se duce omenirea Și oameni rei și buni... De ce?... Vine... Cometa,— Așa ne spune... Falb,— Și lumea o să piară, Bob negru chiar pe alb Și care va să zică, De mâine am scăpat De sărăcie, care Atât ne-a supărat ?... Zadarnic dar zgârciții Comori de bani au strâns ? Și geaba de mizerii Atât și atât ne-am plâns?... In van războaie crude Intre popoare au fost ?... Degeaba, val !... bigoții Mâncat-au, Vineri post!... Degeaba dar la intrigi Și crime și bandiți ? Zadarnic bogăție Și lume de pârliți! Zadarnic curte'nlege Pe tineri și bătrâni ? Degeaba slugi in lume Și bașî-boerî stăpâni Degeaba fericire, Și chefuri și noroc ? Degeaba dar mutare Mereu din loc în loc ?. .2 Degeaba toate, toate Au fost și azi vor fi: Că mâine cu... Cometa, Pământul va peri... Dar până mâine, însă, Vă rog să m'ascultați, Vă dau un sfat în lege Și voi la alți’l dați... Puneți un chef la cale, Mâncați și beți vîrtos, C’o zi aveți de viață, Să ai de ea folos... Și bea de te îmbată Cu negru vin sau alb, Și Marți trezit, grosște . — Mințișî, d-le Fallo !... Xiendeai (Estrasă din «Universul Literar») care a apărut azi. Duminecăciale, s’a ridicat lord Treloar, care făcu observațiunea că nu se îndoește că drapelul britanic va fâlfâi în curînd la Pretoria. Amiralul Douglas răspunse glumind : «E lucru îmbucurător, că tunurile de marină au ajuns de curînd în Pretoria (aplause și ilaritate), ah, pardon, am voit să zic în Ladysmith, dar în curînd vor ajunge și în Pretoria». Lordul Wolseley constată în răspunsul sed, că din toate părțile imperiului vin oferte de corpuri de voluntari, ceea ce este lucru foarte îmbucurător, deși primirea lor pare imposibilă. Trupele neregulate din Africa sudică s-au arătat demne de a ocupa locul lângă trupele regulate întru apărarea imperiului. La urmă generalisimul trupelor a declarat că administrația de războia este în stare ca să trimită în curând un al douilea corp de armată. Remarcăm încă un pasagiu din discursul lordului Salisbury, care respingând acuzația că lorzii englezi vor să împartă diamantele și aurul din Transvaal, exclamă cu voce iritată : «Declar că nici un membru al cabinetului nu primește nimic din câmpurile de aur ale Transvaalului sau din alte câmpuri de aur. Nici Anglia ca atare nu va primi nimele. Noi nu voim teritoriu, nici câmpuri de aur, ci voim drepturi egale pentru toți». Distrai Mtai Salisbury La 9 Noembrie st. n., s’a dat la Londra tradiționalul banchet în onoarea lord-majorului metropolei Angliei, la care primul ministru lord Salisbury, a ținut un discurs politic, despre care am vorbit și noi în numărul de orî. Dăm azi unele amănunte interesante asupra acestui banchet. Lord Salisbury și mareșalul Wolseley, comandantul suprem al armatei engleze, au fost primiți cu mare entusiasm. Lord Chamberlain, ministrul coloniilor, și-a scuzat absența. După ce s-abținut foastele ofi o baterie a boerilor în fața orașului Ladysmith — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de pe pag. 1 reprezintă o scenă din împresurarea orașului englez Ladysmith de către Boerî și adică bombardarea unei baterii a acestora din urmă, așezată într’o excelență, pozițiune. Se știe că tunurile boerilor sunt de fabricațiune franceză, sistem Maxim, și au făcut mari pagube englezilor. Afară de aceea, bateriile boerilor sunt așezate în locuri bine fortificate și marcante. Chiar mai multe ziare engleze apreciază în dominarea cu care boerii dirigiază tunurile lor. Roiul Mrs Angia ți Tsosisa! (Coresp part. a ziar. «Universul», Londra, 26 Octombrie. Știri false Erî după amiază a fost o seria de păcăleli, una mai extraordinară decât alta. O știre referea că, cavaleria engleză fusese nici mai mult, nici mai puțin, decât tăiată în bucăți de întreaga armată boemă. Livedea care se întinde la miază-zi de Ladysmith era acoperită de cadavre și devenise un sac de sânge . Mai târziu se dedea drept sdrobite toate trupele generalului Withe: englezii complect bătuți, 2.000 de prizonieri făcuți de boerî . Aceste știri sunt culese la cap de zvonuri cari circulă între indigeni. Ziarele londoneze de după amiază, pot da mult înainte celor mai inventive ziare americane, se bucură de a deștepta febrila îngrijire a mulțimeî și... augmentă, în consecință, numărul edițiilor. Autoritățile nu stau cu mâinile în buzunar și procedează conform legei în contra divulgătorilor de știri false în paguba Angliei. Astfel «Agenția Central News» fu dată în judecată, fiind-că a publicat colosala minciună a unui transport englez cufundat în mijlocul oceanului cu toți soldații. Două lupte în jurul Ladysmithului «War Office» comunică curierul din Ladysmith, primii Luni de la obicinuita gară Estcourt, la Sud de Golemso (căci sunt în mod complect întrerupte mai la Nord comunicațiile telegrafice) și transmis la Londra prin generalul șef sir Redvers Buller. 100 Diavolul paviment Roman de Carolina Invernizio PARTEA A CINCEA Perdută.— Calea zeului.— Chmul nevinovaților IX «Berta a comis crima pentru a fi a d-tase. Celesta ar fi comis alte crime pentru a’șî resbuna asupră-țî. «Insă în momentul când resbunarea mea era să se săvârșească, era cât pe-aci să fiu descoperită și atunci, mam apucat de mnica barcă de scăpare care-mi rămânea... Se întrerupse pentru că văzu pe Valente făcând un pas spre ea. Insă contele’l opri. — Așteaptă, îî zise, această femee o ține înainte cu țesătura de minciuni, nefiind satisfăcută de tot răul ce a făcut până acum sărmanei Gilberta , vezî cum calcă pe cadavrul ei. — N’ai grijă, am s’o fac e, să i’l respecteze, zise Valente cu un așa ton încât paraliză pe nenorocita care crezu că o să-și piardă mințile. Du-te, Renzo. Contele e și fără să mai zică nimic, fără să mai arunce o privire Gilbertei. Aceasta aflându-se în fața bărbatului său, care crezuse totdeauna în ea, care în curs de cinci ani o înconjurase de adorațiunea cea mai desăvârșită, care era tatăl fiului sed și unica dragoste ce făcea să-î vibreze încă fibrele inimei, căzu în genunchi și-și împreună mâinele. — Iertare ! Iertare !... Dînsul se dete îndărăt cu un gest de dispreț. — Crezi că vreau să le omor ? zise dînsul cu răceală. Te înșeli. Dacă d-ta m’am lovit în singurul med amor, dacă din causa d-lale, o nobilă și curată creatură, nevasta mea, mama copilului meu, și-a perdut mintea și s’a ucis, ed sunt aproape tot așa vinovat ca și d-la. «Nu pot să uit noaptea ce am petrecut cu Celesta curtezana... Nenorocita se târî pe covor spre dînsul. — Iertare, iertarea repetă ea. Ucide-mă, căci merit moartea, dar nu me face să înebunesc tăgăduindu-mi identitatea. Dacă pentru alții am fost Berta ucigașa, Celesta curtezana, pentru tine n’am fost decât Gilberta, nu sunt decât Gilberta, nevasta ta, care în curs de cinci ani a trăit de dragostea ta, care te-a adorat și te adoră, care a căutat să se ucidă mai curând decât să fie disprețuită, blestemată de tine. D. Gorzano stătea nemișcat, rece, aspru. — De unde ai învățat să scornești atâtea minciuni? exclamă dînsul. Dar nu ți-aș da nici o băgare de seamă dacă n’ai ultragia memoria unei sfinte, a cărei imagine va exista întotdeauna curată în inima mea, a unei sfinte care a avut fatalitatea d’a semăna la chip cu d-ta. Gilberta, nevasta mea, mama copilului meu, n’ar trăi aci, sub un nume fals, întreținută de un altul. — Râsul acesta m’a luat cu forța, zise Gilbert», și ed lam urît întotdeauna, îl urăsc încă de și e mort. Dînsul voia să mă facă și te dit, pe când ed pentru tine singurii scferiam presența și m’am întors la Turin. «Iertare, Valențe, iertare. Nu, către tine n’am fost vinovată. Te-am iubit atât de mult... și le iubesc încă într’atâta că aș fi fericită să mor de mâna ta. Valente rămânea nepăsător. — Sunt d’ajuns minciunile; știi că sunt de prisos cu mine care te cunosc bine, Celesta. Dînsa sări în picioare ea stăpânită de o durere groaznică. — Mered Celesta? Nu, sunt Gilberta... Gilberta, nevasta ta. «Fiul tăd e și al meu și nu vreau ca o altă femeie să aibă mângâierile lui, dragostea lui. Inapoiază-mî fiul, înapoiază-mi dragostea ta, sau omoară-me ! Valente zîmbi cu amar. — Ia seama, Celesta, dacă slăruește în nebunia d-tale, dacă continui a te încerca să treci drept Gilberta, să 'i ofensezi memoria, săntă tuturor, înțelegi, alunei nu veî mai avea a face cu noi, ci cu tribunalele înaintea lor va trebui să dai seamă de crimele d-iale și denunțările, minciunile ce veî spune nu vor alunge de loc pe nobila copilă, care a devenit nevasta mea, mama copilului med care va păstra întotdeauna pentru acea moartă un cult înalt. Să te ucid eu ? De ce ? Nu vreau ca fruntea curată a fiului med să fie pătată de sângele unei curtezane. Valente se întoarse spre ușă. Insă Gilberta se repezi după dînsul, îl apucă de braț și ziss cu un accent convulsiv. — Eî bine, eu sunt Celesta curtezana, nu voi mai tăgădui, voi lăsa în pace pe Gilberta, dar iubește-mă, iubește-me. Uite, nu mai am mândrie, nu me mai răsvrătesc, cedez, me voi ucide dacă vrei, însă, dă-mîîncă o sărutare, ultima. Valente stâtea nesimțitor, înghețat. — Dacă ași face asta, m’aș crede cel mai ticălos om, aș aduce cel mai groaznic untragiu acelei sărmane moarte pe care o respectez. Adio, Celesta, n'o să mă mai revezi niciodată. Insă nenorocita se apuca de dinsul, nu voia să-l lase să plece. — Valente, Valente, fie-ți milă, nu pleca, nu vezi că sunt aproape să înebunesc ? D. Gorzano zîmbi și clete din umeri. — O femeie care a avut omragiul să ucidă pe omul care o iubia, pe tatăl copilului seu, o femeie care atâția ani s’a tăvălit în noroid, în minciună, nu va înebuni pentru un lucru atât de mic, ea nu merită milă, ci dispreț și oroare. Și smucindu-se din manile ei eși’din salon, în vreme ce Gilberta cădea pe covor plângând, sughițând și chiemându’l cu voce stinsă . — Valente ! Valente ! Insă d’o dată glasul i se schimbă în horeatură, ochii i se holbară de spaimă. Portiera se despicase și baronul Ivan, cu figura sinistră, ca a unui spectru, stătea înaintea ei. Ziua următoare ziarele se vindeau foarte mult în oraș, pentru că vînzători strigau: Crima și sinuciderea de ero 1 «Gazeta de Turin» sena următoarele : «De câtva timp locuia în Turin baronul rus Ivan Lenski cu o tînără femeie de o frumusețe minunată, pe care elegantele noastre o recunoscură drept o anume Celesta, o svînturată misterioasă care în reunirile lumei nopturne tăcuse să se vorbească mult de ea. «Baronul prezintase pe aventurieră ca pe nevasta sa și mulți îl crezuseră. Eleganta pereche era văzută adeseori în trăsură la plimbări precum și pe la teatre, părea că se află în luna de miere. «Ieri, pe la două ore după amiază, câteva focuri de revolver și țipete de ajutor atraseră pe vecini și trecători în apartamentul rusului. «Ușa era deschisă și bătrâna cameristă și dupî servitori strigaci spăimântați într’o italienească smoala : «— Săriți ! Doamna a fost ucisă ! Domnule nebun ! Săriți ! «Lumea se repezi în casă și curând se află în salon, unde se petrecuse tragedia. «Spectacolul ce se prezintă înaintea ochilor tuturor era de nedescris: «Camera era în cea mai mare desordine. Scaunele, mesele erau răsturnate, vasele artistice erau sparte, o oglindă mare era crăpată pe la mijloc. «Pe covor, cu capul prefăcut într’un amestec de sânge și de materie, era întins cadavrul Celestei .La o mică distanță, era cadavrul rusului care strângea încă revolverul în mână. «Dînsul ’și trăsese un glonte în inimă și rămăsese ca trăsnit. «Ochii lui deschiși, sticloși, păreau a fixa încă cu amenințare pe nenorocita căzută sub lovituile lui. «Din primele cercetări s’a constatat că Celesta fusese lovită de patru gloanțe în cap, după o luptă groaznică între ea și ucigaș. «Se vede că rusul era gelos de femeea care’î aparținea și că dînsul nu știa că ea fusese o curtezană cunoscută de societatea turineză. «Baronul o scăpase de un pericol și Celesta devenise amanta lui. «Ea însăși dorise ca să vie împreună să se stabilească în Turin și se zice că nenorocita nu’și lăsase obiceiul de odinioară și că în lipsa baronului primia și alți amanți. «Rusul a fost înștiințat de aceasta și nimeni nu va cunoaște scena petrecută între dînșii, însă e sigur că din acea scenă a resultat tragedia care i-a costat viața pe amândouă. «Bătrâna cameristă și cei doi servitori ai rusului par dădănciți de durere, pentru că iubeau mult pe stăpânul lor, pe care-l serveau de mai bine de 20 de ani. «Dînșii au mărturisit că baronul, de la moartea mamei sale, nu mai era în toate mințile și că adesea ori comitea ciudățenii. (Va urma).