Universul, august 1900 (Anul 18, nr. 209-239)
1900-08-01 / nr. 209
Condamnați lucrând pe stradele Pekingului.— (Vezi explicația). Calendar pe anul 1900 Ortodox Luni, 31 Iulie. — Sf. Evdochie. ("«Iulie Luni, 13 August —Ipolit Soarele răsare 5.00 ; apune 7.09 ‘zi’te. București, 13 Iulie. Marile Pateri in China Ziarul «Kölnische Zeitung» a anunțat zillele trecute numirea generalului Waldersee ca comandant suprem al trupelor internaționale din China. Această știre a fost pretutindeni primită cu satisfacțiune. Generalul Waldersee e considerat ca unul din cei mai distinși tacticiani din ii succesele ce le-a repus 127 ® sunt universal cuun orice caz, și aceasta merită în deosebi atenția noastră, faptul că generalul Waldersee a fost pus în capul armatelor din Extremul Orient dovedește că între Puteri există o comunitate de vederi, dacă nu absolută, cel puțin relativă. Și această veste este cu atât mai îmbucurătoare cu cât în momentele de față circulau svonuri deosebite. Se spunea că înaintarea spre Peking, fixată pentru 1 August, fusese întârziată nu numai din causa neînțelegerilor dintre generali asupra unui comandant suprem, neînțelegeri de mult cunoscute, dar încă din cauza imposibilităței guvernelor de a lua o comună decisie. Se spunea că Anglia se desparte de celelalte State, că voești să lucreze singură, să pui ia în aplicare politica numită de d-nul Chamberlain «splendidisolation». Alegerea generalului Waldersee, dovedește că nimic din toate acestea nu e adevărat. Știm că sunt în China prea multe interese comune, pentru ca înțelegerea să țină până la sfârșit , pentru moment însă pericolul comun și soarta negațiunilor unește puterile. Rusia și Japonia care au avut astă toamnă serioase conflicte cu privire la Corea, se înțeleg admirabil și Și mai în toate bătăliile soldații Ruși lupta alături de cei japonezi. Situațiunea în Extremul Orient a făcut în ultimele săptămâni puține progrese. De când au ocupat Tientsin, trupele internaționale stau pe loc și amiralii, fie că se ceartă pentru șefie, fie că se tem de numărul prea mare de chinezi, lasă legațiunile din Peking și europenii ce au căutat adăpost între insele, în cea mai critică pozițiune. Chinezii, pe de altă parte, consideră războiul ca declarat și se pregătesc de luptă. Imperăteasa-mamă a înțeles că apelul la Puteri nu a făcut nici un efect și Li-Hung-Ciang a priceput că manoperile lui nu mai inspiră nici o încredere. Din Europa toate țările trimit trupe , Germania în deosebi a luat lucrurile în serios. împăratul Wilhelm a asistat la plecarea tuturor soldaților, a lucrat în persoană la organizarea corpurilor de expedițiune și a rostit o serie de cuvîntări foarte categorice și foarte comentate. El a luat la început inițiativa acțiunei energice în contra Chinei, el a indicat în cuvîntarea sa din Wilhelmshaven drumul ce trebuia urmat, azi tot el a pus capăt indecisiunei Puterilor și ridicolelor rivalități pentru comandament, alegând un om a cărui competință e universală și a cărui pozițiune e prea înaltă pentru ca o discuție sa mai poată avea loc. Prin alegerea generalului Waldersee chestiunea atât de compusä a Extremului Orient se limpezește puțin. Intr’adever, când Puterile au hotărît o acțiune comună în China ele recunoșteau necesitatea măsurilor energice, dar nu știau cum să le pue în practică. Se faceau alune numai frase, asupra salvărei civilisațiunii moderne, asupra pericolului galben și prea puțin se spunea în ce mod se va salva civilizația și în ce mod se va conjura pericolul galben. Evident că aceasta nu împedică ca armonia perfectă să fie absolut nestabilă, evident că în ziua în care, după cum zicea Wilhelm II, steagurile tutelor Puterilor vor fi împlântate pe zidurile Pekingului pentru a dicta pacea europenilor, evident că în acea zi dificultățile vor reîncepe. Atunci va fi chiar momentul cel mai critic, atunci conflictele între europeni vor fi de temut. A circulat svonul că Anglia lucrează în afară de restul Europei; acest svon nu e încă exact, dar va putea deveni exact peste câtva timp. Marea Britanie a făcut enorme sacrificii de persoane și fie bani în Transvaal și îi vine foarte greoi să se încurce într-un nou războiu cu atât mai mult cu cât primul nu e terminat și imobilizează încă toate trupele ei. I-ar veni deci mult mai bine să se unească cu China, să trateze cu ea amical și să garanteze fără a expune un singur om toate interesele cololosale ce are în basinul Yang-Ce-Kiangului și la Shanghai."Să nu uităm că o asemenea politică ar înfățișa pe Englezi ca amici Chinezilor și ar ușura mult situațiunea lor pe viitor. Dacă acesta e planul marchizului de Salisbury, Puterile vor putea considera punerea lui în aplicație ca punctul de plecare al tuturor desbinărilor. Statele Unite, care n’au nici o sferă de influență de apărat, vor urma poate același exemplu și Rusia, Franța, Germania și Japonia vor remânea singure în fața pericolului. Iată tot ce putem vedea azi din aspectul ce iau evenimentele, iată tot ce putem întrezări în atât de încurcata chestie a Extremului Orient. I. G. D. tr’un anumit loc și săi lase acolo patru zile și patru nopți, căci altfel fiul său nu poate fi vindecat. Büssing dăduse d’abia cheia cerută, când fu cuprins de o mare indispoziție și de un somn de neînvins. In curând el nu mai putu să priceapă ce se petrece în jurul lui. Când se deșteptă după trecere de mai mult timp, văzu că țigăncile dispăruseră. Cercetând sertarul, constată cu mâhnire că suma de aproape 400 mărci care fusese depusă acolo, a dispărut și ea. E lesne de înțeles că cele două țigănci amețiseră cu vr’o buruiană pe naivul agronom, spre a’i sfeterisi banii nesupărate de nimeni. l’i simi cerere de naturalizare a unuil chinez Se știe că aci în Germania cererile de naturalizare se adresează prefecturei de poliție. Prima cerere de acest fel făcută de un chinez a fost aceea a unui negustor, care e stabilit de 24 ani în Berlin. El face de mulți ani comerț cu mărfuri și diferite articole din China și Japonia. In timp de 24 ani, chinezul a purtat coada sa și costumul său național. Numai teama de insulte și de maltratări în urma recentelor evenimente din China l-a îndemnat acum câteva săptămâni ca să-și taie coada și să pue un rând de haine europenești. Pe când chinezii în general nu petrec decât câțiva ani în afară de imperiul ceresc acesta face excepție și cere ca să fie încetățenit. Până acum nu se cunoaște încă resultatul demersului său. «O bună gospodină» O femee din Hamburg, pentru ca să-și satisfacă dorința ei de lux, a silit pe fiica ei adoptivă ca să cerșească. In fiecare dimineață și seară, ea trimitea,pe fiica aceasta adoptivă ca să cerșească, și cu banii pe care îi câștiga, se îmbrăca în mod luxos. In zilele acele când mica fetiță nu aducea bani în de-ajuns, femeea o batea în mod cumplit, făcându-i chiar rane pe corp. Țipetele sărmanei fetițe se auzeau până în vecinătate. Aceste scene repetându-se în fiecare zi, interveniră vecinii. Brutala femee a fost arestată, iar copila a fost luată pentru îngrijire de către primăria locală. Meyer. (Coresp. part. a ziar: «Universul») Berlin, 27 iulie. Situația politică Cercurile politice apreciază foarte mult numirea mareșalului general-conte de Waldersee, ca șef suprem al trupelor internaționale din apele Chinei. Bătrânul mareșal, pe lângă că este un mare strateg, este și un foarte abil diplomat. Ținta sa de căpetenie va fi nimicirea forțelor militare ale Chinei și ocuparea orașelor principale unde vor staționa în mod permanent trupe internaționale, pentru menținerea liniștei și siguranței publice în imperiul ceresc. Contele Waldersee, care este persona grata pe lângă împăratul Wilhelm, va avea puteri discreționare. El va comanda în China trupele, și la caz daca lucrurile vor ajunge la pace, tot el va dicta condițiunile. Ca dovadă că el este un om la înălțimea chemărei sale, este faptul că a fost felicitat până acum de împăratul Francisc Iosif, de Țarul Rusiei și de către regele Italiei Victor Emanuel III. Prin cercurile politice de aici se crede că îndată ce contele Waldersee va ajunge în China, operațiunile războiului vor lua cu totul o altă față. Descântece țigănești Două țigănci au comis cu o dibăcie rară un furt îndrăzneț la Calsper, lângă Oldenburg. Ele veniră la bătrânul agronom Büssing, spre a «descânta» pe fiul lui care borește de mult timp. După o mulțime de ceremonii mistice, ele declarară bătrânului că trebue să depue cheia de la sertarul în care 'și ține banii în — ———, «m».—---------Din Istoria Secolului IM 33. Iulie (1398) Contele Muraviev, cancelarul Rusiei, trimite Puterilor europene circulara prin care Țarul propune o înțelegere în privința unei dezarmări generale sau cel puțin a unei micșorări a armatei. ---------------------------------——• Din viața rapid Herls Regelui Umberto îî placeau mult exercițiile fizice și, pe când lucra într’o zi în grădina sa, doctorul Laggione îî făcu o mică observație, recomandându-l să nu obosească prea mult. — Aceste exerciții musculare, respinsă regele, ’mî fac mai bine ca toate prescripțiunile d-tale; d-le doctor, eu mă simt foarte bine. Adevărul e dFd-ta vezi un concurent în toate exercițiile mele. Ești egoist, doctore. Și regele începu să rîză cu hohote.* » * Regelui nu-i prea plăcea teatrul. Când era întrebat că de ce nu-i place teatrul, răspundea : :— Toată ziua sunt împiedicat să mă mișc o singură clipă fără sa fiu silit să fac pe «Suveranul». Vreau deci să mă odihnesc seara. * * * Regele îșî împărțea timpul între Roma și diferitele reședințe, pe cari le avea în Italia. La Roma el petrecea 5—6 luni. Aceasta era perioada oficială și oarecum diplomatică a existenței regale. Deși monarhalui îi plăcea viața simplă, lipsită de etichetă, scularea de dimineață și culcarea de vreme, el era silit, la Quirinal, ca să jertfească mult timp funcției sale de șef de Stat. El nu da totuși decât o recepție la 20 Decembrie, 2 baluri mari în timpul iernei și câteva audiențe solemne, atâta tot. El simțea mare plăcere să iasă din palat la 6 dimineața, să se ducă la dresarea cailor de călărie, apoi să facă o mică plimbare înainte de a se ocupa de afacerile de Stat. După amiază se arăta puțin la Corso și parcul vilei Borghese, locul de întâlnire al sumei elegante din Roma. In timpul acestor plimbări scurte și regulate în Roma, Umberto I purta de obicei 1l haine civile, redingotă și joben, marea ținută de general fiind reservată pentru recepțiile oficiale și călătorii , căci regele călătoria mult prin provinciile Italiei. Inaugurarea unui monument, deschiderea unei școale, un concurs de agricultură erau pentru el pretexte îndestulătoare spre a-și mobiliza curtea și a o duce de la Milano la Palermo și de la Veneția la Neapole. In toate aceste călătorii, el era adăpostit în numeroasele castele ale coroanei. Turin, Milan, Veneția, Florența Neapole și Caserte aveau astfel apartamente pururea gata pentru Suveranul nomad. Dintre toate reședințele, Monza’ plăcea mai mult, ca și reginei Margareta. In fiecare vară, cei două Suverani se duceau să se odihnească, la umbra copacilor nenumărați din acel frumos domeniu. ’ -----------------------------------------Din viața regelui Carol AL ROMÂNIEI NOTELE UNUI MARTOR OCULAR — 1 . 17 © XIV C&Istorie în D Dobrogea.—Noul negocieri asupra Arab-Tabiei și asupra rescriiipirarei căilor ferate . 28 Noembrie. — Aniversarea luărei Pievnei — Prințul asistă la un serviciu divin în mica biserică de pe dealul Spirei, primește defilarea detașamentelor înșirate acolo, apoi se duce la cazarma Malmaison unde de asemenea defilează pe dinaintea Sa artileria, cavaleria, trupele de geniul și elevii școalei militare. După depeșile sosite din Berlin, cei de acolo nu sunt dispuși să primească amendamentul Camerei la convențiunea căilor ferate , așadar s-au arătat justificate temerile prințului când a aflat despre desbaterile de ero ale Camerei Seara se dă la palat un prânz militar la care prințul ridică un toast pentru vitejii în viață și pentru cei morți, din ultimul resboiu. 29 Noembrie. — Guvernul german este foarte iritat de votul de alaltă ero al Camerei și refuză de a primi convențiunea modificată. Generalul prinț Ghica telegrafiază din Petersburg cu data de oră : «Azi ziua aniversară a luăreî Plevneî, s’a dat la palatul de iarnă un prânz la care am fost invitat. Majestatea. Sa, după ce a rădicat un toast pentru cei doi șefi și pentru cele două armate aliate cari au luat parte la acest resboiu, m’a însărcinat în deosebi să aduc acest toast la cunoștința A. V. Regale». împăratul Rusiei trimite părechea prințiare următoarea dedesă : «Bine-voiți a primi sincerile mele mulțumiri, pentru felicitările Voastre cu ocazia memorabilei aniversări a luăreî Plevnei. Prințul Ghica Ve va a adus în cunoștință că bând în sănătatea armatei mele, am băut de asemenea în aceea a Voastră și a bravelor voastre trupe cari au contribuit într’un mod așa de strălucit la biruința finală asupra lui Osman Pașa. Dumnezeu să veghieze asupra Voastră !» In Petersburg domnește mare emoțiune din cauza amenințarei nihiliștilor d’a arunca în aer pe împărat d’împreună cu palatul de iarnă, amenințare pe care au făcut-o prin proclamații tipărite. 1 Decembrie.—Seara vine la prinț ministrul Sturza și’I spune că girantul consulatului general german, d. de Rotenhan, a fost însărcinat de guvernul german să îxprime nemulțumirea sa pentru modul în care a apărat în Cameră cunvențiunea încheiată de dînsul. Sturza crede că, în fața acestei învinovățiri, e dator să’șî dea demisiunea. Prințul i-o respinge. 2 Decembrie. — Prințul Carol scrie tatălui său : «In ajunul aniversarei luăreî Plevneî s’a votat de Cameră convențiunea rescumpărărei căilor ferate, cu modificarea cunoscută. «Insă speranța că prin acest vot se încheie acea lungă periodă de desamăgire după gloriosul nostru războiu, a fost zadarnică, deoarece în mijlocul serbărilor date în onoarea armatei mele a sosit din Berlin știrea că legea modificată este neacceptabilă ! «Se declarase reprezentantului nostru, la cancelaria imperiului, că nu numai că România nu are de contat pe bună-voința Germaniei, dar că va avea de suferit consecințele procedurei sale ! «Această amenințare a produs o impresie penibilă asupra miniștrilor mei, însă pe mine m’a atins foarte puțin, deoarece de data aceasta eram în dreptul nostru și n’am făcut altceva decât să ne apărăm interesele. «Dacă bancherii din Berlin sunt nemulțumiți de schimbările făcute în convențiune, aceasta dovedește că noi am pus degetul pe rană și că temerile noastre în privința strămutărei sediului societăței nu erau întru totul nefondate. «Dacă am fi primit convențiunea, așa cum era și s’ar fi produs în urmă o neînțelegere, aceasta ar fi avut urmări grave pentru mine personal, deoarece era o a doua ediție a afacerei Strussberg. «Avem opiniuni scrise de ale jurisconsulților germani, între care și aceea a consilierului de justiție Wilmowski, frate cu consilierul de cabinet al împăratului; ele au fost prezentate Camerei și rezultă din textul lor că strămutarea sediului societăței la București nu e contra codului comercial german. «Insă bancherii voiesc să țină sediul în Berlin, pentru ca, în calitate de membri ai consiliului de supraveghere, să exercite și în viitor puternica lor influență asupra exploatării căilor ferate române. «Din contra, noi voim sediul în București, pentru ca lichidarea societăței să se poată face mai repede; și astfel interesele noastre se potrivesc cu acelea ale guvernului german care dorește foarte mult ca întreaga istorie a căilor ferate să se termine pentru totdeauna. «Răscumpărarea căilor ferate, care e a fi prea puțin populară, trece acum prin pericolul d’a cădea la Senat. Prin aceasta, stațiile noastre cu Germania ar firinuu totul încordate. «Dacă la Berlin s’ar face o presiune asupra bancherilor, dînșii s’ar supune voinței cancelarului și acționarii i-ar urma. «Cu lupte și cu greutăți sunt deprins; ceea ce mă mâhnește însă cu deosebire pe lângă nouile complicații cari se arată la orizont, este disparițiunea speranței despre o apropiată revedere. Eu prevăd un conflict cu Germania, un conflict care va provoca o criză așa gravă în urmările ei încât vom fi cu totul paralizați. «Singura concesiune care s’ar putea face, ar fi ca bancherii să se oblige a strămuta sediul la București după câteva luni. «Mi se pare că a venit momentul când împăratul poate să rostească cuvîntul seu puternic, și asupra lui Bleicluoder acest cuvînt va avea efect. «In tot cazul, împăratul trebue să fi fost informat despre apropierea vijeliei care va tulbura relațiile reciproce dintre ambele țări. Aci emoțiunea e deja foarte mare. «Avem un ger uscat, fără zăpadă, ceea ce e roü pentru semănături. «Cu ocazia ultimelor aniversări, a ordinului sf. George și a luării Plevnei, a avut loc un schimb de depeșe cordiale între mine și împăratul Alexandru și marii duci, precum și generalii ruși». 3 Decembrie. Depeșile din Berlin devin așa de amenințătoare, încât miniștrii sunt consternați. Guvernul german cere ca Senatul să respingă modificarea făcută convențiunei de către Cameră, așa ca să se poată face posibil un nou vot al Camerei. Situația e foarte gravă. 4 Decembrie. — De dimineață prințul prezidează un consiliu de miniștri. Toți miniștrii sunt de părere că votul Camerei trebue să rămână neatins. La orele 11 jum. prințul primește adresa Senatului. Ea e citită de d. Ghica, președintele Senatului. Prințul mulțumește Senatului pentru asigurarea devotamentului său și declară că România, în simțământul de dreptate al Puterilor mari, așteaptă grabnica recunoaștere a independenței sale. Atunci va fi scăpat de ultimele greutăți exterioare și va putea să se consacre întru totul la îmbunătățirea administrației interne și a organizare! Dobrogei. Reprezentantul german d. de Rotenhan are seara o audiență la prinț; el are însărcinarea de a comunica prințului că buna-voința împăratului Germaniei pentru România va înceta, dacă convențiunea căilor ferate nu se restabilește în forma de mai înainte. Prințul Carol răspunde că însuși Rotenhan a trebuit să se convingă de uriașa greutate a acestei afaceri; de altfel, s-ar ajunge curând la o soluțiune satisfăcătoare dacă guvernul german ar garanta pentru strămutarea sediului Societăței la București. (Va urma). CRONICI FEMENINE Cusătoriile chinezești IV In această cameră i se ia miresei pentru ultima oră coroana de pe cap. Mireasa este frizată de către servitoare în fața viitorului ei soț, care se delectează admirând farmecele ei. După aceea se servește ospățul de nuntă, la care iau parte numai mirii. Mirele poate să mânânce după pofta inimei, pe când mireasa nu trebue să guste de loc, ci stă zîmbind, privind în ochii viitorului ei soț. In timpul acestui ospăț servitoarele intonează un cântec potrivit pentru masă și nuntă. După terminarea ospățului mirele și mireasa se reîntorc în salonul de recepțiune, unde se adună toate rudeniile. Mirii se pleacă în fața tuturor acelora, cari sunt mai în vârstă ca el. Cei mai tineri se închină în fața lor. După aceea rudeniile mai bătrâne se ridică de pe scaune și încep a critica calitățile și defectele miresei, care în tot timpul acesta nu trebue nici să rîdă, nici să plângă, ci să stea foarte serioasă. A doua zi d-seara Wu Kin- jong se numește doamna Tsing- Kling-bum și poate ca să înceapă a împleti «trandafiri» cerești în viața ei pământească. Seara rudeniile mirelui fac o serenadă miresei, nu după regiciele muzicale, ci fiecare țipând și sbierând în felul său. Numai după patru săptămâni noua soție are permisiune să facă vizită rudeniilor ei. Și în China ca și la noi sunt căsătorii fericite și nefericite. Cu toate acestea, după cum spun statisticii, numărul căsătoriilor fericite întrece pe acela al celor nefericite. Femeea care naște mulți copii este foarte mult prețuită de soțul ei. Copiii primesc un nume provizoriu, pe care-l poartă până la vârsta adultă. La 20 de ani tatăl e dă un nume definitiv, pe care îl poartă până la moartea lor. Fetele sunt atât de puțin considerate, încât sunt numerotate după vîrsta lor. Ele sunt chemate după numărul pe care-l poartă până când se mărită. Olimpia»-------------«—■ • -----------—» și mai puternică se cere încă ceva, și acel ceva e de o importanță considerabilă, anume : încrederea bolnavului în medic. Aceasta este un fapt așa de adevărat, încât pot afirma de la început că medicul, care nu va ști să inspire o bună doză de încredere clientului său, chiar dacă acel medic ar administra cel mai eficace remediu, bolnavul rămâne tot bolnav, căci de multe ori el nici nu execută prescripția medicală. Deci nu trebue să fim surprinși când același client consultă un alt medic, pare -i prescrie exact același medicament în urma căruia se vindecă, deoarece «încrederea în medic,» cum zice adese ori eruditul profesor d. dr. I. Thoma Thomescn, constitue jumătate din vindecare, după cum încrederea soldaților într-un mare general însemnează o jumătate victorie». Ca o consecință a acestor considerațiuni se impune întrebarea: Ce trebue să facă medicul ca să obțină încrederea clientului ? Pentru a răspunde într-un mod complect la întrebarea de mai sus, ar trebui poate să fac un adevărat studiu psihologic asupra raporturilor dintre medic și client, căci multe și felurite sunt caracterele celor bolnavi, cari vin să ceară ajutorul medicului. In linie generală iată cum trebue să fie ținuta, atitudinea și expresia figurei medicului în fața bolnavului: Ținuta să fie demnă, adică îmbrăcăminte corectă și severă, curat îmbrăcat, fără a fi luxos; atitudinea bine-voitoare ; expresia figurei serioasă și amabilă, nici veselie, nici aer mohorît să nu arate, iar ascultând plângerea clientului nu trebue să lase a se vedea altceva decât atențiune și nimic mai mult. Vorbirea medicului să fie fermă, fără ezitare și deslușită, scurte și lămurite să fie chestiunile adresate bolnavului. Examinarea corporală să fie cât mai complectă : din creștet pânan tălpi, altfel cu greu va putea afli medicul suferința de care este afectat clientul său. (Am în vedere bine înțeles boalele interne, și unele boale chirurgicale, căci nu pentru orice boală trebue să puricipe client de sus și până jos). După ce s’a procedat cu băgare de seamă la analiza și apoi la sintetizarea simptomelor ce pacientul prezintă, medicul va căuta să dea cel mai onest și mai folositor consiliu clientului său, să-l încurajeze prin cuvinte înțelepte, să-i ridice moralul, făcând să i se pară boala mai puțin gravă decât îșî închipue dânsul. Nu e nevoe să producem, în scop de a specula, alarmarea imaginației bolnavului deja sdruncinată prin suferință, nu trebue să speriem pe acei cari vin să încredințeze mâinilor noastre ceea ce dânșii au mai scump, viața lor. Așadar medicul care va ști să susțină puterea morală, să convingă, să inspire încredere cu alte cuvinte clientului șefi, acel medic mic va fi stăpân pe voința bolnavului, îl va vindeca de multe ori chiar dacă i-ar administra o pulbere inertă.Am în vedere aci unele boale ce stau mai mult în imaginație decât în substratul organic). A susține și fortifica cerebrațiunea bolnavului este un fapt capital (în sfaturile ce medicul dă clientului său), deoarece un sistem nervos (moralul) sdruncinat poate conduce la boale foarte grave ca boale de ficat (se știe că în urma unei mari supărări cineva poate căpăta gălbinare, de piept, de stomac, boale nervoase etc... Dr. Eracle Sterian. (Va urma) Comandantul suprem al trupelor internaționale din China. In sfârșit Puterile au căzut de acord în privința comandamentului trupelor internaționale din apele Chinei, alegând ca șef pe mareșalul general Alfred, conte de Waldersee.. Contele de Waldersee s-a născut la 8 Aprilie 1832 în Potsdam, ca fiu al generalului de cavalerie Francisc conte de Waldersee, care mai târziu a fost guvernator al capitalei Berlin. La vârsta de 18 ani a fost numit sub-locotenent, iar la 1862 căpitan. La 1866 a făcut campania contra Austriei ca ofițer de stat-major. La 1870 a fost avansat la rangul de locotenent-colonel, la 1871 colonel, iar la 1876 general de brigadă, la 1882 general de divizie, în care calitate a stat până la anul 1888, când a fost numit în locul mareșalului conte Moltke, general de cavalerie. La 2 Februarie 1891 a fost avansat la rangul de colonel general al cavaleriei. La 28 Martie contele Waldersee a fost numit inspector general al armatei, așa că în cazul unui războiu el va comanda 5 corpuri de armată. Acum dirijează operațiunile militare ale trupelor aliate în China. Mareșalul general Alfred, conte de Waldersee CRONICA MEDICALA Doctorul și bolnavii De nouă ani de când am îmbrățișat cariera medicală, în contactul zilnic cu bolnavii, am căutat printr’un fel de autoeducațiune să mă deprind cu modul de purtare al clienților față de mine pe de-o parte, iar pe de alta să-i deprind pe aceștia cu purtarea mea față de dinșiî, fapt ce m’a condus la câteva concluzii folositoare, cred, atât pentru medic, cât și pentru bolnav-Astfel, fără îndoială că factorul principal care stabilește legătura între cei’alțî douî—medic și bolnav — este boala. Dar pentru ca această legătură să fie Condamnați la oraș din stradele Pekingului — Vezi ilustrația — In China, condamnații sunt întrebuințați în orașe la diferite lucrări publice, precum : curățirea stradelor, facerea de canale, săparea de șanțuri, etc. Gravura noastră înfățișează un convoiu de osândiți, scoși sub escortă din temnițele Pekingului, spre a curăța stradele capitalei imperiului. "cronica Profesorul Zevzecescu Zăpăceala este privilegiul comun al tuturor bărbaților savanți; dar aceea a profesorului Pevzecescu întrecea pe a tuturor colegilor săi. Afară de aceea nu mai era finer și cu trecerea anilor răul creștea. Nu e mirare deci că studenții îî jucau multe renghiuri. Ce e drept nu erau mulți, dar năbădăioși în toată puterea cuvîntului. De aici se explică că profesorul Zeuzecescu cunoștea pe fiecare din auditorii săi. Intr’o zi unul dintre studenții de anul 1 făcu următorul plan genial: Cel douisprezece studenți, ascultători ai profesorului Zeuzecescu, toți fără barbă și mustăți, aveau să lipsească in corpore, rugând a o lua locul 12 studenți din anul ultim, unii cu mustăți, alții și cu barbă. Așa s’a și făcut. Punctual ca in totdeauna, la 9 fără cinci minute profesorul Zevzecescu trecea cu pași măsurați pe coridorul universității, și cu un aer plin de dignitate deschise ușii sălei sale de curs și se așeză pe catedră. Cât de mare fu însă mirarea sa când se văzu față în față cu o pleiadă de tineri cu mustăți și barbă. Zăpăcit se uită la ceasornic; acesta mergea bine și arăta întocmai 9 ore și 5 minute. Studenții de asemenea îl priveau uimiți, zăpăceala sa creștea, până când în tine o luă la fuga afară. In coridor se opri și privi ușa clătinând din cap. După aceea plecă mai departe, se uită prin gaura broaștei de la mai multe uși, apoi începu din nou să-și clatine capul sau cărunt.. Intr’aceea se apropie rectorul. —Ce aî astăzî ? întrebă acesta, frapat de purtarea lui Zevzecescu. — Lucru ciudat, foarte ciudat ! răspunse acesta. Nu știu, ce a cu mine. De aproape treizeci de anî frecventez universitatea și astăzi nu mî pot găsi sala da curs 1 Cornelia. Premianții Conservatorului George Madan Fiu de mazîl din Basarabia mare. Născut la 1874 în satul Trușenî din codrii Bacului. Studiile secundare și le-a făcut în Chișineu. Fu eliminat din clasa șeasea pentru apriga propagandă naționalistă ce o făcea printre colegi. Nepermițendu-i-se să-șî mai urmeze studiile în nici o școală din Rusia, trecu într’o noapte de Noembrie în tot Prutul cu ajutorul unor contrabandiști. Prin intervenția d-lor B. Hasdeu și dr. Istrati fu primit în liceul Sf. Sava din București. La 1897 intră în Conservator, înscriindu-se la clasele de canto și declamație. Nevoile vieței răpindu-i aproape tot timpul, se retrase de la canto, urmând numai declamația cu d-nul profesor C. Nottara. A terminat cu succes anul acesta Conservatorul, fiind clasificat de comisiunea examinatoare întâiul la dramă dintre elevi. La examen a interpretat o scenă din drama «Jidovul polonez» iar la producția generală o scenă din «Jean Vianne !» -------- -Asasinarea regelui Italiei — Prin poștă — Ziarul «Lombardia» scrie : «Doctorul Savio, consilier comunal din Monza, a confirmat că e uimit de robustimnea fenomenală a regelui Umberto. Acest doctor a adăugat: — Eu care am fost cel d’ântâi care am văzut despuiat corpul lui Umberto nu ’mî-ași fi închipuit după paloarea și după fața lui de a-l găsi așa de robust confirmat. Asigur că rar în cariera mea de medic am văzut o asemenea musculatură. Aceea era o constituția a unui om care trebuia să trăiască mult, dacă revolverul unui așa om nu ar fi ucis.»* * * La sosirea cadavrului la Pantheon, când maestrul de ceremonie contele Giamotti rugă pe regele Victor de a intra în templu, tînărul rege rămase perplex. Părea că vroia să spună: «Dar nu trebue ca eu să intru cel dinteiü...» Cuvîntul îî rămase în gâtlej. El făcu apoi un semn de energie și intră în templu înainte de cadavru.* * * La Ticin (Italia) a fost arestat un dom foarte elegant care a declarat că e anarhist și care lăuda pe ucigașul regelui Umberto. El a zis la început că se numește Frontelfi, apoi Barelfi. El asigură că nu se cunoaște cu Bresel. Autoritățile cred contrarul: îndată ce s’a pronunțat numele de Nicoli Leandro, din Bier1a, ca complice al regicidului, s’au început cercetări asupra acestui individ și familiei sale, mai ales că întreaga populație era dureros impresionată de ipotezele că un consătean luase parte la acea oribilă crimă. S’a aflat că Niccoli nu aparține acelei regiuni. Echivocul s’a născut poate din împrejurarea că Emma Quazza, tinerii arestată la Mosso acum câteva zile, declară că fă