Universul, decembrie 1900 (Anul 18, nr. 331-358)

1900-12-01 / nr. 331

Un sol chinez în cartierul general al trupelor aliate.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1900 Ortodox Joul, Af. Noerabere.— j­ Ap. An­drei t­. Cil­iotin Joul, 13 Decembre.—Lucia: Soarele răsare 7.28; apune 4.19 -------—■n «» »<» ■»• ...I - București, 30 Noiembrie. instrucție populară Dumineca trecută s’a înde­plinit în Capitală, fără zgo­mot, un fapt de o deosebită importanță. E cunoscut că piedica cea mai mare a progresului este ignoranța maselor populare, de aceasta se izbesc toate in­­atenți ușile bune, toate măsu­rile. In condițiunile în cari s’a dezvoltat societatea noastră, ar trebui foarte multă vreme până când învățămîntul pu­blic, să risipească negurile neștiinței, e atât de mult de făcut pe acest teren, în­cât școlile, cu toată încordarea celor ce le conduc, sunt ne­putincioase, cel puțin încă pentru multă vreme. Ajunge să cunoască cine­va numeral cel mare al oamenilor cari nu ști­u­ nici măcar să citească, spre a-și da seamă de aceasta. Evident era de mult, pen­tru cei ce se interesează de mersul cultural al poporului, că în această direcțiune tre­buia să intervie și alți factori în afară de instrucțiunea pu­blică. La ori­ce popor civilizat, păturile culte care formează creștetul piramidei sociale au­ jucat în această privință un rol hotărâtor. Drept compen­­sațiune pentru poziția înaltă ce­ au­ putut să ocupe, aceste pături s’au simțit datoare să resfrîngă asupra poporului lu­mina acumularii de etc. Vom găsi ast­fel la toate po­poarele înaintate, la Englezi, Germani, Francezi, etc., ne­numărate societăți, alcătuite de reprezintanții păturii culte cu scopul de a lumina popo­rul, de a-1 civiliza. In tara noastră, până a­­cum, pătura românii cultă nu­ și-a îndeplinit decât în mică măsură această mare misiune, cea mai mare și mai imperios impusă de interesele superioare ale națiunii. Singura creațiune pe acest teren era și «Atheneurile», ce există azi aproape în toate orașele mai de seamă. Din firea lor însă, Ath­e­­neurile se adresează nu toc­mai păturilor de jos ale po­poral­u­m­ei orășenești. Ori­cine a asistat vre­o­dată la una din conferințele atheneiste știe aceasta. Negreșit Atheneurile au­ și ele o mare misiune de înde­plinit , dar trebuia o institu­ție care să bage plugul mai adînc în ogorul popular. Capitala are astă­zi o ase­menea instituție: aceasta e societatea de femei «Sprijinul» despre a cărei constituire am avut ocaziunea să vorbim în aceste coloane. Dumineca trecută, această societate și-a deschis seria con­ferințelor populare, ținute in câte­va localuri de școli pri­mare. In general, publicul era re­crutat din masa poporațiunii și i s-a vorbit despre lucruri cari îi interesează de aproape. După informațiunile ce le avem, impresiunea produsă a fost foarte puternică, ceea ce dovedește marea utilitate a acestor conferințe. Mulțumiți a vedea buna în­drumare a acestei societăți, dorim din suflet ca pătura cultă din cele­l­alte orașe ale țării să urmeze frumosul e­­xemplu dat de la centru. Munca pusă pe acest teren va fi răsplătită de roadele cele mai bogate. Din ITALIA (Coresp. part. a ziar. Universul) Roma, 26 Noem­brie. Situația politică Opozanții ministerului Sarajev au părăsit ori­ce idee de a da a lua putere o mul înainte de re­luarea lucrărilor parlamentare, după sărbătorile de Crăciun. Oamenii cari judecă serios cred însă că opoziției i-a făcut foarte rea dorința manifestată de mem­brii ei de a veni cât mai repede la putere. Asta i-a luat sprijinul și simpatia­­ multora cari, cu toate că erau contrarii cabinetului Sa­­racco, nu doresc de a-i răsturna în folosul unor oameni și unor grupuri. Un alt fapt politic important mar e cele două tendințe mani­festate în partidul radical și a­­num­e una având în frunte pe Marcora și care păstrează tradi­­țiunile republicane ale democra­ției italiane și alta condusă de deputatul Sacchi, care a procla­mat în parlament că partidul ra­dical e partid de guvernământ și deci dispus să recunoască in­stituțiile monarhice. Călătoria suveranilor Italiei Regele Victor Emanuel III și-a exprimat­ dorința de a merge la Gaposele (în provincia Avelino) ca să inaugureze grandioasele lu­crări pentru luarea apei din is­­voarele fluviului Sele pentru a­­peductul pugliez, lucrare fava­"T­ U­TtxicL rifc mui vir U^fuuttuJ rege Umberto. Suveranul va fi însoțit de re­gina Elena.­ Ministerul de lucrări publice a însărcinat direcția locală a ge­niului civil și prefectura din A­­velino de a studia proiectul că­lătoriei regale, care se va face la începutul primă­verei, cu ca­lea ferată până la Sant Angelo dei Lombardi și de acolo în tră­sură până la Gaposele. De acolo Suveranii vor conti­nua călătoria lor în provinciile meridionale. Asasin nemulțumit cu pe­deapsa dată La Curtea cu jurați s’a jude­cat procesul contra unui anume Ferroglio Giovanni, în vârstă de 27 ani, care, la 12 Decembrie 1899, a ucis intr’un moment de furie pe fratele seu, în vârstă de 15 ani, cu o lovit­ură dată în cap cu un drug de­­ier și apoi cu zero împunsături de cuțit a ucis și pe tatăl șeii. Arestat, el a mărturisit totul dând probă de cel mai mare ci­nism. Jurații au dat un verdict cu circumstanțe ușurătoare bazate pe semi-infirmitatea de minte. Când a auzit sentința, Ferro­glio a exclamat: — Nouă ani și jumătate de re­cluziune ! Dar asta e prea puțin pentru unul ca mine, care și-a ucis tatăl și fratele ! Inchipuiți-ve uimirea celor de față. Se crede că se va face o nouă expertiză medicală spre a vedea dacă nu e mai bine ca în loc­ de pușcărie asasinul să fie închis într’un balamuc. Anlssion. Scrisorile M Bismarck Potsdam, Miercuri 15. 11. 48 Aroma mea. Cel mai nou­ lucru aici, este că a căzut zăpada ; de altmintre­rea sunt sănătos, afară de cite­va confuziuni la picioare cauzate de cizme și adică de cele mai bune, pe cari te port în toate zilele.. Astă­zi continuă cu mare ener­gie dezarmarea Berlinului, prin întrebuințarea forței și a perchi­­zițiilor domiciliare , când lucru­rile ajungi în cartierul construc­torilor de mașini, se face pațim, gălăgie, dar oamenii aceștia , mai mult cu gura, de­cât­­ pușca. Naurui pot închipui că la erorile se vor termina fără schimb de gloanțe. Consilierii comunali ai orașu­lui Berlin și-au­ manifestat in­tenția de a se supune. Eri a f­i dizolvat, un club democratic, PS­I persoane împreună cu președ­i­­n­tele au­ fost trimise înaintea unui­­ consiliu de războiți. Naționaliștii, în cea mai mare­­ parte, s’afi depărtat din Bern Dispoziția trupelor este escelenț­ii.­­ Eri au fost adunați la Gro­­­s­kreuz, Werder și în Havelland; peste 1000 de țărani înarmați,­­ ca să meargă în ajutorul regei Lucrurile însă nu stau atât roc, și ei au­ fost trimiși așa după ce li s’a exprimat cea n­e mare mulțumire. Azi dimineață au sosit din n i masse mari de deputațiunî l.«i­­­­nești din toate ținuturile posi­bile, pentru ca să-și ofere se­viciile regelui. Regele le mulțu­mește, le dă să bea vin de Ma­laga, glumește cu ei și apoi trimite acasă. In Genshin se colportau di­n nou istorii de bandiți asupra tu­burăriilor de aici și cu toate a­cestea numai femei și tineri beți au fost aceia cari au înscenat scandaluri Duminecă și Luni. A­­ceștia au fost împrăștiați și trimiși acasă de către garda civilă, cu ajutorul vergelelor de la pușcă Rog pe Dumnezeu ca să te țină sănătoasă împreună cu cele­­l’alte două femei. Rămâi cu bine, Angelina. -------------—«­« » • ►.................. Al teu credincios de 11. O CUGETARE PE ZI Omul nu a informic so­r­ec prin unire, nu e fericit de căi prin pace. "' • . 9..... 1 . . I . - V t-" UJUI *•'. ... «• — • I'*'»'**.. .­­de la leagăn, trebue de­­fin­i copilul a le asculta. Iu* trebue să respecte îi­­line ,actoriile, căreia să se supu4it > I• ...onvingere. .suüjiw*#I.HI -Isii' . Iliid­ine peul £ afV'ine­ facerile­­ de viață. , ai*mHîsculă acasă, nu va­i cit­ta nici la școală ; e obrashic , va fi și la­ școală și peste .1 lecuii. Ai ă nu ațâț o­ ofață, din, sa ceri fid­ărît execu­­­ lor. i tu Iuie să tii consecvent •nicii, taie, să te ferești de , fer­vență, greșeala cea mai i. și c­ea mai frec­ventă. O lege enunțată, să nu o calci ■ ;­dală, ou ai compromite tot unui dorit al poruncilor, pe­­.. or și interzicerilor tale. Copilul trebue să se supună­­ ascultarea și respectul­­ oi. părinți trebue gravat cu neșterse în sulletul lor, nai cu o autoritate bolă­­steni­ii pro­te­ct­orii copiilor "•honacele autoritare, însă, e­le întrebuința cât mai .11 trebue poruncit prea ! iar câiul s'a dat o poruncă, ț oue cerută supunere imediată, 1­0 nai bună metodă de e­­• este : «De ne pas trop . V .v. ier*/ — cum spune Jean­­ul, lunea penală a părinților, 1 tie '• iso inexorabilă. . .Ti..!, e să­­ fi tot­d­auna con­fi.ță de copil, ca el să f .■ '• legi te fale. Legea 'res­­va proveni multe rele. i ?­­dată să tiu amfeniutî, ci - 1 . . civul.'T TI' ; sonale și subiective Ti.../ Un fapt ren . te supus tnei pedepse re Kt '.vg. dynă motivul cc !-fyjpgovocal; b>pteTfl’c­e pro­vin Juri di­urne cauze. Câte un colț»iscomite tî­n rău­ din ușurință copilărească, altul cu premedi­tare. Așa, de exemplu, unii copii mint din instinctul de conser­vare, ca să se apere în contra unor pedepse, altul minte pentru a ascunde un fapt de bine-fa­­cere—aici , mobilul Com­pălimî­­rea. La altul mobilul m­inciunei este egoismul, răutatea. Unele minciuni sunt bine pre­meditate, unele ,inventate în pri­ma perplesitate. In general copiii mint foarte bucuros. De multe ori însă, acest,­­orîl obiceiu provine din imaginația prea vie a copilului, care Ie re­prezintă fet da fel de imagini, în­cât copilul nu poate distinge adever­ul și realul de închipuire. Aceasta e forma cea mai ino­centă a min­ei onei. Dar acest de­fect trebue observat și des obici­­nuit cu înțelepciune. Alți copii mint învățând acest hidos obi­­ceiu de la mediul în care cresc. Nici­­ m­in­ciuni convenționale să nu spunem înaintea copiilor, căci ei sunt observatori profunzi și acceptă foarte ușor tot ce e reu. (Va urma). Nell I. Cornea. -mmmm«■— «* »♦«iun».............­ Un sol chinez în cartierul general al trupelor aliate — Ue­ i ilustralia­­— De atâta timp s'au început tra­tative de pace intre delegații chi-I­n,zî ■ -.0 tar­....., i" " V da­­, Ihr '­­ ■ [UNK] câte i­. g-l- j ■fc te C/g X U ..­­;„(i 11 să p*. . . . n um­e, 'ncepdisd discuțiunea La «Răspunsul la Mesaj» Guvernanților cu poftă Se fac zilnic la... masaj Senatorii, ca s’arate Că sunt oameni cu simțire Că diurna n’o ’ncasează Simplu numai pe dormire, Aț­ luat «Deșteptătoare*, Să le aibă la Mesaj, Ca, deștepți, să poată face Guvernanților... masaj !... In sfîrșit ce tura-vura, Gălăgie și tapaj, Toată lumea 'ntr’una­­ și face Una alteea masaj Și, sleit d’atălea vorbe Spuse acilea cu curaj, Tac și chem în grad masarul Ca să ’mi facă un.. masaj !... ilarion. U.­ SFAT PE /I Fu remediu în contra i­emitatii-miniiuî. — Se ia o sticlă de doue kilo, se pune înă­untru 2 kilogr. de sare grun­­joasă, puțin pisată, apoi un kilo de hrean țî­șnit înăuntru, și pe urmă done kilogr. de spirt ra­finat, și se lasă mai mutt timp la­ soare. Cu aceasta să se facă fricțiuni pe părțile bolnave. — II. 1 [UNK]—1­4» • » «IÜIN­­ ­ Curier Judiciar­­ (Tl­­BRIȘALELE ROMANE) Sala secției a 8-a a trium­ani­­i uOT’rIV ... Antreprenorul restaurant«» Iul­­­ iii­ Predeal­­ și Dircct .1 drumului de fer Continuarea desbaterilor ai lui proces, despre care am vos­tt ori, sau am­­înat la 25 Ian­uar.«• Curtea admițând nou­ăi mari ceruți de Direcție. 3 I’Li l­i Situația îi — Prin posti Flint «Morning Post» spu­ni­e acum cel mai ai silier al Curței b­ine cură de deplina încr părălesei-vaduve. El nizat deja mai multe de trupe pentru apăr­a . Cititorii noștri ștri rusești afi descoperit c­a o republică a căi era până azi necunos­catorilor europeni. Republica în cheii în bazinul de sus al N­­gai la sud de Giri Sungai trupele nas in teribilă ciocnire cu ti late chineze, ajutate die republice­. Aceast numele de Cha­on ■­u, fondată la începutul sccolului și la acea epocă numera 10 mii de locuitori. La început era guver­nată de trei bătrâni aleși , îns de curând bătrânul Chan-Jui-Bo deveni singurul arbitru al pute­rei și a organizat tribunalele, ci­merțul, industria, etc. Lui C­h­ar Jui-Bos i-a urmat o rudă și au­toritațile chineze din provincia limitrofă Girin au­ permis de 1 m­ Ven“ mirtnV r.n rv lfeK-j Í V>Y C'Il îl fi CI Mit- Vi a I­­i Osii Istoria Secolului XIX 30 Noemb­r­ie (1850) Regele Prusiei cheamă înapoi pe ambasadorul său din Berna, din cauza dificultăților ce i le face Elveția, cu privire la orașul Neuchâtel. CRONICI FEIENIME Despre educația copiilor­­mici Fragment dintr’o scrisoare II Co­pil­ul trebue crescut, condus, ajutat­ și cultivate forțele sale ac­tive. Trebue o mare luciditate pen­tru a paraliza răul ce întâmpină copilul la tot pasul, ca: alintarea din partea familiei, contrazicerile fraților, bruschețe slugilor și al­tele. Deprinderile bine infiltrate prin educație, devin o a doua natură, ca ceva înăscut și uu învățat. De­odată cu luptele mamei se infiltrează în copil deprinderile înteie ; cum îl vei deprinde la mâncare, somn, ordine, așa se va desvolta înainte. Cum îl vei învăța să vadă, să stea, să um­ble, așa va vedea în jurul seu conform invețăturei tale : limpe­de să fi obscur, așa va sta pe pi­cioarele sale : solid sau desechi­­librat. Copilul trebue deprins a și în­deplini datoriile de la cea mai fragedă copilărie. Prin o disciplină timpurie se sugrumă instinctele rele care, alt­fel, degenerând, rezultă din ge­nerație în generație miile de e­­xistențe triste ale sinucișilor frau­­duloșilor, scamatorilor, atâtea victime ale educației greșite. Copilul are trebuință de iubi­rea mamei, ca planta de soare , dar prea multa iubire ce dege­nerează în resfățare are conse­cințe funeste. Mama cate din Ife­filas iucru când cu blân­d când Cu asprime. O­ ast­fel de in consecință­ prod­u­­ce în copil un haos moral. După H. Spencer: «O formă barbară de guvernare aplicată ne­conteninț e cu mult mai efi­cace de­cât o formă mai umană aplicată cu șovăire». La o greșeală repetată a co­pilului pedeapsa trebue să fie aceeași și imediată. Dacă întârzie pedeapsa copilul nu mai știe pentru ce a fost pedepsit și ast­fel îl chinuești pe de­geaba. Aceeași greșeală dacă odată o pedepsești (pentru­ că ești voti dispus), altă dată o lași­ertată (pentru­ că ești vesel) este in­­consecința cea mai deplorabilă și dezastruoasă pentru sufletul fra­ged, căci îl face adese­ori mai îndărătnic. A făcut copilul un reű trebue provocat acelaș efect, ca el să priceapă clar conectul între fapt și consecințe; de aceea greșelilor mari trebue să urmeze imediat pedeapsa. Consecințele faptelor repetate vor face pe copil să re­cunoască— firește, după gradul dezvoltării sale intelectuale și conform asociațiilor de idei—­ur­m­ările inevitabile și ast­fel va in>­cla de a provoca pedeapsa cu fapte, despre cari știe că se pe­depsește aspru. Tonul dominant în pedepsire să fie dreptatea. Nici­odată să nu pedepsești până nu am cercetat bine gravi­tatea greșelei. Să nu te lași nici­odată răpit de mânie, nici con­dus de vre-o indispoziție sufle­tească. Când un copil primește o pedeapsă pe nedrept, el pier­de confiența în educator și va fi lovit în simțul său de dreptate. Am văzut­ în multe familii.­­i­ vine un parlament­­ar în cartierul principal al tru­pelor internaționale, ca să ducă o solie mareșalului conte de Wal­­dersee. După uzul în timp de războiu­, parlamentarului i se leagă ochii și ast­fel este condus printre sentinele până la sediul coman­dantului, unde i se ia legătura. Ilustrația noastră de pag­­i re­prezintă conducerea unui sol chi­nez în cartierul general al tru­pelor aliate. După cum se vede, un ofițer rus, ține coada perului chinezului, care înaintează ast­fel printre sentinele: —­——--------«« ...——, lui Ilfov, a fost­ invazii să ieri de o șleahtă întreagă de țigani, cu ocazia unui proces ce privia pe unul din ai lor. Ce­ s’a întâmplat. ? In strada Popa-Nan un biet creștin a voit să-șî facă o căsuță. Cum pe vremurile astea de criză de binale, antreprenorii, cari nu sunt numai architecți dar până și țigani, o duc prost.—e o con­curență teribilă între ei. Ene Ion, zis și Boeru, un an­treprenor cam chiabur, era tare necăjit că un altul a lua în cons­trucție binava din Popa­ Nan. In­­tr’o zi beat de necaz, ia o pușcă și trage intr’un salahor Marin Dincă, fiul unui țigan ce se credea a fi în combinație pentru construirea binalei. Marin Dincă, după ce stă trei luni la spital, ese slujit de­ un picior. Tribunalul condamnă pe Ene Ion zis Boeru la douî ani închi­soare și 7000 lei despăgubiri. Un ju­rămînt fals în secții unite La judecătoria de ocol comuna Vela (județul Dolj), Nae Z. Ma­­rinescu, proprietar și cârciumar­, chiamă în judecată pe un anume Trandafir Fim Frișcu, pentru o sumă de 230 lei. Frișcu zice că a plătit din sumă 70 lei. Marinescu zice că i s’a plătit numai 28. Pentru diferența de 42 de lei se dă jurămînt lui Marinescu, Marinescu jură. Friș­cu îl chiamă pe Marinescu la parchet pentru jurămînt fals. Tribunalul de Dolj condamnă pe Marinescu la un an închisoare. Curtea de Apel din Craiova îi reduce osânda la 3 luni. Dovada de sperjur Curtea a dedus-o din­privire l­i na,­la Telegr­am­ole de pe padina SIS. Carnetul met M­A­S­A .1 Toată lumea românească, Fie mică, fie mare. Ca s’arate că e ’n treabă De când, naște până moare, C’o blândețe peste fire Sau­ cu ciudă și tapaj, Una alteia își trage, Zilnic, zilnic, la... masaj!... Uite pildă. Vii acasă Cam târziu­, cam *nea ’ntr’o­­ parte*, Că ai fost după... «afaceri» — **■ [UNK]* -------■»»•»■»­ . — .....— Bulversal la provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 28 Noembrie — Botoșani Duel. — Se știa că Sâmbătă, 25 Noem­brie, a avut loc alegerea de deputat la col. I din localitate, și că a reușit candidatul guvernului, d. Stefan» Canea! In acea seară, la o serată la clu­bul militar, d. Emil N. Ghergh­ei a scăpat câte­va vorbe ofensatoare la adresa candidatului liberal, d. Edu­ard Ulle. Nepotul acestuia, d. Jean D. Ulle, doctorand în medicină la­ Paris, care’șî face stagiul în armați» noastră la reg.. 8 călărași, ripostă. Acest lucru a dat naștere unui duo­. D. Ulle și-a constituit martori pe d. locot. E. Russu din reg. 8 călă­rași și pe d. sub-locot. Gonoiu din bat. 8 vânători. Martorii d-lui 12. Gherghel au fost d. sub-locot. G. D. Moruzzi și Arthur Rossoti. Găsindu-se că e caz de duel, ori la 12 ore, adversarii s’ar­ întâlnit în manejul reg. 8 călărași, fiind de față de medic-căpitan A. Ibrăileanu. Arma aleasă a fost floreta. După 8 reprise, deși fuseseră fi­xate numai 3, lupta a încetat prin in­ter­venirea procurorului Pal­ros care, în numele legii, a­sedi­­s floretele. Adversarii s’au despărțit far­­­ su­părare formală. D. Ulea s’a ales cu mâneci mășeî ruptă de floreta d-luî ();;■­­gheb Pentru astă­zi adversarii și mai • torii sunt citați la poliția locală­­ , Iru a se ancheta cazul. Ve void, ține în curent. Cui»** Li INSPECȚIUNE (vezi numeral de join trecuta­ I­ Unde?... unde să fie nenea Anghelache ? De atâtea ceasuri acuma,­­hunii camarazi il caută alergând prin întunerecul nopții de câte pină colo, când în birje, când pe jos de­geaba F Au fost de-a rindul peste tolj de câte două și trei ori, prin toate localurile de noapte, pe puie ș'­uă puiul închipui că s’o •*­ ncurcat, după cunoscutu­i o- In­cCi­ la luarea lefii... mAe m­ers mai departe: l-au căutat­­ șj pe unp.­. 110­­ tebuia să-l cau­te... Anghelejic nicăerî ! Biruiți cri osteneală, d­emora­­lizaț­i de alalt nesucces, au intrat încă odată întro calene­uță, ande gazul apune după ce a răsărit soarele. In odăița din fund, um alt ca­marad... La lumina spălăcită a becului Auer, chipul camaradu­lui seamănă cu icoana unui mar­tie în urma chinurilor: e alb ca vărul, cu umbre albastre; făl­cile ’î sunt încleștate ; nasul tras; ochii perduli în extaz. In mânia­ î asemenea albia cu,și cum pe s­ub piele n’ar maî curge un pic de sânge, ține o linguriță, cu care amestecă, încet, încet de tot, za­hărul într’o ceașcă plină cu șvarț. Din când în când oftează din a­­dînc pe nas, umflându-și nările. Cum îl ved, camarazii se a­­propie de el și-i salută. El se zîmbește—zîmbetul sfânt al mar­tirului, care ’ntreved­e, prin des­chizătura regiunilor cerești, lu­mina vieții eterne—și urmează să amestece în ceașcă fără a schimba câtuși de puțin măsura mișcării. Camarazii, înțelegând starea su­fletească a camaradului, se așează discreți la o masă alături și co­mandă cafele... Dar unul are o inspirație și, mai puțin discret decât ceilalți, se adresează către omul care amestecă ’n ceașcă . — Mitică... nu cumva ai vă­zut tu astă seară pe undeva pe nenea Anghelache ? Mitică zîmbește și face semn di­n cap că dă. Toți trei camarazii se ridică drept în picioare . — Unde...? Mitică face semn cu palma stîngă pe masă, adică­­ aia. — Gând? Mitică face din buze un semn și ridică din umeri, adică , nu aș putea spune precis,­­când... — Spune, nene, păcatele mele ! strigă unul scos din răbdare !... Gând a plecat ? Mitică amestecă cu mâna dreap­­tă și arată cu cea stingă spre u­­șă, adică , acușic a plecat. — Îi vorbește, domnule ! ești mut? ce dracu ! Unde a plece!? Mitică lasă lingurița și zice cu o sforțare supremă : — ’A...­­ăp... ’ăpt... Și caută să prinză iar lingurița. — Unde? — ...’-„plane ’ Și prinde lingurița și’ncepe iar s’a­mestece. — Băete! strigă unul dintre camarazi. Chelnerul vine..­. — A fost în urma noastră pe­­alcî nenea Anghelache ? — Da ! — A fost pe aici!­... Când? — Adineaori... — Nu s-am spus că l-am cău­tat ? că avem o afacere foarte im­portantă și ca să ne aștepte ? — Ba da. —­ Și ce-a zis ? — A zis : ce afacere importan­tă ? să ne slăbească ! — Nenorocitul! — Și nu știi unde a ple­cat? — ■ ’Plân­e! zice Mitică. — Gam? — La lăptărie! tălmăcește chel­nerul, care e deprins cu vorba lui d. Mitică. Peste câteva momente, o cirje ese în goană pe la capul podului cătră șosea... La lăptărie, întuneric basnă. — Ce’i de făcut ? — înapoi birjar! — Sal căutăm ier acasă? Tre­bue să se fi întors? — Ești nebun ? Tocma’n Do­­broteasa ?... Ne-apucă ziua pe drum... — Dar putem sar lăsăm așa?... Dacă nu știe nimica, se duce la cantilene, și’l prinde acolo ins­pectorul... Trebue să știe cel așteaptă... Se face în adever ziuă când camarazii ajung în Dobroteasa... Nenea Anghelache n’a venit acasă. Sunt șeapte ceasuri... Peste două ceasuri, fiecare trebue să fie la postul său. In definitiv, au conștiința îm­păcată că și-au dat toată oste­neala sâ’l scape, ca buni cama­razi și amici. Oamenii art [acut tot ce pu­teau face ; de acuma,­­aibă Dum­nezeu grijă de Anghelache! Cei trei camarazi se despart, să meargă fiecare la treaba lui. Unul dintre don.șiî, care lu­crează în aceeași administrație cu Anghelache, ia însărcinarea să comunice la dejun ce s’a mai întâmplat. Și, în adevăr, peste câteva ceasuri, la douăsprezece trecute ceilalți doi camarazi se ’ntâlnesc la birtul lor, unde al treilea vine tocmai la unu să le comunce lucruri de o extremă gravitate. Pe la unsprezece ceasuri, când trebuia să se­ deschidă casa, a venit inspectorul financiar, și, așteptând pe Anghelache, s’a pus să cerceteze registrele. Pe la unsprezece și jumătate, s’a trimis un aprod cu birja a­­casă la Anghelache să ’i cheme, că ’i așteaptă inspectorul. Aprodul s’a ’ntors după două­sprezece cu răspuns că d. An­ghelache n’a maî dat p’acasă de ieri dimineață, că noaptea a trimis vorbă să nu’l aștepte cucoanele, că nu vine. La vorbele aprodului, inspec­torul a ’nceput să rîză... pe urmă a cerut luminare și ceară, a pe­cetluit casa și a plecat spunând că se -ntoarce la trei. — Nenorocitul de Anghelache! Imediat după dejun, cam­ar­izii sa reped în Dobroteasa. Dar și acuma acelaș resultat — Anghe­lache au se află. Din Dobroteasa apucă la stînga, să iasă pe cheia spre piața mare. Trecând prin fața Morgei, văd căruța funebră : un nou oaspete a venit, sătul de căldurile vieții, să coboare în răcorosul oțel. Camarazii își fac cruce și, pri­­vindu-se unul pe altul, se ’n­­cruntă, ca și cum ar voi să go­nească unul din mintea altuia, un gând, același, pe care unul altuia și l-au­ ghicit. — Sărmanul Anghelache !... Unde-o fi Anghelache ? La șease seara, la Gambrinus, tînerul comunică celorlalți doi urmarea inspect­urii. La trei fără un sfert, inspec­torul s-a înființat la casă, și iar a mai cercetat registrele, și iar a trimis de­geaba pe aprod în Do­­broteasa. Apoi a încheiat un pro­­ces-verbal, dispunând că, dacă și a doua zi casierul nu se va pre­zenta la post, să se cheme lăcă­tușul. Pe când povestește camaradul iată că vine un băiat cu gazete , fie­care dintre cei trei prieteni ia câte una și ’și aruncă ochii pe u­n­­meie in­formaț­iu­ni. Unul dă un ți­pel și încremenește cu ga­zeta ’n mână. — Anghelache ! Atât poate zice și întinde ga­zeta, in care fiecare citește : «Azi dimineață s’a găsit la șosea spânzurat un om bine îm­brăcat în vârstă ca de 40—45 de ani. Din ordinul procurorului, cadavrul, asupra căruia nu s’a găsit nimic alta decât un plin cu adresa Anghelache M., mă­runțiș în monede noul de nichel ca de șaptezeci de bani și un ceasornic de argint cu mono­grama A. M., a fost transportat la Morgă.» — Bravo ! nene Anghelache!... —■ Da­r m­ai bine moartea de­cât desonoarea! — Sărmanul nenea Anghela­che ! Și toți trei camarazii se des­part cu inima zdrobită. A doua zi, la dejun... — S’a deschis casa... — Ii lipsește mult ? — Nimic nu lipsește ! — ! ? — S’a găsit in plus un pol de aur românesc din 70. Invent­at* N­’o foiță de țigară. _ ll’ — Trebue să mergem la A­n­gă să’l vedem ! eu nu m’astâmpăr pină nu o ved ! Și pornesc iară toți trei. La Morgă se pregătesc ser­vanții a’l preda pe Anghelache să’i ducă acasă, fiindcă i s’a sta­­bilit complet idealitatea și i-a reclamat familia. Camarazii s’au apropiat de­­ ma­sa pe care stă camaradul lor. — De ce?... de tefe, nette­ An­ghelache ? a întrebat plângând ca un prost cel mai tînăr. Dar nenea Anghelache cum­infi n’a vrut să respunză. Caragiale. Bucuresti, 29 Noembrie 1900. A apărut „Almanahul Universului“ pe 1901, un volum de 144 pa­gini, cu coperta în 6 culori, și cu 26 ilustrațiunî, se vinde nu­mai 3Q banî în toata țara. >

Next