Universul, ianuarie 1901 (Anul 19, nr. 1-28)
1901-01-02 / nr. 1
\m XIX, Ho. l.— KiARȚÎ, 2!ANÖftKlfc UHU Jalemlar pe anal 1901 Ortodox ,nrî, 1 Ianuarie.—tiSf Vasile Catolic Luni, 14 Ianuarie 1901.— Felix Floarele răsare 7.30; apune 4.43 București, / Ianuarie. ANUL NOU După furtună vine vreme Lună; așa e ieșea firet. An de trudă ,și de grele încercări a fost 1900 ; sa sperăm, și avem tot cuvintul să sperâm, că anul 1901 ce începe astâzi va fi bun și de toate îndestulător. Zorile acestui an mujesc în împrejurări ce sunt încă destul de grele. Mai avem de muncit pentru buna chivernisire a finanțelor Statului; mai este de lucru cu pregătirea convențiilor de comerț, de la azi atârnă atât de mult dezvoltarea economică a țarei; în diferite direcțiuni avem încă probleme grele de rezolvat.)in punctul de vedere exterior, nu a rămas nerezolvat .onflictul cu Bulgaria. In toate aceste privințe, anul el nou va aduce deslegare. Numai situațiunea internaională se prezintă sub o față tai îngrijitoare. CELE DIN URMA ȘTIRI PUN LUMEA ÎNTREAGA care revendicările naționale ale cehilor caută să o nimicească și să o înlăture printr’un nou dualism. Când d. von Koerber a fost acum un an însărcinat cu formarea unui minister neutru compus numai din înalți funcționari, împăratul a crezut că va izbuti să ajungă la împăcarea naționalităților prin discuțiuni nepărtinitoare, prin înțelegeri mutuale și prin promisiuni mai mult sau mai puțin precise. D. von Koerber nu a reușit, însă, și în disperare de cauză, după ce fusese nevoit să înschidă Reichsrabul și să se folosească de prerogativele parag. — 14, a decis să apeleze la națiune să vadă dacă nu va reuși, astfel, să aibă majoritatea necesară. Alegerile au dovedit că situățiunea a rămas aceeași, că mai mult decât oricând Austria subordonează toate chestiei naționalităților. Nereușita socialiștilor și a antisemiților sunt în acest sens dovezi absolut convingătoare și ssemnificative. In numeroasele uzine din Boemia chestia socială a luat o mare însemnătate ; în ultimul parlament erau mai mulți deputați socialiști cari apărau interesele claselor muncitoare. Socialiștii, preocupați numai de reforme sociale, se declaraseră în afară de luptele germanilor . Aiuler și voiau chiar să subo Jíuie lupta de clase la luptă de naționalități. Ne•lușite lor în alegeri, faptul că ia perdut mai multe locuri tocmai în Boemia și faptul că unul din principalii lor reprezintanțî d. Andler n’a fost reales, dovedește că tendința de a lăsa la o carte chestia naționalităților, nu se potrivește de loc cu sentimentele generale și reale ale populațiunei. Unde lucrul apare cu mai multă evidență încă, e în înfrângerea partidului antisemit și clerical. Centraliștii germani, în special Sr. Lueger și principele Aloys le Lichtenstein, pentru a lupta ,u mai mult folos în contra aspirațiunilor naționale ale Cehilor, au constituit un partid antisemit, ziând că prin ura în contra eireilor vor isbuti să atragă în favoarea germanilor o mulțime de elemente sau să distragă pe cehi și ne crermani de la chestianaî n bine, alegerile actuale »u dovedit ca mijlocul d-rului Lucger și al principelui Aloys de Lichtenstein nu e bun, că nimic, nici socialismul nici antisemitismul, nu sunt în stare să împiedece pe Gekî de la lupta lor de revendicări naționale și pe germani de la acea resistență înverșunată ce nu e decât consecința ei logică. Era și natural ca lucrurile săle astfel, căci sentimentele naționale sunt sentimentele primordiale ale oricărui organism social, precum instinctul de conservare e sentimentul primordial al organismului individual și cei ce cred că-1 pot înlătura sunt tot atât de departe de realitate ca și cei ce cred că-1 pot distruge, făurind utopii internaționaliste. Din acest punt de vedere alegerile au avut deci o mare însemnătate și confrmă seria de nesuccese ce au întâmpinat toți oamenii de stat din Austria, începând cu TaaiTe și sfârșind cu d. von Koerber. Dacă acum ne amintim ca compromisul cu Ungaria nu pote fi regulat, că afacerile Ungariei suferă de grava situațiune internă din Austria, ne putem întreba ce va face d. von Koerber pentru a pune capăt unei stări de lucruri ce nu mai poate ține fără pericol pentru tot imperiul ? Ultimul mijloc la care a recurs d. von Koerber, alegerile, ti dă un parlament identic celui disolvat, deci de aci nicî o speranță de îmbunătățire ; din conferințe? precedentele au dovedit neputința lor ; nu rămâne decî decât tot vestitul paragraf 14, dar cine nu vede că e aci un mijloc excepțional care a putut deja scăpa guvernele dintr’o pozițiune încurcată, dar care nu schimbă întru nimic situația, care lasă neatinse ura de naționalități și neliniștea spiritelor. Cu mai multă evidență decât oricând apare deci nevoia de a reînoi o constituție ce nu mai corespunde nevoilor reale ale monarhiei. Vor avea împăratul și conducătorii Austriei Guragiul, în interesul general al dualismului, să consfințească o măsură care constitue pentru germani o înfrângere și o «capitis diminutio» ? Iată o întrebare la care nu se poate încă răspunde, dar la care viitorul va răspunde desigur în mod afirmativ. I. G. D. Paria, 28 Decembrie 1900. Din Germania. (Coresp. part. a ziar. «Universul) Berlin, 29 Decembrie. Situația politică Discursul prin*rarul conte de Buelow -' 3 sesiunea dietei pto&inalt» de prim-minis' a făcut o bună deputaților. N. ■% o declarație a lui Buclow n' >v.k ú cor'»*zicrro. citie v ... . el»’. fr.sâ .'biv* aplauze. Pasaj. . . ■ agrare a fost , în dreapta, fac acela privitor la chestia canalului Dortmund Elba cu strigăte f.cile stângei: «Vossisphe ?y' *« -e ci are o înscri . . tul, că contele Buclow a luat auvîntul înaintând Ma de moarte. Aceasta aiaiu -sia seara acum la cârmă un ministru-președinte, nu numai cu i,mele. «National Zeitung», zice că din discursul contelui Buelow recea faptul că întreg guvernul este pentru proiectul canalului și pentru urcarea tarifului vamal pentru ocrotirea agriculturei. Diin viața defunctului duce de Weimar Ziarele povestesc următorul episod interesant din viața defunctelui mare duce de Saxa-Weimar : Pe la anul 1890, istorisește un înalt personagiu, am avut o caparta defunct.d mare duce față T'Colof’ ntăg’n/ictimissiMn$ &rÁ ăiztr sul. Marele duce, fără să anunțe de mai înainte, asista la cursurile profesorilor. îmi aduc aminte cum într’o zi, marele duce intră fără de veste în sala de curs a profesorului Winkelman, mai înainte de a se începe prelegerile. Marele duce se așeză lângă mine pe banca a doua și, când voiam să mă depărtez, marele duce me rugă cu cea mai mare amabilitate să stau pe loc, deoarece el n’a venit ca să alunge pe studenții sîrguitori din alma mater. Marele duce așteptă cu răbdare, după ce’șî puse jobenul sub bancă, începerea cursului. Deodată intră profesorul Winkelman. Un moment acesta se opri surprins, după aceea făcu o reverență și’șî începu cursul cu cuvintele: «Alteță Regală, chior,» asupra puterii centrifugale și a pendulei. La sfîrșitul orei, ilustrul «ascultător» se apropie de catedră și rugă pe profesor să-î mai dea unele asipieațiuni. Noi ce-am ridicat cu fața plină de respect și așteptam, deoarece niminea dintre noi nu voiam să plecăm înaintea ducelui. Acesta însă se întoarse zîmbind spre noi și ne zise: — Vă rog d-lor, nu vă deranjați de la lucrările d-v. din cauza prezenței mele. Eu probabil, am azi mai mult timp, decât d-v. O dramă sângeroasă . Eri noapte pe la ora 2 o dramă familiară sângeroasă s’a petrecut într’o casă din strada Friedel în Rixdorf. Aci locuește contabilul Hugo Thomas, om foarte nervos, din care cauză se lua la ceartă cu soția sa din motive de nimic. Astfel se întâmplă și în noaptea trecută. In decursul certei, Thomas fiind foarte iritat, puse mâna pe un cuțit și date o lovitură soției sale în gât, astfel încât aceasta începu să țipe și fugi la proprietarul casei. Acesta trimise pe un servitor să aducă poliția și un medic. Thomas se duse pe balconul locuinței sale. Când văzu ei sosind mai mulți polițiști sări de pe balcon pe stradă, unde rămase fără cunoștință, Medicul ordonă ca Thomas să fie dus la spital. Nenorocitul are capul spart și picioarele frânte, afară de mai multe sesiuni interne foarte grave. Medicii au puține speranțe că va scăpa cu viață. Din fericire rana soției lui Thomas nu este primejdioasă. Ea este căutată în casă. ■ .................».«na i »» ■— - Meyei*. La mulți ani! — Vezi ilustrația — la miezul nopții trecute a ve>ii, • suror dispariția ?n neant , anulul 1000 și cu el * voi&euUfial /IX, bogaiba evexHlueat ® doii muici! Noü 19 H, și prin mmmara iD prii-ui veacului /, -v. Sa privim încâ odată asupra veacului al X1N Înșirăm burn re. o ,,,-r ,>« .. f. ,• fiți. Trebue însă a nu uităm nici lucrurile bune. pe etysfe&lfi. Ia - a -printtl! , * ,». Nouă românilor ia specia:, cui trecut ne-a adus bucurii nemărginite. Am scăpat h 1821 de jugul fanarioților, la 1858 ne-am emancipat de unele influențe străine, la 1859 unirea principatelor, la 1866 urcarea pe tron a Domnitorului Carol de Nohenzollern, la 187" gloriosul rezbeiu, apoi independența, regatul și prestigiul de can, ne bucurăm azi în concertul Statelor europene. Să dea Dumnezeu, ca acest veac, a cărui auroră sa ivește deja, să aducă împlinirea tuturor visurilor și aspirațiunilor neamului românesc. T?T-*?ri •'■’•'nnn.poilmr. r fiC.I Î*înirî» IA MULȚI ANI I — (Vezi explicația) In ultimele zile ale anului trecut, evenimentele au luat o întorsătură așa încât ar fi riscat să facă citeva proorociri. Să nu ne amtrî n însă prezentul și să sertăm începutul anului cu speranța că nu ne va aduce nici o zdruncinare. Pentru noi românii, după suferințele prin cari am trecut, ar fi o mare binefacere dacă ne am putea vedea în liniște de trebirile noastre. Așa cum se arată vremea până acum, avem tot cuvîntul să fim mulțumiți. Semanaturile de toamnă au eșit foarte frumoase și zăpada groasă ce le acopere e o garanție că în [tr imăvară vor eși tot așa de fumioase. Pământul vă avea atâta apă încât chiar dacă primăvara ar fi secetoasă, noi nu am fi amenințați de fie un pericol. Cura de la bunătatea anului agricol atârnă prosperitatea țarei, avem tot cuvîntul să nădăjduim că anul 1901 va fi un an de îndreptare, de reîmputernicire a forțelor noastre. Mai suntem îndreptățiți să sperăm că anul curent va însemna o dată importantă în dezvoltarea industriei naționale. Către sfrșitul anului trecut am văzut cum puternice asociațiuni de capitaliști occidentali au trimis reprezintanți spre a cerceta în ce câmpuri de activitate să-și aplice capitalurile și munca. Cercetările acestea nu vor rămâne fără rezultate. Din cauza împrejurărilor internaționale, pentru bună bucată de vreme vor sta pe loc întreprinderile coloniale, în care Europa a băgat sume enorme în anii din urmă. Capitaliștii, după tristele experiențe făcute, își întorc privirile de la țările îndepărtate și caută mai aproape de dînșii țări unde, și dacă câștigul va fi ceva mai mic, siguranța va fi în schimb neasemănat mai mare. Pe de altă parte, mulțumită necurmatelor sale progrese pe toate tărîmurile, România a ajuns să fie bine cunoscută și prețuită în toată Europa și până chiar și în America. Se știe astăzi pretutindeni că în Regatul român siguranța e garantată și că justiția se distribue ca în orice țară civilizată ; se știe că țara noastră e din toate punctele de vedere pregătită pentru mari întreprinderi industriale; și se mai știe, că în România sunt nenumărate și nesecate bogății cari așteaptă să fie fecundate de capitaluri suficiente spre a produce roade splendide. Astfel, mulțumită împrejurărilor, toate condițiunile se întrunesc spre a favoriza un avânt extraordinar industriei naționale. După toate semnele, anul 1901 e menit să prezideze la începutul acestui avânt care va schimba fața țarei. In temeiul acestor speranțe îndreptățite, salutăm cu bucurie anul cel nou și dorim ca el să-și îndeplinească frumoasele făgăduiri. Iubiților noștri cititori le spunem vorba bătrână, ziua de azi la anul și la mulți ani. Politica extend Situația la Austria Alegerile parlamentare din Austria s’au terminat mai zilele trecute prin succesul germanilor și cehilor ; toate celelalte elemente în schimb au fost lăsate la o parte: socialiștii au pierdut mai multe locuri, iar antisemiții au fost bătuți în mai multe orașe și căderea baronului Dipa’uli la Bozen a produs o vie emoțiune. Dacă în prezența acestor rezultate ne amintim situația generală a politicei austriace, se cuvine să constatăm în primul rînd că încercările d-lui von Koerber ca și cele ale predecesorilor se n’au isbutit. Intr’adevĕr, de câțîva ani centralismul german luptă prin toate mijloacele pentru a păstra în Austria preponderenta ce vechia constituțiune îi asigurase și pe adam foara in România.,— io BaBiWr^oMiW țp v — ................ La miit ani , scrisorile im Bismarck Biarritz, 14 August SS. Dragă inimioară. Spre cea mai mare bucuria a mea, am primit era scrisoarea ta cu data de 9, venită prin Paris. Sunt vesel de știrile bune pe care mi le scrii. De 11 zile sunt aici, în care interval am făcut 14 băi, 4 în Normandia și 3 în Spania, fau 21 , vom face până la 30. Acum fac câte două băi la zi, la 7 dimineața una, după care mă preumblu până la 10, apoi dejunul, câteva ore siestă și lectură, la 4 ore după amiazi altă lene, apoi după cin ez preumblare la țărmul mării, împreună cu prințul Orzon și cu soția sa. Din lumea mare nu aud nimic, nici nu mă super, ci uit toate necazurile din lume, când iau 6 urme sub apă. Cât va dura aceasta, nu știa nici ea. Scrisorile ministeriale sunt pe drum la Luchon. Dacă mă vor chema la Ostende sau la Berlin, îmî vom face retragerea încet prin Pireneu spre Nord-Est. Sărută pe toți pentru mine. Dumnezeu să vă păzească ca și până acum. Al teu credincios de B. Negustorul de vinuri Deluze mi scrie din Bordeaux ca să aleg un butoiu de vin pentru d. de Pulkammer *); eu însă nu mai trec pe acolo, ci mă reîntorc peste Tulusa și Nimes , nu *) Socrul lui Bismark. Nota Trad. știi cum să împlinesc această dorință părintească. Mă cam rușinez, puțin, oft nat mi-am adus aminte de ziua oSrsatoriei noastre, din care cauză prințul Orlov mă numește «monstru». Tu știi însă că inima mea este slabă în privința datei, dar nu este nerecunoscătoare nici față de îndurarea lui Dumnezeu, nici față de iubirea și fidelitatea ta. Noi am rămas aceiași ca și la ziua cununiei și eul niciodată nu m’am gândit aceea că de atunci sunt vre-o cinci sau șease mii de zile. Dumnezeu nu voește să vădi cât de nedemn am fost el pentru ele și continuă să reverse asupra noastră prinosul bine-cuvîntărilor sale fără a mai privi meritele noastre. In fie“ie‘să revin la această greșală, că adică ne-am căsătorit în Dna August. Lasă să fie și Iun» Iulie, în orice caz a fost o luna bună. Poimâine îți voia scrie iarăși. ______ Altea I ■ %> 1 AM la mulți «ult.. MȘi tptuÎtM #£» £ SWtíL > ■'** 'u fj WitáAftfwft pi ft's* facend la glunfa, 0Tifm (*<'! '7 S1U1- DtivATI . A V1**' * r ' ; -75V’ tr.Mt MvW tu <;0r& Știi ■ da -f- • IlÍ.' «■ ■ éh © Ulmii f' v^í.* a), Áfiperdut aaâ ba.. Ce’mt pasái. Vorba e c’afí dat mered Ba bacșișuri, ba cadouri, De oftați ș’acam din greü... Ponă la miezul nopții, însă, Anul Nod când a intrat, Cu pahare pline ’n mână Bucuroși ’l ați salutat... Și uitând nevoi, necazuri. Ce într’una le ’nghițiți. In acel moment, cu toții Vă simțirăți fericiți , üiipm Ct vițelegef Câte un soare v’afi tirat !„ Cum de pildă. »Viață lungă, «Fericire, spor și bani, «Săntate, bucurie, •Anul Nou, la mulți ani!..* S'a fi întins pe urmă chefui, Bând pahar peste pahar, Dând la naiba sărăcia Care’fi face atât’ amar.., Și cu cântece și danțuri, Ale chefului comori, %ot serbând pe Anul Nou Petrecurați pân’ la zori... < Ș’acu’n zori, de dimineață, Câ o sorcovă eu vin, Și vă trag o sorcoveală Ș* urarea mea mi-o fiu ! «Sănătate, bogăție, «Pace, lipsă de dușmani, «Să'mi trăiți un veac pe lume, «Anul Nou la mulți ani» Marion. CRONICI FEMENINE Bilanț femenin d de obiceiü ceva de prisos în ziaristică să faci rezumatul faptelor de peste an ; cele douăsprezece luni, cari ni se par uneori așa de lungi sunt în realitate foarte scurte și tot ceea ce i am văzut în acest timp, tot ceea, ce ne-a înveselit sau întristat, încă prea aproape de noi casă, mai avem nevoe ca cineva să ni le amintească. Dar cu anul acesta se sfârșește și secolul. Și atunci când privirea vrea să îmbrățișeze această lungă serie de ani, e un trecut deja depărtat, sunt umbra Cadou ... Zilele trecute, trebuia s’alege , dintre mai multe, pentru ronică de Crăciun, o temă ă... De exemplu... Era odată un copil remas ■te de mult sărman de aménparinUî, și mai ales de mamă și un copil fără mamă ! Elsese durerea s’o peartă în' â ce se născuse ! Ia lunga și ■ ta lui viată, acest copilaș fusese și e: parte măcar să rămâna pe o jucărie; de aceea, s.. stricase niciuna...» Vaü : ■Odată sau taluit Moș Crăciun sfântul Niculae... - Bună ziua, sönte Niculae. ~ Sărut mâna, moș Crăciun... kacotro ? -_Eî I nu știi sfinția-ta ? ce întrebi?... Me duc pe post să pun la copiii cuminți , și cofeturi sub capetâiű..’. ’ sfinția-ta de unde vii? - ® 1 nu știi sfinția-ta ? zice ' Niculae, ce mai întrebi?... '0 de pe pământ... Am fost de căpătuit câteva fete cuminți. Dar, cum bag seama, țînî barba, sfinte Niculae, și te-am îmbrăcat mburel ca de primăvară. — Apoi de mi-am ras-o, i ’ncepuse să me mănânce și trebuia să mie tot scarpin... Dar eu ca eu, dar sfinția-ta!... Fără barbă, n’or să te mai cunoască bieții copii ș’o să strici toate piftiile. — Lasă, sfinte Niculae, a răspuns moș Crăciun , nu purta grije de barba mea ! îmi crește ea mare, frumoasă și albă pînă la ziua mea...» Ș’așa mai departe. Și aceasta e o temă destul de nouă... E bună pentru la anul viitor. Deocamdată m’am hotărît un studiu ! Un studiu critico-istoric asupra sărbătorii Nașterii: ce înțelegem și prin vorba Crăciun ; — Crăciunul la primii creștini ; — Crăciunul în evul mediu ;—Crăciunul în timpii moderni;—Crăciunul în diferite timpuri și la diferite popoare, și ’ndeosebi la Romani și la Români: Steaua, Vicleimul, Irozii, Moș-Ajunul, colindele, colindele etc.;—datine, moravuri, obiceiuri, tradițiuni, instituțiuni, superstițiuni etc. Sa ’ncepem... _ Dar când voia să pun pana în călâmară, iată că primesc, printr’un comisionar de stradă, o scrisoare: «Iubite amice: «Astă seară, avem pom de Crăciun. Ne-ai promis că vii să prânzești cu noi. Te rog, nu uita. Te aștept pînă la șoapte fără un sfert la berărie, ca să mergem împreună. In tot cazul, daca nu ne ’ntăînim, vino direct la noi, dar vino negreșit: se superă Rcrivița. «Stasache.» Acrivița este soția lui nenea Stasache. La oamenii aceștia se petrece bine, trebue să mă duc. Las deocamdată studiul meu istoricocritic și plec să ’ntălnesc pe amicul meu in local arătat. Sunt șoapte fără a fi sfert și omul meu lipsește , dar n’aștept mult, și iatâ’i. — Gândeam eu a* vis, îmi zice el. — Se putea, nene Stasache, sa supăr pe cocoana Acrivița? — Bine am făcut, ci ș’așa e destul de supărată. — De ce? — la cchipuește’țî, monșar, ei acum câteva zile nenea Andrei senatorul (ști cât ține el în familia noastră!) vine, ca după obiceiu, la noî și zice : «nu, me înțelegi, s’a închis Senatul și se duc toți p’acasă, și s’ara să fiu de Crăciun cu voi și m’am gândit să v’aduc k fiecare câte ceva ca cadou...» și scoate, și scoate, și scoate și dă’ la cadouri , și mie și la copii și Acrivițiî... Acrivițiîî dă un vne! cu un brilănțel de toată frumusețea... — Ei! — EU ieri dimineața, eu lipseam de acasă. Vine Mișu profesorul—știi Mișu al nostru, care dă meditație la băețî,—vine pentru ca să se dea vacanță, și nevastă-mea pleacă să târguiască de-ale casei câte ceva, că știi, daca se lași toate pe ajunul Crăciunului, nu le maî poți prididi... Me ’ntorc eu acasă... îmi spune fata că s’a dus cuconița p’ip Ițim zic eu : bine ! Maî trese ete mai trece, se fac douăsprezece, iaca vine și Acrivița foarte supărată. Zic , ce aî ? zice : încchipuește’ți ca mi s’a întâmplat ! am perdut peatra de & înelal lai nenea Andrem. — Gând? — Acuma. — Unde? — F’ia Srg... Tan mai la băcănie am vina că ’mî lipsește. — Trebui să căutăm pe unde am mai fost. — Am căutat peste tot, nu e și nu e. — Trebue să dăm un anunț la gazete !... Și isprăvind povestirea conversației sale cu consoarta, nenea Stasache îmi pune sub ochi o gazetă. Citesc: «O bună recompensă!... S’a perdut ieri vineri, înainte de ameazî, între stradele Popa-Tatu, Știrbeiă-Vodă și Calea Victoriei, o petricică de briliant în valoare de 3—400 de lei. Cel ce o va găsi să o aducă la d. Stasache Panaiotopolu strada... numărul... unde va primi o recompensă de 20 de lei.» După ce citesc: — Te pomenești că se găsește! zice omul meu. — Tot ce se poate, zic eu, nene Stasache. Mergem? — Da... haide ! Ne suim într’o sanie și pornim. — Nu că ’mi pare rea de peastră, pentru ca ’n definitiv, nu e vreo valoare grozavă , dar* știi, ie face un cadou de la nenea Andrei... Știi cât ține el la noi... — Firește... — Supt curios, să vedem: se găsește? Dar în sfârșit, zică nu se găsește... Atâta pagubă]... Dar j de unjțe știi? poate ci se găsește.[ Eu nu zic nimic. Dar el, văzând că tac . — Ce zici?... se găsește? — Știu eu ? zic. — Ei! vezi?.. eu nu sunt om curios , dar am mare nerăbdare, să vedem , se găsește ? Eu iar tac , el, văzând că nu zic nimica : — Adică dumneata zici că... nu se găsește. — Ba nu zic, din contra. — Din contra ? care va să zică, și dumneata ești de idee că se găsește? In sfirșit, ajungem acasă la nenea Stasache. Madam Panaiotopolu, mai nostimă decât totdeuna, me primesc cu amabilitatea’i cunoscută . — Dacă nu veneai, me superam foc pe d-ta. — Se putea să nu vin, madam Panaiotopolu?.. Pentru minte invitația unei dame așa de grațioase ca dumneata este o psornica strașnică, la care peste putință să me gândesc măcar«au me supune. Mersi zice doamna. Dar adaog: — Ce am aflat madam Panaiotopolu ? — Ge? — Petricică dela... — De la inelul care mi l-a făcut cadou nenea Andrei... Cine ți-a spus? — Nenea Stasache. — nn chipuește-ți! — Dar, zic eu, a publicat Nenea Stasache în jurnale... poate că se găsește. — Ei, aș ! — De unde știi dumneata că nu ? întreabă bărbatul. — Cum o să se mai găsească.? — Se poate, coniță, zic eu. — Fac prinsoare, zice rîzând doamna, pe ce poftiți, că nu se mai găsește. — ßa eu fac prinsoare ci se găsește ! zice Stasache. — Pe ce ? — Pe ce poftești. — Pe el inel la fel... — Pe alt inel la fel ! Pe când discutăm astfel, sa, aude sbîrniind soneria. Slujnica ese un vestibul, deschide și s» ’atoarep . — Ö- Mișu. — Bravo ! zice nenea Stasa» ebe, bătându-se cu palm» .* ■frunte. Vazi, cu istoria iacîuii», ce-am uffer? — Ge ? . . — Lui Mișu nu î-am Dat ui arun cadou . ..0 SA SO em 5* — Ei, aș ! zice iar rîzând madam Panaiotopolu. D. Mișu intră, e foarte elegant... o fundă de cravată mic, și’n fundă, înfipt un ac cu o petricică foarte strălucitoare. — Mișule dragă, să mă ier pe tine te-am uitat, zice d. P.», naiotopolu. — Cum, nene Stasache ?_ — Nu ți-am cumpărat niciun cadou. I — Lasă, nene Stasache, zic ® Mișu, îmi cumperi la anul nou? Dar Stasache se uită lung !« Mișu, apoi, cu un aer În$rt» ciudat. • — Ce!... ce am la gît ? — Cum, ce am la gît? -- Briliant ? — Da. — Unde am găsit-o? — Ce să găsesc ? — Peatra ? — Care peatră ? — Briliantul frate. — 11 am nene Stambe. — Da dp ridpü !... I — Pawt! _ sei» cine ? Gf$ pasă? — Aj! Cilit anunțul meü t — Da,.. le maparea mea, Miso« fiTfilit as. hâtat de* US" • f