Universul, ianuarie 1901 (Anul 19, nr. 1-28)

1901-01-02 / nr. 1

\m XIX, Ho. l.— KiARȚÎ, 2!ANÖftKlfc UHU Jalemlar pe anal 1901 Ortodox ,nrî, 1 Ianuarie.—tiSf­ Vasile Catolic Luni, 14 Ianuarie 1901.— Felix Floarele răsare 7.30; apune 4.43 București, / Ianuarie. ANUL NOU După furtună vine vreme Lună; așa e ieșea firet. An de trudă ,și de grele în­cercări a fost 1900 ; sa spe­­răm, și avem tot cuvin­tul să­­ sperâm, că anul 1901 ce în­cepe astâ­zi va fi bun și de toate îndestulător. Zorile acestui an mujesc în împrejurări ce sunt încă des­tul d­e grele. Mai avem de muncit pentru buna ch­iverni­­s­ire a finanțelor Statului; mai este de lucru cu pregătirea convențiilor de comerț, de la azi atârnă atât de mult dez­voltarea economică a țarei; în diferite direcțiuni avem încă probleme grele de rezolvat.­­)in punctul de vedere exte­rior, nu a rămas nerezolvat .onflictul cu Bulgaria. In toate aceste privințe, anul el nou­ va aduce deslegare. Numai situațiunea interna­ională se prezintă sub o față tai îngrijitoare. CELE DIN URMA ȘTIRI PUN LUMEA ÎNTREAGA care revendicările naționale ale cehilor caută să o nimicească și să o înlăture printr’un nou dualism. Când d. von Koerber a fost a­­­cum un an însărcinat cu forma­­rea unui minister neutru com­pus numai din înalți funcționari, împăratul a crezut că va izbuti să ajungă la împăcarea naționalități­lor prin discuțiuni nepărtinitoare, prin înțelegeri mutuale și prin promisiuni mai mult sau mai puțin precise. D. von Koerber nu a reu­șit, însă, și în disperare de cau­ză, după ce fusese nevoit să în­­schidă Reichsrab­ul și să se fo­losească de prerogativele parag. — 14, a decis să apeleze la națiune să vadă dacă nu va reuși, ast­fel, să aibă majoritatea necesară. Alegerile au dovedit că situă­ți­unea a rămas aceeași, că mai mult de­cât ori­când Austria su­bordonează toate chestiei națio­nalităților. Nereușita socialiștilor și a an­tisemiților sunt în acest sens do­­­vezi absolut convingătoare și ssemnificative.­­ In numeroasele uzine din Bo­­emia chestia socială a luat o ma­re însemnătate ; în ultimul par­lament erau mai mulți deputați socialiști cari apărau­ interesele claselor mu­ncitoare. Socialiștii, preocupați numai de reforme so­ciale, se declaraseră în afară de luptele germanilor . Aiuler și voiau­ chiar să s­ubo­ Jíuie lupta de clase la luptă­ de naționalități. Ne­­•lușite lor în alegeri, faptul că ia perdut mai multe locuri toc­mai în Boemia și faptul că unul din principalii lor repr­ezintanțî d. Andler n’a fost reales, dove­dește că tendința de a lăsa la o carte chestia naționalităților, nu se potrivește de loc cu senti­mentele generale și reale ale po­­pulațiunei. Unde lucrul apare cu mai multă evidență încă, e în înfrângerea partidului antisemit și clerical. Centraliștii germani, în special Sr. Lueger și principele Aloys le Lichtenstein, pentru a lupta ,u mai mult folos în contra as­pirațiunilor naționale ale Cehilor, au constituit un partid antisemit, z­­iând că prin ura în contra e­­ireilor vor isbuti să atragă în fa­­voarea germanilor o mulțime de elemente sau să distragă pe cehi și ne crermani de la chestia­na­î n bine, alegerile actuale »u do­vedit ca mijlocul d-rului Luc­ger și al principelui Aloys de Lich­tenstein nu e bun, că nimic, nici socialismul nici antisemitismul, nu sunt în stare să împiedece pe Gekî de la lupta lor de revendi­cări naționale și pe germani de la acea resistență înverșunată ce nu e de­cât consecința ei logică. Era și natural ca lucrurile să­le ast­fel, căci sentimentele na­ționale sunt sentimentele primor­diale ale ori­cărui organism so­cial, precum instinctul de con­servare e sentimentul primordial al organismului individual și cei ce cred că-1 pot înlătura sunt tot atât de departe de realitate ca și cei ce cred că-1 pot dis­truge, făurind utopii interna­ționaliste. Din acest punt de vedere a­­legerile au­ avut deci o mare însemnătate și confrmă seria de nesuccese ce au întâmpinat toți oamenii de stat din Austria, în­cepând cu TaaiTe și sfârșind cu d. von Koerber. Dacă acum ne amintim ca compromisul cu Ungaria nu pote fi regulat, că afacerile Ungariei suferă de gra­va situațiune internă din Austria, ne putem întreba ce va face d. von Koerber pentru a pune ca­păt unei stări de lucruri ce nu mai poate ține fără pericol pen­tru tot imperiul ? Ultimul mijloc la care a re­curs d. von Koerber, alegerile, ti dă un parlament identic ce­lui disolvat, deci de aci nicî o speranță de îmbunătățire ; din conferințe? precedentele au do­vedit neputința lor ; nu rămâne decî de­cât tot vestitul paragraf 14, dar cine nu vede că e aci un mijloc excepțional care a putut deja scăpa guvernele dintr’o po­zițiune încurcată, dar care nu schi­mbă întru nimic situația, care lasă neatinse ura de naționalități și neliniștea spiritelor. Cu mai multă evidență de­cât ori­când apare deci nevoia de a reîno­i o constituție ce nu mai corespunde nevoilor reale ale monarhiei. Vor avea împăratul și conducătorii Austriei Guragiul, în interesul general al dualis­mului, să consfințească o măsură care constitue pentru germani o înfrângere și o «capitis dimi­­nutio» ? Iată o întrebare la care nu se poate încă răspunde, dar la care viitorul va răspunde de­sigur în mod afirmativ. I. G. D. Paria, 28 Decembrie 1900. Din Germania. (Coresp. part. a ziar. «Universul) Berlin, 29 Decembrie. Situația politică Discursul pri­n*­rarul conte de Buelo­w -' 3 se­siunea dietei pt­o&inalt» de prim-minis' a făcut o bună­­ deputaților. N. ■% o declarație a lui Buclow n' >v.k ú cor'»*­­zicrro. citie­ v ... . el»’. fr.sâ .'biv* aplauze. Pasaj. . . ■ agrare a fost ,­­ în dreapta, fac acela privitor la chestia canalului Dortmund Elba cu strigăte f.­cile stângei: «Vossisphe ?y' *« -e ci are o înscri . . tul, că conte­le Buclow a luat au­­vîntul înaint­â­nd­­ M­­a de m­oarte. Aceasta aiaiu­ -­sia se­ara acum la cârmă un ministru-președinte, nu numai cu i,­mele. «National Zeitung», zice că din discursul contelui Buelow recea faptul că întreg guvernul este pentru proiectul canalului și pen­tru urcare­a tarifului vamal pen­tru ocrotirea agriculturei. Diin viața defunctului duce de Weimar Ziarele povestesc următorul e­­pisod interesant din viața defunc­te­lui mare duce de Saxa-Wei­­mar : Pe la anul 1890, istorisește un înalt personagiu­, am avut o ca­parta defunct.d mare duce față T'Colof’ ntăg’n­/ictim­issiMn$ &rÁ ăiztr sul. Marele duce, fără să anunțe de mai înainte, asista la cursu­rile profesorilor. îmi aduc aminte cum într’o zi, marele duce intră fără de veste în sala de curs a profesorului Winkelman, mai înainte de a se începe prelege­rile. Marele duce se așeză lângă mine pe banca a doua și, când voiam să mă depărtez, marele duce me rugă cu cea mai mare amabilitate să stau pe loc, de­oare­ce el n’a venit ca să alunge pe studenții sîrguitori din alma mater. Marele duce așteptă cu răb­dare, după ce’șî puse jobenul sub bancă, începerea cursului. De­odată intră profesorul Win­kelman. Un moment acesta se opri surprins, după aceea făcu o reverență și’șî începu cursul cu cuvintele: «Alteță Regală, chior,» asupra puterii centrifugale și a pendulei. La sfîrșitul orei, ilustrul «ascultător» se apropie de catedră și rugă pe profesor să-î mai dea unele asipi­eațiuni. Noi ce-am ridicat cu fața plină de respect și așteptam, de­oare­ce niminea dintre noi nu voiam să plecăm înaintea ducelui. A­­cesta însă se întoarse zîmbind spre noi și ne zise: — Vă rog d-lor, nu vă deran­jați de la lucrările d-v. din cauza prezenței mele. Eu pro­babil, am azi mai mult timp, de­cât d-v. O dramă sângeroasă . Eri noapte pe la ora 2 o dra­mă familiară sângeroasă s’a pe­trecut într’o casă din strada Friedel în Rixdorf. Aci loc­uește contabilul Hugo Thomas, om foarte nervos, din care cauză se lua la ceartă cu soția sa din mo­tive de nimic. Ast­fel se întâmplă și în noap­tea trecută. In decursul certei, Thomas fiind foarte iritat, puse mâna pe un cuțit și date o lo­vitură soției sale în gât, ast­fel în­cât aceasta începu să țipe și fugi la proprietarul casei. Acesta trimise pe un servitor să aducă poliția și un medic. Thomas se duse pe balconul lo­cuinței sale. Când văzu ei sosind mai mulți polițiști sări de pe balcon pe stradă, unde rămase fără cunoștință, Medicul ordonă ca Thomas să fie dus la spital. Nenorocitul are capul spart și picioarele frânte, afară de mai multe sesiuni in­terne foarte grave. Medicii au puține speranțe că va scăpa cu viață. Din fericire rana soției lui Thomas nu este primejdioasă. Ea este căutată în casă. ■ .................».«na i »» ■— - Meyei*. La mulți ani! — Vezi ilustrația — la miezul nopții trecute a ve>ii, • suror dispariția ?n neant , a­nu­lul 1000 și cu el * voi&euUfial /IX, bogaiba evexHlueat ® doii muici! Noü 19­ H, și prin mmmara iD prii-ui veacului /, -v. Sa p­rivim încâ odată asupra veacului al X1N Înșirăm burn re. o ,,,-r ,>«­ .. f. ,• f­iți. Trebue însă­­ a nu uităm nici lucrurile bune. pe etysfe&lfi. Ia - a -printtl! , * ,». Nouă românilor ia specia:, cui trecut ne-a adus bucurii ne­mărginite. Am scăpat h 1821 de jugul fanarioților, la 185­8 ne-am emancipat de unele influențe stră­ine, la 1859 unirea principate­lor, la 1866 urcarea pe tron a Domnitorului Carol de N­ohen­­zollern, la 187"­ gloriosul rezbeiu, apoi independența, regatul și prestigiul de can, ne bucurăm azi în concertul Statelor euro­pene. Să dea Dumnezeu, ca a­­cest veac, a cărui auroră sa i­­vește deja, să aducă împlinirea tuturor visurilor și aspirațiunilor neamului românesc. T?T-*?ri •'■’•'nnn.poilmr. r­ fiC.I Î*î­nirî» IA MULȚI ANI I — (Vezi explicația) In ultimele zile ale anului trecut, evenimentele au luat o întorsătură așa în­cât ar fi riscat să facă cite­va prooro­ciri. Să nu ne amtrî­ n însă pre­zentul și să sertăm începutul anului cu speranța că nu ne va aduce nici o zdruncinare. Pentru noi românii, după suferințele prin cari am tre­cut, ar­ fi o mare bine­facere dacă ne am putea vedea în li­niște de trebirile noastre. Așa cum se arată vremea până acum, avem tot cuvîn­­tul să fim mulțumiți. Semanaturile de toamnă au eșit foarte frumoase și zăpada groasă ce le acopere e o ga­ranție că în [tr imăvară vor eși tot așa de fumioase. Pămân­tul vă avea atâta apă încât chiar dacă primăvara ar fi secetoasă, noi nu am fi ame­nințați de fie­ un pericol. Cura de la bunătatea anului agricol atârnă prosperitatea țarei, avem tot cuvîntul să nădăjduim că anul 1901 va fi un an de îndreptare, de reîm­­puternicire a forțelor noastre. Mai suntem îndreptățiți să sperăm că anul curent va în­semna o dată importantă în dezvoltarea industriei națio­nale. Către sfrșitul anului trecut am văzut cum puternice aso­ciați­uni de capitaliști occiden­tali au­ trimis reprezintanți spre a cerceta în ce câmpuri de activitate să-și aplice ca­pitalurile și munca. Cercetările acestea nu vor rămâne fără rezultate. Din cauza împrejurărilor in­ternaționale, pentru bună bu­cată de vreme vor sta pe loc întreprinderile coloniale, în care Europa a băgat sume e­­norme în anii din urmă. Ca­pitaliștii, după tristele expe­riențe făcute, își întorc privi­rile de la țările îndepărtate și caută mai aproape de dînșii țări unde, și dacă câștigul va fi ceva mai mic, siguranța va fi în schimb neasemănat mai mare. Pe de altă parte, mulțumită necurmatelor sale progrese pe toate tărîmurile, România a ajuns să fie bine cunoscută și prețuită în toată Europa și până chiar și în America. Se știe astă­zi pretutindeni că în Regatul român sigu­ranța e garantată și că justi­ția se distribue ca în ori­ce țară civilizată ; se știe că țara noastră e din toate punctele de vedere pregătită pentru mari întreprinderi industriale; și se mai știe, că în România sunt nenumărate și nesecate bogății cari așteaptă să fie fecundate de capitaluri sufi­ciente spre a produce roade splendide. Ast­fel, mulțumită împreju­rărilor, toate condițiunile se întrunesc spre a favoriza un avânt extra­ordinar industriei naționale. După toate semnele, anul 1901 e menit să prezi­deze la începutul acestui a­­vânt care va schimba fața țarei. In temeiul acestor speranțe îndreptățite, salutăm cu bucu­rie anul cel nou și dorim ca el să-și îndeplinească frumoa­sele făgăduiri. Iubiților noștri cititori le spunem vorba bătrână, ziua de azi la anul și la mulți ani. Politica extend Situația la Austria Alegerile parlamentare din Austria s’au terminat mai zilele trecute prin succesul germani­lor și cehilor ; toate cele­l­alte e­­lemente în schimb au fost lăsate la o parte: socialiștii au pierdut mai multe locuri, iar antisemiții au fost bătuți în mai multe o­­rașe și căderea baronului Di­­pa’uli la Bozen a produs o vie e­­moțiune. Dacă în prezența acestor re­zultate ne amintim situația ge­nerală a politicei austriace, se cu­vine să constatăm în primul rînd că încercările d-lui von Koerber ca și cele ale predecesorilor se­ n’au isbutit. Intr’adevĕr, de câțî­va ani cen­tralismul german luptă prin toate mijloacele pentru a păstra în Austria preponderenta ce vechia constituțiune îi asigurase și pe a­dam foara in România.,— io BaBiWr^oMiW țp v — ................ La miit­ ani , scrisorile im Bismarck Biarritz, 14 August SS. Dragă inimioară. Spre cea mai mare bucuria a mea, am primit era scrisoarea ta cu data de 9, venită prin Paris. Sunt vesel de știrile bune pe care mi le scrii. De 11 zile sunt aici, în care interval am făcut 14 băi, 4 în Normandia și 3 în Spania, fau 21 , vom­ face până la 30. Acum fac câte două băi la zi, la 7 dimineața una, după care mă preumblu până la 10, apoi de­junul, câte­va ore siestă și lec­tură, la 4 ore după amiazi altă lene, apoi după cin ez preumblare la țărmul mării, împreună cu prințul Orzon și cu soția sa. Din lumea mare nu aud ni­mic, nici nu mă super, ci uit toate necazurile din lume, când­­ iau 6 urme sub apă. Cât va dura aceasta, nu știa nici ea. Scrisorile ministeriale sunt pe drum la Luch­on. Dacă mă vor chema la Ostende sau la Berlin, îmî vom­ face retragerea încet prin Pireneu spre Nord-Est. Să­rută pe toți pentru mine. Dum­­nezeu să vă păzească ca și până acum. Al teu credincios de B. Negustorul de vinuri Deluze­­ mi scrie din Bordeaux ca să aleg un butoiu de vin pentru d. de Pul­kam­mer *); eu însă nu mai trec pe acolo, ci mă reîn­torc peste Tulusa și Nimes , nu *) Socrul lui Bismark. Nota Trad. știi cum să împlinesc această dorință părintească. Mă cam rușinez, puțin, oft nat mi-am adus aminte de ziua oSr­satoriei noastre, din care cau­ză prințul Orlov mă numește «monstru». Tu știi însă că inima mea este slabă în privința datei, dar nu este nerecunoscătoare nici față de îndurarea lui Dumnezeu­, nici față de iubirea și fidelitatea ta. Noi am rămas aceiași ca și la ziua cununiei și eul nici­odată nu m’am gândit­­ aceea că de atunci sunt vre-o cinci sau șease mii de zile. Dumnezeu nu voește să vădi cât de nedemn am fost e­l pen­­­tru ele și continuă să reverse a­­supra noastră prinosul bine-cu­­vîntărilor sale fără a mai privi meritele noastre. In fie­­“ie‘să revin la această greșală, că adică ne-am căsătorit în Dna August. Lasă să fie și Iun» Iulie, în ori­ce caz a fost o luna bună. Poimâine îți voia scrie iarăși. ______ Al­tea I ■ %> 1 AM la mulți «ult.. MȘi tptuÎtM #£» £ SWtíL > ■'** 'u fj WitáAftfwft pi ft's* facend la glun­fa, 0Tifm (*<'! '7 S1U1- DtivATI . A V1**' * r ' ; -75V’ tr.Mt MvW tu <;0r& Știi ■ da -f- • IlÍ.' «■ ■ éh © Ulmii f' v^í.* a), Áfiperdut aaâ ba.. Ce’mt pasái. Vorba e c’afí dat mered Ba bacșișuri, ba cadouri, De oftați ș’acam din greü... Ponă la miezul nopții, însă, Anul Nod când a intrat, Cu pahare pline ’n mână Bucuroși ’l ați salutat... Și uitând nevoi, necazuri. Ce într’una le ’nghițiți. In acel moment, cu toții Vă simțirăți fericiți , üiipm Ct vițelegef Câte un soare v’afi tirat !„ Cum de pildă. »Viață lungă, «Fericire, spor și bani, «Săntate, bucurie, •Anul Nou, la mulți ani!..* S'a fi întins pe urmă chefui, Bând pahar peste pahar, Dând la naiba sărăcia Care’fi face atât’ amar.., Și cu­ cântece și danțuri, Ale chefului comori, %ot serbând pe Anul Nou Petrecurați pân’ la zori... < Ș’acu’n zori, de dimineață, Câ­ o sorcovă eu­ vin, Și vă trag o sorcoveală Ș* urarea mea mi-o fiu ! «Sănătate, bogăție, «Pace, lipsă de dușmani, «Să'mi trăiți un veac pe lume, «Anul Nou la mulți ani­­» Marion. CRONICI FEMENINE Bilanț femenin­ d de obiceiü ceva de prisos în ziaristică să faci rezumatul faptelor de peste an ; cele două­­­spre­zece luni, cari ni se par u­­­ne­ori așa de lungi sunt în rea­litate foarte scurte și tot ceea ce i am văzut în acest timp, tot ceea, ce ne-a înveselit sau întristat,­­ încă prea aproape de noi ca­să, mai avem nevoe ca cine­va să ni le amintească. Dar cu anul acesta se sfâr­­­șește și secolul. Și atunci când privirea vrea să îmbrățișeze a­­ceastă lungă serie de ani, e un trecut deja depărtat, sunt umbra Cadou ... Zilele trecute, trebuia s’alege , dintre mai multe, pentru ronică de Crăciun, o temă ă... De exemplu... Era odată un copil remas ■te de mult sărman de amén­­parinUî, și mai ales de mamă ș­i un copil fără mamă ! El­­­sese durerea s’o peartă în­­' â ce se născuse ! Ia lunga și ■ ta lui viată, acest copilaș fusese și e: parte măcar să ră­mâna pe o jucărie; de aceea, s.. stricase niciuna...» V­aü : ■Odată s­a­u taluit Moș Crăciun sfântul Niculae... - Bună ziua, sönte Niculae. ~ Sărut mâna, moș Crăciun... k­acotro ? -_Eî I nu știi sfinția-ta ? ce întrebi?... Me duc pe po­st să pun la copiii cuminți , și cofeturi sub capetâiű..’. ’ sfinția-ta de unde vii? - ® 1 nu știi sfinția-ta ? zice ' Niculae, ce mai întrebi?... '0 de pe pământ... Am fost de căpătuit câteva fete cuminți.­­ Dar, cum bag seama, țî­nî barba, sfinte Niculae, și te-am îmbrăcat mbu­rel ca de primă­vară. — Apoi de­­ mi-am ras-o, i ’ncepuse să me mănânce și tre­buia să mie tot scarpin... Dar eu ca eu, dar sfinția-ta!... Fără barbă, n’or să te mai cunoască bieții copii ș’o să strici toate pif­tiile. — Lasă, sfinte Niculae, a răs­puns moș Crăciun , nu purta gri­­je de barba mea ! îmi crește ea mare, frumoasă și albă pînă la ziua mea...» Ș’așa mai departe. Și aceasta e o temă destul de nouă... E bu­nă pentru la anul viitor. Deocam­dată m’am hotărît­­ un studiu ! Un studiu critico-istoric asu­pra sărbătorii Nașterii: ce înțe­legem și prin vorba Crăciun ; — Crăciunul la primii creștini ; — Crăciunul în evul­ mediu­ ;—Cră­ciunul în timpii moderni;—Cră­ciunul în diferite­­ timpuri și la diferite popoare, și ’n­deosebi la Romani și la Români: Steaua, Vicleimul, Irozii, Moș-Ajunul, colindele, colindele etc.;­—dati­­ne, moravuri, obiceiuri, tradi­­țiuni, instituțiuni, superstițiuni etc. Sa ’ncepem... _ Dar când voia să pun pana în călâmară, iată că primesc, prin­tr’un comisionar de stradă, o scrisoare: «Iubite amice: «Astă seară, avem pom de Cră­ciun. Ne-ai promis că vii să prânzești cu noi. Te rog, nu uita. Te aștept pînă la șoapte fără un sfert la berărie, ca să mergem împreună. In tot cazul, daca nu ne ’ntăînim, vino direct la noi, dar vino negreșit: se superă Rcrivița. «Stasache.» Acrivița este soția lui nenea Stasache. La oamenii aceștia se petrece bine, trebue să mă duc. Las deocamdată studiul meu istorico­­critic și plec să ’ntălnesc pe amicul meu in local arătat. Sunt șoapte fără a fi sfert și omul meu lipsește , dar n’aștept mult, și iatâ’i. — Gândeam eu a* vis, îmi zice el. — Se­ putea, nene Stasache, sa supăr pe cocoana Acrivița? — Bine am făcut, ci ș’așa e destul de supărată. — De ce? — la cchipuește’țî, monșar, ei acum câte­va zile nenea Andrei senatorul (ști cât ține el în fa­milia noastră!) vine, ca după obi­cei­u, la noî și zice : «nu, me înțelegi, s’a închis Senatul și se duc toți p’acasă, și s’ara să fiu de Crăciun cu voi și m’am gân­dit să v’aduc k fiecare câte ceva ca cadou...» și scoate, și scoate, și scoate și dă’­ la cadouri , și mie și la copii și Acrivițiî... Acri­­vițiî­î dă un vne! cu un brilănțel de toată frumusețea... — Ei! — EU ieri dimineața, eu lip­seam de acasă. Vine Mișu pro­fesorul—știi Mișu al nostru, care dă meditație la băețî,—vine pen­tru ca să se dea vacanță, și ne­­vastă-mea pleacă să târguiască de-ale casei câte ceva, că știi, daca se lași toate pe ajunul Cră­ciunului, nu le maî poți prididi... Me ’ntorc eu acasă... îmi spune fata că s’a dus cuconița p’ip Ițim zic eu : bine ! Maî trese ete mai trece, se fac douăsprezece, iaca vine și Acrivița foarte supărată. Zic , ce aî ? zice : încchipuește’ți ca mi s’a întâmplat ! am perdut peatra de & înelal lai nenea Andrem. — Gând? — Acuma. — Unde? — F’ia Srg... Tan mai la bă­cănie am vina că ’mî lipsește. — Trebui să căutăm pe unde am mai fost. — Am căutat peste tot, nu e și nu e. — Trebue să dăm un anunț la gazete !... Și isprăvind povestirea con­versației sale cu consoarta, ne­nea Stasache îmi pune sub ochi o gazetă. Citesc: «O bună recompensă!... S’a perdut ieri vineri, înainte de a­­meazî, între stradele Popa-Tatu, Știrbeiă-Vodă și Calea Victoriei, o petricică de briliant în valoare de 3—­400 de lei. Cel ce o va găsi să o aducă la d. Stasache Panaio­­topolu strada... numărul... unde va primi o recompensă de 20 de lei.» După ce citesc: — Te pomenești că se găsește! zice omul meu. — Tot ce se poate, zic eu, nene Stasache. Mergem? — Da... haide ! Ne suim într’o sanie și pornim. — Nu că ’mi pare rea de pea­s­tră, pentru ca ’n definitiv, nu e vreo valoare grozavă , dar* știi, i­­e face­ un cadou de la nenea Andrei... Știi cât ține el la noi... — Firește... — Supt curios, să vedem: se­ găsește? Dar în sfârșit, zi­că nu se găsește... Atâta pagubă]... Dar j de unjțe știi? poate ci se găsește.[ Eu nu zic nimic. Dar el, vă­zând că tac . — Ce zici?... se găsește? — Știu eu ? zic. — Ei! vezi?.. eu nu sunt om curios , dar am mare nerăbdare, să vedem , se găsește ? Eu iar tac , el, văzând că nu zic nimica : — Adică dumneata zici că... nu se găsește. — Ba nu­­ zic, din contra. — Din contra ? care va să zică, și dumneata ești de idee că se găsește? In sfirșit, ajungem acasă la nenea Stasache. Madam Panaiotopolu, mai nos­timă de­cât totdeuna, me pri­mes­­c cu amab­ilitatea’i cunos­cută . — Dacă nu veneai, me supe­­ram foc pe d-ta. — Se putea să nu vin, ma­dam Panaiotopolu?.. Pentru minte invitația unei dame așa de gra­țioase ca dumneata este o ps­­ornica strașnică, la care peste pu­tință să me gândesc măcar«­au me supune. Mersi­ zice doamna. Dar adaog: — Ce am aflat madam Pa­­naiotopolu ? — Ge? — Petricică dela... — De la inelul care mi l-a fă­cut cadou nenea Andrei... Cine ți-a spus? — Nenea Stasache. — nn chipuește-ți! — Dar, zic eu, a publicat Ne­nea Stasache în jurnale... poate că se găsește. — Ei, aș ! — De unde știi dumneata că nu ? întreabă bărbatul. — Cum o să se mai găsească.? — Se poate, coniță, zic eu. — Fac prinsoare, zice rîzând doamna, pe ce poftiți, că nu se mai găsește. — ßa eu fac prinsoare ci se găsește ! zice Stasache. — Pe ce ? — Pe ce poftești. — Pe el­ inel la fel... — Pe alt inel la fel ! Pe când discutăm astfel, sa, aude sbîrniind soneria. Slujnica ese un vestibul, deschide și s» ’atoarep . — Ö- Mișu. — Bravo ! zice nenea Stasa» ebe, bătându-se cu palm» .* ■frunte. Vazi, cu istoria iacîuii», ce-am uffer? — Ge ? . . — Lui M­ișu nu î-am Dat ui ar­un cadou . ..0 SA SO em­­ 5* — Ei, aș ! zice iar rîzând ma­dam Panaiotopolu. D. Mișu intră, e foarte ele­gant... o fundă de cravată mic, și’n fundă, înfipt un ac cu o pe­tricică foarte strălucitoare.­­ — Mișule dragă, să mă ier pe tine te-am uitat, zice d. P.», naiotopolu. — Cum, nene Stasache ?_ — Nu ți-am cumpărat niciun­ cadou. I — Lasă, nene Stasache, zic ® Mișu, îmi cumperi la anul nou? Dar Stasache se uită lung !« Mișu, apoi, cu un aer În$­rt» ciudat.­­ • — Ce!... ce am la gît ? — Cum, ce am la gît? -- Briliant ? — Da. — Unde am găsit-o? — Ce să găsesc ? — Peatra ? — Care peatră ? — Briliantul frate. — 11 am nene Stambe­. — Da dp ridpü !... I — Pawt! _ sei» cine ? Gf$ pasă? — Aj! Cilit anunțul meü t — Da,.. le maparea m­ea, Miso«­ fiTfilit as. hâtat de* US" • f

Next