Universul, iunie 1901 (Anul 19, nr. 145-174)

1901-06-01 / nr. 145

Președintele Krueger la Hilversum.— (Vezi explicația) Calendar pe anul 1901 Ortodox Jouî, 31 Main. — Ap. Ermil și mac. Ermil Calolie Jouî, 13 Iunie. — Anion de P. Soarele răsare 4.17 ; apune 7.43 București, 3­1 Main. CUMULUL La începutul vieții noastre de Stat modern, atunci când forțele de cari dispuneam erau mai puțin numeroase de­cât funcțiunile de îndeplinit, cu­mulul a fost la noi un rol necesar, — și de sigur că nici n’ar fi fost de închipuit o lege prin care sä se urmărească stăvilirea lui; aceasta ar fi făcut, în adevăr, mai mult zoa, căci ar fi necesitat în­credințarea unor atribuțiuni politice, administrative, etc., unor persoane cu totul ne­pregătite, și, decât așa, fireș­te, era mult m­ai preferabil cumulul. Mai târziu­, însă, când nu­mărul celor pregătiți spre ca­rierele publice a crescut, cu­mulul a început să devie un roü, fără a mai fi necesar, și o lege pentru stăvilirea lui a devenit necesară. Totuși el n’a putut fi desființat radical și absolut dintr’odată; au trebuit să se mai lase oare­­cari latitudini, să se permită oare­cari excepții, — din a­­ceeași cauză care exista și la început,—și nu făcuse de­cât să slăbească, să se micșoreze, dar nu dispăruse încă cu totul. Acum însă se pare, — ba noi credem că e sigur, — c'a venit momentul când ar tre­bui ca să se meargă și mai departe în această privință și să se stăvilească încă și mai mult cumulul de­cât prin actuala lege. Cn adevăr, mai ales acum, în urma reducerilor și supri­mărilor budgetare, am ajuns să avem chiar o pletoră de oameni de alt­fel pregătiți pe deplin pentru carierele publi­ce; nu este drept, din acest moment, de a se mai îngădui cumulul sub nici o­­ formă. El trebue în sfirșit să dispară cu desăvârșire. O lege ce s’ar aduce în a­­ceastă privință, credem că ar produce cea mai bună impre­sie în toată țara, —și pare că ar fi nevoie și de așa ceva, după atâtea măsuri, necesare ce e drept, indispensabile chiar, dar cari, cu toate astea, numai populare nu s’ar putea numi. Să se facă o lege cu foarte puține articole, foarte clară și cu o sancțiune ușoară și si­gură: nimeni să nu poată o­­cupa mai mult de­cât una și singură funcțiune publică, de ori­ce natură ar fi ca și sta­tul să fie în drept a urmări restituirea retribuțiilor ce s’ar fi încasat cu călcarea, cu ne­observarea acestei legi. In fond, nici c’ar fi ceva mai’ natural de­cât aceasta : funcțiunile, în adevăr, sunt sau ’ar trebui să fie create așa, în­cât fie­care funcțiune să ocupe pe un funcționar; numai obiceiul îndelungat ne face pe unii să ni se pară na­tural contrarul, ca fie­care să ocupe, de se poate, mai multe slujbe. Adevărat este, însă, pe de altă parte, că, acest prin­cipii, o singură funcțiune pentru un funcționar, pretin­de ca ceva de sine înțeles și retribuirea potrivită și cuve­nită pentru fie­care funcțiune. Cu desființarea desăvășită a cumulului, s’ar putea face, de­sigur, și una și alta, cât­va timp într’o casă lângă Roma, destinată de familie și unde numeroși servitori o îngri­jeau, dar aveau ordine să nu o lase să iasă din casă, așa că ea a preferat mai bine să se în­toarcă în satul ei. Osândirea unui locotenent Consiliul de războiu din Ber­lin a osîndit pe locotenentul Rich­ter la 3 luni închisoare și pe lo­cotenentul de husari Vogt la 2 ani fortăreață și la degradare fiind­că au călcat legile due­lului. Meyer. Din Germania (Corespondență particulară a „Universului") Berlin, 23 Maia. Romanul mnei fiice de zidar* In comuna Hochfelden de lângă Strassburg, locuia până eri o fe­meie în vârstă de 50 ani, în că­suța pe care a moștenit-o de la tatăl ei. Oamenii din acea co­mună îi ziceau «contesa» și isto­ria tragică, care era în legătură cu numele ei o știa fie­care copil. «Contesa», ca fată tînără și fru­moasă, pe atunci sărmană fiică de­ zidar, se duse ca multe alsațiane la Paris, ca să intre în serviciu. Acolo își găsi norocul. Ea făcu cunoștință cu tînărul conte italian Pianciani, fiul unui milionar negustor de eleu, care trăia în mare lux. La un chef cu șampanie tînărul conte se că­sători cu ea. Familia contelui făcu mare sgomot din cauza acestei mes­­alianțe, la început însă fără re­zultat. Mai târziu, însă, când fiica de zidar se purtă prea țără­nește în saloanele din Roma, contele se învoi ca să divorțeze de ea. Intr’aceea se născuse o fiică, care rămase la tatăl ei, pe când «contesa» se reîntoarse în comuna Hochfelden, unde trăi singură în casa tatălui ei. Ea a primit regulat renta de 4 lei pe zi pe care i-a dat-o tri­bunalul. Toate încercările ei însă de a-șî revedea copila au fost zadarnice și scrisorile pe care le scria fiicei sale nu ajungeau nici­odată la destinație. Acum trei săptămâni, preotul din acea comună scrise unui preot din Roma. Atunci fiica «contesei», care se măritase și de­venise mamă a trei copii, află că mama ei, despre care defunctul ei tată spunea că e moartă, se află încă în viață. Tînăra contesă plecă vndată la Strassburg, unde descinse la hotel de Paris, cu nu­meroși servitori. Scena reved­e,­­»rel dintre 4iji Effifeă.­ ‘după cum spun martorii oculari, amin­tește scenele din romanele cele mai sensaționale. Încă în aceeași zi, «contesa» plecă cu fiica ei la Roma. Ziarele apărute acum spun că tînărul conte în chestiune este de Pianciani, fiul fostului pri­mar al Romei. Ziarele mai adaugă că con­tele Pianciani, spre a convin­ge pe fica lui că mama ei mu­rise într’adever, pusese în ca­voul familiei o lespede de pia­tră cu numele aceleia care trăia încă în satul ei. Contele Pianciani, tatăl, mu­rind, puse să fie înmormîntat lângă mormîntul acesta, care era gol, ducând cu el secretul în mor­măit. Numai fratele lui, care muri la începutul lunei Maia, declară pe patul de moarte nepoatei sale, că mama ei trăește încă. Alsaciana, al cărei nume de familie e Bock, și s-a întors a­­cum la Roma lângă fiica sa ca contesă Pianciani, povestește că, despărțită de bărbat, trăi încă de la T.-Severin la Scutar Sub titlul «Les chemins de fer du Balkan Occidental», mult cu­noscutul filo-român, d. Charles Loiseau, a publicat în «Revue de Paris» (Main 1901) un foarte interesant studiu asupra proiec­tatei căi ferate prin care Aus­tria tinde a ajunge pe o linie mai scurtă, la Salonic. Cu multă cunoștință de lucruri și de inte­­rese politice și economice, d-na Loiseau demonstră cum linia de cale ferată proiectată de Austria va fi fatală pentru porturile ita­liene, pentru Brindisi în primu loc. In adevăr, Masa indiilor gă­sind o cale mai scurtă spre Suez și Indii, pe noua cale austriacă Italia va fi lăsată la o parte. In acest sens au scris și scria zia­rele italiane, ca Don Marzio de la Nea­pole și Il commercio ita­liano din Roma, protestând în contra scădere, ce se va aduce portului Brindisi, ba mai mult de­cât scădere, o adevărată ca­pitiș deminutiv. D. Loiseau mai demonstrează că Albania va deveni provincie austriacă, învăluită în linia fe­rată, spre Salonic și aceasta cu marea daună a Italiei. Victor Emanuel III a înțeles pericolul și Italia a luat și la o serie de măsuri proprii a stabili legături tot mai dese intre ea și litoralul albanez. Salvarea economică a Italiei, cum și a țărilor din peninsula Carpato-Balcanică, d. Loiseau o vede în linia ferată care va lega România, prin Kladova, Niș,Priș­­tina, Ipek cu Andrievitza și Pod­­gorița din Muntenegru, îndru­­mându-se spre Sculări și Anti­va­ri. «O linie ca aceasta, de la Du­năre la Adriatică, zice d. Loi­­seau, ar oferi multiple avantaje. Ea ar contribui mai inténn — și lucrul este evident— a preserva echilibrul balcanic și principal­­mente echilibrul albanez. Către această precauțiune salutară con­tra ambițiunilor Europei Centra­le, toate cele­l’alte State conti­nentale găsesc comptul lor, în prima linie Italia și, fără excep­­țiune, Statele Balcanice.» Autorul demonstră încă și fo­loasele economice ale țărilor cari, prin creearea liniei T.­Severin— Clad­o­va—Sculări, vor scăpa de monopolul de transport al pro­ductelor lor numai pe h­nlele austro-ungare. Tutela în care Austro-Ungaria ține statele Car­­pato-Balcanice, ne­permițănd să exporte aceste țări de­cât pe căile ei proprii și numai a productelor care nu fac concu­rență productelor austro-un­­gare, va înceta în ziua când va fi inaugurată noua linie legând Dunărea cu Adriatica, sau mai bine Orientul întreg al Europei cu Sudul ei. Iată punctul de vedere din care România s’a legat să cons­truiască podul dintre Severin și Serbia. Momentan se poate că criza ce trecem să fi întârziind realizarea liniei de opozițiune liniei Viena—Salonic, dar nici noi românii nu trebue să perdem din vedere ducerea înainte, la bun rezultat, a liniei proiectate și susținută de d. Loiseau. V. A. Urechiă Războiul anglo-boer — Prin poștă — «Wenkly Dispatch» dă știrea că Chamberlain a și pregătit pro­iectul de lege asupra constituției sud-africane și că acest proiect va fi prezentat în curînd Parla­mentului.* * * Merriman și Sauer, înainte de a se întoarce în Cape, vor ține un meeting la 6 iunie la Que­­en’s Hall din Londra, spre a în­demna la încheierea păcei.­­ Regele Eduard are de gând să adreseze o proclamație coloniilor, în care să laude eroismul de care au dat dovezi trupele coloniale în războiul sud-african. Această proclamație e consi­derată ca un semn că se vor chiema nouă contingente de tru­pe coloniale pentru războiul sud­­african.* * * Relativ la sosirea d-nei Botha, soția generalisimului boerilor la Londra, se comunică următoa­rele amănunte : Ajunsă în stația Londrei, nu dădu adresa birjarului, făcându-l să facă un­­ lung înconjur prin oraș, spre a depărta atențiunea ziariștilor. Apoi trase la o casă privată. Acest mister face să crească curiozitatea vizitei sale. Ziarele se perd în comentarii. D-na Botha, născută Emmet, e de origină irlandeză. CRONICI FEMENINE Defectele educației femeei Să examinăm fără nici un pre­ț judițifi educația ce se dă femei­lor la aproape toate popoarele de­ pe fața pământului și vom vedea că această parte așa de esențială a genului omenesc e tratată ce și cum n'ar fi de­cât o a doua clasă care nu merită nici aceeași distincție, nici aceeași atenție că bărbații. 5 Toate îngrijirile, mai toate lec­­­țiile de virtute, de știință, generositate, de valoare, sunt numai pentru bărbați. Femeile, din contra, făcute din copilărie timide și superstițioase, contrac­tează toate viciile. S’ar putea spune că esența ins­trucției lor le inspiră o lașe ti­miditate, care le face incapabile de a se apăra de pericole, care se opune la creșterea forțelor lor, o oarbă superstiție care, din lucrurile cele mai simple și cele mai naturale, fac niște fantome sau niște monștri ; un nebun a­­mor propriu care duce în ele, până la exces, dorința de a plă­cea, și o aversiune pentru tot ce le impune datoria. Cei mai celebri filosofi, cei mai învățați legislatori din vechi­me, au recomandat aproape toți în unanimitate educația femeei ca esențială pentru fericirea po­porului. Oracolul spartanilor, austerul Licurg, cerea ca fetele să-și înăsprească corpul, exersându-se a alerga, a se lupta. Asta o cerea Licurg, pentru ca femeea să aibă aceeași edu­­cație ca bărbatul, adică o edu­cație complectă, iar nu cum spu­ne nu știu care traducător al lui, că pentru ca ele când vor fi mă­ritate, fructul pe care îl vor con­cepe să fie robust și ele întărite prin diferite exerciții să suporte mai «cu vigoare și cu mai multă înleznire durerile naștere!». Ziar. UN PROVERB PE ZI Cine aleargă prea repede, ră­mâne pe drum. (Francez). Președintele Krueger la Hilversum (Vezi ilustrația) Pe când războiul dintre en­glezi și boeri continuă în Africa de sud, bătrânul președinte al Transvaalului Krueger, bolnav din cauza atâtor strapute, s-a dus să se repauseze la Hilversum, provincia Utrecht, la o depărtare de o jumătate de oră de Am­sterdam. Orășelul Hilversum are vre-o 20.000 locuitori și este situat în­­tr’o regiune cu o climă foarte sănătoasă. Președintele Krueger locuește într’o vilă cu numele Casa Cara­­nconjurată de un parc mare și umbros. De asupra vilei fâlfâe dra­pelul Transvaalului. Suita președintelui Krueger la Hilversum nu este numeroasă. O mare parte din cabinetul presidențial este la Haaga sub direcția lui Piet Grobler. La Hil­versum se află nepotul său Eloff, care îndeplinește și funcțiunile de secretar particular, apoi d. van Boeschoten, șef de cabinet, precum și 3 atașați. Afară de aceștia Krueger are pe lângă el și pe celebrul medic belgian Hey­­m­ann și pe bătrânul său came­­rer Happă, care-l slujește de mulți ani cu un mare devota­ment. Ilustrația noastră de pe pag. 1 reprezintă pe venerabilul preșe­dinte Krueger, făcând dimineața o preumblare pe jos prin parcul vilei sale însoțit de doctorul Heymann, de nepotul său Elof și de un atașat de cabinet. îndă­rătul acestora se află credinciosul camerier Happa. Carnetul meu APA RECE UI!.. E cald de scoți și limba, De-aș putea p’a soacri-a scoate, Și d’atâta răbușală Pân’ și inima se bate­­.. Ce faci tu, amice, spune De zăduf să simți că’ ți trece ? Să spun eu­... Și ’n stradă strigă: — Iei rahat cu apă rece­­.. Se bat câinii, doar la număr, Sau se bat două persoane, Și se bat copil de școală Și chiar poate și cucoane... Ce faci tu, amice, spune, — Și cu gluma nu te 'ntrece, — Să desparți aceste fețe ? — — Zvîrți în el cu apă rece Se întâmplă vr’un incendiu,— Ne ferește, Doamne sfinte! — Și, vezend că'ți arde casa, Par’că ești ieșit din minte... Ce faci tu, amice, spune, — Și cu gluma nu te ’ntrece, — Ca să stingi cu bine focul ? — Zvîrți mereu cu apă rece !... De necaz și de turbare Supărat de nu știă cine, Uite, nu știui cum și ce fel, Nebunie par’că’ți vine... Ce faci tu, amice, spune, — Și cu gluma nu te ’ntrece, — Ca să’ți treacă supărarea ? — Bel un par cu apă rece!.. Ai făcut o bețivie In cântări, în glume, ’n hazuri, Să’ți mai uiți de supărare, De mâhnire și necazuri... Ce faci tu, de dimineață, Când beția îți mai trece, Și simți sete ș’amețeală ! — Bel mereu la apă recel.. Și așa și mai departe Toate, toate ’n astă lume,— Fie bucurii, mâhnire, Fie suferințe, glume, — Lumea și le potolește Bend mereu la apă rece. Numai eu le ’nec în bere Și, parol, că tot îmi trece !.. Marion. Situația în China — Prin poștă — «Novoie Vremia» declară că Puterile aliate nu pot permite ca trupele engleze să urmeze să o­­cupe, sub un pretext oare­care, provincia Pecik­ după evacuarea comună, căci aceasta ar pre­lungi la nesfîrșit criza chineză, împiedicând întoarcerea Curței la Peking, și ar risca să aducă noui complicații, cari nu sunt de dorit.* * * Se anunță din Washington că Rockhill a depeșit lui Hay, ce­­rându-i din nou învoirea de a propune arbitrajul tribunalului din Hanga spre a regula chestia despăgubire­ chineze. Hay a con­simțit:" «­­ «Shanghai Mercury», ziar en­glez din Șangai, publică un e­­dict declarând că, în vederea vîrstei înaintate a împărătesei văduve, și a căldurilor, întoarce­rea Curței la Peking s’a amânat până la 1 Septembrie, dată pe care astrologii Curței o socot ca favorabilă spre a face o călătorie. * ¥ ¥ Se telegrafiază din Berlin că legațiunea chineză de acolo a pri­mit un edict imperial, în care se anunță, sub pedeapsă, chinezii locuind în străinătate de a nu se lăsa să fie seduși de doctrinele lui Kang-ju-Wei, adică ale acelui reformator despre care s’a zis că i-ar da ascultare chiar împă­ratul Kuang-Su. S’a spulberat deci speranța că China va intra pe calea refor­melor.* ¥ ¥ Ministrul de război și al Italiei a transmis deja telegrafic colo­nelului Garioni, comandantul cor­pului de expediție din China, normele pentru formarea bata­lionului destinat să rămână în China și pentru repatriarea res­tului contingentului italian. CRONICA Suflete bvere (De la un corespondent de pe câmpul de luptă) Povestea se petrece în Trans­vaal, într’o vale pe unde trecuse flagelul războiului, lăsând negre mini și mormane de cenușe, în locul albelor căsuțe și a florilor. O văduvă, a cărei fermă fusese distrusă de englezi spre a o pe­depsi fiind-că fiul său luase armele pentru patrie, locuia printre rui­ne, într-un mic bordeiu pe care civilizația i-l lăsase, și al cărui mobilier se compunea din câte­va scaune de lemn și un mic para­van care despărțea în două mi­zerabilul refugiu. Trei zile s’au scurs de la tre­cerea hordelor incendiare, când apăru fiul văduvei; el sosi cu pușca pe spate și stătu cu inima strînsă de durere în fața acelei triste priveliști de devastare. E liniștea haosului și a morței. Soa­rele, la apus, dispărea aruncând ultimele­­ raze de foc. — Mamă­ strigă tînerul boer. Văduva e și din bordeiü. — Mamă, sărmana mea mamă, — și o îmbrățișează, o strânge pe pieptul seu, o mângâe, o să­rută. Apoi, cu pumnii strânși, cu ochii fulgerători, strigă : — Ah, tâlharii ! — Taci, zise văduva cu gest rugător, și-și aruncă privirea în­grijorată spre paravan. Tînărul boer urmări această privire, și întrebă: — E cine­va, mamă ? — Da,­­iul meui. — Cine ? Sărmana femee ezită puțin, apoi murmură : — Un englez ! Mâna îi strînse cu putere pușca ; boerul făcu un pas îna­poi și întrebă cu o voce plină de surprindere și de indignare : — Un englez aci?... Unul din­tre acei sălbateci ?... Dar e cu putință ?... Și sbucni în hohote de rîs. Cu mâna pe pușcă, cu degetul pe trăgaciu, boerul se aruncă spre paravan, ducându-se să omoare fără milă pe dușmanul ce-i căzuse în ghiare. Dar văduva îl aținu calea. — Ascultă... stă să moară... El a trecut pe aci rănit, murind... E aproape un copil... vârsta ta... M’am gândit la tine și l’am luat ! — După incendiul fermei ori înainte ? — După !.... Oprește-te. Bi­blia noastră nu spune că cu cât mai mult zoü ne-or face dușmanii noștri, cu atât mai mult trebue să le iertăm lor? Tînerul boer se lăsă să cadă pe un scaun și, cu ochii plecați, se gândea. Muma vedea că o lupă se dă in el, o luptă mai puternică de­cât aceea pe care o repurtase pe câmpuri, în fața dușmanului. Ea urmărea cu neliniște tulburarea lui; lupta fu lungă. In fine, mâna îi slăbi, pușca căzu jos și tînă­rul boer spuse cu simplitate. — Ai făcut bine, mamă. Apoi se ridică cu greutate și se îndreptă în vîrful picioarelor spre paravan... Nici un zgomot. Văduva aș­teaptă și se gândește la o mamă depărată care suferă ca și ea poate mai mult de­cât ea. Ce vină are micul englez dacă l’au încărcat de arme și l’au trimis să moară departe de patrie?... De­odată auzi un gemet, ca o suflare. Fiul său reapăru. — Mamă, un pahar cu apă. Ea îl aduse repede. Tînărul boer se întoarse îndărătul para­vanului, se apleacă spre rănit, și udă fruntea cu iubire, îl rugă să bea, murmurând : — Sărmane popii !... Tînerul englez are o scurtă și trecătoare redeșteptare. Deschide ochii, măriți de friguri și de apropierea morței, contemplează lung, ca în vis, pe tînărul boer contra căruia fusese armat și care se afla în genuchi în fața ago­niei sale. Și capul îî căzu îndă­răt, pe când buzele­ î murmurau ultimul cuvînt: — Iertare!... Mama boeră privea nemișcată. Lacrămi mari curgeau pe fața ei consumată de suferințe... P. O CUGETARE PE ZI Acela, care a trăit mult, știe mai puțin de­cât acela care a văzut mult. Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) Omor din imprudența­ Băiatul femeei M. Anghel,fiind dat de mama sa ca ucenic la un cismar, acesta ’l trimite prin luna Maiü anul trecut, ca să cum­pere niște lucruri de la o băcă­nie. Băiatul, pe drum, se suie într-un vagon de tramvai, ce parcurge strada Brezoianu, fără să plătească. In dreptul caselor d-lui gene­ral Algin, din strada Brezoianu, la somațiunea conductorului, el sare din vagon, fără a observa că un alt vagon venea pe linia a doua. Fiind prins de acel va­gon sub roate, el a fost omorît. Vizitiul vagonului, anume Ște­fan Predescu, a fost dat judecă­­ț­ei pentru omor din imprudență și tribunalul Ilfov, secția 111-a, înaintea căreia a venit ori această afacere l’a condamnat la 40 lei amendă și 100 lei despăgubiri civile. * * O răsburare Sava Gheorghe și N. N. Tan, după cum e obiceiul la țară, se duc într’o seară ca să stea de vorbă cu fata Mari­ța Ilie, pe care o curtau amândoui. Fetei însă fiindu-i frică de pă­rinți, n’a voit să iasă afară ca să asculte declarațiunile lor. Ei se supără și, știind că tatăl fetei e pricina că ea n’a voit să vie a­­fară, se hotărăsc să-șî răzbune. Știind că a doua zi tatăl fetei trebuia să plece la plug, ei îî fură din podul casei hamurile cailor. Dar și Savu­llie își răsbună pe ei, căci i-a reclamat parche­tului, iar tribunalul a condamnat ori pe Sava Gheorghe la 20 lei amendă iar pe N. N. Țan la 15 zile închisoare. Procesul dintre Stat și d. Gr. Filipin, pentru dreptul de bălcu­t la Riureni încă din anul 1783, Statul re­cunoscuse Episcopiei de Râmnic de a ține un bâlciu în Rîureni, de la 8—15 Septembrie, în fie­care an. Lângă proprietatea Statului are și d. Gr. Filipin un teren, pe care și d-sa a deschis un bâlciul tot în acelaș timp. Ministerul de interne a dat ordin ca, pe cale administrativă, să se închidă acel bâlciu. D-l Filipin a intentat atunci proces ministerului de domenii, de la care d-sa posedă o parte din acel teren. Atât la tribunal cât și la Curte Statul a pierdut procesul și a fost condamnat și la despăgubiri. Contra decisiunei Curiei din Craiova, Statul a făcut recurs. Din partea Statului au pledat d-ni­ avocați Disescu și Dobrescu. Curtea de Casație, secția I-a, a respins recursul Statului, re­cunoscând dreptul d-lui Gr. Fi­­lipin de a ține bâlciu pe propri­etatea sa. Grefier. (Universu­l in provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 29 Mai) — Ben­ ad Furt.—Cunoscutul spărgător Ion F­lorea a comis, era­ noapte, un în­drăzneț furt. Introducându-se în curtea caselor d-lui S. Țucman, a intrat în casă, pe când locatarii dormeau și, împa­chetând obiectele cele mai de va­loare, se încercă să dispară . Insă, spre nenorocul lui, fu prins și îna­intat parchetului. Dezastrele grindinei în ju­deț.­In ultimul timp, județul nos­tru a fost bântuit în multe locuri de flagelul grindinei, care a nimicit multe lanuri de producte. La Cârlomănești, Roșiești, Ivești, etc., grindina a cauzat multe pa­gube, mai ales sărmanilor locuitori ce nu sunt asigurați. Apele au venit mari și împedică în multe locuri circulația și de a­­semenea terasamentul C. F. e slăbit. Plauger. Craiova Tentativă de omor.—O cum­plită discordie se ivise între Niță Gerculescu și Tache Stănescu din str. Cogălniceanu. Ei se certaseră Duminecă la o petrecere, și de a­­tunci Gerculescu era cel pe care îl bântuiau frigurile răzbunării. Spre a aduce la îndeplinire aceas­tă răzbunare, Gerculescu a ieșit as­­tă-noapte în calea adversarului său și, cu un ciomag plumbuit, i-a dat câte­va lovituri în cap. Stănescu ar fi fost omorît chiar, dacă țipetele lui n’ar fi atras în ajutor pe mai mulți trecători. Aceștia­­ i-ai­ scăpat din mâinele violentului răzbunător. Muribundul din str­­­ Jianu.­­ Sergentul postat în strada Jianu a­ dat asta-noapte peste un corp o­­gren­esc și care sta întins nemișcat în șanțul stradei. La început, sergentul în chestiune credea că se găsește în fața unui cadavru. Peste puțin misteriosul corp și-a revenit în fire și sergentul a aflat că el aparține lui Christache Toma, un bătrân nenorocit de peste 60 ani. Bietul om,fiind bolnav pe moarte, a fost transportat la spitalul central. Scintele. Constanța Moarte misterioasă.—Mazîlu Dumitru, hamal la atelierul c. f. r. din port, a fost găsit mort, înain­tea ușei casei sale, azi dimineață la orele 6 și jum., având la frunte o lesiune. Causa morței și proveniența ace­lei lesiun­i sunt până în present ne­cunoscute. D. procuror cercetează cașul, pen­tru a stabili dacă a fost la mijloc veri­ o crimă sau a încetat subit din viață. Accidente.­­ Copilul Mihai A. Nicola,din orășelul Medjidiia,pe când traversa strada Carol, a fost călcat de o căruță, fracturându-l piciorul drept , căruțașul împreună cu doi indivizi ce se aflau în acea căruță dând bice cailor au dispărut. Copilul a fost internat in spita­lul din Medjidia, luându-se în ace­laș timp măsuri pentru prinderea căru­țașului. Teatrale. — In curând va sosi în acest oraș trupa dramatică sub conducerea d-l­ui C. P. Demetrescu care va da 3 reprezentațiuni, cu o­­cazia trecerei spre Constantinopol. Diverse.— Pagubele cauzate de ploile și grindina ce a căzut în timpul din urmă în județ se­­ eva­­luiază la surpa­ de ,25000 leîn Dobrogeanul. Focșani Sinucidere. — Locuitorul Ioan Radu, din com. Jorăști, s’a sinucis Luni, tăindu-șî gâtul cu o coasă. Sunt mai multe versiuni în privința sinuciderei sale. Unii zic că din ca­uză că s’a certat cu soția s’ar fi si­nucis ; alții spun că s’a sinucis din cauză că suferea de mai mult timp de o durere de piept. Această ver­siune pare a fi admisă, de­oare­ce, în ziua sinuciderei, el s’a plâns fe­telor sale, una în etate de 14 și alta de 16 ani, că simte că are să moară și că, după moartea lui, are să fie rea de dînsele. Intr’o stare disperată, Ion Radu a fost transportat la spitalul jude­­țean din localitate. Sunt puține spe­ranțe de scăpare. De la Milcov. Măcin Stricăciunile ploaci. — Aflu că un număr de 16 vii, situate în împrejurimile M­ăcinului pe văi, au fost potmolite de pământul adus de curentul apei, așa că sunt distruse cu desăvîrșire. Asemenea, tot in raza comunei, au fost distruse diferite semănă­turi pe o întindere de peste 100 hectare. In restul plășei au suferit comu­nele Balabancea și Grecii, la cari s’au potmolit multe semănături si­tuate pe centre și văi. Coresp. Ploești Atentatul din Plața sâr­bească.—Eri dimineață, ‘ după ce vecinii Ștefan Alexandru și Costea Georgescu, ambii din Piața sâr­bească, petrecuseră la o nuntă a unui prieten al lor, s’au înapoiat acasă. Peste câte­va minute Georgescu, neputând să doarmă, vine la veci­nul seu Ștefan și se pune la vorbă cu nevasta acestuia. Ștefan, neprice­­pend ce vrea să înțeleagă vecinul sau [prin această vizită, mai ales că bănuia că Costea făcea ochi dulci nevestei sale, ia un topor ce-l avea în casă și aruncă cu el după veci­nul său. Văzând încă că n’a nemerit pe rivalul său, Ștefan dă un foc de pușcă după el. Din fericire nici glonțul poștei nu l’a atins și, sărind câți­va trecători, atentatorul a fost oprit de a comite o crim­ă. In urmă, el a fost arestat și îna­intat parchetului, împușcat, din greșală.­­ Băiatul Bănică Istrate, din servi­ciul d-l­ui Mitică G. Iliescu, din str. Garpațî, având un revolver vechin, a voit să-l încerce dacă este bun. Revolverul fiind însă încărcat, și cum Istrate ținea mâna stângă în dreptul gurei revolverului, acesta descărcându-se, rănește pe Istrate într’un mod grav. El a fost transportat la spital, lafanticu­l.— Fata Ioana Stan, din com. Haimanalele, născând Vi­neri un copil, l’a sugrumat de gât, provocându-i prin aceasta moartea. Faptul acesta fiind aflat, crimi­nala mumă a fost arestată și înain­tată parchetului. Copiii. T.­Măgurele Dezastru. — Primarul comunei Storobăneasa, raportează prefecturea că ploile din zilele trecute au inun­dat aproape jumatate satul. Case, bordee, pătule cu producte, tot, au fost luate de apa ci se for­mase din aceste ploi. Pagubele se urcă la peste 4.000 lei. Administrația a luat măsuri. Monede noul. — Ministerul de finanțe a trimis prefecture! 150 bu­căți monede nouă de 4 și 2 bani spre a se trimite primarilor comu­nelor cari la rîndul lor le vor arăta sătenilor spre a nu fi induși în e­­roare, comunicându-se în același timp că, pe ziua de 15 Iunie, se vor pune în circulație. Sanitare.—In comuna Licurici s’a declarat epidemia de rugeolă. Timpul. — De 2 zile încetând ploile, timpul a frumos . Dunărea a crescut simțitor, flarbarosa. Tecuciu Dezertor prins.— Aseară, co­misarul gărei Tecuciu a prins în­tr’un vagon de marfă al G. F. R., pe un individ care, dus la poliție, declară că se numește Crudu Petre, muzicant în fanfara reg. 24 Tecu­ciu, și care a dezertat. El a fost oprit în arestul poliției și va fi înaintat garnizoanei locale. Itot prins.— Poliția locală, din ordinul parchetului local, a arestat pe țiganul Irimia Mateiu, de loc din Tîrgoviște, prins cu un cal de fu­rat de la locuitorul Irimia Mantu din localitate. Barbarie.—Indivizii Constantin și Costache Stancu, certându-se cu Marin Bâncilă, toți din com. Bră­­hășești acest județ, s’au luat la bă­­tae, bătându’l pe Marin Băncilă cât și pe­ soția lui Sultana, care, fiind în poliție, a avortat, născând un co­pil mort, din cauza bătăilor primi­te de la sus-numiți­. Agresorii vor fi înaintați parchetului local. Vad­u. R.­Vâlcea •Joncțiunea liniei ferate R.­­Vâlcea—Riu-Vadului.— Astă­zi, făcându-și la frontieră joncțiunea liniei ferate Rimnicu-Vâlcea—Rîu- Vadului cu linia ferată ungară, d-nií inginer-antreprenor Cuțarida, in­spector de tracțiune Zahariade, in­ginerii P. Panait, Lazarovici și Ră­­dulescu, au plecat cu un tren spe­cial din gara Jiblea la numitul punct de joncțiune. Aceasta s’a făcut ca o încercare a acestei noui linii, a cărei construire s’a terminat acum și a cărei inaugurare se va face la 1 iulie viitor, când vor veni și d-ni. Dimitrie Sturdza, primul-ministru și Ionel Brătianu, ministrul lucră­rilor publice. In acea zi trenul va fi gratuit de la Rîmnic până la frontieră și vice versa, distanță de 80 k­ilometri. Șarpele de la poștă.— Des­pre farsa cu trimiterea șarpelui viu, în plic închis, oficiantului Gh. Po­povici, de la Oficiul poștal local, despre care v’am scris, vă comunic că autorul acestui fapt ciudat este Vasile Grigoriu, impiegat la lucră­rile nou- C. F. R­, dovedit de po­lițaiul orașului, Al. Pârâianu. A fost vorba ca numitul fâptuitor să fie supus judecăței, însă, din cau­za permutărei oficiantului Popovici la oficiul poștal din București, lu­crul s’a calmat. Gandrov. Știri din stres mi­nute — Prin poștă — Studenții școalei militare de medicină din Constantinopol, vă­zând că nu li se mai plătesc sa­lariile și că se află reduși din toate punctele de vedere la o complectă miserie, au adresat marelui­ vizir mai multe petiții, cerând ameliorarea soartei lor. Văzând însă că nu li se acordă nici o satisfacție, ei s’au pus cu toți în grevă, refuzând de a mai urma cursurile. Zeki-pașa, comandantul școale­­lor militare, înfuriat de această mișcare a studenților, a ordonat arestarea lor.

Next