Universul, decembrie 1901 (Anul 19, nr. 328-355)

1901-12-01 / nr. 328

Calendar pe anul 1901 Ortodox Vineri, 30 Noembrie.— + Ap.An­­dreiu, f­iul chemat Catolic Vineri, 13 Decembrie. — Lucia Soarele răsare 7.27 , aprne d.19­­­ucurești, 50 Noembrie. Modificarea foncierei Printre dezideratele proprie­tarilor urbani, apăsați de cri­ză, e și acela de a se modi­fica impozitul foncierei într’un sens mai echitabil și mai co­­respunzător stării actuale de lucruri. In această privință, mai mulți proprietari ne-au­ trimis următoarea scrisoare : «E bine știut de toți, că azi­ cel puțin 00 % din imobilele o­­rașelor principale sunt hipoteca­­re la, creditele ne» sau la alți creditori parti­culari. «Posesorii de acțiuni își în­casează regulat cupoanele lor, fară a plăti din acest venit ab­solut nimic­ Statului, pe când proprietarul (nominal) e impus cu 17 la sută asupra venitului întreg al imobilului, adică și a­supra dobândei banilor împru­mutați de la credit sau de la particulari. «Ast­fel fiind, credem că ar fi drept ca proprietarii cari au ca­sele hipotecare la credit sau la particulari, să fie scăzuți din ve­nitul net al proprietăților cu suma dobânzei ce plătesc credi­telor sau particularilor, și să se impue cel puțin 12 °/« asupra cu­poanelor, sau la particulari asu­pra dobânzei ce primesc de la debitori; ast­fel, im­posibul asu­pra imobilelor va deveni mai echitabil, proprietarii se vor mai­­ ușura de greaua sarcină ce-i apasă, proprietățile se vor urca In valoarea lor, azi atât de de­preciată, din cauză că toți caută a-șî plasa capitalurile numai în scrisori fonciare­ sau alte bonuri, fiind scutiți de ori­ ce sarcină și grijă. «Statul n’ar păgubi nimic, ba din contră ar incasa mai sigur, căci proprietarul ușurat va plăti mai exact fonciera și Creditul, iar reținerea asupra cupoanelor e sigură. «Să nu ni se obiecteze, că din cauza aceasta Scrisurile Fonda­re vor scădea. Nu credem, fiind­că proprietarii mai înlesniți vor plăti mai exact dobânda și anui­tățile ; ast­fel Scrisurile Fonda­re vor deveni mai solide, iar po­sesorii Scrisurilor vor primi toc­mai 5 la sută, cumpărându-le chiar cu 90 suta, iar nu cu azi cu 77, producându-le 6 V« la su­tă, ceea­ ce nu li s’a garantat prin Scrisul Fondat­, care garantează numai 5 la sută.­­ «Pentru o mai bună lămurire a celor arătate, să luăm un exem­­­plu, ast­fel: Un proprietar care s-a împrumutat la unul din Cre­ditele urbane Cu 80000 lei va­loare nominală, urmează să plă­tească creditului 4000 lei dobândă anuală de 5% pe care o inca­­sează posesorii acțiunilor comise, acești posesori de acțiuni fiind impuși cu 12% asupra cupoa­nelor, ceea ce face 480 lei, ur­mează ca proprietarul să fie scă­zut din venitul nett al proprie­tății cu suma de 4000 lei, și prin urmare cu 480 din totalul fon­­d­erii ce ar trebui să plătească asupra întregului imobil. «Posesorului de Scrisuri Fon­dare Urbane, dacă nu-î convine această dispozițiune, n’are decât să se debaraseze; vor fi destui alții cari să se mulțumească să încaseze în liniște o dobândă si­gură de 5 la sută, mai cu sea­mă că în Scrisurile Fondare Ur­bane nu se zice că sunt scutite de ori­ce impozit. Ast­fel, mulți din acei ce posed azi Scrisuri Fondare Urbane, vor începe a cumpăra imobile. «După părerea noastră, dacă nu se vor lua in seamă cele ex­puse, proprietățile vor perde foarte mult din valoarea lor și vor renune cea mai mare parte în sarcina creditelor, pro­prietății pottrtrib­uii­­** * «Afară de cele arătate, se im­pun următoarele : 1. A se face mai curând noul recensămînt pentru a se evalua exact actualul venit al imobilelor. 2. Să se ia măsuri serioase, ca proprietarii să fie puși în po­­siție a urmări pe locatari­ cu mai multă ușurință pentru neplata chi­riei. 3. Să se scadă la fie­care se­mestru plata foncierei pentru pră­vălii și apartamente rentase ne­­inchiriate. "­­ 4. Să se retragă raza orașelor și mai cu deosebire a Capitalei.» Atragem atențiunea celor interesați și a guvernului­ asu­pra acestei propuneri, ale orașului, în strigăte ironice de Trăiască micul infante! Să mergem la botez! și în acelea mai puțin ironice de: Moarte familiei Cascrla ! Moartea nașei] (Nașa noului născut era regina­­regentă). Sosind în fața palatului regal, demonstranții alternau aceste stri­găte cu cântecul Marsiliezei și cu fluet­ăturî asurzitoare, și în fine — adăugându-se la studenți o mul­țime de altă lume—demonstranții, cari acum erau în număr de două mii persoane, au vroit sa năvălească în marea curte a palatului. Halebardierii alergați spre a-l reține, fură bătuți și respinși, în strigătele de «jos lacheii Guriei!» Demonstranții erau deja aproa­pe să-și ajungă scopul, a trebuit să se scoată din interiorul pala­tului escadronul de cavalerie ce se afla de gardă acolo, și, grație șarjelor făcute, se putu risipi mulțimea. ** Demonstrația, mai mult de­cât pentru efectele sale imediate, e foarte gravă ca simptom. La manifestațiile din Februa­­r­ie ...a strigat num­ai ..­jj C....s..u , azi se strigă : Jos nașa. Deci cine poate spune că aceste demon­strații, degenerând, nu vor ajunge a fi făcute contra regelui și a­­tunci de­sigur că partizanii lui Don Carlos vor căuta să dragă foloase. Valladolid CRONICI FELE­NINE Mama șonvlil atura copiilor înainte de a se asculta naivele confidențe ale adolescentului și de a aplauda actele unui tiner om, trebue să se repete lecțiile fetei sau băiatului de școală, să i se supraveghieze munca și să i se dea ajutor. Nu e nici un repetitor sau meditator mai bun de­cât mama. Ea are răbdarea și blândețea necesară. Apoi ea mai are timpul nece­sar, căci stă mai mult în casă. Nu e tot același lucru cu tatăl, care intră obosit, absorbit de a­­faceri și al cărui creer e sur­menat. Eu cunosc multe mame, cari, meditându-și copiii au­ ajuns să­ învețe limba latină și cea gre­cească, despre cari nici idee nu aveau­. Când mama este acolo, lângă masă, încuragiând și ajutând pe micii muncitori, totul pare aces­tora mai ușor. Fericite sunt mamele cari își păstrează copiii pe lângă densele și de asemenea sunt fericiți și acești copii. Ei toată ziua, amestecați prin­tre camarazii lor, învață ce este viața comună, dar seara cât le este de bine și de salutat de a reintra în cuibul părintesc ! Se cunosc îndată copiii cres­cuți în casa părintească. Ei au judecata mai solidă, a­­sistând mai bine la desfășurarea întâmplărilor vieței de­cât cei crescuți în streini. Spiritul lor nu e așa de fluș­­turatec ; în fine, ei au obiceiuri mai frumoase, și sunt cu mult mai bine crescuți, învățând toate regulile de bună cuviință în mod practic de la mama lor. Și pentru mamă, cât e de bine de a-șî avea copiii in jurul ei ! Cât de mult înveselesc și însu­flețesc casa aceste mici ființe. De­ câte ori copiii nu descre­țesc fruntea încruntată a tatălui lor, de câte ori ei nu-i silesc să vegheze asupra lui însuși spre a da exemplu, de câte ori ei nu mențin dragostea între el și mama lor și armonia în casă ! Ziua. nu.... — —■»— Cel mai mare tun din lume —v Vezi ilustrația —■ Americanii năsuesc cu tot dinadinsul, ca să facă recordul pe toate terenele teh­nice și săă-l țină cu o tenacitate de fer. M3­ au­ construit case cu câte 21îue etagii, podul suspendat New- York-Brooklyn, trenuri și va­poarele cele mai accelerate, ca­­nalurile cele mai mărețe și multe alte creațiuni, prin care sunt su­periori Europenilor. Acum au așezat ei în forturile Sandy-Hook, la intrarea în por­tul New-York, un tun monstruos, care nare pereche în toată lumea. Acest tun Gathmann (numele inventatorului) a cărui formă o reproducem în ilustrația noastră de astă­zi, are o țeava cu o lungime de 17 metri și cu un diametru de 46 centimetri. Ghiulelele pentru acest tun au înălțimea unui om și cântăresc 2.000 funți. Gh. Dumitrescu a făcut însă cerere trib, ca să fie pus în li­bertate, pe cauțiune de 200 leî. Judecarea acestei cereri a ve­nit era înaintea trib. Ilfov, secția a II-a, care, în urma pledoariei d-lui d. N. Vlădescu, advocatul inculpatului, a admis cererea și a ordonat puunerea în libertate pe cauțiune.* O hotarîr­e foarte importantă data de Curtea de casație în secțiuni unite Înaintea secțiunilor unite ale Curții de casație, a venit era ju­decarea din nou a procesului d-nelor Ecal. Raicoviceanu și Erodiada Ionescu cu d-na Lița Leontopol. Vom arăta la scurt obiectul acestui proces atât de impor­tant. D-na Sultana Mazai, din jude­țul Piomanați, în anul 1884 a făcut donațiune, după moartea sa, nepoatei sale Lița, azi d-na Leontopol, moșiile Cocorești și Cepeni. După moartea d-nei Mazai, d-nele Ecaterina Raicoviceanu și Erodiada Ionescu, nepoate ale defunctei, au cerut instanțelor ju­decătorești anularea actului de donațiune, pe motiv că d-na Sița Leontopol, în momentul morței donatoarei, n’a fost capabilă de a accepta donațiunea, de­oare­ce dînsa, căsătorindu-se cu d. Leon­­topol, și-a perdut calitatea de ro­mâncă, urmând condițiunea so­țului care, pe atunci, era supus otoman. Afacerea venind înaintea Curții de apel din Craiova, aceasta a hotărît că d-na Leontopol nu poate avea drept de proprietate asupra acelor moșii, ci numai la valoarea lor în bani. Contra acestei decisiuni au­ fă­cut recurs atât d-nele Raicovi­ceanu și Ionescu, cât și d-na Leontopol. S’a dat cuvîntul d-lui M. Sip­­somo, avocatul d-nei Leontopol, care a susținut că d-na Sița Le­ontopol a avut capacitatea de a accepta donațiunea, întru­cât so­țul seu, fiind român de origină, drepturile sale au fost numai suspendate și îndată ce i s’a re­cunoscut calitatea de cetățean ro­mân, recunoașterea având un e­­fect retroactiv, donațiunea nu poate fi anulată. Recunoaște că d. Leontopol în momentul morței donatoarei nu avea recunoșterea ; susține însă efectul retroactiv al recunoaș­terei. Art. 7, al. 5 din Constituție, zice d-sa, e adevărat că oprește pe streini de a poseda imobila rurale, dar sub cuvîntul «strein» legiuitorul n’a înțeles și pe ro­mânii din alte State și cari s’au lepădat de protecțiunea streină. D-lui Leontopol recunoscân­­du-i-se calitatea de cetățean ro­mân, un an după moartea dona­toarei și recunoașterea având un efect retroactiv, d-na­stia Leon­topol având capacitatea de a ac­cepta donațiunea, rea a judecat Curtea, recunoscându-i dreptul numai la valoare. D. Sipsomo sfârșește cerând casarea decisiunea și recunoaș­terea dreptului de proprietate a d-nei Leontopol asupra acelor moșii. Din partea adversă a vorbit d. Comșa, care a combătut pe d. Sipsomo. Curtea, după o lungă delibe­rare, a admis motivul de casare invocat de d. Sipsomo, a casat decisiunea și a trimis ca proce­sul să se judece din nou de Curtea de apel din București. A respins recursul făcut de d-nele Raicoviceanu și Ionescu. Prin această hotărîre, Curtea a recunoscut efectul retroactiv al recunoascerilor și nerecunoscând pe românii din alte State ca stre­iul îndată ce s'au­ lepădat de pro­­tecțiunea streine. Grefier, președintelui Krueger motivele care fac să se creadă în succesul final al boerilor. — Dar de­sigur — răspunse președintele—nimeni nu se poate îndoui de o victorie anunțată de Biblie. Și cum diplomatul se arăta surprins : — Da—continuă Krueger, — psalmul 22 spune la versetul 22 : «Domnul me va salva din gura lui și din coarnele taurului». (A­­luziune la animalele heraldice ale Angliei). ¥ ¥ De­ună­ zi la Chicago a avut loc o întrunire de protestare în contra sistemului de războire al englezilor în Africa de Sud. S-a hotărit de a se aplica dispozițiile tractatului din Washington din 1871 și de a interzice îmbarca­rea de material de războiu pen­tru Africa de Sud. O CUGETARE PE ZI Secretul cel mare al vieței e să’țî propui un scop nobil și să nu’l pierzi niciodată din vedere. * — CEL MAI MARE TEX MX LUME.—(Vezi explicația) DOT SPANIA (Corespondența particulară a „Universului“) Madrid, 25 Noembrie Grava demonstrație antidi­­nastică Din cauza cenzurei, firul tele­grafic v’a transmis puțin asupra acestor demonstrații, cari sunt de o gravitate excepțională. De aceea azi ve scriu, dându-ne pe larg descrierea acestor de­monstrații : Eri dimineață studenții, du­când­u-se la Universitate, au fost informați că nu se vor ține lecții, spre a se solemniza botezul nou­lui născut infante Alfonso, fiul prințului de Asturia. Neașteptata­­ vacanță indignă pe studenți, pentru care prințul Don Carlos e tot acelaș perso­nagiu neiubit, contra căruia ei au­ făcut demonstrațiile di­n Fe­bruarie trecut, când s'a căsă­torit cu Dona Mercedes. S'a decis de a se organiza o nouă manifestație contra lui și în general contra familiei regale. Zis și făcut: studenții cumpe­­rară zece sau două­spre­zece pă­puși mari ; capii demonstrației își strînseră păpușile la piept, le­­gănându-le ; apoi numeroasa ma­nifestație se duse spre palatul re­gal, străbătând principalele străzi Asasinul lui Stamîiul.. O telegramă a corespondentu­lui nostru de la Sofia, ne a comu­nicat zilele trecute arestarea a­­colo a faimosului macedonean Halyu. I­alyu a fost la 15 iulie 1895, cel d’interț dintre cei trei asa­sini cari au rănit de moare în stradă pe fostul ministru bulgar Stambulov. I­alyu, asasinul lui Stambulow Două dintre atentatori au fost dați în judecată la 1896 și con­damnați la pedepse mici. Italgu a trăit mai mulți ani ca fugar în România, Grecia și Egipt și de cât­va timp încoace trăia în Sofia, unde se întorsese în timpul când era prim-ministru Stoilow. Și cei­l­alți prim-mi­­niștri­ următori, Grekow și Ivan­­ciov, lăsară pe IÎalyu nesupărat. Abia acum primul-ministru Ka­­ravelov a ordonat arestarea lui. Numele lui IÎalga a fost adus în legătură și cu afacerea Miss Stone. Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) Cererea­­­e punere în liber­tate pe cauțiune a lui Gh. I Di­­mitrescu, autorul furtului de timbre de la tribunalul de comerț Ministerul de finanțe numise o comisiune care să constate nu­meral de coli timbrate, falsificate de Zaharia. Cu ocazia acestor cercetări, co­­misiunea a descoperit că la trib. Ilfov, secția comercială, practi­canții Gh. Dumitrescu și V. Gheorghiu, sustrageau colile tim­brate anulate de câte 20 lei de prin dosare, le ștergea fi cu clor, și le atașau­ la alte acțiuni nouă, iar colile bune le vindeau pe la diferiți debitanți, însușindu-și sumele. Așa în sarcina lui Gheorghiu s’a descoperit timbre furate în valoare de peste 1000 lei. Pentru acest fapt ei au fost arestați și dați judecăței. Bostonul anglo-faoez — Prin poștă — O depeșă din Madrid anunță că guvernul englez a comandat în Spania 5000 cai pentru Africa de sud. Un mare negustor de cai, anume Almagron, s-a anga­jat să furniseze animalele în cu­rând.* * ¥ Miss Maude Genne, celebra patrioală irlandeză, publică în «United Irishm­an» următoarea anecdotă : Un diplomat francez explică Știri din străinătate — Prin poștă — Un incendiu a izbucnit Luni, într’un mare antrepozit de bum­bac din Alexandria (Egipt). Pagubele se urcă la 3—3 jum. milioane de franci. * Din Haga se anunță că, Sâm­­bătă regina se va muta împreună cu toată Curtea, din castelul Loo la Haga. E temere ca populați­­unea să nu demonstreze cu a­­ceastă ocaziune în contra prin­­țului­ sol, căci, cu toate desmin- urile, poporul crede svonurile răspândite despre principele Hen­­ric, că s’ar fi purtat brutal cu regina. De alt­fel, prințul Henric se va duce în curînd in Mecklem­­burg pentru patru săptămâni, a­­poi va porni într’o călătorie mai lungă pe mare.­­ . Un incendiu considerabil a ni­micit Queen's hotel din cunoscuta stație balneară engleză Southsee. * Se anunță din Carlsruhe că trei fabrici­ mari din Heilbronn au ars.* ¹ ¹ In provincia Sen-Si din China domnește o foamete înspăimân­tătoare. 30 la sută din popula­­țiunea totală, care se urcă la 10 milioane, au murit de foame. Mandarinii au distribuit până acum 17 milioane de franci celor lipsiți.* ¥ ¥ . Se scrie din Paris ziarului «Giornale d’Italia» că Piernach a descoperit pe adevăratul cul­pabil în afacerea Dreyfus. Primul responsabil ar fi un ofițer în rezervă, atașat de mult timp la cabinetul Trittitar al generalului S. și care se afla în capul unei asociații compusă din coman­dantul X., acum mort și din Esterhazy. ¥ ¥ Ziarul «Secolo» din Milan pri­mește din Constantinopol o de­peșă în care se spune că Sulta­nul e bolnav de laringită cronică. El a răgușit și e foarte abătut. Un celebru profesor din Berlin a fost chemat spre a fi consultat. De la consiliul de rezitoiu Procesul căpitanului Iosef Brulescu Brî, consiliul de răsboiu al corpului al II de armată s-a ocu­pat cu procesul căp. Iosef Bă­descu, șeful depoului de re­crutare din Mehedinți, acuzat de mită și fals în acte publice. Consiliul e presidat de d. co­lonel Zolu, asistat de d-nii ma­iori Vasilescu și Basarabescu și d-nii căpitani Petrescu și Ba­sarabescu. Fotoliul comisarului regal e ocupat de d. maior Belinski. * ¥ ] Afacerea datează de la o re­crutare din județul Mehedinți în care s’a descoperit un act fals dresat de primarul comunei Mi­­culești pentru scăparea din ar­mată a unui nepot al seu. Parchetut de Mehedinți cer­cetând cazul de prim-procuror, de atunci, Gărdăreanu a clasat afacerea. Insă, o mână misterioasă a sustras de la parchet actul cu resoluția primului procuror, iar cele­l­alte acte au fost trimise sub-prefecturei Motru de sus, pentru a fi cercetate din nou, însă au dispărut la rândul lor. Ministerul de război, încu­­noștiințat de d. căpitan Rădu­­lescu despre dispariția actelor, a dispus reconstituirea lor. Pe baza acestor acte, primarul Ion Ștucariu din comuna Miculești, autorul falsului act în chestie, a fost condamnat. De aci o mare animositate în­tre c­ăpitanul Bădescu și pro­tectorii primarului Ștucariu. Imediat după aceasta, s-a pri­mit la ministerul de război, o anonimă care denunță pe căpi­tanul Bădescu că primește mită de la recruți, pentru a-i scăpa de armata permanentă, m­utân­­du-i în trupe cu schimbul, și că a comis o întreagă serie de in­corectitudini în exercițiul func­țiunei sale. Orânduindu-se o anchetă s-au găsit în întreg jud. Mehedinți, peste trei­zeci de martori cari au declarat că au dat căpitanu­lui Bădescu sume variând în­tre 100—200 lei, pentru a se bu­cura pe nedrept de dispensă din serviciul militar sau a fi trecuți în trupa cu schimbul. Față de aceste dispozițiuni cari sprijineau­ puternic anonima tri­misă ministerului, căpitanul Bă­descu a fost trimis în judecata consiliului de resboiu al corpu­lui 1 de armată, care l-a con­damnat la 5 luni închisoare, 1200 lei amendă și pierderea gradului. Consiliul de revizie primind recursul făcut de căpitanul Bă­descu, a trimis procesul înain­tea consiliului de resboiu al cor­pului al II-lea.* ¥ ¥ D. grefier dă citire actului de acuzare. Apoi se procedează la intero­gatoriul inculpatului. Acesta ci­tește un memoriu prin care se disculpă de toate acuzațiunile ce i se aduc și atribue întreaga a­­facere uneltirilor vrăjmașilor săi. Printre acestea citează pe d. Const. Rădulescu fost procuror pe lângă trib­ de Mehedinți și pe Costache Giurescu, autorul a­­nonimei, despre care spune că au trimes pe agenții lor prin toate comunele județului, pentru a găsi pe acei cari cu speranța de a primi grase recompense, acuză azi că ar fi primit mită de la eî. In privința acuzațiunilor de comitere de fals în acte publice, inculpatul insistă că registrele sale au fost în­tot­deauna în bună regulă și că nu-s adevărate cele spuse de acusare cum că țifrele de pe tablourile trimise minis­terului n’ar corespunde cu ți­frele din registre. Totuși, inculpatul recunoaște oare­care neregulari­tăți însă cu totul de alt soi de cele relatate în actul de acuzare, și consis­tând pur și simplu în îndepliniri de hatâruri și cereri venite de la grade superioare sau cama­razi, lucru, care, spune d-sa, se operează pe o scară cu mult mai întinsă în alte părți ale țărei. D. președinte face inculpatu­lui mai multe întrebări și se a­­rată mirat cum, între altele, di­ferențele constatate în registre sunt în lot­deauna în plus și cum inculpatul poate să susție că a­­cestea sunt simple greșeli din nebăgare de seamă, când ele sunt repetate în toți anii în același sens. Inculpatul insistă că sunt sim­ple greșeli. Martorii Martorii, sosiți din Mehedinți sunt foarte numeroși. Printre martorii acuzare­ fi­gurează o mulțime de soldați din reg. 17 Mehedinți. Printre martorii apărare­ sunt d-nii Ilariu Isvoranu, Ionițâ­ngi­­roșanu, Mihail Burăleanu, Ste­­rie Steriad, deputați, Ion Ciu­­ciu, învățător, Ion Mișu, prima­rul com­. Breznița, căpit. Brăi­­leanu, sub­locot. Rogobet, etc. Martorii vor fi ascultați în șe­dința de azi. UN SEAT PE ZI Curățirea bijuteriilor de aur. — Ca să cureți bijuteriile de aur, moare o perie moale în apă, freac­ o cu săpun și perie încet obiectul ce vrei să’l cureți, timp de două minute numai , șterge­ și’l pune la foc până ce se usucă bine. Arde o bucată de pâine, piseaz’o bine și freacă bijuteriile cu o piele moale, muia­tă în pâinea pisată. Universal la provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 28 Noembrie — Craiova Înfiorătoarea crimă din Blidari.—O înfiorătoare crimă s’a comis erî pe zi, în comuna Rudari. Fem­eea Floarea Dobre Neagoe a fost tăiată cu securea și omorîtă pe loc de către Criste­a Gheorghe D. Nea­­goe, în următoarele împrejurări: De multă vreme,Costea G. D. Nea­goe se găsea în ceartă, pentru o bu­cată de pămînt, cu ruda sa Floarea D. Neagoe ; aseară, cearta isbucni din nou. Fem­eea ducându-se la lo­cuința criminalului, pentru a’i cere din nou cont pentru atacarea pro­­prietăței, Cristea luă securea cu care tocmai tăia lemne, și cu o furie ne­bună despică craniul femeei, care remase moartă pe loc., îngrozit de crima ce comisese, își luă căciula și se duse la primă­rie, unde mărturisi oribila-î faptă. El fu îndată arestat în care timp se și anunță parchetul. Vestea a­­cestei crime înfiorătoare, a umplut de spaimă nu numai pe locuitorii din sat, ci și pe cei de prin preju­­rimî, cari, auzind de tristul sfirșit al victimei, vin cu grămada și o vază. Incendiul din Bîrca.—Niște zei-făcetori, strecurându-se erî nap­­te în aria de fîn a locuitorului Pe­tre Dumitrescu, din com Bîrca, i-au pus foc, după care s’au făcut nevă­zuți în negura nopței. Flăcările s’au întins în întreaga arie, distrugăndu­­se cu desăvîrși­re. Pagubele sunt în­semnate. Autoritățile sunt pe ur­mele incendiatorilor. Ugolin ... — i Fălticeni Marele incendiu din strada Mare.­Astă-noapte, pe la orele 1 spre ziuă, un mare incendiu a is­­bucnit în colțul str. Mare, la casele cu 2 etaje, proprietatea comercian­tului Strut Bacalu, ocupate în rân­dul de jos toate apartamentele de lipscănii, galanterii și bărbierii. La țipetele disperate ale chiriașilor, dând­u­se imediat alarma, au sosit la locul sinistrului pompierii comunali și batalionul permanent din reg. Suceava No. 1­3, sub comanda d-lui maior Dimitriu ; cu dar, tot zelul și curagiul desfășurat, focul s’a în­tins până la clădirea d-lui Samoil Last și nu s’a putut stinge cu de­săvârșire, de­cât abia astă­zi pe la orele în dimineața. Focul se bănuește că a luat naș­tere de la bucătăria comerciantului Si­serman. Pagubile sunt enorme și cu neputință de a se evalua mo­mentan. Autoritățile cercetează a­­devărata cauză a acestui incendiu îngrozitor. Descoperirea unei crime misterioase.­­ Prin luna iulie 1901, s’a comis o crimă îngrozi­toare în Pașcani ; niște ne­cunos­­cută făcători de rele s’au introdus noaptea în locuința paznicului de de la cimitir Gheorghe Italianu, omorând prin strangulare pe soția acestuia Catrina și în urmă prin amenințări și rele tratamente între­buințate asupra lui Gh. Italianu, i-au răpit sum­a de­ 22 lei în nu­merar și mai multe obiecte de îm­brăcăminte. După toate cercetările făcute, nu s’au putut descoperi criminalii. Maî zilele trecute un țigan, anume Bas­­carach­e sin Dumitru, de loc din Lespezi, fiind cercetat de geandarmi asupra a niște furturi prin efracție, între altele a mărturisit că el,’în unire cu alții a comis, și crima da la cimitirul din Pașcani. D. procuror I. Costacopol, fiind înștiințat telegrafic despre aceasta, In unire cu d. judecător de instruc­ție N. Burgh­el­ea și grefierul­­ sale, transportându-se la com­. Pașcani, după două zile de minuțioase cer­cetări au găsit parte din lucrurile furate, descoperind că crima s-a săvîrșit de indivizii Bascarache sin Dumitru, Costache Costăchescu, Grigore Vasiliu, Dumitru Gh. Dandu și Costache Gh. Dandu, care fiind urmăriți și prinși, cei trei dintei au mărturisit sâvîrșirea crimei, iar cei două din urmă persistă încă a nega. Astâ­zi înapoindu-se energicii d-ne magistrați din Pașcani, au dispus arestarea criminalilor. Se speră că se vor descoperi și alte tu­bării săvârșite tot de această bandă. Timpul se menține cald și fru­mos. Sucevean«­ Ploești » Nenorocire.— Tinichigiul Du­mitru Cristovici, suindu-se pe o casă din calea Oilor, pentru a-i re­para acoperișul, pierzându-șî echili­brul a căzut jos, de la o înălțime de patru metri, rănindu-se într-un mod îngrozitor. Pacientul a fost transportat ime­diat în cura spitalului. Incendiu.­ Ela­ noapte a isbuc­­nit un incendiu la casa locuitorului Neagu Dumitru, din com­. Goslegi, arzând în întregime. CAROLINA INVERNI 210­47 Torturile unei mame PARTEA A DOUA Destăinuirea unei moașe 4. VII­ I c—Atunci vei cunoaște cine a j scris această scrisoare, al cărei original îl am.—spus ei, scoțând o hîrtie îndouită din buzunar și Idându-i-o contesei.­­ «Ea o d­eschise fără ca expre­sia feței să i se schimbe ; dar, [îndată ce citi primele linii, scoase­­ un țipăt înăbușit și, cu o voce­­ disperată, zise : «—Ai originalul acestei seri­­'sot­ î ? ;• —II păstrez, doamnă. «—Ah!­acea mizerabilă îmi­­ jurase că l’a distrus,—exclamă ea ;—nu trebuia să mă încred, ! «—N­ recunoști deci, doamnă ? «Ea ridică capul și trăgându-și fotoliul lângă al meu, zise : «— Atunci pricep , ai venit spre a-mi da acea scrisoare. Ei bine, spune-mi repede cât vrei? «—Cer cinci­zeci de mii de franci. «Contesa făcu o săritură pe fotoliu. « —Dar ești nebună. Unde vrei să găsesc o asemenea sumă ? De­sigur spui asta spre a me speria, fii raționabilă; da, am greșit de a-ți vorbi puțin cam aspru, o mărturisesc, dar, în fine, pune-te în locul meu. Ah­­­ai dreptate, sunt femei cari ar me­rita mai mult de­cât d-ta dis­prețul universal, și eu am fost una din aceste nenorocite, dar nu mă perde, aibî milă ! «Eu eram prea fixă în id­eea mea spre a me înduioșa. «—Știi cu ce preț poți cum­păra acea scrisoare—exclamai: « «— 50 de mii de franci, — murmură contesa, palidă ca o moartă. «Apoi ridică în mod brusc capul. «— De le-aș denunța ? — ex­clamă ea. .<— Fă-o, nu vei evita prin asta scandalul; scrisoarea d-tale ar cădea în mâna procurorului și poate că ar fi publicată și în ziare. «— Doamne, Doamne, mi se pare că înebunesc, aibî milă. «— Nimeni n’a avut pentru mine. Refuzi? Atunci nu ’mi mai rămâne de­cât de a vă cere ertare că va fa deranjat, și să trec la bărbatul d-tale, care sunt sigură că va fi mai generos de­cât d-ta... «Vrei­ să mă scol, ea mă a­­pucă de rochie. «— Nu, nu, oprește-te, să căutăm a ne înțelege, nu e cu putință ca d-ta să ceri o așa mare sumă de bani. «— Și ce sunt pentru d-ta 50 mii de franci în schimbul liniș­te­ și onoare­ pe care ți-o ofer? Cu eî eu voi putea să ’mi re­încep averea și nu voi mai fi nevoită de a mă umili în fața nimănu. Dacă primești, fii­mâne dimineață la ora 9 în dom ; eu te voi aștepta lângă capela San Carlo, îmi vei da banii și în schimb vei avea scrisoarea. «— Și dacă mă înșeli ! «— Și eu aș putea să zic la fel, doamnă, dar, vezi, am în­credere și generozitate față de d-ta. «Nu îmi vei da banii de­cât când vei avea în mână scrisoa­rea și te vei asigura că iscăli­tura e chiar a d-tale. «— Dar de acum până mâne dimineață e imposibil să pot găsi o asemenea sumă. «Eu mă sculasem deja. «— Destul, doamnă, nu vreau­ să ști nimic despre afacerile d-tale bănești ; acum știi ceea­ ce ai de făcut. Dacă la ora 9 nu te găsesc, mă voi adresa într’altă parte. «Salutai și lăsam pe contesă cu totul abătută». Prințul începu să rîdâ. — Și a doua zi a venit? în­trebă el. — Când am sosit la biserică, ea era deja îngenuchiată in ca­pela unde trebuia eu să o în­tâlnesc. — Eh 1 drace ! trebuia să fie foarte periculoasă acea scrisoare. Ah 1 femeile, femeile, când scriu nu cugetă nici odată și se perd fără să bage de seamă... — Eu am câștigat 50 de mii de franci. Succesul m’a încântat, am bine­cuvîntat în fundul ini­­mei pe bătrâna care ’mî dăduse mijlocul de a face repede, fără multe sforțări, averea mea. — «A doua a mea victimă fu fiica unui parci­isa Venetian, o palidă copilă, delicată ca o floare, pe care ori­cine ar fi luat-o drept un înger. Ea se perduse cu un tînăr ser­vitor al tatălui ei ; chiar acest tîner o încredința moașei, și a­­ceastă scăpă pe copilă de bleste­­murile tatălui ei. «Când eu am încercat șanta­­giul, tînăra fată era logodită cu un tiner conte, care o iubea la nebunie. «Am putut avea o convorbire secretă cu dânsa ; sărmana era într’adever de compătimit, fă­cuse zeu­ fără să știe și se căia amar. «Ea plânse, leșină în brațele mele și nu i se păru că plătește prea mult secretar dezonoarei sale, dându-mi 20 mii franci pe cari îi poseda din partea mamei sale. «Me numi încă «gigerul ei sal­vator !» — Ah !­ah ! ai avut noroc ! — Dar nu trebuia să urmeze tot așa, întrerupse în mod brusc cerere.­­ Alesesem ca a treia victimă pe nevasta unui foarte bogat bancher, din Paris, care se spunea că e amorezat la ne­bunie de nevasta lui și pe care ar fi ucis-o la cea mai mică bă­nuială. «In timpul călătoriei sale la Turin, bancherul căzuse bolnav și doctorul îl sfătuia să se ducă la Superga. «El închiria o vilă bogată și fu transportat acolo ; nevasta lui îl urmă. «Cei douî soțî trăiau în apar­tamente separate, și, timp de un an bancherul nu fusese de­cât un tată pentru prea­frumoasa lui soție. «Insă se­ pare că aceasta nu se învoia cu o ast­fel de viață ; .de o natură foarte vioaie, sim­țea nevoia unui alt suflet care să priceapă pe al­ei. «Iubea pe bancher pentru că o scosese dintr’o viață modestă și îi procurase lux, belșug, dar se plictisea lângă dînsul; era să­tulă de supravegherea lui și nu îî lăsa nici un moment de liber­tate. «La țară, în acea vila izolată, bancherul se găsi așa de liniștit, sigur de nevasta lui, în­cât a­­ceasta putu să colinde pe plac livezile, pădurile, fără ca bărba­tul ei să ’i spus ceva. «Se pare că în aceste escursii ale eî făcu cunoștința ,finul pic­tor. «Cum s’au petrecut lucrurile uu șlift, dar fapt e că într’o zi nevasta bancherului se văzu per­­dută. «Ea nu ar fi mai putut as­cunde dezonoarea ei bărbatului » (Va urma)

Next