Universul, ianuarie 1902 (Anul 20, nr. 1-29)

1902-01-01 / nr. 1

Un cadou de Anul Nou­ pentru Impurului Wilhelm.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1901 . 2*1 «»«34x 2 Luni, 31 Decembrie.—Cuv. Me­lania Romana Catolic Luni, 13 Ianuarie 1902 - Golfriad Soarele răsare 7­37 , apune 4.41 București, 3­1 Decembrie. A­­sta! Pentru țara noastră, anul 1901 a fost relativ bun. Chiar la începutul să­u­, în Februarie am avut o schim­­bare de guvern. Partidul conservator, care se întregise în anul precedent, dezbinându-se asupra chestiu­nei financiare, a trebuit să se retragă de la putere și par­tidul liberal a venit la gu­vern. Ministerul liberal a redus budgetul cu două­zeci și cinci de milioane și a sporit im­pozitele cu cinci milioane, spre a stabili echilibrul bud­getar. Operațiunea reducerii chel­tuielilor, despre a căreia posi­bilitate mulți se îndouiau­, a produs neapărat multă sufe­rință, a avut însă drept re­zultat o simțitoa­re îmbunătă­țire a situațiunei financiare. "Recoltele fiind în general bune, s'a îmbunătățit întru cât­va și situațiunea econo­­mică, așa că am fost feriți în comerciu și industrie de ca­tastrofe cum s’au produs în alte țări, de pildă în Germa­nia și Austro Ungaria. Totuși criza a durat în tot cursul a­­nului. Meseriașii au­ suferit și continuă să sufere din lipsă de lucru. Proprietarii urbani de asemenea se găsesc în strîmtoare. Aceste două cate­gorii s'au­ și agitat neconte­nit și urmează a se agita, reclamând o ușurare a situa­­țiunei lor. Printre evenimentele remar­cabile am avut de înregistrat vizita pe care regele Greciei a făcut-o Suveranului nostru la Abhazia, vizită în jurul că­reia s’a făcut atâta zgomot. O mare parte a anului, lupta dintre partidele noastre politice nu a avut vioiciunea obicinuită. Aceasta s’a dato­rit stărei partidului conser­vator. Cu venirea toamnei, însă, si­tuațiunea a început a se cla­rifica. Atât conservatorii cari urmează pe d. Cantacuzino, cât și partizanii d­lui Carp, au întreprins o vie acțiune de organizare în toată țara ; ne­înțelegerile dintre cele două grupări, în loc să scadă, s’au accentuat și mai mult și vrăj­mășia s’a arătat și în fapte, la cele câte­va alegeri parțiale ce au­ avut loc. In prima parte a sesiunei ordinare, lucrările Parlamen­tului au mers liniștit; printre ele avem de semnalat conven­ți­unea comercială cu Turcia, convențiunea cu Bulgaria în privința pescuitului și crearea Casei Bisericei (proiect votat până acum numai de Senat). Tinerimea noastră universi­tară, întreprinzând în cursul verei o esc­ursi­une științifică în Grecia, a dat ocaziune la un șir de frumoase manifestări de înfrățire româno greacă. Primirea făcută studențimei noastre a fost din cele mai strălucite și a lăsat­ o fru­moasă amintire. In general privit, anul 1901 a fost bun pentru țara noas­tră; el se încheie cu o­ iarnă esc­epțional­uui frumoasă"" și u­­șoară, care până acum a fost foarte favorabilă agriculture­. In adevăr, semănăturile de toamnă, neputându se face la vreme din cauza ploilor, am fi avut o însemnată pagubă dacă iarna ar fi fost grea. Lipsa zăpezei și timpul frumos au­ permis să se facă arăturile și semănăturile, cari au­ răsărit frumos. Să sperăm că anul viitor va fi și mai bun, pentru ca Statul și poporul să poată scăpa de ultimele strînsori ale crizei. Din Franța (Corespondența particulară a „Universului“) Paris, 27 Decembrie. Greva contribuabililor In orașul Bourges s’a produs un fapt care are o mare impor­tanță. Unii dintre contribuabilii din localitate întrunindu-se, au votat o resoluție prin care ho­tărăsc de a se apăra în contra exigențelor de imposite și taxe. Suprimând împositele pe bău­turile igienice, consiliul comunal din localitate votase, pentru a înlocui aceste venituri, o licență municipală în sarcina comerțului de vinuri și lioberuri. O mulțime de stabilimente su­ferind mari pagube, se formară în sindicat de protestare, care ceru consiliului suprimarea noulei licențe și înlocuirea ei printr-un imposit plătibil de toți consu­matorii. Consiliul ne­ținând nici un compl de aceste cereri, sindica­tul a provocat o adunare, care a hotârît în unanimitate a nu mai plăti nici o taxă municipală, până când nu se va face o repartiție echitabilă a impozitelor. Guvernul a fost înștiințat des­pre acest fapt. Reiere în închisoare Știți de sigur că Briere, acu­zat că­­ și-ar fi ucis cinci copii, a fost condamnat de Curtea cu furi la moarte. El se află acum în închisoarea din Chartres, unde dă dovadă de cel mai mare calm și de o indiferență absolută. Prezența continuă ziua și noap­tea a celor două gardieni în ce­lula lui, îl lasă complect indife­rent, nici odată nu vorbește cu dînșii și primește alimentele de la el fără a scoate nici o vorbă. Idele sale nu variează de fel ; se plimbă într’una în tăcere, cu capul plecat, în curte sau în ce­lula sa. De două zile pare a se fi dedat lecture­ și a cerut ca să i se dea romane criminale. I s’a admis cererea, așa în­cât acum dînsul citește toată ziua. Briare a scris advocatului seu, d. Paul Cosuby, pentru a-l în­treba dacă Curtea de casație va examina în curând recursul seu și dacă crede că sentința va fi casată. Condamnatul are, într’adevĕr, op mi­­n l,o , elo. o» O-j< — i.r. 4 casează verdictul de la Eur-et- Loir, de a fi judecat de jurații de la Seine-et-Oise sau Seine­­el-Marne, cari poate vor recu­noaște nevinovăția sa. «Dacă, zice condamnatul, Curtea nu ca­sează verdictul care m’a condam­nat la moarte, atunci prefer să mor cât de curând posibil, căci ce-mi pasă de clemența președin­­țiala dacă nu sunt recunoscut ca inocent de crima monstruoasă de care sunt acuzat!» Se crede că Curtea de casa­ție nu va statua asupra cașului lui Briere de­cât pe la finele lui Ianuarie. Tragică rebeliune Parchetul din Turnau, a făcut Luni, după amiazi, o descindere la Peronnes, din cauza unei drame care se desfășurase în a­­cea comună. Jandarmeria fusese însărcinată de a executa un mandat de a­­restare în contra unui individ ; când jandarmii se prezentară la locuința acestuia, găsiră poarta baricadată, așa în­cât, pentru a pătrunde în casă, fură siliți de a o sparge. Dar se găsiră alunei în fața individului care avea un revol­ver în mână, gata de a face foc. Unul dintre jandarmi trase un foc de carabină și răni mortal pe agresor. Brutus. CRONICI PRIEME Femeia și instrucția Din momentul nașterei noas­tre și până la vârsta de ș­apte ani, copiii nu cer de­cât îngrijiri relative la sănătate și la cunoș­tința înclinațiunilor, pe care unii le au mai curând, iar alții mai târziu. Cu toate acestea e bine de a’l lăsa ca să învețe toate lucrurile de memorie îndată ce va fi cu putință de a face asta, ca și cum­ s’ar juca. Grație acestei precauți­uni nu se riscă de a forța fibrele încă moi ale creerului lor delicat, și asta va fi un câștig prețios pen­tru un timp care va veni mai târziu. De la 7—14 ani, principalul obiect trebue să fie de a munci spre a împedica viitul de a naș­te, și a închide germenul tar­div al virtuților. O femee instruită va fi nece­sarmente mai puțin stăpînită de­cât o alta prin mulțimea mici­lor prejndiții, cari fac dintr’o femee un tiran. Știința este averea sufletului, a ști, este a poseda spațiul și timpul, este a mări strictul no­­stru orizont, este a pune în viața noastră așa de limitată toate se­colele­­ reculului; a ști este a trăi și a se reține în ignoranță este pentru toți un adevărat omiei. Femeea, slabă prin natura ei, trebue să fie făcută tare prin educație ; de aceea lărgiți orizon­tul cugetărilor sale. Feriți-ve de a îngusta cercul imaginației voastre, căci cochetă­ria se va însărcina cu aceasta, fără ca să se mai amestece nimeni. Ziua Un carlon de Am­i­flon pentru* împăratul Wilhelm — Vezi ilustrația — Din Baltin se anunță că între numeroasele cadouri, pe cari le-a primit împăratul Wilhelm al Germaniei se află și un frumos tablou, lucrat de un pictor ber­­linez, care reprezintă capul împă­ratului Germaniei. In mijloc pe scaun scade prin­cipele Wilhelm, moștenitorul tronului german, ținând în brațe pe sora sa principesa Victoria. Cei­l­alți prinți sunt grupați după vârstă : prințul Frederic născut la 18­83, prințul Adalbert născut la 1884, prințul August născut la 1887, prințul Oskar la 1888 și prințul Ioachim la 1890. ■—­­­­­a » B » » Memoriile Regelui lan al Serii [trupei manuscrisele găsite in urma­ morței sale­ de I­ Drama din parcul cerbilor de la Topîschider Milutin Garașanin s-a născut la 1833 ca fiu al bărbatului de Stat de pe atunci Ilie Garașanin, CilTP Gt­*1./;■ qaI­i<ya I w­m/Aî'ia A;­p finim eliberareXT^Serbiei. Toți acei troivozî cari împreună cu Milo­ș Obrenovici înscenaseră în pădurile de la Șumadia ridi­carea poporului sârb în contra domniei turcești, priveau cu pizmă cum Obrenovineșk­î se ri­dicaseră la demnitatea de prin­cipi. Ilie Garașanin era unul din aceia, cari mai puțin puteau privi cum trece puterea și splen­doarea tronului pe lângă fami­liile lor. Când din căsătoria lui Mih­ail nu se născu nici un copil, toate aceste dorințe și speranțe ale voivozilor se ridicaseră mai mult. Garașanin era însuflețit de cea mai mare ambiție și poftă la domnie. Pentru el singur ce e drept că nu mai spera nimic, dar pe fiul său Milutin voia să-l urce pe tron după Mih­ail. Deja lângă leagănul lui Milu­­tin ’i s’au cântat cântece despre coroană și sceptru și stârniră mai târziu în peptul tînărului planuri mărețe. Gând după aceea Milutin Ga­­rașanin își terminase studiile la școala superioară din Belgrad și i fost trimis de tatăl său la po­­lteh­nicul din Paris și apoi în școala de artilerie de la Metz, se spunea pe față în Serbia : «Ilie Garașanin îl crește pentru a fi principele viitor». Ilie Garașanin dispunea de un mare­ număr de partizani și aceia carî ar fi văzut bucuros pe Mi­rton principe al Serbiei, nu erau puțini. In Serbia aștepta Garașanin î­n străinătate Caraghiorghevici,­­la când tronul Serbiei va fi­­ acant, pentru ca să ocupe pen­­ru mine demnitatea de principe domnitor — în adevăr coroana minorului prinț Milan era grav primejduită. Lovitura lui Ristici încrucișa pate aceste planuri și prințul M Milan a fost chemat la tron fiind o vîrstă de 14 ani. Șederea sa la Paris în simp de două ani, care mai mult pă­­ea un exil, era terminată, și cu entimente jumătate de bucurie II­ Milan și Natalia Paris, mijlocul lui Noem­­brie, 1892. Tinărul prinț ocupă apartamen­tul nefericitului său unchiu în castelul din Bdgrad. Iarăși copilul fu singur între oameni străini și deși îl încon­jura splendoarea și podoaba unui tron, totuși îi lipsea mâna con­ducătoare a unui tată, acea îngri­jitoare a mamei și dragostea a­mândurora. Pot oare splendoarea și po­doaba să înlocuiască ast­fel de lucruri ? Pereții conacului din Belgrad au văzut atâtea lacrimi, pe cari tînărul prinț le vărsase din cauza tristei sale soarte ca om . Ristici își luă asupră și edu­cațiunea tînărului prinț. Când regenții aveau la parade nevoe de tînărul prinț, atunci îl luau cu el și făceau fel de fel de cu­­lori cu el, de alt­mintrelea însă îl lăsară la o parte să facă ce voește. Ristici­­­ vorbește atât de bine că el din dragoste față de casa Obrenovici și de Serbia a salvat tronul pentru Milan după asasi­narea prințului Mih­ail III. Ris­tici nic a iubit nici­odată Serbia, nici casa Obrenovici. El se iube numai pe sine însuși și acea lo­vitură de Stat a făcut-o numai ca să poată fi regent pentru mi­norul prinț Milan. Dacă ar fi avut șanse, pentru ca să nu arți nervii’» ,‘“MM 1,1 l­on, de sigur că ar fi făcut cauză comună cu conspiratorii. Intr’atâta, ce e drept, intere­sele sale erau solidare­ cu acele ale casei Obrenovici și de aceea era un partizan al acesteia. Milan însă nu se putea încrede în el și nici Alexandru nu trebue să se încreadă în el, precum ni­meni din Serbia. Milan a făcut singur expe­riență. Nu l-a invitat oare regentul generalul BUsnavalz, care îm­preună cu Ristici a salvat prințu­lui Milan coroana, în acea noapte istorică de la 1860,—la sine pen­tru ca să-l otrăvească cu o ceașcă d­e cafea ? Copilul, care nu presimțea ni­mic, urmă acestei in­vitațiuni, regentul îl întimpină părintește și cu cel mai mare respect. După aceea veni în fine fata la cafea neagră. Abia o băuse Milan, când ge­neralul Blasnavalz, care voia bucuros să vadă pe fiul său prinț, îl înduplecă pe tînărul Milan să plece. El nu voia ca Milan să moară în casa sa. Milan plecă, dar abia părăsise casa regentului, când acesta căzu jos în convulsiuni înfricoșate și după câte­va mo­mente era un cadavru. In iritarea de care era cuprins schimbase ceșlile de cafea ! In Serbia i s’a făcut regelui Milan mereu imputarea că ducea o viață destrăbălată. Au uitat Ristici și coregenții săi că ei au fost aceia cari l-au îndemnat la această viață pe co­pilul Milan, care sta sub ocro­tirea lor ? Ișî aduc eu aminte de ce creaturi s'au servit ca să facă din Milan un om desfrînat, care apoi să moară din cauza espese­­lor de tot felul ? Au mai uitat ?­ Milan prinsese față de Ristici o indescriptibilă aversiune, care mai cu seamă în timpul din urmă ajunsese foarte profundă, de­oare­ce era convins că este un dușman al țărei și al familiei Obrenovicî și cu toate acestea Ristici a fost un bun patriot și a scăpat de mai multe ori tronul Obrenovicilor. Abonații «* inversului» «I« I» 1 sau 15 ianuarie 1902 pot câștiga în mod absolut gralt’iit : O WiSâ la AS.««« Bici preciin­ și mai multe o­­biecte de mare valoare. A se citi camiclismile de sibominical in pag­. II a «Universuului» dc» .»ri­și jumătate de temere și de cu­riozitate. Urmă el deputațiunea care l-a adus de la Paris la Bel­grad. Descoperirile asupra chipului c­mi a murit unchiul său, ținerea sa departe de patrie, viața tristă de la curtea lui Cuza exercita­seră asupra Licărului prinț, care se vedea acum în fruntea unui Stat, o puternică influență și deja încă de atunci învățase să disprețuiască lumea și pe oameni. Acum începu a treia epocă în viața lui Milan. Ea nu putea să contribue la aceea ca în simțămintele tîneru­­l­ui prinț să se poată face o schim­bare amicală. Posomorită cum a început, răsuna și acum. Puținele raze vesele de soare cari se aflau peste ele, nu puteau să lumineze icoana posomorită. Nota Edit­­ ei că chiar soții de înalți func­ționari ai Statului aveau mandatul ca să o seducă pe Milan ? Ristici îi deschise lui Milan târziu­ ochii asupra scopurilor an­­turo Hgiului său, dar ori­cum încă la timp pentru ca să-și asigure recunoștința prințului și să-l facă a i se părea acceptabilă ideea unei căsătorii. Ristici voia ca prințul Milan să ia de­ soție , principesa din străinătate și începu, fiind că Milan se arăta gata să încheie o căsătorie, să facă o revistă pe la Curțile streine. Soarta însă decise altmintierea spre nenorocirea lui Milan și a Serbiei. Milan făcu cunoștință cu Natalia de Iieschko. Natalia era în vîrstă de 16 ani, iar Milan de 21 ani. De o fru­musețe răpitoare și de o grație fermecătoare, i-a fost eî ușor să aprindă îndată inima tînărului prinț. Milan era ferm decis să o ri­dice pe tron pe Natalia Keschko și opuse o rezistență hotârîtă a­­cum față de străduințele con­trare ale cercurilor sârbești. Mai mult se opunea Risk­oî. Verbal și în scris el se stră­duia cu zel, de a îndupleca pe principele­ Milan să renunțe la proiectul său de căsătorie cu Natalia de Iieschko. Natalia primise cu încântare cererea în căsătorie a lui Milan, ea părea că iubește tot atât de­ ferbinte și de furtunos pe Milan, după cum și acesta o iubea, el care până atunci cunoscuse nu­mai viața amară de copil orfan. Acum credea că prin căsătoria sa cu Natalia va intra fericirea caznică, până atunci necunoscută în palatul princiar din Belgrad. Milan se logodi în hotelul La­­nin di­n Viena cu Natalia de Keschko. (Va urma) din Bulgaria (Corespondență particulară a „Universului“) Sofia, 28 Decembrie Pomul de Crăciu­n Sâmbătă, 22 Decembrie ora 4 p. m., a avut loc la școala ro­mână din Sofia serbarea «Pomul de Crăciun». Serbarea a fost prezidată de valorosul agent diplomatic al Ro­mâniei, d. N. Mișu. D-sa s’a in­teresat și se interesează foarte mult de progresele școalei și de interesele coloniei, dând în­tot­dea­­una cel mai mare sprijin posibil. Cu această ocaziune s’a făcut un pom de Crăciun, printr’o listă de subcripție, datorită d-lui di­rector al școalei române G. C. Ionescu. Pomul a fost împodobit cu fructe naturale și bronzate, stea­guri tricolore, lanțuri de hârtie colorată, diferite obiecte de fan­tasie pentru pom, bomboane, flori artificiale, jucării pentru copii, lumânări, etc. Pe ici, pe colea se afla pe brad și mici bu­căți de zăpadă artificială cea ce-i dă de o înfățișare și mai feerică. Sala era plină de asistenți, printre care am remarcat: d. I­. A. Mincu, vice-consul, d-na și d. G. Trifon, d-na și d. doctor I Cojuharoff, d-na și d. doctor T. Trifon, preotul român I. Sgala, doamna Vasiliu și alte multe per­soane, cărora le-a făcut plăcere această serbare școlară. Serbarea a început prin «Buna dimineața la Moș-Ajun, Bună dimineața la Moș­ Crăciun», exe­cutat de corul mixt al școalei. S’a cântat colinda din Moldova «Florile d'albe». Un elev îmbrăcat în costum național românesc și înspins cu tricolorul român, a recitat «Plu­­gușorul», de V. Alexandri, acom­paniat pe ici pe colo de corul școalei. Acest aranjament a plă­cut foarte mult celor de față, aplaudând frenetic pe micii ar­tiști. In partea 11-a a programului CRON­CA_ MILITARA Modificațiile tunului de câmp austriac și cele proiectate pentru tunurile noastre — lrniare — 3) Fie­care sac de munițiune este înzestrat cu câte o cheie de reglaj pentru focoase. Aceasta permite de a efectua rotațiunea discului superior al focosului mai repede, ne­maf­­iind nevoe de a citi graduațiunea exterioară. In acest s­­­op, corpul focosului prezintă un opritor așezat într'o pozițiune bine determinată Cheia prezintă un proplu­di­u legat de un limb moliil și graduat, care poate să se orienteze pe cheie de un unghiu corespunzător dis­tanței de tragere. Graduațiunea este pe fața inferioară a limbu­lui ; un șurub de presiune fi­xează limbul în urma orientării lui. Pe cheie se află trasă o liniuță de reper. Cu toate că afetul tunului nos­tru nu are în târî­tu­ri­le (res cor­­nières) celui austriac, totuși, a rezistat fără a se deforma, chiar trăgându-se aproape 1000 de proiectile cu el. Cheia focosului a fost de ase­menea experimentată. Întrebuin­țarea ei nu prezintă de­cât a­­vantagii. Modificând tunurile noastre în sensul în care au fost modificate tunurile austria­ce, vom mai pu­tea amâna pentru câți­va ani o comandă de tunuri cu tragere repede. Aceasta ar ocaziona, ce este drept, cheltueli colosale, însă mâine poimâine ea se va impune de la sine, căci vecinii noștri nu vor întârzia de a-șî schimba vechiul lor material de artilerie și atunci, ori câte sacri­cele 2 ieșituri fixe , și d­ata cheii se angajează în cele 2 sco­bituri corespunzătoare ale discu­lui mobil al focosului și este suficient de a se învîrti cheia până când propuitorul h atinge opritorul corpului focosului, pen­tru ca aceasta să fie gata pentru t­ragere. 4) Încoafarea și extracțiunea peniței focosului se fac automa­­tio când se scoate proiectilul din ladă; altă dată aceste operațiuni trebuiau făcute cu mâna.­­ 5) In sfîr­șit, obturatorul sistem Brodwel a fost modificat în ur­ma adopțiunii unei pulberi fără­­fum mai progresivă : dimensiu­nile lui au fost reduse puțin și muchea exterioară a suprafeței de reazem a obturatorului cum și marginea exterioară a plăcei de reazem au­ fost rotunjite, pen­tru a se evita micile degradări care pot să se producă în miș­carea de translație a închizăto­rului. Experiențele de la Co­­troceni Artileria română, dorind să se convingă pe calea experiențelor de importanța modificațiunilor a­­duse tunului austriac, a trimis la Viena un tur­ de câmp pentru a i se face și lui modificările precedente, iar la întoarcere a fost supus pe platoul de la Co­­trorenî la o serie de încercări. Rezultatele obținute au fost sa­tisfăcătoare, firii ni s’ar cere, va trebui să urmăm și noi exemplul lor. Austria continuă cu mare ac­­tivitate seria de experiențe care să o determine de a adopta un tun cu tragere repede. Până a­­cum nu s’a decis încă nimic. Este probabil că, dat fiind suc­cesul pe care l-a obținut mira­culosul tun al francezilor, în cu­­rînd poate și Austria va da la iveală un tun cu tragere repede,, care să difere tot așa de mult de acel francez cât dif ;" A oesta tunul pe care l-a o­nstrus L de curînd uzina Krupp Favoarea de care­­ tunurile construite de uz­ii pare a demonstra dre­ceste­ prevederi, s’a jucat piesa populară «Viclei­mul» cu oare­care modificări Corul școalei în timpul piesei a cântat mai mult» C ânieca de stea pe 2, 3 și chiar 4 voci. Piesa a fost jucată de elevii școalei co­merciale, îmbrăcați în costume potrivite epocei în care s-a năs­cut Isus Christos. Costumele și cele necesare îm­preună cu o stea prea frumos lucrată, cu colțuri multe și mă­runte a fost făcută de elevi și eleve sub conducerea instituto­rilor respectivi. Cei douî îngeri, îmbrăcați în alb, cu aripi pe spate, cu părul buclat și cu fiori în mână, au întregit și înfrumusețat piesa. S’a distribuit elevilor și ele­velor mici jucării și bomboane, iar celor mai mari portocale și bomboane , asistenților li s’a dat câte un mic suvenir din pom. Societatea română Unirea a­mpărțit cu această paasiune : ghete, rochii și haine în valoare de aproape 300 lei. Au fost felicitați Institutorii școalei și în special d. G G. Ionescu și d. V. conducătorul corului. "IsígVéEt Untura de pe Untura de pește, sat . zis oloul de pește, s din Dealul peștelui gi­dus­­ o rhua, prin expunerea #:•. -unii vapori de apă supr­­ în pentru ca să nu se oxid \ ;; când să acționeze un c ■­t cu linie de bioxid de erigen,­­s­. idrogen. Oleul care și în modul acesta e alb, ne dă untura de pește Când ficații au fost intre în putrefacțiune lor se extrage pe baie 50 °, atunci pleul de roșu-brun și ne dă t pește roșie. Localitățile unde și pleul de pește, în can' , sunt porturile regiuni'. ! A: *.«<!! CARGLINA INVERNiZIO 75 Torturile unei mame PARTEA A DOUA Destăinuirea unei moașe XII •— Tatăl lor ’l căuta spre a acompania din nou pe Mignon, pe care toți cereau să o audă din nou cântând. Andreina ridică din umeri. — Nu s’a terminat încă par­tea muzicală? — Oh ! da , s’a început dansul. — Cu atât mai bine. Intrând în salon, Andreina ?azii îndată pe prințul Maud, care o fixa cu un surîs baljoco­­■tor. — Cât de mult urăsc pe acel­a—se gândi Andreina;— e! e ce­ își mare inamic al meu și al u Gualtiero. Orchestra cânta o polca. Prințul veni să invite pe du­cesa și Andreina primi să dan­seze cu un alt cavaler. Ducele Albert vorbea cu Ce­rere; și Mignon dansa cu un li­ner cavaler, care îi murmura mii de galanterii, dar pe care ea nu îl asculta, căci tot gândul și tot sufletul ei erau îndreptate spre Gualtiero. Copila observase dispariția tî­­nerului în același timp cu An­dreina, și gelozia ei crescu, cu toate că nimic intr’insa nu d­ă­dea pe față ceea­ ce simțea. Prințul Maud, după un tur de polcă, conduse pe ducesă într’o altă sală, și pe când se plimbau îi spuse cu voce înceată : — Deci ce s’a întâmplat ? Fernanda îl privi cu dispreț. — Te înșelase și—respinse ea cu asprime.— Andrei na era sin­gură. — Adeverul ? Și eu aș jura că ea a avut o întrevedere cu Gualtiero și dacă m’aî asculta, Fernando... — Vorbește mai încet, ar pu­tea să ne asculte cine­va—mur­mură ducesa—spune-mi ce tre­­bue să fac ? Mie mi se pare că am comis o mare imprudență de a invita pe Mignon. — Eu însă găsesc că lucrurile merg de minune. Dar ascultă­­me, Fernando. In curând ea, cu scuza de a arăta d-reî Mignon frumusețile palatului, o voi con­duce până la chioșcul gradinei de iarnă, și acolo îi voi spune să me aștepte, trebuind să-î vor­besc de o afacere importantă. Intorcându-me în salon, voi înștiința pe Gualtiero, să sa ducă să me aștepte în același chioșc, și când îțî voî face semn din ochi vei lua pe Andreina și vei face o plimbare prin acea parte a gradinei de iarnă ; restul nu mai e nevoe să ți-1 explic... — Nu­­ te-am înțeles perfect de bine, ești un adevărat drac ! — Eh 1 draga mea,—zise el cu un accent plin de ironie,— n’aș vroi să risc când fiica ta va fi prințesă, de a o vedea înamo­rată de acel maestru. Fernanda deveni palidă. — Ah ! mă faci să îmi ispă­șesc vinele în mod foarte crud, murmură ea. — Aide, aide — o întrerupse prințul—poate le căești deja că mă asculți ? Ducesa nu respunse, căci alte persoane intrau în acel salon, dar privirea pe care o adresă prințului era plină de o așa de mare, ură în­cât fără voe Maud se simți tulburat. — Ea meditează ceva — se gândi el—trebue să fiu în pază. Dansul continua sgomotos și animat. Gualtiero, după cum prințul prevedea, rein­trase în salon, dar nu se apropia de Andreina. Se amestecă într’un grup de artiști cari vorbeau despre o operă nouă. Mignon, zăpăcită de muzică, de lumină, și de căldură, ru­gase pe cavalerul ei s’o lase sin­gură într’un colț al salonului. Cerere continua să vorbească cu ducele Albert, care era sur­prins de a găsi atâta spirit și a­­tâta instrucție în acea femee, pe care în inima sa o socotise vul­gară. Și ea, la rîndul ei, căuta să-l studieze, spre a vedea în ce parte într’o zi îl va putea lovi. Prințul, după ce a făcut ocolul salonului s’a apropiat de Mignon. Era tocmai un scaun gol lângă dânsa. Prințul profită de asta. — Nu te distrează mult balul, după câte se pare ?—zise el, — Ea îmi place foarte mult— respinse copila înroșindu-se sub privirea prințului;— dar eu nu sunt obișnuită și me simt puțin cam uimită. Prințul surîdea. — Cum, n’am dansat de­loc cu tovarășul d-tale de copilărie ? — El trebue să fi plecat ! — Dar nu, iată-l în mijlocul acelui grup de artiști. E chiar un ingrat cu o tovarășe ca d-ta, pe care toți o admiră, de care ori­cine ar fi mândru, să te lase singură !... Mignon își mușcă buzele. — Oh ! eu m’am obișnuit cu ciudățeniile lui — zise ea cu un fel de indulgență­— chiar când era copil tot așa făcea. — Ați trăit mulți ani îm­preună ? Un nour întunecă­mintea fe­tei și o lacrimă apăru în ochii ei. — Nu, nu, mulți ani, murmură cu cu voce mișcată —când el a venit în oraș cu mama lui vi­tregă, doica mea a murit și eu m’am retras lângă sărmanul meu tată. — Dar spune adevărul, tot îți mai iubești tovarășul de co­pilărie ? Intrebarea era indiscretă, dar Mignon nu era încă obișnuită cu multe delicatețe și respinse cu multă francheță. — 11 iubesc de o mie de ori mai mult ca atunci. — Bravo, asta îți face onoare, dar eu te țin aci de vorbă, pe c­ând ne-am putea duce să ne plimbăm. Ai vizitat cele­l­alte saloane ? — Nu. — Atunci, dacă consimți a-mi da brațul, eu voi­ fi mândru de a-ți servi de cavaler. Mignon primi cu bucurie. Ei se plimbară cât­va timp în tăcere apoi prințul zise cu veselie: — Nu ți se pare că aci aerul e maî respirabil ?... =— Oh ! da... — Dar vom fi și mai bine în grădina de iarnă, să mergem a­­­colo In acel loc abia ajungeau sgor­ motele serbare­. Grădina de iar­nă era slab luminată de lămpi­­oane colorate, care produceau un efect încântător. Palida față a fetei se înve­selea. Acea tăcere, acea lumină, pro­duceau într’însă o necunoscută sensație. Prințul Maud o duse într’un chioșc,’ o făcu să șcadă pe o bancă rustică pe jumătate as­cunsă de o plantă de camelie și stând lângă densa o lită de mână. Mignon nu o retrase. Prințul nu era omul care o putea spe­ria. Putea să fie tatăl ei. (Va urma)

Next