Universul, martie 1902 (Anul 20, nr. 58-88)

1902-03-01 / nr. 58

ANUL XX No. 58.—VINERI 1 MARTIE 1902. Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrația.: Strada Brezoianu. 11. București O scenă de la instalarea Mitropolitului Moldovei.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1902 Ortodox Joul, 28 Februare.—Guv. Vasile. Catolic Joul, 13 Martie. — Eufroäia. Soarele răsare , 20 , apune G.— U­NIVERSUL CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA 5 Basî foaia În România.—10 Bani în străinătate Strada Brezoianu, 11, București.­­­­Telefon.—Adresa telegrafică: «Universul», București București, 28 Februarie. Ce ocM reî... Un fenomen, nu atât ciu­dat cât instructiv, se observă în zilele din urmă, pe când o parte a presei din străină­tate arată o deosebită mulțu­m­­i­re și satisfacție pentru chi­pul fericit în care situația fi­nanciară a României se îm­bunătățește din zi în zi, în­­vederându-se odată mai mult forța de resistență a țarei noa­stre și deci viitorul ei econo­mic bogat în cele mai bune speranțe,—o altă parte a pre­sei străine a început tocmai acum o campanie subită de denigrări și alte răutăți la a­­dresa României. Instructiv, și nici de­cum ciudat, este că această din urmă presă a ales, pentru campania ei, tocmai momen­tul în care s’a terminat cu bine regularea rămășiței de de­ficite de 17 milioane. Regularea acestei diferențe a dovedit, în adevăr, în chip mai vorbitor de­cât ori­ce, re­­întărirea deplin fericită a cre­ditului Statului nostru, căci, după cum suntem bine infor­mați, ea s’a făcut prin sim­plă iscălitură și fără a ni se mai cere nici un fel de ga­ranție o dovadă mai bună ca aceasta despre încrederea ce statul român a redobîndit în soliditatea finanțelor sale, nici că se putea. Are, însă, țara noastră, și mulți dușmani, mulți reti­­voi­tori. Când aceștia au­­­ văzut Sta­tul nostru în încurcătură, bucuria nu le a fost mică ; tăceau atunci, nu ziceau­ ni­mic, sperând și așteptând ca să cădem la o ast­fel de a­­nanghie, în­cât să nu se poată pune apoi condițiuni politice din cele mai grele în conse­cințe pentru viitorul și ne­­atîrnarea țării... Când însă s’a văzut că speranțele aces­tea au rămas zadarnice, că țara se reculege ea singură, impunându-se orice sacrificii mai de grabă de­cât să a­­jungă la discreția altora, a­­tunci s’a întors foaia, și atunci «Frankfurter Zeitung» și a­­tunci «Berliner Tageblatt» își încep campania de denigrare, cu tot felul de afirmațiuni, pe cât de rău­voitoare pentru Statul român, pe atât de ne­­adevărate. In schimb, acele dintre zia­rele germane cari cu adevărat ne vor binele, se însărcinează chiar ele a rectifica acele răutăți și neadevăruri, și a arăta tot adevărul asupra a­­devăratei situațiuni. Acest adevăr este că țara, mulțumită conlucrării succe­sive a tuturor bărbaților ei politici, ori cari ar fi discu­­țiunile și disensiunile dintre dînșiî, și mulțămită,­ putem zice, întreg cî obștii cetățenești, a trecut printr’o criză, ce e dreptul grea, cu o așa dovadă de bărbăție, încât s’a tăiat odată mai mult pofta tuturor acelora cari ar dori să ne vadă slabi, la dispoziția lor deplină, și de aceea privesc cu ochi răi ori­ce dovadă de adâncă și neînfrîntă vitalitate din partea noastră. Sacrificiile pe cari țara le a făcut, nespus de mari și feri­­cite roade vor purta, să dea Dumnezeu­ ca opera propășirii viitoare să fie și ea la înălțime! - ■ ------«« • m + —■---- ■ Politica externă Serbia și Munte­negru A fost o vreme, acuma dom sau trei ani, în care relațiunile dintre Serbia și Muntenegru erau așa de încordate, că era de te­mut, dintr'un minut în trai tul, să nu isbucnească ostilități. Regele Alexandru, cerând de soție pe fiica principelui Nichita, acesta se împotrivi la căsătoria proiec­tată, și ast­fel relațiunile dintre curțile Obrenovicilor și Petrovi­­cilor se înăspriseră. Cauzele care concuraseră ca să aducă starea de ostilitate între a­­mândoue statele slave învecinate erau mai multe. Printre acestea era că Serbia, care, cu­ toate în­cercările grele prin care trecuse în timpul din urmă, nu renunța la ideea de a reîntregi Velika Serbia (Serbia Vechie), recăpătându-i vechile fruntarii geografice, și nu se putea resemna să vadă în mi­cul Muntenegru focarul idei­lor slave printre popoarele bal­canice, precum Piemontul fu­sese focarul revendicațiunilor ba­lcane. Dar încetul cu încetul lu­crurile s’au schimbat. Tactul, oportunitatea, înțelepciunea po­litică demonstrată în diferite o­­caziuni de principele Nikita, i-au captivat simpatiile nu numai ale popoarelor mărginașe, ci chiar ale tuturor puterilor europene. Prințul Muntenegrului se bu­cură de amiciția Țarului , înso­țind pe fiica sa cu regele Italiei, a văzut crescendu-i influența e­­ventuală în marea Adriatică, de care tractatul din Berlin voia să-l depărteze. încetul cu înce­tul se înrudi cu cele mai puter­nice familii princiare sau dom­nitoare în Europa, luând într’­­acest chip, locul bătrânului rege Cristian al Danemarcei, de care se zicea că familia sa devenise grădina în care tinerii suverani ai Europei puteau să-și aleagă soții. Serbia înțelese că nu se mai cădea să stăruiască în ostilitatea sa în contra Aluntenegrului, ci că e mai bine să aibă prieten de­cât dușman pe un ast­fel de vecin puternic ca prințul Nikita. Și, prin urmare, începu să se îndrepteze spre el, restabilind bunele relațiuni diplomatice între cele două țâri. Acum câte­va zile a fost la Belgrad voivodul Vucovici, mi­nistrul de externe al Muntene­­grului, aducând o scrisoare au­tografă a prințului Nikita către regele Alexandru. Și știri ce ne vin din capitala Serbiei, ne spun că această misiune n’a avut numai scopul de a apropia mai mult le­găturile dintre cele două Curți și dintre cele două popoare. Ținta adevărată a misiune­ a fost de a pregăti sferele oficiale sârbești pentru îndeplinirea că­sătoriei dorită între prințul Mir­ko cu frumoasa d-șoară Constan­­tinovici, fiica colonelului Cons­­tantinovici și vară cu regele Ale­xandru. Corespondentul nostru din Paris, ne-a anunțat că alaltă­ieri, la Nizza, a avut loc deja lo­god­na­ oficială. Acestei căsătorii, dictată de a­­mor, dorită de părinții tinerilor, i se atribue o semnificaț­iune po­litică. Ea va cuprinde, anume, de­plina consimțire a regelui Ale­xandru ca într’o zi să fie posi­bilă realizarea speranței amendo­­ror familiilor înrudite, de a vedea pe prințul Mirko încoronat ca rege al Serbiei. Dacă regele Alexandru nu ar a­­vea urmaș, principele Mirko ar putea să fie un demn succesor al regelui Alexandru. Pe când alianța dintre regele Alexandru și familia Petro­vici ar face să crească forța morală și politică a Serbiei, alegerea ca suc­cesor al tronului a unei persoane vrednice, ca prințul Mirko, ar face să înceteze acea stare de ne­liniște care domnește în Serbia în privința succesiunei. Ast­fel i se va fi dat poporului sârbesc pu­tința de a lucra la regenerarea politică și economică, spre care trebue să meargă împreună cu cele­l­alte puteri ale Europei. Benedetto de Luca. Din Anglia (Corespondență particulară a ..Universului“) Londra, 21 Februarie Un concert in familia regală Sâmbăta trecută a fost ziua Sf. David, patronul comitatului de Walles. Cu această ocaziune prințul de Wales a chemat la Londra corul bărbătesc din A­­bercarn, pentru ca să cânte în palatul St.­James. Corul care se compune din lucrători în mine, numără S3 de membri. Regele Eduard Vil plecă pe jos de la Marlborough­ House, însoțit fiind de prințul și de principesa de Wales. Toți membrii familiei regale purtau buchete de flori în onoa­rea zilei Sf. David. Concertul a avut un deosebit succes. In adevăr acest cor din Wa­les se poate lăuda a­u cel mai bun din întreg regatul. Regele Eduard a chemat la sine pe pre­ședintele corului, cu care s-a în­treținut mai multe minute în chipul cel mai afabil, zicând de mai multe ori : «Aveți frumoase voci d­e de aici din Wales». După aceea Suveranul Angliei a invitat la dejun pe toți metri bri corului. După terminarea mesei, fie­care corist a primit câte o cu­lie de bomboade din mâna principesei de Walles. Starea sanitară a Londrei Starea sanitară a Capitalei An­gliei de la începutul acestui an s’a înrăutățit din săptămână in săptămână, iar mortalitatea a crescut de la 18.5 la 29.2 pe an și la o mie de locuitori­ in Londra mor în fie­care săptă­mână peste o mie de oameni, mai cu seamă din cauza influen­ței, a anginei difterice și a văr­satului. Într'o singură săptămână au murit în spitale 275 de per­soane din cauza vărsatului. Autoritățile au luat cele mai severe măsuri pentru a îndrepta această situație rea. O dramă familiară Aseară s'a petrecut o dramă sângeroasă în str. Cromwel. Tî­­nerul funcționar Arthour Faxell iubea pe d-șoara Cecilia Nordt­­hom, fiica unui mare comerciant. Acesta însă nu vedea cu­ ochi buni înclinația fiicei sale față de tinerul și săracul funcționar. Acesta, văzând că toate spe­ranțele sale sunt zadarnice, se duse aseară la iubita sa, pe care o împușcă și apoi se sinucise. Această dramă a produs o mare sensație în cartierul acela. West. CRONICI FEMENINE Farmacia și femeile Intr’una din serile trecute a ținut o conferință d-na Emilia Exner, presidenta reuniune a fe­meilor industriale din Viena, ocupându-se cu chestiunea far­maciei, ca profesiune pentru fe­mei. După cum se știe, guver­nul austriac a dat permisie și fe­meilor de a se ocupa cu farma­cia. Acest progres în sfera de activitate a femeilor, nu prezintă filei un rezultat practic, de­oare­ce fetele care vor să se dedice carierei farmaceutice trebue să fi absolvit ș­ase clase liceale. Numai în cazul acesta fetele pot fi admise să intre în farmacie ca eleve pe trei ani. După ter­minarea acestui period de trei ani, fetele trebue să urmeze un curs de două ani la universitate, pentru ca să fie admise la li­cență. Conferențiara d-na Exner spune că reuniunea femeilor industriale din Viena se năzuește, de mai bine de trei­zeci de ani, ca să dea femeilor ocaziune de a se ocupa în diferite profesiuni. In ceea­ ce privește farmacia, conferențiara spune că va stărui din toate puterile cu cât de multe fete să urmeze studiile farma­ceutice. Legea ministerială per­mite chiar ca femeile licențiate în farmacie să dirijeze farma­ciile, întocmai ca și bărbații. D-na Exner și-a terminat con­ferința, făcând un călduros apel către toate femeile, ca să contri­­bue din toate puterile pentru a­­ceastă nouă profesiune femenină. ___ Olimpia O afacere de spionagiu Un colonel rus spion german Ziarul «Czas» din Cracovia publică următoarea depeșă din Varșovia,asupra unei senzaționale afaceri de spionagiu : Fostul colonel Grimm a fost deuină­rî arestat, sub învinuirea că a făcut zece anî d a­ rândul spionagiu pentru Germania. El ar fi vind­ut in acest răstimp Germaniei însemnate documente militare, planuri de apărare și de mobilizare. La perc­hiziția făcută în locuința lui Grimm s-au găsit o mulțime de documente foarte compromițătoare pentru mai mulți ofițeri superiori ruși de origină germană. Intre aceste documente s’a găsit și o listă de generali ruși­, cari ar putea fi eventual mituiți. O știre mai recentă a ziarului «Czas» spune că colonelul Grimm a și fost împușcat Vineri la 8 dimineața, în curtea citadelei din Varșovia. La procesul pericad­at, el și-ar fi mărturisit vinovăția și ar f declarat că a crezut de datoria sa, ca german, să servească in­teresele Germaniei. HIV SFAT PE ZI In contra durerilor de gât.— Aceste dureri se combat la în­ceput cu gargare de apă satu­rată de clorul de potasă. Dacă durerile se agravează și frigurile se declară, mai ales la copil, să se trimeată imediat după doctor. Delapidarea de la Banca Agricolă din T.-Severin (Corespondență particulară a „Universului“) T.-Severin, 26 Februarie. După cum v’am telegrafist astă­zi, Demetru Iliescu, fostul director al Băncei Agricole, sucursala T.­Se­verin, a dispărut și în urma ins­pecției făcută de d. Grant, cu oca­zia predarei sucursalei, s’a descope­rit că Iliescu în ultimul timp a a­­buzat de calitatea sa de director al băncei și a contractat diferite afa­ceri particulare, ca vînzare de un­tură și cereale, semnând ca direc­tor al băncei, primind el personal acompturî însemnate de bani și deci a angajat banca în afaceri de cari nici personalul sucursalei, nici centrala nu aveau nici o cunoș­tință. Suma ce Iliescu a primit din a­­ceste afaceri se urcă la vre-o 30.000 lei și pe care cei escrocați o re­clamă de la bancă. De­sigur că a­­ceasta va da loc unui proces și nu se știe dacă banca va plăti suma de mai sus, căci contractele sunt semnate de Iliescu și făcute pe sub ascuns în cabinetul său, care e cu totul izolat de biuroul complabili­­tăței și casei. După regulile băncei, nici o afa­cere nu e permisă și nu se înre­gistrează, fără aprobarea centralei de la București ; deci, cum aceste afaceri nu intrau în regulile băncei, Iliescu le-a făcut pe numele lui, însă a abuzat de ștampila de direc­ Lege generală de pensiuni (Urmare. — Vezi numerile 56 și 57) TITLUL III Dispozițiuni generale Art. 27.—Infirmitățile rezultând din accidente se vor constata îndată după accident sau cel mult până la trei luni de la accident, din oficiu, sau după cererea interesaților, sub pedeapsa perderea dreptului care decurge din asemenea infirmități. Cele­l­alte infirmități se vor con­stata cel mai târziu la retragerea din serviciu. Constatarea se va face de o co­­misiune instituită ast­fel : a) Pentru funcționarii civili și e­­clegiastici ai Statului și ai adminis­­trațiunilor de utilitate publică, pre­văzute în presenta lege: medicul curant al infirmului, un medic de­­legat al ministerului de finance, medicul primar de județ și un de­legat administrativ al ministerului de finance ; b) Pentru militari în timp de pace : Medicul curant, medicul di­visio­nar, medicul delegat al ministeru­lui de finance și șeful corpului de trupă ; c) Pentru militari în resboiu : medicul și șeful corpului de trupă ; d) Pentru funcționarii căilor fe­rate : medicul curant, medicul cir­cumscripției căilor ferate, medicul delegat al ministerului de finance și un delegat administrativ al căi­lor ferate ; e) Pentru funcționarii județelor : medicul curant, medicul primar de județ și prefectul județului sau un delegat al seni ; f) Pentru funcționarii comunelor: medicul curant, un medic comunal numit de consiliul comunal, prima­rul sau unul din ajutoare. In orașele unde sunt spitale, me­dicul comunal se va înlocui cu me­dicul spitalului, sau unul din me­dicii primari de spitale, numit de șeful serviciului sanitar. Dacă medicul curant este unul din medicii mai sus desemnați spre a face parte din oficiu din comisiu­­ne, el va fi înlocuit prin un medic desemnat de consiliul sanitar supe­rior. Decisiunile nu pot fi admise în folosul infirmului de­cât cu majori­tate de trei, acolo unde sunt patru sau cinci membri : de două, acolo unde sunt trei, și în unanimitate acolo unde sunt două membri. Un regulament de administrație publică va arăta modul de proce­dare al comisiunei. Art. 28.—Statul poate, având avi­­zul conform al unei comisiuni me­dicale, constituită potrivit art. 27, să recheme în aceeași funcțiune, sau în una echivalentă, pe un pen­sionar înscris pentru infirmități pe baza prezentei legi sau a celor an­terioare. In caz de refuz, pensiunea se re­ter a b Băncei Agricole.In urma aces­tor descoperiri, d. inspector Grant, intimidând pe Iliescu că-l va de­pune, acesta de frică a fugit din oraș. După dispariție, anunțându-se parchetul, d. prim-procuror Pâră­­ianu și d. jude instructor Bălescu, făcând o perchiziție la domiciliul dispărutului, i-au confiscat toată corespondența Băncei ce o ținea a­­casă și din care iees multe fapte compromițătoare. Până în prezent nu se știe unde a plecat. Se zice, însă, că a e dus în căutare de bani, pe la niște rude bogate ale sale, ca să acopere su­mele escrocate. ■ Afară de asta, din întreaga ges­tiune de 3 ani la bancă a lui Ili­escu, mai rezultă că afacerile de șlepuri, făcute de bancă, se vor li­chida cu un deficit de aproximativ 40.000 de lei, așa că paguba băncei de pe urma lui Iliescu s'ar urca în total la vre o 70 mii de lei. Circulă însă zvonuri că suma s'ar urca la peste 120 mii lei și aproape toată lumea vorbește de această sumă di­n urmă. Se zice chiar că d. Flechtenmăcher, avocatul băncer, ar fi descoperit pagube de 100 mii lei până acum, după cum chiar d-sa spune , de aceea acestor svonuri li se dă crezămînt de toată lumea. Aflu însă din izvor sigur că suma din urmă e de domeniul fanteziei. Ceea ce vă pot asigura, și aceasta lot dir. sorginte pozitivă, e că suma ce o va pierde banca e de 10.000 lei. Afacerile Băncei continuă în cea mai perfectă regulă. Îndată ce vom­ afla despre dispă­rutul Iliescu, ve vom comunica. Faptul e ca atât mai senzațional și cu atât mai mult pasionează o­­pinia publică, cu cât Iliescu era foarte iubit în oraș și se bucura de o cinste ireproșabilă. Cora voacă și funcționarul va urma să-șî constate drepturile la pensie con­form regulelor generale. După reintrarea în serviciu, pen­sia se perde de drept. Anii mai înainte serviți se vor adăuga însă la cel din urmă pentru a obține o nouă pensie, pe baza prezentei legi, fie pentru vechime, fie pentru in­firmități. Art. 29.—Drepturile la pensie pen­tru vechime sau infirmități încep de la data înscriere­, conform art. 47. Drepturile la pensie pentru acci­dente încep din ziua suprim­ărei re­­t­buțiunea. Drepturile la pensie ale văduvelor și orfanilor încep din ziua morței soțului sau părintelui lor, dacă au făcut cererea în timp de un an de la moartea soțului sau părintelui , iar dacă nu a prezintat cererea la ter­men de un an, drepturile vor curge din momentul prezin­tatei cerere­. Art. 30.—In timp de războiu re­tragerea la pensie este suspendată pentru militari. Art. 31. — Retragerea din oficiu din armată se dă în conformitate cu legea pozițiunei ofițerilor, care va fixa câtimea soldei de retragere, ce se va plăti din budgetul cheltu­­elilor ministerului de războiu, pri­vitoare la soldele pozițiilor diverse ale ofițerilor. Art. 32. — Pensiunea urmașilor poate fi urmărită până la *1, pentru despăgubirea de sumele delapidate sau furate de autorii lor, de la Stat sau de la una din administrațiunile prevăzute în prezenta lege. Art. 33 —Streinii aflați în servi­ciul Statului în momentul promul­garei prezentei legi, cărora li s-au făcut rețineri de retribuțiuni in tim­pul serviciului lor, pot sâ-și exer­cite dreptul la pensiune și fără a fi cerut împământenirea. Art. 34.—Dispozițiunile prezentei legi sunt aplicabile și femeilor func­ționare. Art. 35.—Femeea străină funcțio­nară, măritată sau nu, are drept la pensie, cu condiție să locuiască cel puțin 7­ luni pe lus în țară. Art. 36.— Ori­ ce reținere din re­­tribuțiunea funcționarului în profi­tul Casei pensiunilor devine proprie­tatea casei de pensiuni și funcțio­­narul nu are nici un drept să ceară restituirea; el are dreptul numai la pensie dacă îndeplinește condițiu­­nile legei. Art. 37.—Fracțiunile mai mici ca un leu la stabilirea pensiei lunare se neglijează în favoarea Casei pen­siunilor. Art. 38. — Pensionarii nu'șî vor putea lua pensiunea de cât dacâdși au domiciliul stabilit în țară ș­i­ lo­­cuesc cel puțin 7 luni pe an în țară. Despre aceasta, el trebue să pre­zinte dovezile necesare la casa pen­siunilor. Se exceptează acei cari au motive bine întemeiate pentru a locui tem­­porar în străinătate. Aceștia vor a­­dresa cererile lor ministerului de finanțe, indicând motivele lor. Ele vor trebui să fie a­probate de con­siliul de miniștri și încuviințate prin decret regal. Raportul către Rege trebue să conțină motivele: Streinii pensionari ai Statului,îna­inte de promulgarea legei de față, sunt exceptați de la dispozițiunile acestui articol. (Va urma). O CUGETARE PE ZI Ambițiunea nu e așa de a­­proape de inimă cum e amorul. Congresul comercianților de băuturi spirtoase (Prin telegraf de la trimisul nos­tru special) Focșani, 27 Februarie Sosirea delegațiilor După cum s’a anunțat, azi s’a deschis aci congresul general al comercianților de băuturi spir­toase din întreaga țară. Delegațiile din toate părțile ța­rei sosesc cu trenul de 1 și 20 p. m. Toate județele sunt reprezin­­tate. Delegații sunt salutați la gară de către membrii comitetului de organizare. Deschiderea congresului La orele 2 p. m. congresul se deschide, în splendidul local al camerei de comerț, sub preșe­dinția provizorie a d-lui Remer, președintele camerei. D. Prușeanu, delegat din Plo­ești, mulțumește în numele tu­turor pentru frumoasa primire făcută congresiștilor. D. Teodorescu, membru în comitetul de organizare, urează bună sosire delegaților și le pune în vedere că punctele din ordi­nea de zi cari vor fi discutate, sunt acelea care deja au fost pu­blicate de «Universul». Se procede apoi la formarea biuroului și sunt aleși d-ni C. Ni­­corescu, din Bârlad, președinte ; Preșeanu și Theodorescu, vice­președinți ; Dâmboviceanu din Craiova și Ulrich din Iași, se­cretar­. După constituirea biuroului se dă­­ cuvîntul d-lui Ioanin, delegat din București, care, examinând programul în discuție prealabilă, se pronunță contra mărirea taxei asupra apelor gazoase. De asemenea, oratorul cere su­primarea punctului din ordinea de zi, privitor la falsificarea bău­turilor spirtoase și cere întinde­rea legei f alimentelor și asupra particularilor, precum și supri­marea comerțului ambulant și a magazinelor Statului. D. Dâmboviceanu propune in­troducerea în ordinea de zi a u­­nui nou punct, prin care să se ceară de la Stat, în mod gratuit, vile americane, în schimbul taxei percepute pentru filoxeră. D. Teodorescu Odobeșteanu propune menținea ordinea de zi, așa după cum a fost alcătuită, de­oare­ce scopul principal al congresului este desființarea ta­xei de licență. D.Prușeanu propune formarea u­nei comisiuni pentru fixarea de­finitivă a ordinei de zi. Apoi d. Coleș citește un dis­curs asupra situației comerțului de băuturi. La urmă, d. președinte rezu­mă discursurile preopinenților, propunând ca congresul să se mărginească în a cere desființa­rea taxei de licență, iar pentru cela­l­alte puncte să se formeze rezoluții a­parte, în formă de deziderate. Se alege apoi o comisiune for­mată din membrii biuroului și d-ni: Ioanin, Urzică, Maghearu, Buznea și Ionescu, care să exa­mineze diferitele propuneri și sa fixeze ordinea de zi, care se va discuta mâine. Meslu­gean O scenă de la Instalarea Mitropolitului Moldovei — Vezi ilustrația — Din lungile depeșe publicate Luni dimineață de Universul, ci­titorii au­ putut vedea cum sa făcut Duminecă la Iași instalarea I. P. S. S. Partenie Clinceni în saunul Mitropolitan de la Iași. Gravura noastră de azi — re­produsă după o fotografie luată la fața locului — înfățișează mo­mentul când — după serviciul instalărea— înaltul Prelat, însoțit de cler, iese din Catedrala mitro­politană spre a se duce la mor­­mîntul reposatului Mitropoli Iosif Naniescu, ca să oficieze un parastas. — ■ 1 “ «■«1 Știri din străinitate — Prin poșta — Ziarul «Budapesti Hirlap» ocu­pându-se, în articolul de fond, de știrea că Țarul Nicolae al 11-lea va veni la Viena și Buda­pesta să viziteze pe împăratul Francis Iosif, spune că e mai pro­babil ca împăratul Francisc Iosif să se ducă la Petersburg să vizi­teze pe țarul Nicolae, și că de acest plan se ocupă deja în lo­curile competente. * * * Cu toate protestările lui Po­­biedonosev, procurorul Sino­dului, guvernul rus pregătește un decret îngăduind de acum înainte arderea morților. In curând se va inaugura pro­babil la Petersburg un cripton crematoriu­.* * * O depeșă din Petersburg a­­nunță că 500 boxeri au ocupat deună zi orașul coreean Su-Ceu au ars casele, au prădat pe lo­cuitori și au făcut 45 prizonieri s­i Se scrie din New­ York că a­colo continuă timpul rea cu nin­soare, vânt, ploaie și frig. Costul lucrărilor de curățirea zăpezei anul acesta a fost de 3 milioane Triumful Virtutes Roman original de Mircea Codru PARTEA I Cap. I Un prieten II Litescu simți un fior prin trup. — Curioasă legendă, zise el , e și unul însă nu cred că o fi ceva p’acolo ; de alt­fel fie­care ar putea să se încredințeze lezne, numai să fie puțin mai curagios și să nu fie socoteală de povești. — Să crezi că cei cari au fost s’o fi dus cu destul curaj, dar dacă­ î vrăjit, n’aî ce să-l faci ; în ziua de ezi toată lumea e în­credințată de asta și nu se mai apropie nimenea de comoară. In acest moment ușa se des­chise ușor și figura drăgălașă și zîmbitoare a Sandei se ivi. — E târziu Luca, vino să ne culcăm. — Da, viu,—noapte bună, d-le Litescu. Noapte bună, șopti Litescu căzând pe un scaun. Apariția Sandei i-a schimbat îndată gân­dul. Ședea cu ochii fixați spre ușă și asculta, dar curând totul ,reintră în cea mai adâncă liniș­te: închise fereastra și se culcă; toată noaptea insă a stat deștept; somnul fugea de el . — Sanda îl ținea deștept, îl înferbinla, îl chinuia... La opt dimineața, când Luca intră la el în cameră, îl găsi pa­lid, cu ochii întredeschișî pri­vind tavanul. — Bună dimineața, d-le Lites­­cu, credeam că dormi încă și m’am gândit să vin ca să te deș­tept, fiind­că ceasul cred că e trecut de opt. — Bine am făcut, răspunse no­tarul cu o voce slabă, tărăgă­nată ; dar, dacă mă crezi, eu sunt deștept de aseară. N’am în­chis ochii nici un pic în noap­tea asta. M’am trudit ca val de lume, când pe o parte când pe alta, însă n’a fost chip să dorm de loc. — O fi reü patul ? — Ba nu, e foarte bun ; ade­­vărul e că am o groaznică du­rere de cap, parcă ar fi să mă încerce frigurile și de asta, zeii, nu mi-ar părea de loc bine, că ascui­ abia am scăpat de ele în vara asta... — la adevăr că ești cam schimbat la față ; dacă e vorba așa, stai să spun Sandei să-țî facă numai­de­cât o fiertură din niște burueni și de-a mai avea friguri să nu-mi spui pe nume. Am zăcut și eu acum câțî­va anî și biata baba Vișa, cu burueniie ei, m’a făcut bine în doue-trei zile, că de... doftor pe la noi, cam rar se pomenește... — Iți mulțumesc, nene Luca, și te mai rog că dacă întâmplă­tor aî treabă prin sat, trec, și pe la primărie de spune primarului că sunt bolnav și n­ o să pot veni astăzi la slujbă. — De ce nu­­ mă duc bucu­ros, tot am puțină treabă la nașu și la Grigore cârciumarul, pen­tru niște butoae. — Vezi când voiți veni să te găsesc mai bine. Luca plecă, după ce mai interü spuse Sandei să-i facă o fiertură bună și să-î reaprească fruntea prin comprese cu apă rece.—«O fi având friguri bietul om și tre­bue să’l îngrijim, că-i singur sermanul». Sanda era și mai miloasă ca barbaru­sca ; nu era instruită, nu umblase mult la școală, dar avea o inimă bună, un suflet no­bil. Ea știa că a ajuta pe un su­ferind, a alina durerile unui bol­nav­, era m­ai mult ca o faptă creștinească, era o datorie. Alergă îndată la cămară, des­chise o ladă veche din fundul căreia scoase o legătură cu bu­­rueni, apoi luă și câte­va bucăți curate de pânză, puse o ulcică la foc și în câte­va clipe ceaiul fu gata. Umplu o cană cu apă rece și proaspătă și intră în ca­mera bolnavului. Litescu se găsea în aceeași po­ziție ; la vederea Sandei se în­toarse spre ea și un zîmbet îl flutură pe buze. — Ce supărare îți fac, leliță Sanda, murmură el cu un aer trist, care, după lucirea ochilor, se cunoștea că­ a prefăcut. Nu credeam să mă îmbolnăvesc așa de repede... — Asta nu-î de­loc supărare, răspunse Sanda, așezând masa mai aproape de pat, dacă s’a întâmplat să te îmbolnăvești, nu cum­va să te lăsăm să suferi? M’aș supăra atunci când bu­ruienile astea nu ți-ar fi de folos, cu toate că pe noi ne-au scăpat de câte­va ori de friguri. Și ea puse pe masă ceaiul care răspândea o aromă plăcută în cameră. — Avem și noi în chip de doftor, aci de vale în Rătău, pe o biată babă bătrână, Vișa, care se pricepe la boale , mai cu bu­ruieni, mai cu descântece, ea găsește leacul și vindecă pe mulți. Ce să-î faci, bine că o avem pe ea cel puțin. «Biata babă...n’am mai văzut-o de mult , a început și lumea să se cam ferească de ea, fiind-că i-a eșit svonul că o vrăjitoare, dar eu nu cred... Sanda vorbea, în timp ce muia o bucată de pânză în apă, apoi, apropiindu-se de pat, aranja perinde mai bine și ’l rugă pe Litescu să se ridice puțin mai mai sus. După asta se aplecă peste el și ’î înfășură fruntea cu pânză udă, legând-o bine la spate. — Când s'o încălzi să-mî spui ca s’o schimb cu alta mai rec­er și până atuncea gustă câte puțin din fiertura asta, că o să ’țî facă bine și o să te liniștești. Il menajea ca pe un copil ; vorbea cu o nespusă bunătate și blândeță și se vedea că făcea totul din toată inima, fără nici o jenă, fără nici o teamă. Se înțelege că Litescu nu era bolnav, era numai obosit după o noapte de insomnie; acum frun­tea și capul i se răcorise bine, dar nervii, la atingerea Sandei, i se încordară și mai titul. Fața i se aprinse, ochii ’i străluceau, de părea cuprins într’adever de căldurile frigurilor. Pentru altul ar fi fost o ade­vărată fericire să fie îngrijit cu atâta gingășie de o femee fru­moasă și blândă ca Sanda, pen­tru el însă fu un adevărat chin. Ai trebui o mare sforțare ca să astîmpere instinctele rele înăs­­cute în el și cari nici o dată n’au fost înfrânate în viața pe care a dus-o până aci. Și această sforțare a făcut-o din pricină că îî era... teamă. Netrebnicii și lașii sunt tot­­dea­una fricoși. Dar dacă a re­nunțat acum, nu va mai renunța altâ-dată. Gândul de a poseda pe Sanda nu-l mai părăsea nici o clipă. Creerul lui strîmt, care nu i-a servit de­cât să combine tot­­dea­una planuri neoneste, se fră­mânta și acuma să găsească mij­locul și timpul potrivit. Dacă ar fi avut o instrucție mai serioasă, o cultură mai înaltă, sau cel puțin de ar fi fost înzestrat cu un bun simț mai desvoltat, poate nu s-ar fi gân­dit să răsplătească in așa chip ospitalitatea unor oameni onești; dar ce se poate cere unui indi­­vid care de msc copil nu a învățat alta de­cât să se lege de ori­ce femee ce­ i­eșea în cale. El sin­gur, între atâția ștrengari și des­­mățați, putea să remâe modest? Nu , și acum­ nu i se părea oare cel mai firesc lucru din lume?.. Sanda, la rîndul ei, era prea onestă ca să se gândească cel puțin la lucruri de acestea , își iubea și respecta bărbatul și era de o fire blândă și bună, ceea ce o făcea să creadă că om­ și care trebue să fie la fel cu ea. Se simțea fericită că putea să a­­jute pe un suferind, dar nu î­n trecut când­va prin minte că persoana ei ar putea să dea naș­tere, în creerul acestui suferind închipuit, la riscaî­va dorințî as­cunse. La 12 îl întrebă dacă poate să-i aducă ceva de mâncat. — O­­ prea multă supărare vă fac, leliță Sanda. De ce atâta bătae de cap cu mine? — Asta nu e nici supărare, nici bătae de cap. — Ved­eți că­­ țî plac mult... se gândi notarul, după ce Sanda plecă din cameră, dacă nu mă înșel, a și prins simpatie de mine, poate mă și iubește. Oh, atunci îmi va fi ușor de tot. Primarul n’o să aibă noroc să mă cunune curînd... laș­ să maî aștepte dur­dulia lui de nepoțică, că e tî­nără... Luca veni acasă și atunci Sanda aștertut repede masa în camera bolnavului, aduse pe rînd unt proaspăt, ciorbă de pui, friptură și fructe. Litescu mânca cu lăcomie,bând și câte­va pahare de vin adus de Luca. Pe semne că frigurile de care suferia nu-î stricaseră de loc stomacul , orî­ cu pofta mâncărei îi venise din pricină că Sanda era lângă el... III împrejurarea cu închipuita boală avu de urmare să aducă lucru­rile mai curând acolo unde dorea Lifescu. Un fel de intimitate se stabili între ei ; dânsul deveni prietenul familiei. Cererea lui, de a i se servi și masa, în schim­bul unei sume oare­care,—destul de mică de alt­fel, — fu primită fără niî o rezervă, atât de Luca cât și de Sanda. Se înțelege că n’au făcut aceasta în vederea câș­tigului. Nu, ei n’aveau nevoe de cei câți­va lei ai lui, ci fiind că erau oameni simpli și iubitori (Va urma)

Next