Universul, iulie 1902 (Anul 20, nr. 177-207)

1902-07-01 / nr. 177

Craiova FisKul din strada Unirei.— D. M. Stănescu, croitor din strada Unirei, observă că de la o vreme dispar din prăvălia sa bucăți de stofă, costume, etc. Bănuind că un lucrător al d-sale este acela care își aproprie acele lucruri, se puse la pândă. In adevăr, eri seară, după ce închisese prăvălia, auzi un sgo­­mot în curte. Ce era ? Constantin Văduvoiu, un lucrător al săü, eșca pe ușa din dos, pe care o deschi­sese cu niște chei false, cu mai multe costume de haine. Necredin­ciosul lucrător a fost dat pe mâna gardistului care l-a dus la poliție. Furi de bijuterii. — Ieri, pe când d-ra Ana Dumba, din strada Școala Militară, lipsea d’acasă, un pungaș, care până în prezent a ră­mas necunoscut, s’a introdus în casă și dintr’un sertar a furat un ceas de aur și un lanț de acelaș metal. Poliția, căreia i s’a adus la cunoș­­tință acv.gît furt, caută să descopere pe fapt­eit.îr. ’La serocirea din str. Tir­ RM- IL— Ieri dimineață, d. Alexan­dru Ionescu, funcționar la primărie, a eșit călare pentru a face o plim­bare înainte de s m­erge la biriou. In strada Tirgului, calul pe care călărea se sperie de un câine și trânti pe d. Ionescu în cap. Intr’o stare disperată sărmanul tînăr a fost ridicat de jos și tran­sportat acasă, unde un medic H dă­du îngrijirile necesare. Starea d-lui Ionescu inspiră se­rioase temeri. Lucilius, Giurgiu Ch­aisi.—Parchetul a fost anun­țat de către primăria com­. Grația că pândarul Vasile Dănăilă a îm­pușcat pe Ispas Tane, omorându-l pe foc. Imediat d. A. Iliescu, pro­curor, a plecat la localitate. Dusîîricii a început a scade. De­asupra etragiunii este 4.80, adânci­mea canalului Sf. Gheorghe 5 m. 20. Dunăreanul. T.­Severin Accident. — Primarul comunei Bresnița, Al. Ioniță Mișa, veni cu trăsura sa în oraș, după afaceri de serviciu. Trăsura și caii o lăsă în curtea d-lui Mita Munteanu, cu care este înrudit. Se zice, că caii s’ar fi speriat, când cine­va a aruncat apa din un lighean în curte ; destul, că caii o rupseră în o fugă nebună și poarta fiind deschisă, au apucat’o pe șosea. In puține minute trăsura a fost cu desăvârșire spartă, iar caii, după ce s’au putut opri, erau într’o stare deplorabilă. Mare noroc, că nu s’au întâmplat oameni în drumul cailor și că n’a fost nimeni în trăsură. Casa apei.—5.35, scădere de 12 centimetri. Sosneșanul. Sulina S­c­ap­a­re miraculoasă .­F­rații Carvani, fiii d-lui Spiro Carvani, proprietar al marei berării din lo­calitate, de­și neștiind a conduce o barcă, au avut nefericita idee de a lua o barcă spre a se plimba pe Du­năre. La un moment dat, când barca era deja departe de țărm, curentul puternic î-a transportat în mare, unde, împinși și de vântul ce sufla de la Sud, în puține minute s’au perdut din vedere. Văzindu-se perduțî și în nepu­și cu vîntul, au părăsit iopețile înce­pând să strige ajutor. Depărtarea, tintă de a putea lupta cu curentul­­ fi, au ........................ penoi să , la care ajunseseră, stingea strigătele lor; întâmplarea însă a venit în a­­jutorul lor; pilotina «Mouette» a C. E. D., comandată de șeful de gardă Melined­î și timonierii Teo­dora Messa și D. Sfaello, cari se în­­torceau de la larg, zărind o barcă la o așa mare depărtare de țărm, au priceput că să se întâmple vre-o nenorocire și schimbân­du-și drumul, s’au dus spre întâmpinarea lor. Bra­vul Melined­î a manevrat în așa Vnod, că, deși nu vreau să se ridice valurile măre! din cauza vîntului tot crescând, totuși în puține mi­nute a luat la remorcă barca, adu­­c find-o în port. Înpotmolire.— Vaporul englez «J. B. Thompson». Încărcat cu scân­duri din Galați, cu curb­ul sau rău plasat și având o inclinațiune late­rală de peste 359, neputând cârmi din cauza exageratei înclinațiuni, s’a înomolit între milele 24 — 25. I s’au trimis ajutoare pentru des­­potm­olire. Timpul e frumos. Marea calmă Un singur vapor e în carantină, austriacul «Vaskapu». Apostolis. 1* C —. O altă scrisoare a lui Barnard Lazars Corespondentul din Paris al ziarului «Tribuna», din Roma, a telegrafiat ziarului său cunoscuta scrisoare adresată ministrului Delcassé de către Bernard La­zare și publicată de «Aurore», îndată ce a apărut această tele­gramă în «Tribuna», d. Fleva, ministrul nostru la Roma, a tri­mis acelui ziar un comunicat în care desminte toate cele spuse de Bernard Lazare. Atunci acesta din urmă a tri­mis ziarului «Tribuna» urmă­toarea scrisoare, d­espre­ care ne-a anunțat deja coresponden­tul nostru din Roma : D-le director: «La reîntoarcerea mea la Pa­ris, mi s’a comunicat un număr al «Tribunei», conținând o decla­rație a d-lui Fleva, ministrul Ro­mâniei la Roma, în care sunt pus în cauză: «Știu, domnule director, că Îmi va fi de ajuns să fac apel la gentilețea dv. spre a obține dreptul de a răspunde în zia­rul dv. «Domnul Fleva vă informează mai înainte de toate că există în România cinci­ sute de mii de evrei, formând zece la sută din populația totală. Regret că, în calitatea sa de diplomat, d. Fleva nu cunoaște și declarațiile ofi­­ciale ale guvernului sef. Dacă, mai înainte de a scrie o asemenea țifră, ar fi consultat Monitorul oficial român, ar fi gă­sit rezultatele ultimului recensă­­mînt care a consistat că sunt în țara lui numai 209.015 evrei din cari 109.000 locuesc în orașe, din cauza legilor cari, puțin câte puțin­, i-au isgonit din sate, și restul de 70.000 în marele co­mune, din cari n’au putut fi încă alungați. Această populație formează cu streinii mai mult de două treimi din clasa muncitoare și comer­cială din România , căci românii, cari nu fac parte din clasa opri­mată și săracă a țăranilor (4 mi­lioane de indivizi aproape din 6 milioane de populație) sunt, a­­fară de câte­va excepțiuni, pro­prietari de moșii, oameni po­litici, militari și funcționari. D. Fleva adaugă că «nu e­­xistă în țara sa acel spirit de per­secuție contra evreilor, de care d. Bernard Lazare a vorbit în scrisoarea sa», d-lui Delcassé. D. Fleva,­ care trăește în accdent, e încă odată rău­ informat. Poate că a vroit să spună că nu sunt n legislația română dispoziții di­recte nominative în contra evrei­lor. Asta e exact, toate legile excep­ționale țintesc pe streini, și e adevărat că pe când supușii ro­mâni se bucură în toate țările occidentale de drepturile pe care națiunile civilizate le acordă stră­inilor, aceștia nu au aproape nici un drept în România, nici chiar — grație art. 7 al Constituției — pe acela de a poseda ; singurul drept care le este recunoscut este acel de a importa capitaluri fără ca de să fie garantate. Dar, și în asta constă caracte­rul ipocrit al antisemitismului ro­mân, evreii născuți în România, din părinți născuți tot în Româ­nia, deși plătesc toate impozitele și sunt siliți a face serviciul mi­litar, sunt considerați, violând art. 44 al tractatului din Berlin, ca streini nesupuși unei alte pro­­tecțiuni streine. Legile xenofobe le sunt aplicate lor mai mult de­cât altora, căci un strein poate face apel la guvernul său, pe când evreul, din cauza barbarei ficțiuni, contrarie ori­cărei justiții și ori­cărui drept internațional, imaginată de România, e lipsit, de ori-ce ajutor, de ori­ ce sprijin. D. Fleva vorbește și de «os­pitalitatea pacifică» dată evreilor din România. Iată în ce constă această aspitalitate: In virtutea legilor din 1893 și din 1896, evreii sunt eliminați din școlile primare. Ei formau în 1897 un contingent de 16 la sută din școlari, și azi formează abia 5 la sută. Aceleași legi ’e dau afară din licee și școlile pro­fesionale. Ei nu pot fi debitanți de tutun, nici impiegați în manufacturele Ri­giei (legile din 1872 și 1879), nici samsari de comerț și agenți de schimb (legea din 1884), nici vînzători ambulanți, nici hamali (legea din 1884, care după țifrele aduse la tribună în Parlamentul român, a redus peste 20.000 de evrei la cerșetorii), nici droghiști, cari vând substanțe toxice (legea din 1886), nici farmaciști (legea din 1893). Nu sunt admiși în Ca­merele de comerț și industrie (legea din 1886), cu toate că ei formează imensa majoritate a comercianților și industriașilor. Lucrătorii evrei sunt goniți din fabrici, în cari lucrătorii trebue să fie români (legea din 1887). «Sunt goniți din serviciile căi­lor ferate, nu sunt întrebuințați nici ca zidari, nici ca fierari, nici ca tâmplari, etc., în construcțiu­­nile și în lucrările întreprinse de Stat sau de municipalitate. In fine legea meseriașilor, prezen­tată de ministrul de comerț al cabinetului Sturdza, d. Missir, și promulgată la 5 Martie 1902, împlinește opera declarând : «Streinii, cari vor vroi să exer­cite o meserie, vor trebui să do­vedească­­ lucru cu neputință pen­tru evrei) că există în țara lor dreptul de reciprocitate». Refă­când vechile corporațiuni, se spune că «nimeni nu e admis să exercite o meserie dacă nu are brevetul relativ» și se ia aseme­nea dispozițiuni în­cât numai ce­tățenii români vor putea obține acel brevet. De aceea azi, îngrijindu-se foarte puțin de această ospitali­tate română, masa lucrătorilor evrei din România, condamnată la mizerie, se scoală spre a fugi din țară unde nu-i mai rămâne de­cât să moară de foame sau să-î isbucnească desperarea prea mult timp stăpânită. Peste tot locul se formează comitele de e­­migrare, poliția îi urmărește și îi silește să se întoarcă înapoi arestând pe capii lor. Guvernul d-­u. Sturdza vrea cu ori­ce preț să evite ca Eu­ropa să asiste la deplorabila de­filare a acelor nenorociți, căutând un pământ și un cer mai frățesc. Dar nu se poate obține ușor ca 200 mii de suflete să se re­semneze în liniște la moarte. Nici o măsură polițienească nu poate opri o asemenea miș­care și expulsarea șefilor emi­­grării— căci se aplică evreilor legea din 1881, care permite de a se expulsa streinii, fără a se motiva decretul de expulsare— nu va isbuti la nimic, căci alții vor răsări, până ce România va acorda evreilor, de la cari cere să ’șî facă serviciul sub arme, drepturile civile, în așteptarea drepturilor politice. In ceea ce privește declarațiile d-lui Fleva asupra demonstrații­lor antisemite, cari au avut loc la București, cu ocazia prezenței mele, ele nu sunt mai puțin neexacte de­cât cele­l­ alte. Dacă acele demonstrații erau numai destinate să protesteze contra sentimentelor mele anti­­românești, nu văd de ce ar fi avut ca obiect final de a sparge ușile unei lăptarii evreești și de a sparge geamurile unul librar și unul cafagiu evreu, cari nici nu puteau fi considerați ca com­plicii mei. In cât privește pre­tinsele mele sentimente anti-ro­­mânești, protestez în contra unei asemenea atribuțiuni. Eu nu sunt anti-român. «Nimeni nu are mai multă sim­­patie­ de’ caFm­iie pentru adevă­ratul popor român, acea imensă majoritate de țărani, așa de ne­norociți, așa de demni de tot in­teresul, că nu s’a putut, cu toată mizeria lor, cu toate ațâțările de toate zilele, să fie făcuți anti­­tisemiți și să fie îndreptați con­tra evreilor, tovarășii lor de durere. Nu confund poporul român cu politicianii cari fac nenorocirea țărei lor și par a vroi să-șî a­­sume sarcina de a o pune afară din calea civilizației, după cum nu-î confund cu românii în­­tr’adever liberali cari ar vroi să vadă legile excepționale desfiin­țate din țara lor. «Vă mulțumesc d­ inainte, d-le Director, pentru primirea ce veți face scrisarea mele și ve rog de a primi asigurarea celei mai ose­bite considerațiuni». « Bernard Lazare». UN SFAT PIC ZI Sirop de salcâm. — Siro­pul acesta plăcut e foarte bun pentru stomac și pentru tuse ; poate să înlocuiască siropul de viorele. Se curăță floarea de bere și se pune straturi într-un vas cu straturi de zahăr praf: 50 gr. de floare la 75 gr. zahăr. După 5 ore, toarnă un litru de apă fiartă peste tot, lasă să stea 24 de ore, în urmă filtrează. Lucruri din toată temea Onispasius elie de predi­lecție ale reginelor.— Zia­rul femenist englez «The Lady’s Realm» într’un număr recent în­șiră ocupațiunile de predilecție ale diferitelor suverane din Eu­ropa. Iată-le : Regina Angliei e mare ama­toare fotografistă. In acelaș timp se interesează mult și de lăptă­­rie. Mai de mult era biciclistă pasionată, acum însă preferă mai mult automobilul. împărăteasa Germaniei de a­­semenea e mare amatoare foto­grafistă, și această pasiune a moș­­tenit-o și fiul ei cel mai mare, împărăteasa Rusiei e carica­turistă excelentă și e proprietara unei colecții admirabile. In ace­lași timp e actriță de forță și a­­doratoare a muzicei. Regina Saxoniei află plăcere în exercițiul carității. A înte­meiat o mulțime de școli, case de orfani și sanatorii. Regina Wilhemina a Olandei călărește și patinează excelent. P regina Suediei și Norvegiei e foarte religioasă; mereu citește cărți religioase. Carmen Silva, regina Româ­niei, e o poetă de reputație eu­ropeană. Iubește musica și lucrul de mână. Regina Belgiei umblă la vînă­­toare, călărește de minune și ține grajd. Regina Italiei, Elena, preferă automobilul. Scrie și poesii. Charlota, regina de Würtem­­berg, se ocupă de mișcările fe­ministe și e pasionată jucătoare. Regina Spaniei, iubește mult copiii și viața publică. Amalia, regina Portugaliei, e cea mai energică. Se ocupă cu studii medicale și e neobosită întru ameliorarea spitalelor. Draga, regina Serbiei, e mare filantroapă și vizitează foarte des spitalele. Prîfi’ospeUa ■­l,de Bavaria scrie studii filosofice. Nepoata împăratului Austro- Ungariei, Maria Valeria, iubește poesia; ea însăși scrie poesii și compune. Un monte de arsenic.— In Statele­ Unite s’a făcut o des­coperire din cele mai curioase. E vorba de un munte care se află la vre-o opt­zeci de metri spre sud-est de Lacon­a, pe te­­ritorul Wash­ingtonului. Particularitatea acestui munte constă în faptul că e compus de o substanță foarte căutată în di­ferite industrii ; e un munte de arsenic, sau mai bine de alte câte­va săruri arsenicale, căci a­­supra acestui punct amănuntele lipsesc. Până acum Statele­ Unite nu produceau decât foarte puțin din acest metal, și trebuiau să cumpere pe fie­care an arsenic plătind peste cinci milioane. zileî. Sosiți acolo s’a oficiat ser­viciul religios, după care preo­tul garnisoanei, Vlădescu, a ți­nut o cuvîntare în care a arătat exemplul dat de sfinții patroni Petru și Pavel pentru practi­carea și onorarea muncei. După cuvîntarea preotului Vlă­­descu, d. general Ion Oprescu s’a adresat soldaților, punând în evidență importanța muncei și sfăt­uind­u-i ca serbarea aceasta să fie pentru el o ocaziune pen­tru a cimenta sentimentele de camaraderie. Apoi soldații și o­­fițerii au Început cina. D. căpitan Andrei Spirescu, șeful serviciului manutanței și diriginte al serbărei, a ținut o prea frumoasă cuvîntare. Listă de subscripția piliei pentru construirea unui azil a­ in­­valizilor militari, în București Suma din urmă lei 07.137.80. De la d. lt.-colonel Mustață, comandan­tul reg. 7 călărași, din Iași , lt.-colonel Mustața, lei 10 ; maior Stoenescu Stere, lei 10 ; căpitanii Ierimici, leî 5 ; Scor­­țescu, leî 5 ; Petala Gh., leî 5 ; locote­nenții­ Negruzzi, leî 10 ; Rosetti, leî 5 ; Luca Toma, leî 5 ; Panopol V., leî 5 ; Bojulescu D., leî 5 ; sub-locot. Geor­­gescu, lei 5 ; căpitan Fior, leî 5 ; vete­­rinar-căpitan Popescu C., leî 5; locot. Mihai Andrei, leî 5 ; locot. Dobrescu, leî 5 ; sub­locot. Dobrescu, leî 6; locot. Kiriac, lei 5; locot. Alexandrescu, lei 5; căpitan Teliman, leî 5; adm. cl. In­ Do­­robanțu, leî 5; locot. medic Vereanu, leî 5 ; căpitan Corjescu, leî 10 ; colonel în retragere N. Baldovin, leî 5 ; familia Leon Negruzzi, lei 10 ; inginer N. Mi­­clescu, leî 5 ; G. Kapri, lei 10; Stefan Gane, leî 10; Petru Sion,leî 5; general Pascu, lei 2; Al. G.­ Dina, leî 5 ; M­­. Hondig, leî 3 ; Iamandi, lei 3 ; Georges Aslan, leî 2 ; Jean Jarifopol, leî 5 ; Gh. Beldiman, leî 5; G. I. Brătianu, leî 5; Annette Rosetti, lei 2 ; C. I. Dia­­mandy, leî 2; Hor­ten­sa Crasso, leî 20 ; Rosandre Meldie, leî 5 ; medic locot. L. Russu, leî 5 , locot. Gr. Ghenea, leî 5; gradele escadronului 1, reg. 7 călărași, leî 21.70; gradele escadronului 2, leî 18; gradele escadronului 3, leî 19.60 ; gradele escadronului 4, leî 12.40; gra­dele escadronului 5, lei 36.75; plutonul afară de rînduri, leî 14; sub-locotenent în rezervă D. Stan, leî 5 ; Al. Busk­entof, leî 1; Carp Roșiori, lei 1; M. A. Gold­­ner, leî 1; Fr. Premislianer, leî 1; Stein­berg, leî 2; Șaim Aron, 2 ; B. Z. Dia­mant, leî 2; N. Dudinca, lei 5 , Moise Șae, lei 3 , Katz, lei 5, Al. S. Goldstein, lei 4 55. Din inițiativa institutului «Despina Doamna» din Capitală : Grințescu G. leî 1, Marie Tantzi Bonis lei 5, Satinover lei 2, Marioara Ionescu leîl.Gh. Georges­le 2, S. Manios lei 2, Gopeni Goldstein bani 50, Ana Finchel­­stein bani 50, Maurice bani 50, Mefi­­renbaum lei 2, E. V. Minculescu lei 1, un valid lei 1, Eclisiarescu Lucretia lei 1, locot. A. C. Stoianovicî leî 1, M. Di­­mitrian leî 2, Petre Ganciu leî 1, Marie Petrescu leî 1, dr. Silva leî 1, Scarlat Niculescu leî 4, Costopol Mircea bani 50, Ascher Joseph leî 2, căpitan C. Ste­­fanovicî leî 1, N. Saaru leî 2, Const. Kirițescu leî 1.50, N. Nicolaescu bani 50, M. G. Nădejde leî 4, G. Nădejde leî 3, Aurelia Nicolaescu bani 50, Minculescu leî 5, d-na colonel C. Coandă leî 10, d-na Petculescu leî 1, maior dr. Ștefă­­nescu lei 5, maior Muică leî 5, căpitan A. Grigorescu leî 2, Athené Anastasiu lei 5, Pandelina Hrista lei 5, maior Ha­­ralamb lei 1,M. Moscuna leî 2, Musst leî 2, A. Călugăreanu leî 2, M-me Michilescu lei 2, Mariana Demetrescu leî 1, Dan Demetrescu leî 1, V. Gubritescu leî 2, Lăzărescu lei 2, locot. Th. Altenliu lei 1, D. T. Ghițeanu lei 2, C. Mănescu lei 1, Andrei Po­povici lei 5, Popovici lei 2, Grigorescu C. bani 50. Total lei 37.646.80 Facem un călduros apel către toți cititorii noștri ca să dea spri­jinul lor acestei opere de bine­facere și de recunoștință către aceia cari, cu prețul sângelui lor, ne-au dat neatârnarea. Suntem siguri că acest apel va avea ră­sunet la toți locuitorii țărei noas­tre, fără deosebire de naționali­tate. Se primesc contribuiri cu ori­­ce sume. Aceluia care va subscrie suma de la 3000 lei în sus, i se va așeza bustul în marmoră, în marea sală a acestui așezemînt, ce se va construi anume pentru acest scop. Inspecția batal­­ă viitori făcută d­e 81. S. Regele Corespondentul nostru din Si­naia ne comunică că alastă­ierî, Vineri, la orele 10. a­m., M. S. Regele a inspectat batalionul 8 vânători cu garnizoana acolo. La această inspecție au asistat d-nii general Băicoianu, general Comănescu, colonel Mavrocordat, maior Rosvadolski, atașatul mi­litar austro-ungar, căpitan Mu­­tius, atașatul german, și minis­trul olandez. Prințul Carol a defilat în frun­tea batalionului. Au mai fost prezinte d-nele Mavrogheni și Bengescu, d-ne de onoare a M. S. Reginei, precum și colonelul Mavrocordat și mica principesă Maria. Batalionul e­ra comandat de d. maior Boureanu, căruia M. S. Regele i-a mulț,um­it de ținuta trupelor. M. S. Regele a rămas pe deplin mulțumit și a dat or­din comandantului batalionului ca soldații să fie liberi de a nu face instrucție timp de opt zile. Cazarma-platou era splendid decorată cu ghirlande de ver­deață. In timpul defilare­, muzica re­gimentului I de geniu­, dirigentă de d. capelmaistru Gratohwil, a cântat diferite arii. 2 . Serbarea de la Mopșoaia Erî a avut loc serbarea patro­nului manutanței armatei și a serviciului central de confesiune; ambele aceste instituțiuni mili­tare s’au unit cu această ocaziune și au făcut o frumoasă serbare la Mogoșoaia, sub patronagiul d-lui general Oprescu. Trupa ambelor servicii, com­pusă din peste 300 oameni, au făcut un marș în sunetul mu­ idal Abonament „UNIVERSUL“ cu începere de la 1 Iulie 1902 Premii extra­or­dinare. „Universul“ deschide un nou abonament cu începere de la 1 Iulie cu următoarele premii, ce acordă gratuit, prin tragere la sorți, abonaților săi: 1 pereche de cercel de safir împresurat de briliante în va­loare de 1500 leî; 1 inel de safir împresurat de briliante, în valoare de 400 leî. (furnizate de marele magazin Ra­­divon) ; 1 pianină; 1 oglindă mare de perete, ar­tistic sculptată, în valoare de 300 leî; 1 ceasornic de aur pentru bărbat; 1 ceasornic de aur pentru damă; 1 ceas de bronz, aurit, de masă, cu figuri artistic lucrate, în va­loare de 200 lei; 2­ candelabre de bronz aurit și marmoră ; 1 mașină de cusut, de picior ; 1 mare etajeră de masă, de argint plaque ; 1 vas de bronz; 1 masă de cristal; 1 călimară de bronz aurit; 1 toaletă de bronz aurit și cristal, pentru dame ; 1 frumos paravan brodat cu mătase; 1 serviciu de ceain (samovar) de aramă și cu masă de metal ; 1 frumoasă lampă de atârnat; 1 frumoasă lampă de masă ; 1 serviciu de cafea, de por­țelan. Toate aceste obiecte se pot­ vedea expuse în vitrina stabili­mentului nostru din strada Bre­­zoianu. Costul abonamentului este : Pentru 3 luni, lei 5 , pentru 6 luni, lei 10 și pentru un an, lei 1950. Abonații pentru 3 luni primesc 2 bilete, cel pentru 6 luni 6 bi­lete, iar cel pentru un an 12 bilete, spre a concura la trage­rea la sorți a obiectelor de mai sus. Alte premii Toți abonații Universului pri­mesc gratuit și Universul literar colorat săptămânal, precum și un volum din Biblioteca Econo­mică a Universului. Toți abonații Universului mai concurează gratuit, prin tragere la sorți, la premii constând în 3 obiecte de valoare, ce se acordă în fie­care lună abonaților. Familiile tuturor abonaților, cari, călătorind pe căile ferate, în urma unei ciocniri sau deraieri de trenuri ar suferi vre-un acci­dent, vor primi de la socie­tatea de asigurare Generala su­ma de 4.000 lei în caz de moarte și 1.000 lei în caz de invaliditate, fiind asigurați de administrația ziarului Universul, care plătește în acest scop o sumă anuală sus zisei societăți. Congresul inginerilor* conductori La 16 Februarie 1897 un nu­măr însemnat de conductori de poduri și șosele au pus bazele unei societăți intititulată socie­tatea «Conductorilor de lucrări publice», cu scop de a desvolta cunoștințele necesare conducto­rilor, stabilirea și menținerea spi­ritului de colegialitate între mem­brii și ținerea în curent a mem­brilor cu cestituire ce -i intere­sează și cu mișcările personalu­lui din care face parte. Membrii comitetului pentru a pune o mai bună bază acestei societăți, au propus convocarea în București a unui congres al tuturor conductorilor de lucrări publice. Ministerul de lucrări publice a aprobat congresiștilor reducere de 50 la sută pe căile ferate. Congresul s-a deschis ori în sala Amiciția sub președinția d-lui Nicolau Au fost presen­ți 67 d-ne con­ductori. Președintele societăței d. Al. B. Popescu, a făcut istoricul sa­ Inmormântarea lui Tache Geani Ieri dimineață a avut loc la cimitirul Bellu, înmormântarea rămășițelor pământești ale re­gretatului fruntaș liberal Tache Geani. La locuința defini­­tului Corpul decedatului se afla a­­șezat într-un sicriu ridicat pe un catafalc în mijlocul marelui salon din casele defunctului, din strada Episcopiei. La cele 4 colțuri ale catafalcu­lui ardeau în 4 sfeșnice 4 mari luminări. Catafalcul era înconju­rat de numeroase coroane de flori naturale și artificiale. Prin­tre acestea se putea observa o prea frumoasă coroană din par­tea consiliului de miniștri, o altă coroană din partea Corpurilor le­giuitoare, o coroană trimisă de orașul Târgoviște, o coroană a ju­dețului Dâmbovița, cet. La orele lojum., IP.,S. S. Ar­­chiereu­ Nifon, Vicarul sf. Mi­tropolit înconjurat de înaltul cler, oficie slujba divină. Diset­i*sîiHIe După terminarea serviciului di­vin, d. C. Stoicescu din partea guvernului, a rostit un discurs, arătând tot ce a făcut Tache Giani cât timp a fost ministru în cele două cabinete liberale. După d. Stoicescu a vorbit d. Em. Porumbaru, din partea ca­merei deputaților. In urmă d. Danielopol, deca­nul baroului advocaților, din par­tea acestora, a rostit un discurs schițând meritele decedatului ca advocat. La orele 12 corpul decedatului fu ridicat pe brațe și pus pe ca­rul funebru. O companie de in­fanterie a dat onorurile cuvenite, decedatul posedând mai multe înalte decorații. In urmă carul funebru fu pus în mișcare spre cimitirul Bellu. M. S. Regele a trimis trăsura de doliu, care a urmat carul fu­nebru până la cimitir. Din partea județului Dîmbo­vița a asistat o delegațiune com­pusă din d-nii Vasilache Dumi­­trescu și Tache Atanasiu. R­ep­ cietate­ de la înființare și până astă­zi. In urmă d. V. Haniga, casie­rul societăței, a citit darea de seamă, asupra cestiunei finan­ciare. S’a urmat apoi discuț­iunea a­­supra modificarea statutului, dis­­cuțiune la care au luat parte foarte mulți membri. Discuțiunea statutului a durat până la orele 6 și jumătate când s’a ridicat ședința. In ședința de astă­zi se va pre­cede la alegerea unul nou comi­tet , apoi toți membri societăței vor fi fotografiați. După prânz congresiștii vor vi­zita mai multe fabrici din Ca­pitală.* * * In ședința de ieri congresiștii au trimis următoarele două te­legrame : D-lui Scarlat Virnav Prefect Constanța Conduct­orii de lucrări publice, întruniți în primul lor congres la București, astă­zi 29 iunie, în unanimitate vă salută, ne mul­țumește de atențiunea și spriji­nul ce în­tot­dea­una le-ați arătat și ne roagă a le face distinsa o­­noare a primi președinția de o­­noare a societăței Ior. D-lui I. I. C. Brătianu ministrul lucrărilor publica Conductorii de lucrări publice, întruniți în primul lor­ prongres la București, azi 29 Iunie, în u­­nanimitate ve salută și vă mul­țumește de atențiunea și spriji­nul ce în­tot­deauna ați arătat. _______­­v. să emigreze este persecuția noas­tră. Vizita lui Lazar ar fi adus fo­los, poate evreimea, dacă nu și-ar fi manifestat prin ancheta sa și talentu­l literar în materia de stilistică și de delicateță față de ospitalieri a rasei. El a dat o lecție, făcându-ne pe noi să arătăm streinătăței, că plângerile evreilor contra noastră sunt simple minciuni. Iar în ceea ce privește insultele lui Lazare trebue să ducem o luptă nesfir­­șită pentru a căpăta satisfacție. De aceea termin arându-ne bun succes. D. Bidu, spune că chestiunea e­­vreească trebue tratată ca o ches­tiune de vitalitate pentru români. Datoria noastră este să luptăm cu tărie. D. Petrovici Ioan, student în li­tere în câte­va cuvinte arată că tot­deauna s’a ținut departe de mișcările studențești, astă­zi însă nu se poate abține de­ a apărea la rampă să se bucure din tot sufletul de inițiativa luată de studențime, de demna atitudine a studenților în chestiunea pro­testării în contra injuriilor aduse de Bernard Lazare. Discută cu multă amănunțime injuriile aduse de Lazare. Arată încă nedemna purtare a studen­ților și a gloatei evreești. D. Mora, vorbește între altele despre protestările acelor câți­va evrei, contra cărora zice că mo­­tivul scrisorilor este chiar numai gheșeftu și că ceea ce se cere e o protestare generală. Dr. Zvilinger zice că mârșă­viile aduse lui de foștii lui co­legi evrei, căci azi aceștia nu-i mai vorbesc ca colegi din cauza protestărilor personale contra moțiunei studenților evrei. Protestează în aplauze nesfâr­șite, contra și a anchetei lui Ber­nard Lazare și în contra colegi­lor săi evrei. Declară că afirmă și va sus­ține tot­deauna că studenții evrei n’au de ce să se plângă și că nu suferă de nimic. Se asociază cu studențimea ro­mână la protestările ei. D. Mureanu. Această ches­tiune în Capitală a făcut ca studențimea să se ridice cu dem­nitate, de convingerea ca româ­­nimea are tot dreptul să se rea­zeme cu dreptate și cu credință pe studențime și mai cu seamă protestează cu indignare contra acelora care necunoscând nici măcar recunoștința s’a atins de coroana de oțel a M. S. Regelui. Art. 17 C. C. în comparație cu art. 13 C. Nap. relativ la streini. Vorba de neputința ce­rere­ de drepturi politice care a­­tinge și va scruncina puterea noastră ca națiune. Propra ru­rală nu va putea nici odată să intre în mâna lor căci acum și românii totuși suferă. Dacă va fi nevoe românul dă dovadă că poate să-și spere drep­turile și cu brațele, după cum avem istoria martoră despre Ște­fan și Mihail. D. Călinescu vorbește de Dru­­mont care în Franța a știut să ne apere cu demnitate de infa­miile murdare ale evreiului La­zare. Cere a se aduce mulțumiri atât lui Drumont cât și studen­tului Sinlinger care a dovedit că apele cristaline ale României a spălat dacă nu tot dar o parte din caracterul strămoșesc. D. Giurculescu vorbește de art. din «Pester Lloyd», care zice că evreii din România nu aveau liber­tate legală pe care să poată pro­testa. Probe de minciuni e chiar presa. Sh­ackespeare chiar în geniala sa operă a luat ca tip al specu­lei evreești pe Schertck. Evreii sunt cei mai mari duș­mani ai țărei românești. După cererea Asociației, s’a cerut a i se trimete protestările evreimei contra lui Lazare. Citește o scrisoare plină de injurii la adresa României și la­udă lui Bernard Lazare. Acei evreii insultă și pe stu­­dențime și pe tot ce e român. Insultele tocmai să ne stimuleze ca să avem mai multă forță întru ridicarea neamului și apărarea lui contra tuturor. Aduce cordiale salutări Uniu­nea, care într’o spontanee gân­dire s’a unit cu toți studenții pentru deciderea muncei, pentru apărarea neamului și steagului românesc. D. Giurculescu termină citind următoarea moțiune : Studențimea universitară ro­mână, convocată la 29 iunie, în localul «Asociaței generale a stu­denților», pentru a protesta con­tra atitudinea ofensatoare și an­tipatriotice a evreilor din Româ­nia, în cestiunea calomniilor in­fame debitate de un evreu ne­­ota­rinic contra Dinastiei și a țărei noastre . Având în vedere invitațiunea făcută evreilor din Regat, atât de presă cât și de studențimea ro­mână ca să-șî manifeste «acum»» iubirea de adever, simpatia și devotamentul față de patrie și Tron, afirmând solemn că el își declină ori­ce solidaritate cu ca­lomniile odioase ale coreligiona­rului lor. Având în vedere răspunsul a­­rogant al studenților evrei, în care denaturând cu totul Gestiu­nea, refuză de a desaproba în mod real pe calomiator și aduce noul insulte colegilor români. Studențimea universitară ro­­mână, în ceea ce privește răs­punsul acesta, invită pe Bernard Lazare a face, pentru complec­­tarea studiului său, o nouă an­chetă în România, asupra evolu­­țiunii insolenței la tinerii evrei, și asupra ingratitudinii lor pa­tente față de statul român. Iar până atunci, noi considerăm mo­țiunea injurioasă a camarazi­lor noștri evrei, ca un răspuns elocvent, la adresa acelora, cari mai susțin că deschizând acestor elemente refractare, porțile largi ale instrucțiunei publice, le-am putea face susceptibile de o a­­similare psih­ică sau etnică. Considerând apoi, că la această manifestațiune anti-românească, se asociază și imensa majoritate a evreilor din România, prin re­fuzul lor de a dezaproba prin presă sau prin ori­ce altă cale, pe calomniator. — Studențimea universitară română denunță țării și lumii întregi «adevăratele sentimente», ce nutresc pentru Regatul român, solicitatorii drepturilor noastre politice, și întreabă dacă națiu­nea română, mai poate avea vr’o simpatie față de aceia, de la cari nu recoltează de­cât calomnii și injurii, ură neîmpăcată și cea mai cumplită ingratitudine. /. Giurculescu. întrunirea s’a terminat la orele 7 seara. Ru­senescu. Intru­n­irea fu­n­c­țio­n­a­­rilor comerciali Aseară, la orele 8, un mare număr de funcționari comerciali din Capitală au ținut o întrunire în localul societăței din str. Is­­vor, pentru a protesta în contra patronilor cari nu respectă legea repausului duminical. Au luat cuvîntul d-niî V. Cos­­tescu, Reis, Arthur Walter și alți funcționari comerciali insis­tând asupra necesităței repausu­­lui de Duminecă consfințită prin lege, și fácînd un apel călduros către confrații lor, fără deose­bire de religie, de a se grupa sub steagul societăței și a forma un corp bine organizat și pu­ternic. D. Romulus Popescu, avocat, vice-președintele societăței, face o dare de seamă a anti vitalei co­mitetului diriguitor și-și exprimă speranța, că funcționarii comer­ciali îșî vor da tot concursul pen­tru a duce la izbândă cauza lor. Termină, aducând mulțumiri d-lui ministru P. S. Aurelian, căruia funcționarii comerciali îi datoresc legea repausului dumi­nical. D. Tache Georgescu explică ceea­ ce însemnează odihna pen­tru omul muncitor și spune că în Bulgaria, țară mai puțin ci­vilizată ca a noastră, legea re­pausului se respectă cu sfințenie. Mai vorbesc în acelaș sens d­ nn­ Aslan, președintele întru­nire­ și Gr­ig­ghe Borneanu, pre­ședintele comitetului, după care se votează următoarea moțiune: «Funcționarii comerciali adu­nați în localul societăței din str. Isvor No. 14, protestează cu e­­nergie contra patronilor cari nu respectă legea repausului dumi­nical și, față de importanța lege­ in ceea ce privește mersul co­merțului, face apel la cei în drept pentru a lua măsuri de îndrep­tare». Terminându-se întrunirea, func­ționarii comerciali îșî dau întâl­nire în grădina Sf. Gheorghe, de unde, la orele 10 seara, pornesc în procesiune și cu muzica în frunte, acasă la d. ministru Au­relian, președintele de onoare al societăței și părintele lege! repau­sului duminical, pentru a-l feli­ci­ta de ziua sa onomastică și a-l face o manifestație de mulțumire și recunoștință de interesul ce-l poartă societățea lor. Rep.­ întrunirea studenților ieri la orele 5 și juni. după amiază, a avut loc în localul «A­­sociației» o întrunire a studenți­­mei universitare pentru a pro­testa contra insultelor lui Ber­nard Lazare. întrunirea e prezidată de d. Giurculescu. Cel dintâm­ ia cuvîntul d. Cli­­mescu. Ca fiu al Moldovei, tre­bue să spun că azi studențimea universitară trebue să fie unită pentru a lupta contra evreilor, cari se solidarisează cu insultă­torii dinastiei și ai neamului. D. Mironescu zice n’ar fi nimic, dacă românii ar fi insultați de e­­vreii din alte țări, dar e revol­tător să vezi cum evreii din Ro­mânia insultă dinastia, guvernul și pe studenți. Și ceva mai mult sunt oameni care fac parte comună cu evreii contra românilor. Face apel la studenți să nu desar­­meze până ce evrei culți nu vor face amendă onorabilă. D. Pavlid spune că sărăcia în țara românească este generală și de ea ar trebui să se plângă și cu alți streini și românii. Dar e­­vreii care ne-au urît tot­dea­una cred că a venit momentul să ne sdrobească pe noi, și de aceea spune că cauza care-i silește DUMINECA. ♦ «Universul Literar» colorat, care a apărut azi, Duminecă 30 Iunie, conține: Roma, de Bene­detto de Luca; Fatala eroare, de Public; Bun de sărutat, de Te­­leor, 13, poezie de Carol Scrob ; Cronica Științifică ; Cuibul lacră­­milor, de Nicodem; Curierul mo­del, de Baba Vișa ; Paul, de Adina P. Silescu ; Mî-e dor, poe­zie de Lelia ; Vrikdia, de A. Vântul; Viața mea, de Dumitru Câmpulungeanu; Avocatul și fru­moasa sa soție, de Cornelia ; Cronica, versuri de Marion; Săp­tămâna financiară, economică și agricolă ; Continuarea romanului Nunta imposibilă. Diverse, Nota baziie, Jocuri, etc. Ilustrații: Derolarea de la Braz% (colorată) și Defilarea de la 10 Maiü. «Universul Literar» colorat se vinde cu 5 bani în toată țara. ♦ In urma informațiunilor ul­terior primite că ciuma laGons­ Triumful Vizgn­tei Roman original de Wwm Codru Proprietatea literară a ziarului «Univer­sul».—Reproducerea este oprită PARTEA 11 CAP. VII Logodna vânătorului de zestre — Dar mie ? Mie câte nu’mai trebue ? N'am nicî cerc­eî, n’ant nici brățară, n'am nici rochie, n’am­ nici pelerină... Traian sări în sus. — Ce însemnează asta ? — Ei nu te supăra Traiane,— le știu băiat drăguț... Nu’ți aduci aminte cum mer­geam astă iarnă cu muscala la șosea ? — La vila regală... Ah, cum mai petreceam i­ate? !... !- Erați parale multe atuncea, dar acuma ?... — Lefter ? — Ce lefter Virginio ? Uiți că ia șapte­zeci de mii de franci?... — Pe el dar, Lenuțo... — Pe el... — Fugiți, strigă Traian agasat căutând să scape de ele. — Ce ești nebun Traiane? Ne respingi ? Ne respingi pe noi care țe-am fost așa de credin­cioase până la ultimul ban ?... — Ai... Haide spro că ne a­­lungă... La schimbul boeru ! — Ce Traiane te-aî boerit ? Șoapte-zeci de mii... ce groză­venie Și amândouă dispărută prin scenă. Unchiu stătea tablou. — Ce o fi însemnând asta ? murmură Traian, abia ținându-se pe picioare. — își bate joc de tine, tu nu vezi ? Ți-a descoperit trecutul. Traian se uită împrejur — Hai să mergem. — Haida... nu mai avem ce căuta aci. — Stăi !... se auzi de­odată o voce puternică. Pe scenă apăru un om scurt, burtos, cu revolverul în mână târând după el o femee care pă­rea moartă. — Stăi, să-ți dai seama în fața soțului ultragiat, necinstea cere răzbunare!... Și întinse revol­verul. — Tu trebue să mori aci ală­turi cu Elisa !... Traian care crezu că se află cu adevărat în fața lui Velea, avu o mișcare de groaznică spaimă și alergă spre ușă, dar ușa era încuiată pe" din afară , în zadar o sgîrțîî. — Fugi lașule ? Să nu fugi ! Să stai aci in fața negrului ta­blou al infamiilor tale !... In acelaș timp o altă feme­iu adusă tăi îș pe scenă. — Nu privește nenorocitule și cadavrul Floncăi !... Privește victimele desfrânărei și josniciei tale și apoi proclamă’țî cinstea morală în fața oamenilor! Traian, cu mâna pe ivonul ușei, tremura ca varga , dinții îl clântăneau în gură. Unchiu Petrache se apropia de scenă. — Eî d-lor, terminați supliciu, ve ajunge. Dar supliciul nu era încă ter­minat. Abia dispăruseră după scenă persoanele precedente și cortina doua se ridică repede lăsând să se vază un biurou polițienesc și în același timp două agenți ar­mați se coborîră în salon și cu forța aduseră pe Traian în fața scenei. In zadar se sinuci el în toate părțile. Ce avea să se mai petreacă ? Un om cu înfățișare respecta­bilă luă foc lângă biurou iar lângă el se ivi îndată un finer. Traian se cutremură din cap până în picioare. Acum se afla cu adevărat în fața uneia din victime, recunoscu pe Ștefan. Acel care ședea la biurou — pseudo-comisarul—se adresă tî­­nerului: — Spune d-le Ștefan.­­r- Domnule comisar, zise a­­cesta cu o voce fermă, accen­tuând cuvintele, acest pungaș mi-a furat mai zilele trecute un portmoneu în care aveam o mie de lei. Portmoneul e de maro­chin verde având la mijloc un monogram de aur. — Adevărat d-le ? — Ce-i batjocura asta... — D-le, strigă comisarul cu o voce puternică, e adevărat ce spune tînărul ? — Minte... bâlbăi Traian, și sudoarea îl șiruia pe frunte. — Imediat perchiziție... Traian vru să se apere, dar fu pus în neputință. Un agent îî scoase din buzunarul redingotei portmoneul fatal, și îl depuse pe masă. — Acesta e? — Da, acesta, d-le comisar! — In fiare cu pungașul ! or­donă comisarul. Un zârnăit lugubru de lanțuri se auzi de după scenă. Traian, cu un răget de fiară săl­batică, voi să se desfacă din mâinele celor ce-l țineam Văzând că nu reușește, strigă din toată puterea plămânilor : — Ce șarlatanie e asta ? Atunci apăru Cornea pe scenă. — Asta-î șarlatanie d-le Pion­­gescu ? D-ta care aî necinstit a­­tâtea familii; d-ta care aî acuzat de furi pe acest tînăr și aî lăsat să fie condamnat un inocent ; d-ta în sfîrșit care ți-au tocat a­­verea în nelegiuiri și desfriü, nu ești acum un șarlatan când vii la mine și îm­i ceri fiica în căsăto­rie ? Ești un șarlatan ordinar. Și luând portmoneul, îi aruncă la picioare. — D-le... bâlbâi Traian, cu, ochii eșilî din orbite, d-le... — Eșî !... strigă Dornea cu o voce tunătoare, arătându-i ușa ei un gest magistral. Eșî !... Traian se îndreptă spre ușă urmat de agenți, și când păși pragul, răsună d’odată un marș triumfal. El fugi atunci ca un nebun peste scări și dispăru în întunerec... Cuconu Petrache, venindu-și în fire din zăpăceala în care că­zuse și găsindu-se și el acum grozav de strîmtorat față de fa­milia Dornea, de vkre­ ae el pre­­zintase și stăruise pentru Traian, se apropie de Dornea și îngână tremurând: — Scuzele mele d-le Dornea, am fost indus în eroare... — Nu-î nimic, răspunse acesta întinzându-i mâna, nu-i nimic , negreșit că și d-ta ai fost înșelat de acest șarlatan... Discuția se fu întreruptă de strigăte de «ura» și de acordu­rile muzicei. Maria și Lucia—în vestminte albe — fură aduse în triumf de cei­ ce au luat parte la scena petrecută. Cornea îl luă pe unchiul de braț și intrară cu toții în sala de mâncare unde îl aștepta masa încărcată cu mâncăruri, prăji­turi, vin, șampanie... Și curând se încinse o petrecere în regulă. Pseudo-comisarul sau admi­nistratorul, pseudo-Velea sau slă­buțul îngrijitor al pădurilor, fă­­­ceau minuni de vitejie în fața sticlelor. Cuconu Petrache uită curând pe nepricopsitul seu de nepot . «Să trăiască șampania» strigă el cât și lua gura. Dar acela care era mai fericit, în această veselie și fericire ge­nerală, era Stefan-« tra ud»*»

Next