Universul, decembrie 1902 (Anul 20, nr. 330-357)

1902-12-01 / nr. 330

Bulevardul Independenței din Ploești.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1902 Ortodox Sâmbătă, 30 Noembrie.— Apos­tolul And­reiű Catolic Sâmbătă, 13 Decembrie. — Lucia Soarele răsare 7.28 , apune â.19 București, SO Noembrie. Cynegetice Primim de la un abonat al nostru următoarele rînduri, a­­supra cărora atrag­eca aten­țiunea visătorilor și a autori­­tăței competente: Art. Ș al. III din legea asu­pra poliției vînatului cuprinde : «prefecții de districte sunt auto­rizați ca, cu aprobarea min­iste­­­rului de Înterne, să oprească vî­­­narea chiar și în afară de a­­ceste epo ci în localitățile unde o «asemenea măsură va fi red­a* «mată, fie pentru a opri stârpi­­«rea vina­tului, fie pentru a lăsa «liberă cladirea sau scoaterea­ pui­­*d­­­in localitățile, etc.» Dispozițiunea de a nu se îm­pușca poiârnii hi­p» timp de trui ani in județul Buzău și Brăila mi pare, iar pe timp de un an în toată țara, este deja luată. Nu mă voiu ocupa cu critica a­­cestor dispozițiuni având multe de spus asupră-le, mă voiü măr­gini însă a spune că spiritul le­giuitorului nu este de a da o a­­tât de largă autorizațiune și că ast­fel de dispozițiuni nu se iau de­cât pe un timp relativ scurt, pentru a fi respectate cu stric­tețe și date pe anumite locali­tăți : o comună, o plasă, un ju­deț, iar nu pe întreaga țară. Tex­tul legei este destul de clar cred când zice «în localitățile». Dar sa revin : sau­ luat dispozițiuni de a nu se împușca potârnichi ; bine ar fi ca o asemenea dispo­­zițione să fe luată și pentru pro­­tegjarea­­purilor pe timp de trei­­patru săptămâni în localitățile unde a căzut zăpadă mare, căci nimic nu este mai defavorabil vînatului de­cât zăpada mare. Pe ast­fel de timpuri­u,purele nu sare din culcuș de­cât pen­tru a face 20—30 de sărituri și apoi se pilulă iarăși fără însă ca piluleala’’ să’I fie de vre­un fo­los, fiind visibil de departe, ast­fel că daca dai de urma lui, cu multă ușurință ’i și vînezi. Pe ast­fel de vremuri toate lighioa­nele a căror hrană de predilec­­țiune sunt șoarecii, precum sunt lupii, vulpele și tot soiul de pa­seri răpitoare, se regulează cu carnea bietului epure. Dar nici potârnichea nu scapă: vulpea, dihorul, șoimul, uliul, eretele și chiar ciorile o urmăresc cu mult succes și un timp ca acesta, dacă ar ține numai două săptă­mâni, ap­el mai dăunător acestor soiuri da vînat de­cât toată iarba de pușcă din întreaga țară. Un vinitor, fie el cât de expe­rimentat, nu împușcă în țara noa­stră, in timpurile ordinare mai mult ca 60—70 de potârnichi în­tr’un an și acești vînători sunt puțini; sunt atât de puțini în­cât daca nu’sșî căsni să’s­immer, nu a-și găsi șsnse în țara Ro­mânească. — Să mă erta­li, calfe ale meș­teșugului cynegetic, sunt atât de aspru în veracitatea mea ! — Un vînător fie el cât de experi­mentat, zic, nu împușcă mai mult de 60- 70 de potârnichi în­tr’un an și ori­cât s’ar trudi — în timpurile ordinare vorbesc— nu va ajunge să ucidă un stol întreg de potârnichi, fie chiar într’un seson întreg de vînătoare. Potârnichea fiind o pasere deș­teaptă, întrebuințează fel de fel de dibăcii, scăpând de sub nasul câinelui fără să fie zărită de vî­nător și dacă ajunge să fie spe­riată,își schimbă locul peste două­­trei moșii, pa când o vulpe, un uliu, etc., pe un timp defavora­bil ca acesta de estimp, distruge cu desăvîrșire un stol de poium­­i.iede în patru sau cinci zile. Așa­dar să fie bine știut că pușca este cel din urmă element distrugător al vînatului în tim­purile ordinare, dar unul dintre principalele elemente de distru­­­­gere pe timp de iarnă grea , de­­­ ­ aceea tot adevăratul vînator, pe ast­fe­l de vremuri, mai înainte de ori­ce dispozițiuni prefecto­rale, devine protectorul vînatului așa numit folositor, îndeletnicin­­du-se numai cu stîrpirea lupilor, mistreților, vulpilor, etc. _________ _1. C. DI­ ITALIA (Corespondenta particulari a „Universului") Itema, 26 Noembrie. Italia la Expoziția­­ lui St. Louis Mir.’sorul Prinelli a primit po­z­iții Cricher, Ives și Konstans, cei trei reprezintanți ai Expozi­ției dir. St Louis (Statele­ Unite) care a­u fost prezintați de am­­basad­.­ul american Meyer. Cricher a predat lui Prinetti un memorandum, țara enumera motivele istorice, economice, fi­nanciare și sociale, pentru cari Italia ar trebui să participe în mod oficial la acea Expoziție, după cum a făcut și la aceea din Chicago din 1892, întrunită de anarhiști sus­pendată La Perverazza, lângă Spezia, carabinierii au surprins o adu­na­re secretă de anarhiști, pe când ei admiteau un nou mem­bru. Anarhiștii s-au opus forței pu­blice și au­ rănit de moarte un sergent­ major de carabinieri. In cele din urmă banda a fost învinsă și capturată. Congresul Istorie Congresul internațional de ști­ințe istorice va fi inaugurat în ziua de 2 Aprilie, în capitoliu, și în zilele următoare, până la 9. Aprilie, vor urma ședințele or­dinare. La circulara comitetului sunt alăturate : regulamentul congre­sului, lista secțiilor și­­ normele pentru călătoria congresiștilor, la care se vor acorda, atât pe mare cât­ și pe uscat, reduceri de 6O la sută. Comitetul, compus din delega­ții principalelor academii și in­stitute științifice din regat, e pre­zidat de senatorul Pasquale Vi­dari. I>ucl­il franco­-italian Brettmayer și Lusciez, mar­torii lui Merignan și Kirsehoffer, au plecat la Neapole, însoțiți de un fotograf al revistei «Illustra­tion)". Breitmaer a declarat că dacă autoritățile italiene îi vor opri de a trece granița, se vor reîn­toarce îndată la Paris, înștiințând pe martorii maeștrilor italieni. In acest caz adversarii vor fi constrânși de a se duce la Paris, dacă vor vroi ca afacerea să se termine. El a declarat apoi că nu se poate conforma dorinței lege f franco-italiane, de a schimba lucrul într’un turneu, căci în ca­zul actual e vorba de un duel nou­ val de chestiuni cu totul private. Sinucidere oribilă. In casa unui avocat de aci se fia ca servitoare o femee anume Josefina Sourzekal, de 32 ani, de o fire nervoasă și sensibilă. Deonă­zî ea se certă cu bucă­­reasa casei, ceea ce o irită așa se tare în­cât o hotărî să se u­­idâ și puse în execuție planul ei. Ducându-se în fundul curței, ie o movilă, îșî vărsă pe corp benzină și-i dădu foc. Trecătorii văzând focul de de­arie, alergară și stinseră flo­­ăriie. Nenorocita femee fu dusă la pi­tal în stare foarte gravă, dar u e speranță că va putea scăpa o viață. Antigon. 131.e., ci numai regatele de sa­lubritate. O cameră de culoare ideală trebue să fie situată spre sud­­est și mai înainte de toate tre­bue să fie luminoasă și aerată. De aceea nu trebue să punem perdele groase și alte draperii. O cameră de culoare, în adevăr higienică, nu mai trebue să fie tapetată, ci numai simplu zugră­vită. Tapetele nici­odată nu pot fi ținute curat — ele nu se pot spăla, ci numai curăța cu pâine și cu benzină. Tot așa se poate spune și de­spre covoare. Linaleul și vop­seaua uleioasă se pot curăța cu o ușoară soluțiune de lusol, care nimicește toți bacșilii primejdioși. Tot cu această soluție să se spele și păretele. Să întrebuin­țăm perdele albe de dantelă. Ele nu îm­pedecă intrarea aerului și lumine­i și afară de aceea trebue spălate des, ceea ce e de mare folos din causa primejdiei de infecțiune. Camera ideală de culcare tre­bue să cuprindă numai mobilele strict necesare, ca pat, som­n, la­­voar, măsuță de noapte, toaletă și câte­va scaune. Toate aceste mobile să fie cât se poate de simple, fără podoabe. Puiul să fie de metal, foarte lung și lat, cu somieră și cu sal­tea. Perinele să fie de păr de cal, iar albiturile fără dantele. Se recomandă foarte mult pătu­rile de flanelă. Bine că au eșit din modă patu­rile cu pologuri, cari impiedecau circulația aerului. Ca vase se re­comandă cele de tinichea, cari sunt mai trainice, prin urmare straț­iilepotice.­­ După cum­ se vede, o ast­fel de cameră de culcare ideală nu este costisitoare. Olimpia. CRONICI FEMENINE Camera ideală de culcare In camera de culcare petre­­ce mai mult ca a treia parte in viața noastră și de aceea­ste lucru lămurit că aranjarea trebue să aibă cea mai mare fluență asupra bună­stărel­ioa­­re corporale și spirituale. La alegerea unei camere de floare nu­­ trebue să decidă moda o considerațiune asupra socie­­i Trei ani de războiu — de — Generalul Ch. Dewet începem publicarea acestei scrieri interesante a generalului boer Chris­tian Devet. Iată introducția pe care însuși autorul o face lucrarea sale : Această carte nu este a unui scriitor, dar a unui om convins că războiul angajat de micul nos­tru popor, pentru apărarea li­bertatii și a justiției, n’are de loc notorietatea pe care o merită. Am crezut deci de datoria mea de a povesti mișcătoarele peri­peții ale acestui războiu. Ele me­rită ca nu numai poporul afri­­canier, dar lumea întreagă să le cunoască. Dacă am luat, de alt­fel, aceas­tă sarcină, e că am fost înaura­­giat de oamenii eminenți ai ța­rei mele și ai altor națiuni, și chiar de ofițerii englezi. Nu se va găsi deci în această carte nici un ornament literar, destinat să înfrumusețeze faptele. Numai ele vor vorbi pentru mine și mai bine de­cât mine. Ele vor spune tot adevărul asu­pra unui războiu care nu trebue să se șteargă din memoria oa- CAP. I­ SIS ține la comandosul meu­ ca simplu burghez înainte de a povesti evenimen­tele dureroase la cari am luat parte în timpul lungului războiu în care s’a pierdut libertatea noastră, să-mi fie permis de a spune câte­va cuvinte asupra le­gei de recrutare care era în vi­goare în Statul Orange. Aceasta prescria, de la 16 —20 ani, de a fi în ori­care mo­ment gata de a lupta pentru pa­trie. Ei trebuiau în momentul apelului de a-și procura un cal, o șea, harnașament, o pușcă și 30 de cartușe și hrană pentru 8 zile. Cele 30 de cartușe puteau fi înlocuite prin 30 de capsule, 30 de gloanțe și o jum. kgr. de iarbă de pușcă. In ceea ce pri­vește hrana, legea nu fixa nici o speță, nici cantitatea, dar era biceiul ca ea să fie compusă din carne uscată, sărată și pipărată, cârnați și pâine. In luna Septembrie 1899 am primit ordinul de a fi gata să­ plecăm în cel mai scurt timp posibil. Puțin timp după aceea, la 2 octombrie, ordinul de convocare apărea în Statul Orange, și voici­­com­ețiții­ erau însărcinați de a-i face să se execute.Supunendu-mă legilor țereî mele, am plecat ca simplu cetățean, luând cu mine pe cei trei fii: Kootie, Isaac și Cristian. Aparțineam atunci burgului din Krom-Ellenboog, în arondismen­­tul Heilbron. Cu concetățenii mei ne-am dus la Elandslaagte, și ne era locul de adunare, sub­­ in­ducerea veldcornetului Marthi­­nus Els. Noi ne-am format atunci în comandos (’) sub ordinele lui Lucas Steenekamp. De la Eland­­slaagte am primit ordinul de a pleca, arzând popasurile, îm­preună cu cetățenii din Vinde, Harm­smith, Bethlehem, Win­­burg și Kroonstad către frontiera Natalului. Noi ne-am adunat la Har­smit­h. Timpul de adunare ne luă opt zile, in timpul cărora cetățenii tre­­buiau să îngrijească de nevoile lor. De atunci, guvernul a început să ne aprovizioneze, și viața de comandos începu. Cred de oare­care interes ca sectorul să fi re­pede inițiat. Afară de zahăr, cafea, făin­ă și cele­l­alte mâncăruri reci, trebuie ca împărțeala să fie egală pentru toți și tot în același chip se fă­cea și în armata engleză. La început nu primeam d­e­cât carne crudă ; noi trebuia să o fierbem. Apoi bucățile nu erau nici egale, nici de aceeași cali­tate. Și nu era lucru ușor pen­tru «caporalul de ordinar» im­provizat, să facă o repartiție e­­chitabilă. Animalul ucis la vână­toare, era lungit pe pâmânt și se faceau dintr’însul atâtea bu câți câți burghezi erau­­ apoi cu spatele întors, distribuitorul aș­tepta să se facă apelul oamenilor și, la fie­care nume, desemna câte o parte. Această distribuție, pe care se silea să o facă echitabilă, avea mulți nemulțumiți. Și trebuia multă răbdare cetățeanului însăr­cinat de a distribui hrana, spre a nu se înfuria la nedreptele re­proșuri ce’i se făceau. El se inră­ța cu această funcție ingrată, așa că celo ce­ î se spunea intrată pe o ureche spre a eși pe ?,ea­ i’alta Cetățenii pretenție, și recu­noșteai­ ringuri vina lor și a- 7.­. I._. de­veni pentru noi o primă lecție de abnegație și de toleranță, de care, vai ! am avut în urmă o reală nevoe. Carnea împărțită, fie­care gătea în chipul său. Cea mai mare parte pe niște grătare im­provizate din fire de fer sau din ramuri de arbori înegrite la foc Cu făina cetățenii faceau niște paste numite stormjagers sau magbommen. Englezii, nu adoptară chipul nostru , de a viețui de­cât când trăiră din vitele noastre. Ei în­­locuiră atunci carnea conser­vată prin carne proaspătă. In acest moment, ei crezură chiar interesant de a risipi această carne ce nu le aparținea și pe care o jefuiau. Ast­fel, adesea, când surprindeam campamente engleze, găseam cartiere întregi de boi, de porci și de păsări în cantitate, cari fuseseră lăsate la o parte. (Va urma). (TRIBUNALELE MILITARE) Recursul locotenentului Teotecn Nicolae Consiliul permanent de revizie al armatei a judecat ieri recursul fă­cut de locotenentul Teodorescu Ni­colae, din reg.­­8 Gorj, contra sen­tinței consiliului de războiu al cor­pului I­IV de armată, prin care a fost condamnat la 7 luni închisoare pentru lovirea interiorului. Deschiderea ședinței.­Citi­rea raportului Ședința s-a deschis la orele îl a. m., din cauză că consiliul judecase înainte alte procese. Consiliul a fost compus din d. colonel Boteanu M., președinte, colonei Năsturel și Zotu, maiori M. Vasilescu și Simionescu Staur,mem­bri. Fotoliul ministerului public a fost ocupat de d. comisar regal colonel M Stroescu. Recurentul, locotenent Teodorescu a fost reprezintat prin d. avocat­­locotenent Teodorescu și d. căpitan Gătuneanu. înainte de a se da citire rapor­tului, d. avocat Teodorescu a pus în vederea consiliului că orele sunt înaintate și consiliul să decidă dacă trebue să se înceapă acum judeca­rea recursului sau sa se amâne pen­tru după masă sau pentru altă zi. Con­siliul a decis ca recursul să se judece imediat. După aceasta d. maior Simio­­nescu a dat citire raportului, din care rezultă că faptul ce se impută d-lui locotenent Teodorescu s’a co­mis în următoarele împrejurări : In ziua de 3 Iunie a. c. soldatul Giurcă Petre din reg. 18 Gorj, care se găsea de planton la grădina de zarzavat a regimentului, a fost gă­sit grav bătut și având pe corp mai multe răni provenite din lovi­turi de sabie. S’au început cercetări. Soldatu bătut, la primele cercetări a decla­­rat că a fost bătut de un ofițer scurt și negricios, dar nu știe cum îl cheamă. Comandantul regimentului a dat imediat ordin ca sa se strângă la un loc cu toți ofițerii din regiment, între care și locotenentul Teodo­rescu, și aducând pe soldatul bătut a întrebat dacă recunoaște pe vre­unul din cel de față că ar fi acela care l'a bătut. Soldatul a declarat că nu recunoaște pe nici unul. Ori în acea zi, dintre ofițeri lip­sind numai de sub-locotenent Nicu­­lescu, bănuiala a căzut asupra d-sale, dar în urma a fost înlăturată prin ancheta făcută de d. colonel Cica, și din care a rezultat că adevăratul vinovat e rt. locotenent Teodorescu­ Nicolas. înainte de ancheta făcută da d. colonel Cica, se mai făcuse și alte anchete de diferiți ofițeri. Unii a­­rătau ca vinovat pe locotenentul Teodorescu, iar alții pe sub-locote­­nentul Niculescu. Desvoltarea motivelor de casare D. advocat-locotenent Teodorescu, mai înainte de a începe desvoltarea motivelor de casare, a făcut declara­­țiunea că convingerea d-sale e că autorul bătiei nu poate fi un ofițer, ci vre­un­ sergent-m­ajor. D-sa, prin 19 motive de ca­sare, a susținut că decisia consiliu­lui de resboisi a fost dată prin exces de putere violarea dreptului de apă­rare și reaua constituire a consiliu­lui de resboisi. Intre alte motive, d. Teodorescu a susținut și nulitatea instrucțiune­ făcută de d. col. Cica, în urma că­reia d. locot. Teodorescu Nicolae a fost trimis în judecata consiliului de răsboifi. D-sa a susținut că s’a violat art. 77 și 78 din God. J. M., de­oare­ce d. colonel Cica, fiind ca președinte titular al consiliului de războiu al corpului I, nu putea fi întrebuințat și ca ofițer al poliției judiciare. D. Teodorescu a terminat cerând consiliului casarea decisiunea fără trimitere. După ca d. căpitan Gătuneanu a desvoltat ultimile 2 motive de ca­sare, consiliul a dat cuvîntul d-lui comisar regal M. Stroescu în com­baterea motivelor. D-sa a susținut că decisiun­ea con­siliului de războiu a fost dată în conformitate cu legea și fără a se viola nici un text al lege! și prin urmare motivele de recurs sunt ne­întemeiată. A terminat cerând res­pingerea recursului. După ce a mai vorbit în replică de advocat Teodorescu, la ora 1 și jum. desbaterile s’au declarat în­chise. Consiliul, după o lungă deliberare, în unanimitate, a casat decisiunea consiliului de războiu din Craiova și a trimis ca afacerea să se judece din nou­ de consiliul de rezboiu din București. Tot­odată s’a hotărit să se facă și o nouă instrucție. * Condamnat pentru ultrag­area mem­brilor consiliului de războiu al cor­pului II de armată Soldatul Musceleanu AL, din re­gimentul 1 de geniu, a fost trimis în judecata consiliului de războiu al corpului II de armată pentru dezer­tare, risipire de efecte militare și­ furt de bani publici. Consiliul, sub președinția d-lui colonel Boteanu Romulus, consta­tând faptele pe deplin dovedite, l'a condamnat la 10 ani reclusiune, înainte însă de pronunțarea deci­­siunei, președintele l-a întrebat : — Acuzatule, mai ai ceva de spus? Acuzatul.—Vam spus că am avut de spus, dar vădi că nu m­ă credeți. Președintele.—Va să zică nu mai am nimic de spus ? Acuzatul.—Ba da, și după aceasta a început să înjure pe membrii con­siliului în­tr-un mod trivial. Consiliul, considerând aceasta ca un ultragiu adus în ședință, a con­­damnat imediat pe Musceleanu încă la 5 ani închisoare pe lângă cei 10 ani reclusmae. Tamasia. Sentința Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) Liberarea pe cauțiune a co­misarului Gârbea Erî a venit înaintea Curței de apel, secția I, judecarea apelului fă­cut de fostul comisar D. Gârbea, de la secția 19 din Capitală contra jurnalului tribunalului Ilfov, secția I-a, prin care i-a respins cererea de punere in libertate pe o cauțiune de 200 lei. Se știe că comisarul Gârbea a fost arestat și e dat judecății pentru faptul că într’o seară din luna tre­cută a furat unul ver­al sau suma de 1000 lei. Ieri,înaintea Curței, dânsul a fost asistat de d. advocat S. Moscuna. Curtea, întru­cât la punerea în libertate nu s’a opus nici d. procu­ror, a admis cererea și a ordonat punerea sa în libertate. * * * Procesul moștenitorilor Sturdza, cu societatea «Ge­nerala» de asigurare Moșiile Cristești și Drăgănești, a­­parținând succesiunei defunctului principe Sturdza și cari sunt hipo­­tecate la societatea «Generala» de asigurare pentru suma de un milion 200 mii lei, au fost scoase la vân­­zare înainte de termen, pe motiv că actul de hipotecă a devenit exi­gibil prin faptul că se devastează pădurile de pe ele. Contra învestire­ cu formula exe­cutorie a actului de hipotecă, moș­tenitorii au făcut contestație. Judecarea acestei contestațiuni a venit ieri înaintea tribunalului R­­fov, secția de notariat. Moștenitorii Sturdza au fost re­­prezintați prin d-nii avocați V. An­­tonescu, V. Miclescu și N. Mites­­cu, iar societatea ,,,Generala“ prin d-nii AL Constantinescu și Safta. Din cauza orelor înaintate, proce­sul a rămas să se judece în con­tinuare. Grefier. *) Veldcornet era un ofițer care avea­­ misiunea de a aduna, în caz de apel la arme, burghezii din can­tonul seu. Ia comandos el se supu­nea comandantului ales. 2) Guvîntul comandos nu arată o unitate regulată de luptă. Nu e nici o companie, nici un batalion, nici un regiment. El poate fi format atât din 80 oameni ca și de 3000. Co­­mandorul e numai o trupă care se supune unui­­af Bulevardul Indepen­denței din Ploești . Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de azi repre­zintă o vedere a bulevardului Independenței din Ploești, care are o lu­rime de două k­ilometru și jumătate, făcând comunicația între gară și centrul orașului. El a fost început și terminat sub primariatul defunctului Radu Sta­­m­a­ti și al d-lui G. T Grigore­­scu și are frumoase plantațiuni: trotuarele sunt de asfalt. De am­bele părți ale sale se ridică cele mai frumoase clădiri din oraș Tot pe acest bulevard se află și Monumentul Vânătorilor și al ră­posatului primar Radu Stanian. Carnetul met Noaptea sfîn­ți lui Andrei Parcă cu, în astă noapte, — Pe când stelele pe cer Tremurau,—tot dând lumină, De atâta mare crer, — Dirdând ele ger și frică, Rătăceam, ca ‘ntr'un pustiu, Pe-o câmpie ’nzăpadită... Care fost­a ?.. Nu mai știu!.. Cu zapada, pâri­ la glezne Me luptam, pe cât puteam, Și mergeam,mergeam într’una Unde, insă Nu știam... De tovarăși, aveam frică Ș'apoi luna de pe cer, Ce părea și ca că simte, Ne-induplecatul ger !.. Rătăcind, Incoa și ’ncolo, Ajunsesem la Picscrucî, sinele stai în loc ca prostul Că nu știi pe un' s'apuci!.. Urlete îngrozitoare Me făcură om-ncom Și, de spaimă, l­uși!.. băete Me urcasem într’un fom­... Lupi flămânzi, venind în haite Lângă pom sosină mereu Și stati locului acolo ba trimeșî de D-zeu... De­odată o tăcere Se întinde intre ei, Și pe un cal apare Sfintul, Cel stăpân pe ei, Andrei... Sfintul zise unei haite : —« Voi, plecați ca să mâncați « Pe acei ce sunt în lume «Cu săraci ne 'nduplecați!..» Porni haita !.. Altei haite zise iar sfintul Andrei: —« Voi, plecați că sunt ai voștri «Toți tâlharii și mișei!..» Porni ș’asta, ș'atte- haite zise sfintul:—«Pentru voi «Sunt ca parte cămătarii, «Jupuiții ca pe oi­­..» Și porni și asta ’n lume Șalici haite zise iar: —« Partea­ voastra e acuma «Ori și care om avar!..» S’a dus ș’asla... Altei haite Andrei sfintul zise iar: — «Pe neveste ce sfint­­ele «Și ursuze, ve dau âar !..» Porni ș’asla... Ș’altei haite Singura ce-a mai rămas, Zise :—«Dau pe soacra celui «Ce ascultă al meu glas!..» S’arăta spre pom, la mine, Unde tremuram mereu, Și porni ca o nălucă Și s’a dus cu D-zeui Pe când cu eram în ceruri Bucuros că scap de ea, Cine ’n zori de dimineață Mă sculă, azi Soacra-mea !.. Marion. Știrl din străinătate — Prin poștă — Ziarul portughez «O Impar­țial», care duce o violentă cam­panie contra politicei Portugaliei favorabile Angliei, a fost supri­mat arbitrar din ordinul guver­nului. Redacția și tipografia au fost sigilate. Un al ziar, anume «O Mundo», a fost confiscat.* * * Din Aschaffenburg (Austria) se anunță că femeea Dietz, ple­când de acasă, a lăsat pe cei 4 copii ai săi singuri. Aceștia ju­­cându-se cu focul, s-a aprins casa. Toți copiii au pierit în flăcări. * « Ziarele maghiare anunță că la regimentul I de honvezi din Budapesta s’au sinucis de la 1 Octombrie 6 soldați recruți. Au­toritățile militare cercetează să afle motivul acestor fapte dis­perate. Se afirmă că motivul ar fi maltratarea din partea superio­rilor.* * *■ «Figaro» anunță că Regele Sia­­mului va vizita pe regele Italiei în Martie și că se va duce și la Paris.* * * Guvernul rusesc a dat un mi­lion de ruble spre a se face față marei mizerii care domnește în unele guvernătirnle din Finlanda. Țarul a dat în acest scop 100 mii ruble. Cea mai mare parte din ziarele rusești adună bani, cari sunt tri­­meși guvernatorului general Bo­­brikov, la Helsingfors. A fost refuzată ori­ce sumă de bani trimisă din Suedia. * * * In Griez, lângă Bozen, în Aus­­tria, a murit cel mai bătrân ofi­țer din armata austro-ungară,ma­­iorul conte Kcenigi, în vârstă de 99 ani. In cimitirul din Agram s’a împușcat la mormântul copiilor săi, procuristul societăței comer­ciale croată. Nenorocitul suferea de o boală de inimă incurabilă. Noul Abonament cu premii la „UNIVERSUL Costul abonamentului Pentru 3 luni lei . . . 6 » 6 » » . . . 11.50 » un an lei . . 22.50 Premiile Cu începere de la 1 Decem­brie 1903, Universul deschide un nou abonament, cu următoa­rele premii ce se acordă gratuit abonaților prin tragere­­a sorți : 1) O vilii la Sinaia, (în­­tradins construită anul acesta). 2) O mie de lei în bani. 3) O pianină. 4) Un tandem pentru damă și bărbat. 5) O pereche de cercei cu tur­­coase, înconjurate cu diamante, în valoare de 500 lei, 6)­500 lei în bani. 7) O brațară, lanț de aur, cu 1 safir înconjurat de diamante, în valoare de lei 400. 8) Un briloc mare de aur cu oglindă, împodobit cu diamante, rubine, smaragde și perle, în valoare de lei 350. 9) Un ceasornic remontoir de aur cu 2 capace, pentru bărbat. 10) Un ceasornic de aur cu 2 capace, pentru damă. 11) O mașină de cusut. 12) Un bilet, dus și întors la Veneția. 1?) Un bilet, dus și întors, la Roma. 14) Un mare vas artistic lu­crat, de porțelan, pus pe o co­loană tot de porțelan, pictat. 15) Un ceas de bronz aurit, pentru masă, în valoare de 130 de lei. 16) O mare lampă de atârnat. 17) 2 candelabre de bronz aurit. 18) O oglindă de masă, de lemn sculptat. Abonații pentru 3 luni primesc gratuit 2 bilete spre a concura la tragerea obiectelor de mai sus, abonații pentru 6 luni pri­mesc 5 bilete, iar abonații pentru un an 12 bilete. Toți abonații la Universul pri­mesc gratuit și almanah­ul Uni­versului pentru anul 1903 precum și Universul literar colorat pe tot timpul cât sunt abonați. Toți abonații la «Universul», mai concurează, gratuit, prin tragere în sorți, la cele 3 premii ce se ac ordat în fie­care lună. Universul Ia provincie De la caresi. noștri particulari — Pe ziua de­­ 28 Noembrie — Craiova Aniversarea Uiărel Plev­­nei. — Cu mare pompă a fost săr­bătorită ziua de 28 Noembrie și în orașul nostru. La orele 10 dimineața, s-a slujit un parastas pentru odihna celor morți Ii, resboiul pentru indepen­dență, în biserica catedrală Madona- Dudu.După terminarea parastasului, care a fost oficiat de Arh­imandri­­tul Hanton Mateescu, confesorul garnizoanei, s'a oficiat Te-Deumul de către protoereul Săndulescu, în prezența d-lor generali M. Popescu, comandantul corpului I de armată, Petre Gigurtu, comandantul diviziei II-a de infanterie, Constantin Cica, comandantul diviziei III-a și d. ge­neral Șomănescu, comandantul bri­­găzei de artilerie. Dintre persoanele oficiale asistau: d. Vrăbiescu, pre­fectul județului, d. Isvoranu, prim­­procuror, d.­ Boboc, prefectul poliției și mulți magistrați și funcționari superiori. După terminarea Te-Deumului d. general Mihail Popescu a primit de­filare­a, care s'a făcut în ordinea ur­mătoare : Compania școalei militare, coman­dată de d. locot. Pleșoianu; o com­pania din bat. 1 vînători cu drapel, comandată di­n d. căpitan Țiuleanu; o companie cu drapel și muzică din reg. Do­j No. 1, comandată de d. căpitan Marin Constantinescu, una din reg. Rovine No. 26, comandată de d. căpitan Mitu Economu, câte o baterie din reg. 1 și 9 de artile­rie și un escadron din reg. 5 ro­șiori. Seara a fost o recepție militară la «C-­cul militar». Sinucidere. — Angelina Marca Văduva, din Padea, suferind de mai mult timp de o boală incurabilă, pentru a scăpa de suferințe, și-a pus capăt zilelor spânzurându-se de un pom din grădină, Lucilius. Focșani Crimă.— Șeful­ secției de gran­­darmî din Panciu a încunoștiințat telegrafic prefectura, că Pavel Buca, luându-se la ceartă cu un prietin al său, Costache Nedelcu, l’a înjun­ghiat cu un cuțit. Se așteaptă acum amănunte asupra acestei crime. Mâncat de lupi.—Pe teritoriul com. Mera s’a găsit cadavrul, pe jumătate mâncat de lupi, al unui bărbat. După îmbrăcăminte cadavrul pare a fi al unui cerșetor. Se fac cercetări pentru stabilirea identităței. Accident nenorocit.­Pe când țăranul Ilie Gheorghiaș, din Vultu­rul, curăța zapada de pe acoperișul casei sale, alunecând, a căzut jos de la o înălțime de peste 3 metri, rupându-șî coloana vertraeblă. In­­tr’o stare muribundă, el a fost in­ternat în spital.De la Sliicov. Doroh­oiu Soț ucigaș. — Văcarul Toader Gobinatu, din Corlăteni­, primind de la stăpânii s5i o su­ma însemnată de bani, veni cu dînsa în oraș și o bău toată. Sosind acasă beat tun, se luă la ceartă cu nevasta sa, apoi o luă la batie, omorînd’o.1 In urma acestei isprăvi, dispăru. A fost însă prins și arestat. Procu­rorul a fost la Corlăteni, unde a an­chetat aezul. Moarte misterioasă.—In ziua de 24 Noembrie, niște trecători au descoperit, pe drumul ce duce la Herța, cadavrul locuitorului Toader Vasiliu, din Buda. Marius. Giurgiu Victimele mizeriei. — Găsin­­du-mă In localul poliției, spre a lua ultimele știri din cursul zilei, la un moment dat apare d. Filodor, secretarul legațiunei noastre din Sofia (Bulgaria) și d. polițai G. lo­­nescu ii relată un cas de miserie a femeiei Maria A. Dogariu, din str. Oi­nacului. D. Filodor lasă o sumă spre a se­venii în ajutorul acelei nefericite femei. Curios să vad cele descrise de d. Ionescu, mă dusei în zisa stradă și iată ce am observat: O căsuță mică, cu geamurile sparte, era adăpostul acelei femei și a celor 5 copilași ai ei, a căror etate varia între 1 jum., și 7 ani, înăuntru un miros greu, nici o mobilă, nici măcar un pat sau vr’o rogojină. Copiii și nefericita lor mamă, goi, dormeau pe niște paie împrumutate da la o vecină, iar de plapămă sau pătură de învelit nici vorbă nu era !... Nefericita Maria A. Dogariu, tre­sări la Vederea mea și plângând­u mi descrise în niște culori vii și im­presionabile starea în care se găsea,, adăugând că une­ori se culcă cu toții nemâncați, și că bărbatul ei se gă­sește bolnav grav, în spitalul ju­dețean, înduioșat peste măsură, m’am re­tras gândindu-me da a face o listă, de sub­scripție prin coloanele a­­cestui ziar, fiind sigur că mulți vor contribui cu ori­ ce sumă spre a veni în ajutor nefericitei Maria A. Dogariu și a copilașilor ei. Te-Deum­». — Astă­zi fiind ani­versarea luărei Plevnei, un Te-Deum s’a oficiat în catedrala orașului, de către protoereul Econom Pandele Popescu, înconjurat de clerul din o­­raș. Onorurile militare au fost date de reg. 5 Vlasin cu drapel și mu­zică, sub comanda d-lul maior Oră­­șanu, de un escadron de cavalerie cu drapel, sub comanda d-­ui căpi­tan Botez, și de secția de pompieri din reg. 10 artilerie, sub comanda d-lui locotenent Stoenescu. Pentru Invalizi. — Din iniția­tiva d-lui colonel Cruț­esc­u, șeful reg. 5 de infanterie, in seara zilei de­ 7 Decembrie cor., se va da in salonul hotelului Paris un frumos bal, al cărui fond a destinat pentru Palatul Invalizilor. Potimulire. — Se anunță că în ziua de 22 Noembrie e., vaporașul «Gestică», sub pavilon român,de sub comanda căpitanului Spiru Galinico, în drumul său spre susul Dunărei mergând spre Calafat, a găsit la bancul «Jasomi», mai sus de «Ce­tatea» vaporul «Dunărea», al servi­ciului hidraulic, înămolit cu un ponton. Imediat îl remarcă căpitanul va­­­porului «Gostică», și, dându-i ajutor, îi salvă. Ateneul local. — Luni, 2 De­cembrie c., are loc in salonul «Im­perial» conferința d-lui P. Simio­­nescu, care tratează despre «Studiul psih­ologic asupra caracterelor». Cununie. —■ Alalb­­ieri, Jouî, la orele 2 p. m. s’a celebrat în cate­drala Sf. Gheorghe, cununia d-lui Aurel Scur­tu, colaborator al ziaru­lui «Universul», cu gentila d-șoară Maria Caragea, fiica d-lui Caragea Mihail, președintele comitetului per­manent. Nași au fost d. senator Fi­­lipescu și cu d-na Algiu. A asistat un public numeros și distins. Am remarcat în treacăt pe d-nii : general Crăiniceanu, colonel Paraschivescu, deputați: Iepurescu, Pascal; magistrați, funcționari, o­­fițeri, proprietari, etc. Sexul frumos a fost foarte bine reprezintat. Dunăreanul. Ploești Arderea conductului «Au­rora». — Secția jandarmilor din Bușten­ari anunță că, pe când oa­menii din serviciul conductului «Au­rora» se câsneau sâ desghețe con­ductul, spre a înlesni circulația, pă­cura din conduct a luat foc, arzând mai mult de un vagon. Numai grație ajutorului dat la timp, focul a fost localizat, evitân­­du-se ast­fel pagube mai m­ari. Militare.­Se fac mari pregătiri pentru ziua de 11 Decembrie, când A. S. Ilegală Principele Ferdinand va veni să inspecteze reg. 6 de că­lărași. Accident nenorocit.­Era sca­ră, cupeul-sauie în care se afla d-na general C. Candiano, resturnându-se pe bulevardul Independenței, a fost sfărîmat. Din fericire, d-na gen. Candiano a scăpat ca prin minune fără să fia atinsă. Inundarea unnei comune.­ Iazul care trece prin apropierea co­munei Vlădeni, debordând, a inun­dat întregul cătun Zahanaua, din care pricină s’au înecat o mulțime de animale. Tot din această pricină, podul de peste apa Cricovul­ dulce, din apro­pierea comunei Mărgineni (Haima­nalele), peste care se face comuni­cația între Ploești și Târgoviște, este amenințat să se prăbușească. Cop­ii. R.-Verica Un polițai bătut.—De­oare­ce la 3 Noembrie nu s’a putut face alegerea comunală la Ocnele-Mari, din cauză că s’a întâmplat scandal între alegătorii liberali și cei con­servatori, urma să se facă Dumi­neca trecută o nouă alegere. Alegătorii ambelor partide, adunați în fața primăriei, au început scan­dalul și bătaia din mun. D. Bruciu, polițaiul orașului, voind a restabili liniștea, a fost crunt băluit de lo­cuitori, partizani ai d-lui Constan­tinescu, capul listei conservatoare, cu mare greutate s’a putut resta­bili liniștea.

Next