Universul, februarie 1903 (Anul 21, nr. 30-57)

1903-02-01 / nr. 30

O CATASTROFA PE DOXARE. — (Vezi explicația) Calendar pe anul 1903 Ortodox Vineri, 31 Ianuarie.—S. S. Chru și Ioan Catolic Vineri, 13 Februarie.—Polyeucte Soarele răsare 7.21 ; apune 5.38 București, 31 Ianuarie. O importantă industrie Este vorba tot de chestiu­nea alcoolului denaturat. D. fh­. N. I. Ang­elescu, membru­­ al Camerei de comercial din București, a întocmit, din în­sărcinarea acelei Camere, un studiu în care arată amănun­țit foloasele ce ar rezulta pen­tru țara noastră din înteme­­iarea și înflorirea unei aseme­nea industrii. Conclusiunile acestui con­știincios studii­ sunt urmă­toarele: Creșterea vitelor, îngrășarea pământului, sunt strâns legate de chestiunea alcoolului, grație întrebuințarea borhotului, acest atât de bine­cuvîntat produs co­lateral al alcoolului. De asemenea și­­ din punctul de vedere social, al intereselor permanente ale neamului, ches­tiunea alcoolului denaturat e de cea mai mare importanță. Fabri­carea lui pe o scară mai întinsă ar da de lucru la mii de brațe­­țărănești în timpul ernei și în a­­celaș timp ar sustrage țărănimea noastră flagelului pelagrei, prin aceea că porumburile stricate, răscumpărate, vor fi utilizate în poverne, în loc de a distruge fi­zicul și moralul săteanului nostru. Dar alcoolul denaturat nu nu­mai că ar putea aduce o trans­formare a vieței din satele noas­tre, prefăcându-le în centre de activitate și în izvoare de câștig, el va aduce o profundă schim­bare și vieței noastre orășenești. Comerțul va lua un avânt con­siderabil, prin traficul intern mai mare al produselor solului nos­tru, prin introducerea unor noci articole de desfacere ; industria mare va găsi un prețios sprijin în alcoolul denaturat,­­iar o mul­țime de industrii mici, corolare ale fabricațiunei alcoolului dena­turat, vor lua naștere în mai toate orașele țarei. In primul rînd industria oțe­lului va lua o repede desvoltare, absorbind ea însăși anual peste 4 milioane de litri alcool, cu con­diția ca să se proceadă la elimi­narea pe toată linia a unui pro­dus profund dăunător, ca acidul acetic. Până și viața casnică din ora­șele noastre va fi revoluționară, — prin tot felul de înlesniri și de reale economii, — prin intro­ducerea alcoolului ca element de­ combustiune, de luminat și de forță motrice. Industria petrolului va trage serioase și directe avantaje de pe urma alcoolului denaturat, în­săși­­ fabricațiunea acestui alcool necesitând funcționarea unui con­siderabil număr de poverne, va constitui pentru petrol un im­portant debușeu, de vreme ce aceste poverne vor fi activate prin combustiunea țițeiului, cel mai bun combustibil din toate. De asemenea prin carburarea al­coolului cu unele produse petro­lifere—în scopul de a-î mări pu­terea de combustiune și de lu­minat — industria petrolului va găsi un alt debușeul în țară, pe care încă nu-1 are azi, iar prin amestecul resturilor brute de la petrol cu acest alcool, se va da valoare unei părți din produc­țiunea petroliferă, care până azi n’a găsit nici o întrebuințare. Din punctul de vedere al fis­calitate!, exemplul din alte țări e încurajator. Statul nostru nu trebue să aibă nici o grijă în a­­ceastă privință. Veniturile ce le are pe urma alcoolului pur nu vor scădea câtă vreme produc­­țiunea și consumați­unea acestui alcool nu se vor micșora prin circularea alcoolului denaturat. Ii­ nu are a se teme de nici o fraudă, de­oare­ce azi se cunosc metode de denaturare care fac regenerarea alcoolului atât de complicată, că fraudantul ar tre­bui să facă cheltueli mult mai mari de­cât avantajele ce ar a­­vea de pe urma fraudei. Alcoolul denaturat trebue pri­vit dar ca un factor decisiv al desvoltarei noastre economice. El trebue să fie preocuparea e­­sențială a oamenilor noștri poli­tici cari se gândesc serios la crearea unei industrii naționale. Alcoolul denaturat ar con­stitui cea mai însemnată in­dustrie ce se poate crea la noi în țară, industrie cu ade­vărat națională, pentru că toata materia primă necesară se găsește în țară. Agent de energie, de lu­mină și căldură în lumea a­­norganică, el poate deveni, de altă parte, cel mai prețios principiu­ activ al vieței noas­tre sociale. E dar necesar să ne gândim cât mai iute la exploatarea acestui câmp de activitate, și de bogăție națională, martor, se ridică președintele, maiorul Voss, pentru ca să con­teste acuzatorului dreptul să ca­lifice de neadevărată depoziția făcută pe baza jurămîntului a sub-ofițerului. Reprezentantul a­­cuzei se încercă să convingă pe președintele că are drept să-șî expună părerile sale pe baza li­­bertățea cuvîntului. Maiorul Voss : —Te rog să te explici. Când mai târziu apărătorul zise că artî bănuiala că Lippelt voește să nenorocească pe sub­ofițer din spirit de răzbunare, conducăto­rul desbaterilor întrerupse pe apărător făcând­­ observația că nu Lippelt, ci sub­ofițerul Hofmeis­ter este acusatul. Președintele, maiorul Voss, respinge această imputare și cere și pentru apărător deplina liber­tate a cuvântului. Acum lucrurile ajunseseră la o controversă acută. Conducăto­rul desbaterilor voește să-și jus­tifice punctul său de vedere. Maiorul Voss strigă: Eu sunt pre­ședinte ! Consilierul de război. Schönborn răspunse : Da, și eu am conducerea desbaterilor ! A­­mândouă ’șî apărau punctul lor de vedere. Schönborn spune că se va plânge comandantului di­viziei, maiorul Voss protestează în contra acestei amenințări. In sfârșit desbaterile au putut fi con­tinuate până la sfârșit, după ce Schönborn declară că va sus­penda desbaterile și va face ra­port comandantului general de divizie, Meyer, încă un exemplu ca să se în­țeleagă mai bine caracterul cas­nicilor. Un domn însurat, care timp de 20 ani petrecu serile la o amică a nevestei lui, remâind văduv, se însura imediat cu vechea sa prietenă ; în seara de nuntă chiar zise : «de însurat mi însurat, dar unde­­ mi voi petrece de aci înainte serile...» Aceste sunt probe de incon­stanța spiritului și caracterului omenesc ; această desiluzie pro­venind ea din natura însăși a că­sătoriei, sau din cauza naturii noastre nestabile, care nu mai face caz de un lucru pe care -l posedă. Căsătoria de azi, zice d. A­­drien Desprez în La femme, in­teresantul studiu asupra femeei din toate timpurile : «Căsătoria de azi este o întreprindere azar­­doasă, pe care n’ar mai face-o nimeni, dacă natura nu ne-ar orbi câte­odată și dacă bărbații și femeile n’ar fi atrași de oare­­cari inclinațiuni. A­ țî sacrifica gusturile conti­nuă, preferințele, dispozițiunile... este lucru greu­ și puțini au forte de a o face». Ziua. Din Germania (Coresp. particulară a ziarului „Universul") Berlin, 28 ianuarie Situația politică. Partidul agrar a ținut o adu­nare generală în care a făcut o violentă opoziție guvernului, a­­tacând în deosebi pe cancelarul conte de Bülovo. Președintele u­­n­iun­ei agrare, deputatul baron Wangenheim, în discursul de deschidere, zise intre altele că la ultimele tratate comerciale, agri­cultura a fost sacrificată pentru alte interese. Eli, spuse oratorul, afirm că propunerea Kardorff a fost o nenorocire economică pen­tru agricultura germană. Sun­tem foarte pesimiști față de a­­ceea­ ce avem să ne așteptăm de la guvernele federale. Nu voim un imperiu aparent ca în Anglia, nici despotism ca în Ru­­sia și nici republici, dar noi nu voim să servim împăratului nos­tru ca sclavi, ci întocmai ca și strămoșii noștri, ca bărbații ger­mani liberi. Lingușirea nu este însușire germană, ci orientală. Acest discurs a fost primit cu aplauze furtunoase. După aceea deputatul dr. Hahn a cetit un raport din care reiese că numă­rul membrilor uniunei agrare este de 250.000. Dr. Hahn ținu apoi un discurs politic terminând cu cuvintele : Contele Billow și mi­niștrii săi sunt mari causeuri și se dedau la declarațiuni de amor până și față de democrații sociali. Scandal la un consiliu­ de războii! Alaltă­ erî a avut loc în fața consiliului de războiu al diviziei 20 din Breslau un proces, cu care ocazie s-a ivit un incident re­marcabil. Sub­ofițerul Hofmeister din re­gimentul de husari Braunsch­weig a fost acuzat că a maltra­tat pe husarul Lippelt, dar a fost achitat. Când în cursul des­­baterilor reprezentantul acuzei a adus argumente din cari reese ca neadeverata depoziția unui CRONICI FELIENINE CASATORIA II (Smaranda Florescu).­­După Buff­on, Flourens, și mulți fisio­­logiștî, în țările temperate căsă­toriile să se facă la 20 ani pen­tru fete și 25 pentru băeți. La această vîrstă bărbatul și-a făcut poziția, și-a făcut serviciul mili­tar, a ajuns în fine la calități fi­zice și morale cari sunt o ga­ranție pentru ei, pentru rolul important de soț bun și tată a­­fectuos. Pentru fată, la această etate, educațiunea și instrucțiunea este relativ isprăvită. Corpul fiind să­nătos, resistent și facultățile in­telectuale desvoltate, spiritul va fi și el tot ast­fel, căci «Mens suna in corpore sano». Dacă căsătoriile în evul mediu­ aveau un aspect mai fericit, cauza era că fetele erau mai pregătite pentru realitate­a unei fete care întreba «Ma mere, qu’est-ce que se marier?—Mon enfant, c’est p teurer et enfanter». Desiluziî și desiluzioniști vor fi vecinie cât timp vom cere că­sătoriei mai mult de­cât poate ea da. Dar ce este căsătoria ? Priviți acest tablou alegoric pe care un tînăr logodit îl comandă unui ar­tist mare. Când veni peste o lună să vază tabloul său, reprezintând căsătoria, zise : «Bar nu seamănă de loc, domnule ; căsătoria e mult mai frumoasă de­cât ai făcut-o dumneata». Pictorul puse tabloul într-un colț fără să-l mai atingă. Peste o lună vizitatorul, acum însurat, zise : «e­l acu mai sea­mănă... dar tot să-i mai faci ceva­­. să-l mai retușezi»...­­ . Peste trei luni veni iar și cum vgzu tabloul... de la­ ușe­ strigă­: «Ce ai făcut, nenorocitule­­ a­i fă­cut acum contrariul, căsătoria nu va fi nicî odată așa frumoasă cum ai făcut-o...» Diogene fiind întrebat de ci­­ne­va de este bine să se însoare, zise : « De e bogată se va domina, de e săracă te va ruina, de e u­­rîtă te va desgusta, de e fru­­m­os ș­i te va înșela». Trei and de războiu — de — Generalul Ch. Dewet (Urmare.—Vezi de la Nr. 330 până la No. 29) CAP. XVIII Retragerea mea până în Transvaal A doua zi eram la țărmurile rîului Mesipiv­er sau «rîul cel frumos», ale cărui ape limpezi ca cristalul stropesc cele mai fertile câmpii. Am străbătuat acest rîu spre­­ a ne uni cu coSiandosul geufHstr­lului Liedemberg. El ne Jijisind: a doua zi până la nouă mile este Wechterstrop. A doua zi de­vreme, am pri­mit știrea că englezii erau pe ur­mele noastre. In grabă ne-am dat înapoi. Am­ comandat: Pe șea ! Nici un burghez n’a ezitat. Intr’un moment lagărul era pe drum , care, previziune,­­răsuri, totul înainta în ceața dimineței spre Wețersdorp, pe când am for­­at o barieră mișcătoare între con­voiul nostru și inamic. Nu trebuia să ne gândim a susține lupta ; am fi fost împre­surați din toate părțile ; o re­sursă ne rămânea : a obosi pe inamic înaintând mai repede de­cât dînsul. Și știam din expe­riență că puteam reuși la asta ; englezii înaintau mai încet de­cât noi, chiar când eram încur­cați în lagărul nostru. Trebuia totuși să apărăm pe acesta din urmă contra forțelor de cavalerie care, întrecându-ne, cäutau a -l împresura. Englezii se gândeau să termine cu noi. Ei socoteau de a pune mâna în fine pe această trupă care nu se lupta de­cât când era sigură de vite-fo­­rie, și nu se arăta de­cât spre a da inamicului lecții de modestie ca la Retiersnek, la Nord d­e Lind­­ley, la Vredefort, la Rhenos­­terspoort și la Tilgerfontein. La Wentersbur­g a trebuit să venim în contact cu aceste de­tașamente de cavalerie înaintate. N’am putut rezista mult timp în fața numărului și am părăsit chiar unul din tunurile noastre Krupp. Dar rezistaserăm în­de­­ajuns pentru că lagărul nostru fu salvat. De alt­fel, dacă nu lăsam acest tun în mâinile inamicu­lui, convoiul nostru ar fi fost luat. In acest loc am pus în li­bertate pe prizonierii noștri. M’am hotărît de alt­fel, în a­ceasta rezistență înverșunată în contra unui inamic mult mai su­perior, de a pune elementele de partea mea. Am dat foc pe urma mea la toate câmpiile. Cum iar­ba era foarte uscată în acest mo­ment al anului, ea fu cuprinsă în toată întinderea liniilor en­gleze, ceea ce opri înaintarea ina­micului și l’a pus în imposibili­tate de a-șî hrăni vitele. Satele și fermele defilau îna­intea noastră în această cursă forțată. In această câmpie me simțeam mai mult în siguranță, căci en­glezii, spre a ne ajunge, trebuiau să traverseze pasul păzit la Est și la Vest, lângă Hustenburg, de burghezii generalului Lieben­­berg. Am crezut nemerit de a face la acest fluviu să se odih­nească vitele noastre obosite. Asta a fost cu neputință ; deja englezii erau anunțați de eole­­rorii mei la spatele muntelui. A trebuit să me mai dau încă în­dărăt. Am luat atunci drumul de la Hustemburg la Pretoria și am ajuns aproape de Comandonek, pe care l-am găsit ocupat de en­glezi. Am oprit atunci trupa mea și înaintând cu un comandos de cavalerie, am trimis un mesager ofițerului comandant spre a se preda. Dacă el rezista, atacul ar fi urmat îndată. In realitate era o prefăcătorie ; voiam să știu cumi erau forțele engleze instalate la Comandonek și dacă nu era cu putință a le ataca. (Va urma)­ bunilor români și că fie­care se va grăbi a-și da obolul său pen­tru susținerea singurului mijloc pe care-l au românii ardeleni de a-și păstra neatinse limba și legea. Carier Judiciar Romanul prințe­sei de Saxonia Telegrama primită de Giron de la prințesa, când a intrat în sanatoriu, spunea : «Suis trés­­de sesperae. Entre sanatorium. Fior».­­Sunt foarte desperată. In­tru în sanatoriu. Fior». * * * Ziarul «Zeit» are din New- York știrea că un impresario a­­merican a oferit lui Giron 500 de mărci pe zi spre a se expune pe scena unui teatru american. * * O doamnă din înalta aristocra­ție austriacă, care a făcut mai înainte parte­ din Curtea de Tos­cana, a dat unui ziarist amănunte interesante asupra principesei Luisa de Saxa. «Numai acela care a cetit carnetul nenorocitei" principese, poate să înțeleagă, poate condamna. Grecie­ric, zise doamna, nici un tribunal care ar citi acest carnet, n'ar fi condamnat pe prin­cipesa Luisa, chiar daca sar­ti pus pe cel mai sever și inapli­cabil punct de vedere al moralei publice. El va spune că ea a greșit, dar nici un judecător pă­mântesc nu o poate condamna. De­sigur principesa Luisa este una dintre cele mai culte și mai spirituale principese din Europa. Din carnetul ei am remarcat următorul pisogin : «Mama mi-a spus : copila mea, trebue să îl fericită. Am perdut o coroană și tu ai câștigat una mai frumoasă. Atunci am căzut plângând de la gâtul mamei mele și i-am răs­puns : «Nu, fericită nu sunt. Am căutat iubire și am aflat numai sila etichetei. Inima mea a rămas goală și solitară». Intr’un alt pasagiu se zice : «Ast­fel se prezintă sfânta legă­tură a căsătoriei; decepțiunea este înfricoșată, de­oare­ce sunt o prizonieră de războiu în haremul unui principe». Se crede chiar că, dacă refor­mele propuse vor fi aplicate, ele vor fi neîndestulătoare ca să pre­întâmpine o răscoală generală. Se zice că comitetele macedo­nene sunt mai tari de­cât auto­ritățile otomane­­ din împrejuri­mile Salonicului. Legile turcești sunt ignorate pe acolo și dife­rendele sunt supuse șefilor co­mitetelor, cari și dau sentințele. * « Tribunalul din Berlin a lansat un mandat de arestare contra chimistului Nardenkoetter, care a săvârșit acte de șarlatanie or­dinară și a fugit în timpul unui proces ale cărui desbateri au ținut mai multe zile. Doctorul Kronheim, care fi­gura și el în proces ca prevenit liber, a fost arestat. * * * Ziarele maghiare anunță că la casa pentru orfani, din orașul Ujhely, s’a descoperit o defrau­­dare de peste 300.000 coroane. * * * Într’un hotel din Viena, fiul birtașului Franz Rein a împuș­cat pe cântăreața Mizzi Kastner și apoi s’a sinucis. Motivul acestei fapte desperate e dragostea.* 4 ¥ Din L­ondra se anunță moartea celebrului meteorolog și aeronaut englez, James Glaisher, în vârstă de 94 de ani.* ¥ ¥ După câte se scrie din Co­penhaga, se pare că premiul No­bel pentru pace va fi dat la două scandinavi: scriitorului suedez Arnoldson și danezului Frederic Boier. Până acum dându-se pre­miile Nobel, se lăsaseră în­tot­­deauna la o parte scandinavii, spre a nu părea părtinitori, dar de­sigur că asta nu era intenția lui Nobel.* ¥ ¥ O telegramă din Petersburg anunță că ministrul de războiu al Rusiei, generalul Kuropatkin, va întreprinde la primăvară o călătorie de inspecție în Extre­mul Orient, pentru ca să se con­vingă în persoană de starea lu­crurilor din Vladivostok și Port Arthur. Derby : «It is a b­e» (aceasta este o minciună), îndată sări președintele și vor să apuce pe Sir Hercules. Lord Derby și alți domni cari erau de față, se aruncară între ei. Lor­dul Derby le vorbi la amândouă în chip foarte amical și la sfîr­­șit le zise : D-lor, vă rog să nu vă atacați ! Președintele răspunse că Sir Hercules l-a ofensat și că nu poate lăsa lucrul așa. El însă se de­clară mulțumit când acesta zise că n’a înțeles așa. Cu tot incidentul acesta Krue­ger și Piokinson deveniră mai târziu buni amici și rămaseră până la moartea acestuia din urmă. El fu singurul înalt co­misar care scria lui Krueger scri­sori confidențiale private, și pri­mea și de la el tot asemenea. Trebue să se spună despre el că a fost om foarte cinstit și un perfect gentilom. In curând după aceea a fost semnată convenția de la 1884, prin ceea­ ce republica și-a redo­bândit deplina independență. Maî rămase numai un articol în noua convențiune, care termirea drep­turile Republicei, adică art. IV. Urgisita suzeranitate a fost însă desființată. Afirmația d-lui Chamberlain că Republica se află încă sub suze­ranitatea Angliei este cu totul falsă. După ce convenția din 27 Fe­bruarie 1884 a fost semnată, de­putăția se duse iarăși pe conti­nent ca să facă un împrumut în Olanda pentru clădirea unei linii ferate la Delagonbai. Peste tot locul delegații au fost primiți cu entusiasm și cu cea mai mare cordialitate, dar împrumutul nu l-au putut face. Din Olanda ple­cară la Paris, unde de aseme­nea au fost primiți cu mare în­suflețire, chiar și de către pre­ședintele Republicei franceze. De la Paris se duseră peste Madrid la Lisabona. Guvernul portughez se declară gata de a construi ca­lea ferată, cel puțin pe teritoriu portughez. Nu s-a putut obține ca întreaga cale ferată să fie con­struită de Portugalia. Deputăția plecă după aceea peste Germania, unde fu primită cu cordialitate de către împăra­tul Wilhelm și principele Bis­marck, în Africa. Cu această ocaziune se întâmplă ca Bismarck să se împedice pe soliile palatului regal din Ber­lin: împăratul Wilhelm I îî zise în glumă : — Principe, îmbătrâ­nești ! Principele Bismarck răspunse cu voce tare :—Da, Majestate, este lucrul obicinuit ca calul să îmbătrânească mai înaintea călă­rețului !» In ședința Volksratului,declară președintele că s-a redobândit independența, iar republica a fost primită în rînd­ul Puterilor inde­pendente și suzeranitatea nu mai există. In Anglia nu se gândea nimeni ca să contesteze aceasta. Din Olanda Krueger a adus ca procuror de Stat pe dr. W. Leyds. Rolul important pe care l-a jucat dr. Leyds în republică este cunoscut de toți. Numele seu ră­mâne nedeslipit de istoria Re­publicei. După cât­va timp generalul Joubert a fost reales cu unani­mitate comandant general. Volksratul votă în curând pro­iectul privitor la calea ferată Delagoabai. (Va urma) O catastrofă pe Dunăre — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de azi, repro­dusă după o fotografie luată la fața locului, reprezintă una din vederile de pe Dunăre cu ocazia catastrofei ce s’a întâmplat din cauza desghețului subit de la fi­nele lunei Decembrie și adică remorcherului «Nelly», al d-lor Wender și Sh­­moot di­n Brăila și remorcherului «Josef»,al d-lui Joseph Lobi din Brăila. Aceste remorchere, împreună cu m­ai multe șlepuri, apucate cu vehemență de sloiurile de ghiață, au fost aruncate pe lângă gara Rusciuc, căci în fața acestui port s’a întâmplat catastrofa. Societățile de asigurare «Dacia România», «Naționala» și «Gene­rala», la care au fost asigurate atât vasele, cât și cerealele de pe ele, au fost silite să descarce șlepurile.___ __________ $u­ri din străinutate — Prin poștă — Ministrul agriculturei din Ru­sia a încuviințat organizarea, în timpul anului 1903, a 73 expo­ziții agricole în diferite ținuturi din Rusia, Siberia și Gaucas. * * * ... 1 Starea sănătăței arhiepiscopu­lui catolic Kleptowicz din Peters­burg e foarte gravă. Puterile sale slăbesc. Moartea lui se aș­teaptă din ceas în ceas. * * O depeșă din Colon anunță că generalul revoluționar columbian Uribe s-a sinucis. * Al 7-lea congres internațional de agricultură se va deschide la 31 Martie la Roma. « * « Știrile primite de către ziarele din Paris din Macedonia repre­zintă această provincie ca în prada celei mai depline anarhii. Func­­ționarii nu se mai supun ordi­nelor guvernului. Noul Abonament cu premii la „UNIVERSUL“ Costul abonamentului Pentru 3 luni lei . . .6 » 6 » «... 11.50 » un an lei . . . 22.50 Premiile Cu începere de la 1 Februa­rie 2003, Universul deschide un nou abonament, cu următoa­rele premii ce se acordă gratuit abonaților prin tragere la sorți : 1) O vilă la Sinaia, (în­­tradins construită anul acesta). 2) O mie de lei în bani. 3) O pianină. 4) Un tandem pentru damă și bărbat. 5) O pereche de cercei cu tur­­coase, înconjurate cu diamante, în valoare de 500 lei. 6) 500 lei în bani. 7) O brnțară, lanț de aur, cu 1 safir înconjurat de diamante, în valoare de lei 400. 8) Un briloc mare de aur cu oglindă, împodobit cu diamante, rubine, smaragde și perle, în valoare de lei 350. 9) Un ceasornic remontoir de aur cu 2 capace, pentru bărbat. 10) Un ceasornic de aur cu 2 capace, pentru damă. 11) O mașină de cusut. 12) Un bilet, dus și întors la Veneția. 13)­­Un bilet, dus și întors, la Roma. 14) Un mare vas artistic lu­crat, de porțelan, pus pe o co­loană tot de porțelan, pictat.­ 15) Un ceas de bronz aurit, pentru masă, în valoare de 130 de lei. 16) O mare lampă de atârnat. 17) 2 candelabre de bronz aurit. 18) O oglindă de masă, de lemn sculptat. Abonații pentru 3 luni primesc gratuit 2­ bilete spre a concura la tragerea obiectelor de mai sus, abonații pentru 6 luni pri­mesc 5 bilete, iar abonații pentru un an 12 bilete. Toți abonații la Universul pri­mesc gratuit și almanah­ul Uni­versului pentru anul 1903 precum și Universul literar colorat pe tot timpul cât sunt abonați. Toți abonații la «Universul», mai concurează, gratuit, prin tragere la sorți, la cele 3 premii ce se acordă în fie­care lună. Memoriile lui Krueger (Urmare.—Vezi de la No. 335 până la No. 28). CAP. IX Paul Krueger, președinte de Stat (18S3-18SS) In timpul acestor tratative se întâmplă un conflict între preșe­dintele Krueger și Sir Hercules Robinson. Krueger avea tocmai cuvântul și spunea că unele ferme, între care de pildă Poffontein și Rietfontein trebue ca negreșit să ajungă în posesia republicei, la care au aparținut și mai înainte. După ce rosti ultimele vorbe, Sir Hercules Robinson, care a­­sista la desbateri, șopii lordului Apelul „Tribunei” Ziarul «Tribuna», din Sibiu, căruia ungurii î-a fi jurat peirea, ne-a trimis următorul apel: Onorate domn, Cauză românilor de peste munți, de­și nu mai e agitată în regat cu atâta pasiune, continuă însă a exista; încă jugul unguresc apasă asupra românilor din Ardeal și din restul Ungariei, încă cea mai mică velei­tate de a revendica drepturile na­ționale, e considerată și pedepsită ca o crimă cu cele mai crude pe­depse. Organul care a veghiat în­tot­dea­­una ca nedreptățile să nu fie primite fără energică protestare, ziarul care în tot timpul a menținut focul sacru al naționalismului, ziarul care a păzit interesele naționale românești și n’a lăsat ca mândria națională să fie înfrântă,—face apel la d-voastră, cerându-ve ajutor. Greutățile cu cari «Tribuna» are de luptat ve sunt cunoscute : amenzi peste amenzi, zeci de ani de închi­soare, vexațiuni de tot soiul, etc., etc., și loviturile se întețesc mereu, doar’ doar’ va înceta de a mai ră­suna glasul mândru al românismu­lui apăsat și amenințat în chiar e­­xistența sa. Credem, domnule, că e de datoria ori­cărui bun român ca să dea «Tri­bunei» tot concursul seu, dar mai ales ca s’o sprijine abonându-se la ea , organul românilor din Ardeal, organul ideei naționale române în țările subjugate e amenințat în e­­xistența sa! Se cere ajutor grabnic, imediat. Cunoaștem nobilele d-voastră sen­timente,­ dragostea d-voastră de neam și de tot ce-î românesc și nu ne îndbuiți că vă veți grăbi a sări în ajutorul «Tribunei», pentru ca să nu poată spune ungurii că au reușit să ne doboare. Primiți, ne rugăm, domnule, asi­gurarea­­ deosebitei noastre consi­­derațiuni. Administrația „Tribunei”. Prețul abonamentului: Un an leî 40 ; 6 luni leî 20 ; 3 luni leî 10. Abonamentele se fac la agenția Carol Schulder, str. Doamnei 23. Suntem siguri că acest apel va avea răsunet în inima tuturor (TRIBUNALET­E ROMANE) Jurispr­udență In materie militară Ministerul de războiu, de ani de zile, când diferiți comptabili dela­pidau bani,sau le lipseau materiale, pe lângă că aceștia erau condamnați, condamna­ți pe verificatori sau șefii de corpuri și ajutorii lor la plata a­­celor sume, invocând drepturile ce acordă art. 129 din legea compta­­bilităței ministerului de finanțe, cu drept de apel însă la înalta Curte de com­pturi. Contra acestei decision­­a Curte­ de compturi, maiorii Tincă și fli­­toricii, cari fuseseră condamnați cei dintâi la 12000 lei lipsă din fondul corpului și cel de-al doui­­lea la 8000 de lei delapidați de căpitanul Cristescu, au făcut recurs la înalta Curte de casație, pe mo­tiv de incompetință atât a minis­terului de rezbel de a da decișii în baza legei comptabilității, cât și a Curței de corupturi de a confirma asemenea decisiuni. Afacerea s-a pledat erî in urma a doue divegențe, înaintea secțiunilor unite și înalta Curte a admis re­cursul, pe motiv de incompetință, casând fără trimitere decisiunea dată de Curtea de compturî, în urma pledoariilor d-lor avocați Porumbaru și locot. Teodorescu. Prin urmare înalta Curte stabi­lește jurisprudența­­ că ministerul de războiu nu poate da decisiuni supuse apelului la Curtea de comp­turi contra acelora cari nu sunt justițiabili de această Curte, drept care este lăsat, după legea comptabi­­lității, mimat ministerului de finanțe Grefier. O CUGETARE IM ZI Nu crede ușor, bagă de seamă mai intâiu la scopul aceluia care’țî vorbește. C­al­ul IP­re ® ei Balul dat de «Sindicatul Zia­riștilor», în vastele saloane ale Palatului Băilor Eforiei, a avut un neîntrecut succes. Sala cea mare de jos a fost trasformată într’un adevărat Pa­radis. Flori, ghirlande, arbori, nimic nu lipsea. Lojile erau fru­mos împodobite cu covoare, cu plușuri și edelweis, floarea Re­ginei. Scena, transformată în grădină, avea un aspect feeric. Printre flori și frunzele palmierilor sute de lumini electrice și colorate scânteiau, pe când în fund se ve­dea un boschet scăldat de lumină. Vizitatorul, intrând în acest bal, nu știau unde să-și arunce întâi privirile. Mășca multe, sub care se ascundeau persoane de condițiune, întrețineau animația. Lojile erau toate pline de pu­blic. Printre cei de față am remarcat un treacăt pe d-na­­ și d. Ianovici, d-na și d. Ulpiu Hodoș, d-na și d. Cezărescu, ajutor prim de­ pitear, d-nii general Angelescu, gen. Co­­măneanu, maior Aurel Dercet­, Fi­­lipache Gorlătescu, B. Epurescu, Al. Giurcu,președintele«Sin­dicatului zia­riștilor», Luca Elefterescu, dr. Bas­­tache, senator, Emil Lahovary, loct. Bacaloglu, loct. Leonida, loct. Va­­silescu, St. Sihleanu, Tr. Djuvara, A. Caloglu, Magheru, procuror, dr. Orăscu, dr. Haralamb, A. Cătunea­­nu, Saita, prefect de poliție, maior Buhlea, Oscar Niculescu, mem­bru la Curtea de apel, general Piiat, Iuniu Leca, deputat, Răș­­canu, deputat, Vidrașcu, Dumitres­­cu sub­ directorul închisorilor, Th. Rădulescu, membru la Curtea de compturi, Eugen Stătescu, secretar de legație, Stoianovici, Al. Davila, Civeriat­, Coșoreanu, Conțescu, Dan, Argherescu, Pietraru, Lungeanu, d-na și d. Brăileanu, P. Gusty, dr. Nanu-Muscel, căpitan Brezoianu, Crăciuneanu, Danielopol, Gîrlova, Simionescu, etc. etc. Programul a fost esecută, în­tocmai, în plus a mai dat con­cursul și cunoscuta noastră ar­tistă, d-na Brezeanu, care a cân­tat mai multe romanțe. D-sa a fost rechemată de mai multe ori. Biletul operei și tenorul Sar­­coli au smuls frenetice aplause. Nu puțin a încântat publicul și cunoscutul Ciolac, care venise cu orchestra sa. Balul s’a terminat la ziuă. Rep.­......... — • • ■ • ——i Universal !n provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 29 Ianuarie — Craiova Marele incendii! <lm Po­iana.—Un îngrozitor"' ftf^mfedia s’a declarat azi dimineață prila ora 5, la proprietatea locuitorului Ghiță Ște­fan Crăciunoiu, din com. Poiana. Focul, începând de la coșarul de vite, s’a comunicat cu o iuțeală rară la casa de locuit, la un patul cu porumb, niște șire de pac, cu un cuvînt la tot ce se găsea în ograda lui Crăciunoiu. Dar ca să ne facem o idee mai complectă de grozăvia incendiului, să cităm după raportul telegrafic al primarului comunei ce anume a că­zut pradă flăcărilor. Grajdul de vite a fost punctul de unde a pornit elementul distrugă­tor, apoi rând pe rând au­ căzut pradă flăcărilor mistuitoare : done șoproane, un patul ce conținea 3000 kgf. porumb, 18 care de pae, 27 grinzi de tufun, 2 sănii, 1 plug, 2 boi, 3 vaci și 4 cai. De aci focul, care luase proporții uimitoare, s’a întins și la vecinul lui Crăciunoiu, la Ghiță Marin Fi­ra, căruia i-a ars din patul în care se găseau 8000 kgr. porumb, un grajii în care se aflau 2 boi, un car, casă de locuit, un sfârșit tot. Incendiul, care, nu mai încape îi douială, a fost pus, a cauzat pagul fie­căru­ia din ei de câte 6,0 le

Next