Universul, martie 1903 (Anul 21, nr. 58-88)

1903-03-01 / nr. 58

Hami-pașa, Inspectorul general al Macedoniei (Vezi explicația) Calendar pe anul 1903 Ortodox Vineri, 28 Februarie. — Cuviosul Vasilie. Catolic Vineri, 13 Martie.—Euphrasie Soarele resare 6.34 ; apune 6.16­­­1 foștii funcționari, devotân­­du-se muncei câmpului, vor­­ face nu numai belșugul lor și al familiilor lor,­ dar vor fi și pentru cei­ l’alți plugari un stimulent, dând pilde de inteligență și pricepere. București, 28 Februarie. Spre agriculturi Se știe agitațiunea pe care numeroșii funcționari supri­mați din cauza restrîngerei ch­eltuelilor Statului, o fac, cerând să li se dea putința de a-și îndruma activitatea într’o nouă direcție, spre cul­tura pământului, aproape dis­prețuită până acum de ei. D. senator Manescu-Cata­­rji și s’a făcut ecoul doleanțe­lor acestor funcționari, și a depus eri pe biuroul Senatului un proiect de lege, din iniția­tivă parlamentară, prin care Statul e autorizat să vîndă, în condițiunile legei pentru înstrăinarea bunurilor Statu­lui din 1889, foștilor funcțio­nari, până la 30 hectare în Dobrogea și până la 15 hec­tare dincoace de Dunăre. Prin legile budgetare din a­cești din urmă două ani, zice expunerea de motive a legei, o parte din funcționarii Sta­tului au­ fost suprimați; prin noua lege a poliției vor ră­mâne un alt număr de func­ționari fără slujbe, iar din cauza condițiunilor de admi­sibilitate ce prevede acea lege mulți din foștii funcționari ră­mân fără speranța de a mai putea ocupa ast­fel de func­țiuni ; prin legea accizelor se mai suprimă un număr de funcționari comunali. Acești funcționari, de toate gradele, nu mai au­­ nici o altă meserie, căci slujbele pe cari le ocupaseră nu cereai­ con­­dițiuni de admisibilitate, și rămân lipsiți de existența lor și a familiilor lor. Este în interesul țarei ca nimeni să nu privească cu dușmănie reformele timpului și de aceea ea trebue să aibă și pentru acești nenorociți o solicitudine, precum a avut și în alte împrejurări, de pildă cu fiii ei plugari, cărora le-a venit în ajutor prin legea în­surățeilor și aceea a vînzării pământului statului în loturi. Această solicitudine se im­pune cu atât mai mult, cu cât și acești foști funcționari și-au­ dat tributul lor de sânge țarei, și sunt o clasă inteli­gentă,­utilă, care contribuie la desvoltarea acestei țări. Negreșit că și guvernul îm­părtășește aceste motive; pro­iectul de lege propus, dacă nu este o deplină satisfacere pentru foștii funcționari, va fi totuși o îndrumare către o ocupațiune, de­și nu din cele mai ușoare, dar demnă și cinstită. Munca câmpului este sin­gura ocupațiune spre care­­ trebuia îndrumată,—și sperăm că va fi,—această întreagă clasă socială, care, în ulti­mele timpuri, prin situația ei în adevăr de compătimit, dă­dea de gândit celor de la cârma afacerilor publice. Nădăjduim, împreună cu propunătorii acestei legi, că Din Rusia (Goresp. particulară a ziarului „Universul") Petersburg, 23 Februarie. Din răsboiul de la ÎSTS Krî, generalul Ignatieff, aghio­tantul țarului și șeful recunoscut al partidului panslavist, a ținut la societatea de bine­facere slavă, al cărui președinte este, o con­ferință asupra resboiului tur co­­rus de la 1877-78. Ignatieff a povestit amănunte necunoscute asupra sfârșitului resboiului și asupra cauzei pen­tru care nu s-a ocupat orașul Constantinopol. La începutul lunei ianuarie 1878 Țarul Alexandru II a însărcinat pe Ignatieff de a începe cu Poarta tratative de pace, ordonându-i de a elabora un proiect. Acest proiect în 24 de ore era gata și discutat de consiliul de miniștri. Mai înainte, însă, de a se iscăli tratatul de pace, Ig­­natieff sfătuia de a se ocupa Constantinopolul. Țarul aprobă în totul ideea sa. Când am sosit la cartierul ge­neral rus — continuă Ignatieff— aflai că comandantul suprem al trupelor noastre, marele­ duce Ni­­colae, terminase deja preparati­vele de pace. Am rămas cu to­tul consternat, și aflai că lordul Derby, primul-ministru englez, declarase că flota engleză va trece Dardanelele îndată ce rușii vor intra în Constantinopol. După câte­va zile lordul Derby a demisionat și i-a urmat Bea­­konsfield, care a ordonat îndată ca flota engleză să treacă Darda­nelele, cu toate că noi nu ne mișcaserăm. Atunci eu am convins pe ma­rele duce Nicolae să se apropie cât mai mult de Constantinopol și într’adever a ajuns până la San Stefano, unde se începură tratativele definitive de pace, cari ar­ t­rebuit să fie de mai multe ori întrerupte, căci plenipoten­țiarii turci nu voiau să acorde nimic șerbilor. Eu spusei atunci marelui duce Nicolae de a înainta cu armata și poate am fi făcut asta dacă n'ar fi venit o telegramă de la Țar, în care ni se spunea că pa­cea trebuia încheiată în 24 de ore, alt­fel Anglia va declara războiu Rusiei. Din această cauză noi nu am ocupat Constantinopolul. N­oul spiritiști la Tolstoi Actualmente se află la Mos­cova douî englezi, cari sunt fon­datorii coloniei tolstoiane în An­glia și care -și are sediul în îm­prejurimile Londrei, și din care fac­ parte mulți spiritiștî. Cei douî englezi voiau să con­vertească pe Tolstoi la spiritism. Contele i-a primit de câte­va ori, dar în cele din urmă i-a ru­gat să nu-i mai supere, când ei i-au declarat că această călătorie , în Rusia le fusese impusă de spiritul Sf. Porfiriu. . Cei două spiritiști englezi trăesc deja de două luni la Moscova pe spinarea amicilor lui Tolstoi. " Pedeapsă meritată dată de 1 lupi . O istorie ciudată s’a petrecut­­ în satul rusesc Kossovsko, unde 1 lupii sunt foarte numeroși anul­­ acesta.­­ Un om, nevasta îuî și un copil i se întorceau în sanie dintr’o lungă c cursă, când fură înconjurați de f lupi. Omul, speriat, propuse so­­a­țtei sale de a arunca copilul c la lupi, pentru ca ei să poată fugi d în timpul cât lupii vor sfișia co­­n­cilul. Pemeea refuză cu energie, și bărbatul, văzând asta, aruncă și pe mamă și pe copil jos din sanie. Printr’o adevărată minune am­bii căzură într’o groapă plină cu zăpadă și lupii săriră peste a­­cea groapă. In cele din urmă lupii ajun­seră sania și sfâșiară calul și pe omul ce se afla într’visa. Femeea și copilul eșind cu mare greutate din groapă, pu­tură ajunge până la sat fără nici o pedică, căci lupii, satul, își vă­zuseră de drum. Kominsky CROnicTFEK­MB împuținarea căsătoriilor Nu e nimeni care să nu vadă acest fapt capital al timpului. Printr’un concurs ciudat de îm­prejurări, bărbatul trăește sepa­rat de femee. Și asta din ce în ce mai mult. Par a fi două călători, plecați din aceeași gară, unul cu tre­nul fulger și cel­ l’alt cu mica vi­teză, pe niște șine diferite. Bărbatul, ori­cât de slab ar putea fi moralmente, se află pe un drum de idei, de invenții, și de descoperiri, așa de repede, în­cât șinele scot scîntei. Femeea, din fatalitate, e lă­sată cu mult în urmă. Ceea ce e rău e că din edu­cația pe care o primește azî fe­meea, pare că ea nu e de loc grăbită de a se aproapia de băr­bat. Se pare că ei nu ar avea nimic să-și spună. Căminul este rece, masa mută și patul conju­gal înghețat. Acest lucru se observă azi și în saloane. Toată lumea vede în fie­care seară cum un salon se separă în două saloane, unul al bărba­ților și altul al femeilor. Încă un lucru pe care, poate, nu l’au observat încă mulți, e că într’o mică întrunire de prieteni de vre-o 12 persoane, dacă stă­pâna casei cere ca cele două cer­curi să se contopească, ca băr­bații să discute cu femeile, a­­tunci se face tăcere, și nu se mai găsesc subiecte de conver­sație. De aceea e bine să spunem clar lucrurile așa cum sunt. Bărbatul și femeea nu mai au­ idei comune, nici limbagiu co­mun, și nici chiar ceea ce pri­vește pe ambele sexuri; ei par­că nu mai știu cum să-și vor­bească. In curând, dacă lucrurile vor continua tot ast­fel, vom ajunge să nu mai avem două sexuri, ci două popoare. Ziua. Trei ani de războiu — de — Generalul CL­­ewet (Urmare.—Vezi de la Nr. 330 până la No. 56) CAP. XXIII Neisbutirea planului meu­ Dar, cum spuneam mai sus, englezii mă iubeau prea mult spre a mă uita. Timp de două zile, cu toate astea, am putut sta la Wilgeboomspruit, lângă We­­pener, tară să fiu obligat de a mă apăra de apropierea lor. Am fost ajuns de comandantul Ila­­sebroek și comandorul său. A­­cest moment de repaos ne era de alt­fel foarte folositor. In acest timp Knox era deja în urmărirea noastră. Planul meu era atunci de a merge la Vest spre Edenburg, spre a încerca, încă odată, să pătrund în Colo­nia Cap. Nu numai că aveam trupele engleze la spate, când am sosit la ferma din Hexlm­­er, dar mai aflai încă de la eclerorii noștri, că se afla în același timp o mare coloană în fața noastră, la Edenburg. Încă odată situația era foarte critică. Când a venit seara, am crezut că trebue să mă întorc spre Est în direcția spre Wepener. A doua­ zi dimineața, inamicul re­găsise urmele noastre, dar, cum am trecut în acea noapte un spațiu de 20 de mile, aveam des­tul înaintea noastră spre a ne continua calea, în ziua următoare, cu mai puțină grabă. In după amiaza zilei de 13 De­cembrie, am ocupat niște puter­nice pozi­ți­uni lângă ferma Biet­­fontein, la Nord-Est de Daspoort. Inamicul, obligat de a se opri spre a aștepta arier­garda sa, nu putea ataca pozițiunile noastre, înainte de apusul soarelui. Nu­mai, în partea noastră, trebuia să numărăm seria de forturi care fusese construită de la Bloem­fontein la Ladybrand, trecând prin Thaba’Nh­u și Sprink­­haansnek. Noi eram obligați de a trece între aceste forturi și, spre a reuși, trebuia să nu avem pe nimeni în spatele nostru. Era deci indispensabil de a merge toată noaptea și de a distanța puțin pe generalul Knox. Am rămas în pozițiunile mele până la apusul soarelui, afectând de a mă lăsa să fiu văzut de inamic. Chiar dădusem ordinul de a construi retranșamente de piatră spre a face pe englezi să creadă că aveam intenția de a se rezista a doua­ zi în acel loc și, cu puțin timp înainte de a se face noaptea, am pus a ocupa aceste pozițiuni pe burghezî. Dar, când se întunecă bine de tot, am dat ordin de a se continua dru­mul înainte. Câți­va burghezi se întrebau : «Ce însemnează aceste schimbări continue în ideile generalului?» In mine însumi le răspundeam : «Vă veți da seama mâine !» Am mers drept spre Sprink­­haanonek, dar nu mergeam re­pede, căci mulți din caii mei erau așa de sdrobiți de oboseală, în­cât burghezii trebuiau să meargă pe jos arând caii de hățuri. Generalul Pr. Botha și eu mergeam la arier­gardă, sprijinit de comandantul Michael Prinsloo și o parte din burghezii de la Bethlehem, în număr de 300, cari veniseră să se unească cu noi după ce trecuseră prin Sprink­­haasnek. Cum caii lui Prinsloo erau bine odihniți, i-am coman­dat de a merge înainte și de a se reîntoarce la Sprinkhaasnek spre a ocupa apoi niște bune po­­zițiuni la Nordul liniei, la Est de Thaba Nchu. I-am dat acest ordin pentru ca a doua­ zi, la trecerea acestui de­fileu, să fie în stare de a împe­­dica pe inamic să ne oprească la Thaba Nchu sau să trim­ea­tâ a­­jutoare la forturile din Sprink­­haansnek. Această măsură ne salvă. La răsăritul soarelui, într’adever, en­glezii zărindu-ne de la înălțimile din Thalia Nchu, trimiseră trupe în direcția noastră. Dar coman­dantul Prinsloo reuși a le pune pe goană, și când am sosit lângă Sprinkhaasnek, nu mai aveam de luptat de­cât contra a două forturi. In ziua de 14 Decembrie di­mineața, înainte de răsăritul soa­relui, comandantul Prinsloo a înaintat între aceste două forturi, cari îndată deschiseră focul asu­pra lui. Dar Prinsloo nu se opri pentru asta ; el dădu ordin de a se continua drumul și de a trece la galop. Un post înaintat al ina­micului, care se afla la jumă­tatea drumului celor două for­turi, crezu un moment că tră­gând asupra burghezilor cari șar­­jau, aceștia se vor îndepărta din drum. Asta însemna a nu cu­noaște pe un erou ca coman­dantul Prinslop. El se mulțumi de a repeta ordinul pe care-l dă­duse de a trece în galop. Rezul­tatul fu că două inamici, cari nu se salvaseră la timp, fură răs­turnați. Oamenii noștri pretinseră că acești două englezi fuseseră uciși sub picioarele cailor , dar cititorul va pricepe că nu aveam timp de a ne ocupa de soarta lor. In acest timp eram la arier­gardă. Botha și eu, știam că comandantul-șef ajutor Piet Fou­rie, care nu se temea de nimic și era asistat de bravul verd cor­net Johannes Hattingh, mergea înaintea noastră. El nu ne aș­tepta nici chiar spre a trece de­fileul. (Va urma) UN SFAT PE ZI Oprirea laptelui la vaci.— Un econom american dă un mijloc sigur, după spusa lui, prin care se poate ajunge ca vacile să nu-și oprească laptele la muls, îndată ce o vacă nu dă lapte, să ridici mâna în sus și cu vîrful degete­lor să apeși cam un minut pe spinarea vacii lângă șolduri. Fă­când aceasta vaca va da laptele de­sigur. Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) Un minor condamnat pentru omor Se știe că mai ales în cartierele mărginașe ale Capitalei un mare nu­măr de minori umblă fără nici un căpătâiu pe străzi și comit o mul­țime de furturi. Intre aceștia se pot socoti și Ma­rin Achim, T. Stan zis Cârmi și Al. Teodorescu, toți In etate de 16—17 ani. Prin Decembrie, anul trecut, ei întîlniră pe șoseaua Colentina 3 ță­rani din comuna Afumați, cari ve­­neau cu săniile încărcate "cu fân, cu un cuțit, au­ tăiat funia de la o sa­nie și luând’o au dispărut. Unul din țărani și anume M. Gh. Pădureanu i-a observat și s’a luat după dînșie. In câmpul Moșilor el a ajuns pe Marin Achim și a voit sâ’l lege pen­tru a’l duce la secție. Achim însă, pentru ca să scape din mâna lui, a scos cuțitul de la brîu­ și l’a înfipt în pieptul lui Pă­­dureanu, care a și murit pe loc. Alergând lumea, toți trei minorii au fost prinși și dațî’pe mâna par­chetului care i-a trimis în judecata tribunalului Ilfov, secția I-a, pe M. Achim pentru omor, iar pe cel­ l’alți douî pentru furt. Ieri înaintea tribunalului ei au recunoscut faptul. Achim însă a sus­ținut că a comis omorul fără voia sa. Tribunalul a condamnat pe Marin Achim­ la un an închisoare, iar pe ce­­l’alțx două la câte o lună. Toți inculpații au fost asistați de d. avocat Bratescu. Liberarea ultimului deținut în afacerea Andronic Ieri, tribunalul Ilfov, secția a 2-a, a judecat cererea de punere în li­bertate făcută de Ioniță Becherescu, singurul complice al lui Andronic, care se afla arestat. D. Goga, avocatul lui Becherescu, a arătat tribunalului că ar fi neu­man ca să se mai mențină sub a­­rest, întru­cât toți cei­l­alți complici ai lui Andronic, mai mult vinovați, au­ fost puși în libertate pe cauțiune. D. procuror Obedeanu a recunos­cut și d-sn acest lucru și a cerut tribunalului să admită cererea de liberare, fixând cauțiunea la 200 lei. Tribunalul a admis cererea și a dispus ca Becherescu să fie pus în libertate după ce va depune suma de 200 lei. Grefier «a-t-a-n»...TM.... ...... Noul Abonament cu premii UNIVERSUL" Costul abonamentului Pentru 3 luni lei . . .6 » 6 » «... 11.50 » un an lei . . . 22.50 Premiile Cu începere de la 1 Martie 1903, Universul deschide un nou abonament, cu următoa­rele premii ce se acordă gratuit abonaților prin tragere la sorți : 1) O vilă La Sinaia, (în­­tradins construită anul acesta). 2) O mie de lei în bani. 3) O pianină. 4) Un tandem pentru damă și bărbat. 5) O pereche de cercei cu tur­­coase, înconjurate cu diamante, în valoare de 500 lei. 6) 500 lei în bani. 7) O brațară, lanț de aur, cu 1 safir înconjurat de diamante, în valoare de lei 400. 8) Un briloc mare de aur cu oglindă, împodobit cu diamante, rubine, smaragde și perle, în valoare de lei 350. 9) Un ceasornic remontoir de aur cu 2 capace, pentru bărbat. 10) Un ceasornic de aur cu 2 capace, pentru damă. 11) O mașină de cusut. 12) Un bilet, dus și întors la Veneția. 13) Un bilet, dus și întors, la Roma. 14) Un mare vas artistic lu­crat, de porțelan, pus pe o co­loană tot de porțelan, pictat. 15) Un ceas de bronz aurit, pentru masă, în valoare de 130 de lei. 16) O mare lampă de atârnat. 17) 2 candelabre de bronz aurit. 13) O oglindă de masă, de lemn sculptat. Abonații pentru 3 luni primesc gratuit 2 bilete spre a concura la tragerea obiectelor de mai sus, abonații pentru 6 luni pri­mesc 5 bilete, iar abonații pentru un an 12 bilete. Toți abonații la Universul pri­mesc gratuit și almanahnul Uni­versului pentru anul 1903 precum și Universul literar colorat pe tot timpul cât sunt abonați. Toți abonații la «Universul», mai concurează, gratuit, prin tragere la sorți, la cele 3 premii ce se acordă în fie­care lună. Osnpsul latin din Roma Am anunțat că d. profesor uni­versitar Gr. Tocilescu a luat inițiativa organizarea unei mari excursiuni în Italia, cu ocazia congresului elleno-latin ce se va ține la Roma. Plecarea din țară se va face în ziua de Jo­i, 27 Martie a. c. stil vechili, și excursia va dura până la 14 Aprilie a. c. Fie­care excursionist va tre­bui să plătească o taxă de 300 lei, în care se cuprinde călătoria pe cale ferată, clasa II, și vapor clasa I de la București-Buda­­pesta, Fiume-Ancona-Roma-Nea­­pole, la dus, și întorsul prin Nea­­pole-Roma-Veneția-Fiume-Buda­­pesta-București. Tot în această taxă de 300 lei­­ intră și costul întreținerei (mân­­cărei), al oțelului, trăsuri, etc., din ziua sosire­ la Ancona până în ziua plecărei din Veneția, la întoarcere, precum și taxa de 12 lei de înscriere la congresul latin. Orașele în care escursioniștii se vor opri spre a le vizita în Italia, sunt : Ancona, Roma, Nea­­pole (unde vor vizita Vesuviul și Pompei) și Veneția. Afară de acestea se vor mai face multe alte escursiuni organizate de co­mitetul congresului, în jurul Ro­mei și, poate, și în alte orașe.­­ Toți escursioniștii vor avea in­trare gratuită spre a putea vizita toate muzeele, galeriile și monu­mentele din Roma. Escursioniștii din provincie vor avea o reducere de 50 la sută pe căile ferate române spre a putea veni din provincie în Bu­curești. Înscrierile pentru această es­­cursie se fac la d. profesor Tocilescu, str. Primă­verei No. 40. Taxa de înscriere este 50 leî, iar restul de 250 leî va tre­bui să fie achitat până în ziua­­ de 20 Martie a. c. Escursioniștiî, cari vor dori, I pot, în urma unui libret pe care­ l­e vor primi, să facă pe socoteala lor , o călătorie de două luni în Italia­­ (Aprilie și Maiü), beneficiind de­­ o reducere pe căile ferate ita­­­­liane de 50 la sută.­­ Știri din străinatate — Prin poștă — Ziarul «Ostdeutsche Rund­schau», din Viena, publică un ar­ticol despre vizita pe care a fă­cut-o faimosul Boris Sarafoff re­dacției acelui ziar, acum câte­va luni. Sarafoff s-a rugat ca ziarul să nu publice sosirea sa la Viena, ca să nu fie extrădat în Româ­nia. Redacția numitului ziar a pus în vedere lui Sarafoff că nici­odată germanii nu vor sprijini mișcarea slavilor, iar Sarafoff a declarat că speranța comitetelor macedonene nu este în Rusia, ci în Austria, Germania și Anglia. * * * * In orașul Altona din Germa­­nia, tramvaiul a călcat o fetiță de 4 ani și un băiat de aceeași vîrstă. Nenorociții copii au mu­rit imediat.* * * O sinucidere înfiorătoare s’a săvîrșit zilele trecute în orașul Posen (Prusia). Consilierul de la­­ Curtea de apel, Lerche, într’un moment de profundă melancolie,­­ s’a sinucis tăindu-șî cu un bri­ I­ceag carotida.* * * * Ziarele maghiare anunță că femeea Rosa Nagy din comuna Nicskce, și-a omorît pe tatăl său cu ajutorul unui fiu al ei în vîrstă de 20 ani. Monstruoșii criminali au fost arestați.* Ziarul «Pesti Napló» din Bu­dapesta anunță că împăratul Fran­­cisc Iosif va adresa un manifest către națiunea maghiară, în ches­tia proiectelor militare. * «Budapesti Hirlap» află că ță­ranul Gadi Balazs din Hemasc trăia în casa Oului său, care s’a însurat toamna trecută. Bătrânul s’a amorezat de nora sa și fugind cu ea, s’au otrăvit amîndouă. Tinera femee a murit, pe când bătrânul a scăpat, grație ajuto­rului medical.* • ¥ Cu ocazia jubileului parlamen­tar al lui Biancheri, președintele Camerei italiene, ziariștii din Roma i-au oferit un artistic clo­poțel de argint.­ Un ziar german anunță că principesa Luisa de Toscana stă în vie corespondență cu fratele ei Leopold Wölfling, pe care l-a ajutat de mai multe ori cu bani. Leopold a spus sorei sale că o va însoți în Anglia sau în Belgia, după ce ea își va asigura poziția materială.* с­¹ «Novoje Vremja» publică un articol foarte însemnat în contra intenției Puterilor de a prelungi durata Comisiunei internaționale dunărene. Ziarul rusesc nu mai admite acest control internațional. * ¥­¹ Deună­rî la Paris s’a vândut prin licitație biblioteca lui Zola, care era compusă din 4000 de volume. Numeroase volume de autori moderni celebri, cu dedicații de la autorii lor către Zola, au ob­ținut prețuri de 300, 400 și 600 fr. unul. Prețul cel mai mare l'a atins un manuscript din secolul XV, care a ajuns la 4000 fr. * Ziarul «Information» anunță că regele Italiei e așteptat la Londra în zilele de 16 și 17 Iunie. Regele Eduard va da în onoa­rea lui o grandioasă revistă na­vală la Spit­head. Victor Emanuel va fi numit amiral onorar al marinei engleze. O CUGETARE PE ZI Aceia care se urcă mereu­ sunt singurii cari nu cad nici­odată. Memoriile M Krueger (Urmare.—Vezi de la No. 335 până la No. 55). CAP. XII­ I Paul Krueger pentru a patra I oara președinte de Stat (1893—1899) I Krueger a fost însoțit de mem­­­­brii consiliului executiv Schalk Burger și N. Wolmarans și de­­ către procurorul de Stat, I. I Smits. Abraham Fischer, mem­­­­bru în consiliul executiv al libe­rului Stat Orange, se oferi ca S­talmaeiü.­­ Această conferință n’a avut nici un rezultat. Sir Alfred Mil­ner arătă îndată că n’are nici o j­poftă pentru a se face o înțele­­­­gere. El cerea următoarele : I 1. Acordarea dreptului electo­ral după 5 ani. 2. Schimbarea jurămîntului pentru naturalizare. 3. O reprezintanță mai mare a nouilor cetățeni în Volksrath. După o lungă discuție de mai multe zile, Krueger cedă urmă­toarele : 1. Naturalizarea după două ani. 1 Dreptul electoral după 5 ani (așa­­ dar în total 7 ani, în locul celor 1­14 pe cari îi cerea legea). 2. O reprezintanță mai mare a streinilor în Volksrat și jură­­mîntul de naturalizare să fie ca acela din Statul Orange. Cu toate acestea el ceru ca dreptul electoral să atârne de la posesia unei averi oare­care și naturalizarea de la dovada că acel strein a avut drepturi cetățe­nești în propria sa țară. Afară de aceea președintele ceru ca, în schimbul concesiunea pe care o face, guvernul en­glez să primească principiul ca neînțelegerile între cele două State să fie resolvate printr’un tribunal de arbitragiu. Milner declară că aceste concesiuni nu sunt suficiente. In timpul acestei conferințe Krueger arătă lui sir Milner nu­meroasele semnături mincinoase care se aflaui pe petiția către re­gină, la ceea­ ce Milner răspunse : — Bine, vom cerceta chestia aceasta.. După aceea el întrebă pe Krue­ger dacă în petiția adresată guvernului nu se află semnături false. Krueger contestă aceasta cu cea mai mare energie și se declară gata de a institui o co­­misiune pentru verificarea sem­năturilor din ambele petiții. El mai declară că acordă dreptul guvernului englez, ca în această comisiune să numească ca mem­bri englezi. Dar acestei comisiuni nu tre­buia să i se dea un caracter ofi­cial, de­oare­ce aceasta ar fi dat aparență ca și când republica ar sta sub suzeranitatea Angliei. Sir Alfred Milner însă nu voia să mai audă nimic despre aceasta și zicea : «Să lăsăm această ches­tie», dar persistă în cele­l­alte cereri ale sale. In aceeași seară, președintele rugă pe Sir Milner ca să se în­tâlnească cu el a doua zi cu scop de a continua desbaterile. Mil­ner răspunse că conferința s-a terminat. După ce Krueger se întoarse la Pretoria , secretarul republicei sud-africane scrise o scrisoare în­sărcinatului de afaceri al Brita­­niei în privința tribunalului de arbitragiu­, față de care și Mil­ner luase în aparență o atitu­dine amicală. In această scrisoare se cuprin­­deau­ toate condițiunile pentru for­marea acestui tribunal de arbi­tragiu­, care avea să judece în chip imparțial asupra neînțele­gerilor întru cele două State. Scrisoarea se termina cu es­­presiunea speranței ca guvernul M. S. Britanice să primească a­­ceastă propunere pentru ca ast­fel să se pună capăt tulburări­lor din Africa de Sud. Intr’aceea Krueger aduse în Volksrat următorul proiect de lege : 1. O petrecere de 7 ani în țară pentru dobândirea dreptului e­­lectoral. 2. Acordarea imediată a drep­tului electoral acelora cari au­ locuit în țară 9 ani. 3. Toți copiii adulți ai străini­­nilor, cari s’au­ născut în Repu­blică, să aibă dreptul de vot în­dată ce vor ajunge la majorat. 4. Mărirea reprezentanților câm­purilor de aur în fie­care consi­liu cu câte 4 membri. Legea a­­ceasta fu votată la 19 iulie. (Va urma) HIM-pass, inspector și ge­­neral al Macedoniei — Vezi ilustrația­­­­ Se știe că, în urma interven­ției Austriei și Rusiei, Sultanul a numit o comisiune care să se ocupe cu introducerea reforme­lor în Macedonia. Cu această o­­cazie Suveranul Turciei a numit pe Hilmi-pașa, inspector general al Macedoniei, cu misiunea de a supraveghea aplicarea reformelor. Hilmi-pașa este un bărbat cu o cultură europeană și cunoaște bine lipsurile administrației tur­cești. —---- .. .. —a-a-a <pis-----------— universul in provincie De la corese. noștri particulari — Pe ziua de 26 Februarie — Buzea Nenorocire evitată.--Azi par­chetul a fost înștiințat printr’o te­legramă de către șeful stației că ele s’au găsit scoase 2 eglise de la ca­pul șinelor, pe linia ferată la kr. 18 între stația Bobocî-Zoița. Ase­menea s’au găsit scoase de la 5 tra­verse pe ambele părți crampoanele, iar de la 3 traverse crampoanele e­­rau­ scoase numai de la o parte a șinelor. De­sigur, dacă norocul n’ar fi fă­cut ca acest lucru să fie observat la timp, primul tren ar fi deraiat, dînd naștere la mari nenorociri. Parche­tul a deschis o anchetă. Ast­sie cu jefuire.­­ Noaptea trecută, pe când d. Tudorach­e Ghe­­haia, tatăl d-lui D. Teodorescu, a­­jutorul de grefier al tribunalului, trecea pe o stradelă a oborului, a fost atacat de individul G. Ionescu, care l’a bătut grav, rupându-î­n coaste și fluorul piciorului drept. D. Ghehaia s’a plâns poliției că afară de bătaia suferită, a mai fost jefuit de sus-zisul individ și de suma de 60 lei și un ceasornic. Poliția a început cercetările. Ramiro, Craiova Incendi­­i.­­ Mai mulți făcători de rele au­ pus foc astă-noapte la 2 șire cu nutreț ale lui Ion Minaiu­ din Urzicuța. Autoritățile au­ luat măsuri pen­tru prinderea autorilor. Măsurî contra febrei af­­toase.­Prefectura poliției, printr’o circulară, a pus în vederea tuturor primăriilor din județ că tîrgul de vite din P.­Neamțu a fost închis, în urma declararei febrei aftoase la Buhușî. Se știe că județul nostru făcea mare comerț de vite prin partea locului. Furtul din str. Unire!.­D. Stan Țincu, comerciant din str. Unirea, a reclamat că un băiat din prăvălia sa, îndemnat de un oare­care Ion G. Biza, fură marfă din magazinul seu și­ o desface prin ne­cinstitul povețuitor. Făcându-se cercetări, s’au­ găsit 2 sticle de șampanie la Riza, care a fost dat j­udecăței. Lucillus Corabia Glumă mortală.— In una din serile trecute flăcăi­ din Tia Mare, adunându-se în marginea șoselei din dreptul lui Ion Duță, au­ început a-șî povesti de ale tinereței. Flăcăul Ni­colae Mitrică Puiu, tolănindu-se peste picioarele lui Stancu Neacșu Dincă, acesta, spre a-l face să se ri­dice de pe picioarele lui, a dat în glumă cu un cocean peste nasul lui Nicolae Mitrică Puiu, care sculân­­du-se, a luat scrum din focul ce fă­cuse și-l aruncă și el în ochii lui Stancu N. Dincă , apoi o croi la fugă. Acesta din urmă, luând în grabă 2 pietre, asvârli în Nicolae și din nenorocire una din pietre a 1 lovi în osul frontal, producându-i o rană destul de adâncă și care a fost ime­diat legată de către tînărul Ion Ion Duță. După 2 zile, el veni la Corabia, pentru recrutare, unde a fost admis ca bun și seara înapoindu-se acasă ca să ducă știrea, a căzut jos înce­tând din viață. Comunicându-se cazul celor în drept, d. sub­prefect, Macavescu, îm­preună cu medicul plășer d. dr. La­­teș, ducându-se la fața locului, au­ constatat că moartea­ nenorocitului flăcău­ Nicolae Mitrică Puiu, a pro­venit din cauza ranei ce o avea la cap, care’i produsese o meningită supuroasă. Vinovatul a fost depus, iar actele s’au­ înaintat parchetului de Roma­­națî. Voicu. Constanța Dela Marc.­Astă­zi dimineață,la orele 10, niște vagoane scăpate de pe linia ce duce de la gară în port, în dreptul magasiei Bancei Gene­rale, s’au­ ciocnit cu alte vagoane ce erau­ lăsate acolo spre a fi duse și ele tot în port. Două vagoane au fost aruncate după linie. Accident de persoane, din fericire nu s’a în­tâmplat. S’a deschis o anchetă spre a se stabili responsabilitățile. In curând noul amănunte. Timpul.—Eri, timpul a fost în­chis și în general ploios. Tempe­ratura maximă a fost 2.5 ° cea mi­nimă—1 °. Barometrul s’a coborît la 757.3. Vîntul Mare de Nord . Marea rea. Temperatura Măreî 4 °. Astă­zi a început să ningă. Diverse.—Duminecă a avut loc alegerea a două consilieri județieni în locurile vacante, reușind d’-m­l Luca Oncea la plasa Mangalia și Ioan Hagi Stoian la Silistra­ Nouă.­­ Mișcarea comerțului în port a început. Actualmente staționează va­poarele «Berthilde» (remorcher), «Regele Carol I», care a sosit a­­seară ; «Aurora» sub pavilion ita­lian, «Drayton» (Englez) descarcă mărfuri și încrucișătorul «Elisa­­beta», care e în reparație. Marc. F.­Neamțu Sinuciderea din T. Neamțu.­Costache Drăghici, din Tg. Neamțu, a încetat astă­zi din viață în niște împrejurări foarte ciudate. Atât soția cât și rudele lui bă­­nuesc că s’a sinucis otrăvindu-se. Poliția a înștiințat parchetul loca despre această misterioasă întâm­plare. S'a dispus facerea­­ autopsiei. Cercetările continuă. Faptul a produs o mare impresie în Tg. Neamțu. Strangulare.—Autoritățile din Doamna au­ înștiințat parchetul local despre un om a cărei identitate n’a putut fi stabilită, care pare a avea vârsta de 25 de ani, găsit strangulat de un copac din dealul Gernegura. Parchetul local a dispus să se facă cercetări pentru a se afla nu­mele lui și cauzele sinucidere­. Iulian Roman înecat în Moldova.­­ Locui­torul Gheorghe Ignea din Mogo­­șești, cătunu Muncei, s’a învoit cu un ferar din cătunul lui, ca să’i ducă împreună cu toate lucrurile sale în Tupilațî, unde acest din urmă se angajase. In ziua de 20 c. plecară dec­ la drum și ajunseră seara la locul destinat. Acolo atât Ignea cât și cărăușii ceî-l’alți se puseră pe beute și consumară în cârciuma de acolo 3 litruri rachin­ așa că erau­ toți abrutisați de bău­tură. In starea aceasta porniră spre casă în noaptea de 20—21. Ajungând la capra podului peste rîul Moldova, cei trei cărăuși apu­cară drumul drept, dar nenorocitul Ignea adormise în căruța lui, așa că caii, în loc să apuce pe capra­ po­dului, apucară pe de lături, căzând de la mal, o înălțime de vre-o 5—6 metri, drept în rîul Moldova. A doua zi de dimineață Ignea fu găsit în pecat în căruță. Bănuindu-se la început pe tovarășii lui de drum, procurorul a anchetat cazul , ne gă­sind însă nici o culpabilitate în sar­cina lor, fură eliberați, ignea era om cu stare, copii n’avea. OOitim ■0'* Remi. Sinaia Fug­i! amoroasă.—Ieri, 25 c.; femeea Paraschiva, soția locuitoru­lui Ghiță G. Tecușău, din localitate, a dispărut de la domiciliul conju­gal, luând cu sine 700 lei și alte obiecte de valoare. In fuga ei a fost însoțită de un tînăr anume L»s An­drás, care și-a abandonat femeea sa legitimă, în etate de 17 ani, și cu care era căsătorit de­ 2 ani. Paras­chiva este în etate de 35 ani și are trei copii, iar András e de 25 ’— 26 ani. S'a reclamat autorităței, care a telegrafist pentru prinderea lor. Amoroșii au­ luat direcția spre Plo­ești cu acceleratul de seară, încetare din viață. — Ieri noapte a încetat din viață d. Ion Florian, președinte al societăței me­seriașilor din localitate. Florian su­ferea de o boală incurabilă. Timpul este splendid. Vent. T.­Măgurele Arestarea unui hoț.—«Uni­versul», în numărul său de’ori, a a­­rătat cititorilor că poliția din Bucu­rești a reușit să pună mâna pe vestitul spărgător George Rădulescu, din acest oraș, și care a evadat în luna Aprilie, anul trecut, din peni­tenciarul local. Această știre a pro­dus o mare sensație printre cititorii din T.­Măgurele, cari credeau­ pe Rădulescu că este în Bulgaria. Se vorbește în toate părțile că Gheor­ghe Rădulescu n’ar fi strein de cii­ma din strada Teatrului. Aceasta însă rămâne în seama poliției din București, care va ști cum să pro­cedeze pentru a afla adevărul. Seciis. T.­Severin Maniacul Gustav Nagel a trecut în drumul său­ spre Pesta pe aci. Crimă.—Un omor îngrozitor s’a anunțat azi parchetului : Gheorghe G. Costache și alți două oameni

Next