Universul, aprilie 1903 (Anul 21, nr. 89-115)
1903-04-01 / nr. 89
creiază ipocrizia ; justifică minciuna, căci copilul va minți și pre a scăpa de această rușinoasă pedeapsă. Eu nu pricep astfel educația ; copilul trebue crescut prin dragoste și sentimente dulci, iar nu prin teamă ; a proceda altfel este a face sclavi în loc de cetățeni ; este de a solicita viții în loc de a inspira virtuți. Recunosc, cu toate acestea, cu plăcere, că pedepsele corporale au început să dispară din educația copiilor. Astfel în Olanda, Belgia și Anglia—țările unde educația se face mai bine—bătaia a dispărut cu totul. Apoi chiar la popoarele sălbatice găsesc dovezi spre a sprijini părerea mea. Sălbatecii din insula Maragnan lasă copiilor lor cea mai mare libertate, nu-i contrariază, nu-i amenință, nu-i bate niciodată și cu toate astea acei copii—spune misionarul preotul Claude, care a trăit mult timp cu acei sălbateci — acei copii sunt blânzi, supuși și respectuoși. Un explorator, Biel, povestește că sălbaticii Galilis se poartă cu cea mai mare blândețe cu copiii lor, și aceștia răspund prin blândețe la blândețe, dragoste la dragoste și supunere la bunăvoință. Spre a termina, repetă cu blândețe și bunătate trebue să ne creștem copiii pe cari voim să-i avem blânzi, buni și ascultători. — ■ ----------------------—Ziua. Sformîntul lui Christofor Cokimb, descoperitorul Americei. — (Vezi explicația) Calendar pe anul 1903 Ortodox Lupi, 31 Martie.—Cav. Ignatie. Catolic Lupî, 13 Aprilie. —Paște..poarele vestire p.37; apune 0.54 București, 31 Martie. Schimbări 1n Bucovina Firul telegrafic ne-a adus în timpul din urmă știri de oarecare însemnătate cu privire la frații noștri din Bucovina-Se știe că de un lung șir de ani, românii bucovineni au avut sa suferă în toate interesele lor, economice, culturale și politice. Tratați în modul cel mai vitrvg, săîvitorațî pe toate tărîmurile, frații noștri de peste Momna au fost siliți să-șî cheltuiască cele mai bune forțe ale lor, nu spre a înainta pe calea desvoltărei, așa cum legitim e pentru orice popor sănătos și capabil de civilizațiune, ci numai și numai spre a se apera zilnic și spre a împiedeca să nu fie cu totul striviți. Timp de două decenii au trebuit să piardă Românii Bucovineni în această luptă stearpă din punctul de vedere al progresului general și neavând altă utilitate decât să adauge un inel mai mult la lungul lanț al dovezilor pentru nestrămutatul adevăr că «Românul în veci nu piere». Cu deosebire în timpul din urmă, sub guvernământul baronului Bourguignon, apăsarea românilor a atins punctul culminant. A fost un adevărat asalt contra românilor și ne aducem cu toții aminte de luptele grele ce-au trebuit să ducă frații noștri. Opintirile asupritorilor au fost, firește, neputincioase. Se vede ca au înțeles și eî aceasta, cel puțin așa ne fac să ne închipuim ultimile știri venite din Bucovina. Baronul Bourguignon, aprigul prigonitor, guvernatorul «cu mâna de fier», a trecut la pensiune. In locul său, a fost numit principele Conrad de Hohenlohe-Schillingsfürst. Confratele "nostru din Cernăuți, Dreptatea, vorbind despre schimbarea făcută 'a capul administrațiunii bucovinene, spune că prin plecarea baronului Bourguignon s’a încheiat seria acelor președinți ai țârei cari au fost călăuziți de principiul cât în Bucovina s’ar putea guverna în contra românilor. Dorim din toată inima să fie așa. Guvernatorii din Cernăuți trebuie să se convingă nu numai că xyj se poate guverna contra româinilor, dar nici măcar fără e|. Din Ungaria (Corespondență particulară a „Universului“) Budapesta, 29 Martie. Un duel din cauza imnului imperial austriac din Székesfejervár se anunță următoarele : Eri a avut loc la noi un duel sângeros cu sabia între locotenentul de la reg. 63 de infanterie, Georg Kövér, și Carol Branizsa, redactorul ziarului «Friss Ujsag». Prologul acestui duel a fost foarte interesant. Acum câteva zile se întîmplă într'o cafenea o ceartă între locotenentul Kövér și profesorul Michail Vörösmarty, deoarece cel dintâia ceruse ca să se cânte la grammophon imnul austriac «Gotterhalle». Diferendul între locotenent și profesor a fost tranșat pe cale pacinică. Redactorul Branizsa însă publică în ziarul său această afacere, din care cauză locotenentul se exprimă în termeni ofensator: asupra lui Branizsa. Acesta provocă pe ofițer la duel. Arma aleasă a fost sabia. Locotenentul Kövér a fost rănit la obraz și la braț, iar redactorul Branizsa la braț și la nas. Adversarii s’au împăcat pe teren. Turburftri țermești In satul Zalucze s’au întâmplat alar lăeri mari turburați țerănești, deoarece locul de paroh a fost luat actualului preot, cu toată opoziția credincioșilor, și încredințat preotului Salem, fiul administratorului moșiei Zalucze. Când acesta era să fie instalat, terapii alarmară satul trăgând clopotele bisericei într’o dungă. In ciiropol se adunară vre-o două irniî de țerșoi, care împedecară pe preotul Salem ca să intre în sat. «•Nu voim ca preot pe acesta și ,dacă nu vom fi ascultați, vom trece la confesiunea ortodoxă, sau ne vom decidra ca fără confesiune !» așa strigau cu toții în cor. Preotul Salem a trebuit să se retragă din fața mulțimei furișase. Autoritățile civile și bisericești au fost avizate despre acest caz. Scandal înfilm Cimir Din Toron Lai-Torda se anunță : In contra văduvei Rosa Korfo- Benali s’a făcut denunț că practică medicina în chip clandestin, după ce două femei pe cari le avusese în «tratament» încetaseră din viață înapod subit. Una dintre aceste femei fusese deja înmormântată și parchetul ordonă desgroparea cadavrului pentru a i se face autopsia. Er a sosi aici procurorul din Torok-Beste anume Anelor Banlaky ca să procedeze la exhumare. Intr’aceea, în cimitirul satului se adunase o mare mulțime de oameni care se opuse la desgropare. Mai cu seamă rudele defunctei declarau că se va face vărsare de sânge și că mai bine vor muri cu toții decât să lase ca să se profaneze cadavrul defunctei.la sfârșit procurorul reuși, după tratative de peste o oră, ca să liniștească mulțimea care admise această desgropare, cu condiția ca să nu fie făcută de oameni din sat. Procurorul aduse oameni din altă comună, cari procedară la desgropare. Crises». CRONICI FEXEMNE Pedepsele corporale M’am ocupat în cronica mea trecută cu pedepsele corporale în educație. Aceste pedepse sunt cu totul contrarii scopului educației, ele degradează caracterul, pe când noi trebue din contra să ne silim a’i înălța ; ele inspiră reutatatea și cruzimea, căci te familiarizează cu ideea zeului; ele Inspecția M. S. Regelui la școala de artileria și genui Iază raportul oficial apărut în «Monitorul Oficial», asupra inspecției M. S. Regelui la școala de artilerie și geniu . Sâmbătă, 29 Martie, la orele 10 dimineața, M. S. Regele, însoțit de adjutantul de serviciu, a mers la școala de artilerie și geniu pentru a o inspecta. La sosire Suveranul a fost întâmpinat de A. S. R. Principele Ferdinand; d. general Arion, comandantul corp. II de armată ; d. general Popescu, inspector general al artileriei; d. general. Warthiadi, șeful Casei militari regale ; d. general Goandă, secretar general al miniserul»î-de rezboiu ; d. .colonel Ilioiu, «cmandantul pieței, și d. locot.-colonel N. Popovici, comandantul școalei, care prezintă Majestătea Sale raportul în curte se aflau așezați în linie de bănie ofițerii-elevi ai școalei de aplicație și elevii școalei de artilerie și geniu, având la flapoul drept pe ofițerii instructori și profesori. Regele trecu pe dinaintea frontului în sunetul imnului național și în aclamațiunile elevilor, apoi începu iimediat inspecția în ordinea următoare: Instrucția de artilerie pe jos ; Instrucția la tunurile de câmp, asediu și de munte ; Instrucția călare, voltige și dresagiul remonților cu reprise de ofițerî-elevi și elevi; Scrima cu floreta și cu sabia. Suveranul merse apoi în sălile de studiu, unde examina cu deamenuntul diferitele lucrări grafice, punând cessiuni elevilor asupra tuturor cursurilor. In urmă Majestatea Sa vizită laboratorul de chimie și fisică, punând pe elevi să facă diferite experiențe asupra doselor și analizei pulberilor, biblioteca, sala de modele, magazia. In sălile de mâncare, Majestatea Sa gustă din hran și ofițerilor-elevî și elevilor, și bine-voi a convorbi cu mai mulți dintr’inșiî. Înainte de plecare, le ură sănătate, la care toți elevii într’un glas răspunseră : «Să trăiți Majestatea. Majestatea Sa arătă comandantului școalei, profesorilor și instructorilor, înalta și deplina Sa satisfacțiune pentru spiritul militar și practic in care s’a îndrumat școala, mulțumind comandantului școalei de modul cum a prezintat la inspecție aceasta înaltă instituțiune de cultură militară. UN PROVERB PE ZI Nu e meșteșug care să nu-șî hrănească stăpânul. (German) Trei ani de războiul — de — Generalul Ch. Dowel (Urmare.—Vezi de la Nr. 330 până la No. 89) CAP. XXVIII Negocieri cu englezii II.—Proviziunile noastre de munițiuni supt epurzate in acest punct. ÎQ este cu neputință de a angaja o luptă serioasă. Acest lucru ne va face să fugim fără încetare și fără speranță din fața inamicului. Ne va fi, prin urmare, cu neputință de a apăra naționalii și vitele noastre, ceea ce va mări mizeria și ne va face cu neputință aprovizionarea combatanților noștri. ..L.Aceste fapte slăbesc din ce în ce tot mai mult autoritatea guvernului și ne fac să ne temem că națiunea, perzând respectul reprezintanților săi legali, să nu cadă în dezordine și în anarhie și să nu ajungă a crede că nu există autoritate în țară, afară de aceea a inamicului. IV. —Nu numai aceste tendințe duc la disolvarea poporului, dar e sigur că va rezulta o neîncredere generală către șefii a căror influență personală singură a putut ține pe oameni reuniți. Riscăm astfel de a vedea pierzându-se în viitor orice idee de spirit patriotic. V. —Națiunea reclamă un răspuns categoric la chestiunea de a se ști dacă lupta poate fi continuată cu câteva șanse de succes. Dacă guvernul și șeiiii cred că aceste șanse nu mai există, națiunea are dreptul de a afla acest lucru. . Până acum, guvernul și națiunea au crezut că demersurile de negațiunei noastre sau complicațiunil europene ar putea să însuflețească speranța noastră și guvernul e de părere că înainte de a face un demers decisiv, trebue să știe totul în această privință. Considerând aceste fapte, guvernul a hotărît, cu ofițerii citați mai sus, cele ce urmează : I. —Chiar azi un mesagiu va fi trimis lordului Kirschener, cerând autorizația de a trimite în Europa agenții diplomatici spre a informațpe președintele Krueger despre situația țarei ; acești agenți se vr reîntoarcere.Transvaal,imediat după ce și-au lîmplinit misiunea. II. Dacă ,această cerere e respinsă, sau dacă demersul propus nu obține rezultat, se va cere un armistițiu care ne va permite, în acord cu guvernul nostru, de a consulta cele două națiuni și de a lua o hotărîre finală. In această hotărîre se va ține seama de propunerile pe cari guvernul nostru va voi să ni le prezinte după ce va lua cunoștință de faptele raportate. guvernul este de altfel de părere ca războiul nu trebue să fie continuat orbește și că trebue să se ia o hotărîre. Se speră deci de a avea de la Statul liber un răspuns imediat. Am onoare de a fi, etc. F.W. Reitz. Secretar de Stat îmi pare reu că am pierdut răspunsul președintelui Steinn la această scrisoare, precum și plurte din documentele mele. Pot totuși să-i dau înțelesul, așa cum mi-a fost comunicat de pastorul I. D. Kessell. Președintele Steijn a declarat că regretă conținutul misivei guvernului din Transvaal. El explică cum că în Statul, liber Orange, dacă burghezii depuseseră armele, nimeni nu era deloc mișcat de aceasta. El recunoștea că munițiunile trebuiau să fie rare, dar la fiecare luptă se luau în de-ajuns de la englezi spre a putea reîncepe alta. El se minuna că se putea pune acum întrebarea: care trebuie să fie sfirșitul luptei, când această întrebare nu se pusese la Începutul rezboiului. El presupunea, de altfel, că dacă cauza libertatei celor două Republici slăbise în fața Europei, delegația va informa despre aceasta. Pe de altă parte, președintele afirmă că cetățenii din Statul liber, încă sub arme, ar refuza de a le depune în caz de amnistie. El dezaproba de asemenea hotărîrea de a cere lordului Kirschener autorizația de a trimite în Europa un agent diplomatic și regreta mai ales că această hotărîre fusese luată fără ca guvernul din Orange să fi fost consultat. (Va urma). Mormîntul lui Christofor Colmnb, descoperitorul Americii — Vezi ilustrația — Zilele trecute s’au terminat lucrările de la mormântul din Sevilla în care zac rămășițele pământești ale celebrului descoperitor al Americii, Christofor Golumb. După cum se știe, osemintele marelui descoperitor au zăcut în insula Cuba, apoi în Valladolid și acum sunt așezate pe vecie în catedrala din Sevilla. Monumentul de-asupra mormîntului este lucrat de un sculptor spaniol. Cele patru figuri reprezintă puterile lumești și bisericești ale Spaniei. nmmm-mmmt .................................................................. Știri din străinătate — Prin poștă — Din Sibiu se anunță că presbiteriul evangelic a decis a se ridica un monument fostului guvernator al Transilvaniei, baronul Samuel de Bruckenthal. Acest monument se va inaugura la 26 iulie 1921, când se împlinește a 200 aniversară de la nașterea marelui bărbat al Sașilor. Baroneasa Bertha de Bruckenthal, o nepoată a fostului guvernator, a donat 4.000 coroane pentru acest scop.* ¥ ] Ziarul «Pesti Nhirlap» anunță că ministerul de honvezi se ocupă cu chestia serviciului militar de două ani și că ministrul baron Fejervary a ordonat să se facă pregătirile și socotelile necesare. Noul proiect va veni la toamnă în desbaterile Camerei maghiare.* * * Limba germană se răspândește din ce în ce tot mai mult. In Statul Mexico (America) ea a fost introdusă la toate liceele în locul celei franceze. Exemplul acesta a fost urmat acum și de republica Argentina, Căuș a introdus-o în toate școalele cu șase ore pe săptămână. * O telegramă din Meran (Austria) anunță că în acea localitate ,s-a inaugurat era o statue a de functei împărătese Elisabeta a Austriei. împăratul Francisc Iosif a fost reprezentat de arhiducele Eugeniu. i Ziarul «Pești Ilirlap» anunță,că ordonanța Denhart a căpitanului de husari Maldaner din Sopron, a tras asupra acestuia un foc de revolver, fără ca să-l atingă. Atentatorul fugi după ce căpitanul îi smulse revolverul din mână și apoi își tăie gâtul cu un briciu. Șausa atentatului este cjt ordonanța era să fie denunțata de căpitan pentru săvârșirea mai multor furturi.* Prințul Duleep Pinjh este un suveran indigen din India, care s-a căsătorit cu o femee din aristocrația engleză și trăește la Paris. Guvernul englez îi dă o pensie de 300 mii franci pe an , dar el a declarat că această sumă ’’ este insuficientă. El are actualmente datorii ce se ridică la mai multe milioane de franci și a intentat guvernului englez un proces spre a obține plata unei sume de 20 milioane de franci care, după declarațiile lui, ’i se datorește pentru sechestrarea bunurilor sale.* ¥ . Ziarul sportiv parizian «Velo» spune că Lebaudy are de gând să facă pe bordul aerostatului său experiențe cu telegrafia fără sîrma.* ¥ ¥ Ziarele portugeze anunță că regele Italiei, după ce va merge la Londra și la Paris, se va duce și la Lisabona spre a saluta pe regina-mamă. ^ * › › Din Lemberg se anunță că în orașul Tlumrcz a isbucnit un mare incendiu. In timp de două ore au ars 40 de case împreună cu dependințele lor. Cazarma, grajdurile și depourile de furagiu ale escadronului 6, din reg. 14 de dragoni, au fost de asemenea prefăcute în cenușă. Cei douî comisari numiți spre a căuta bazele schimbului internațional al aurului cu țările ce au etalonul de argint, vor căuta mai înțâiu să obțină cooperarea Franței și Angliei. * ¥ ¥ Ziarele oficiale din Lisabona spun că de aci înainte alianța anglo-portugeză va fi eternă. Regele Angliei a făgăduit că va petrece pe coasta portugeză în fiecare an o parte a erheb * . . Celebrul bandit grec Panonisas, care răspândea teroarea în provincia Elis, a fost ucis într-un conflict cu soldații. Viața banditului a fost foarte aventuroasă. El a devenit bandit în urma unui omor contrariat; neputând să se însoare cu o fată din satul său din cauza opunerei fratelui ei, l’a ucis și apoi a fugit la câmp. * ¥ ¥ Ziarului «Magyar Szo» ’i se scrie din Alba-Iulia următoarele : Țăranul român Tudor Russvan, din comuna Ludișor, pe când tăia un stejar, dăduia rădăcina acestuia de o cutie de fier, în care găsi numeroase giuvaericale și pietre scumpe. Din aceste luă două inele cu briliante și o brățară și se duse la Făgăraș ca să le vîndă. Giuvaergiul nu îndrăzni ca să le cumpere și aviză poliția. Când Rusivan se întoarse acasă, află acolo două jandarmi cari veniseră să-i facă perchiziție. Țeranul refuză să arate cutia, care totuși fu găsită. Când un gandarm vor să deschidă cutia, Rusivan îî împlântă cuțitul în spate. In momentul acesta cellalt jandarm îi împlântă baioneta în pieptul lui Rusivan, care căzu mort. Rana grandarmului nu este așa de grava. Se crede că comoara găsită a fost îngropată în pădure de o familie măghiară bogată, care fugise în timpul revoluției de la 1Ș48 de frica rușilor.* ¥ Ziarele vieneze anunță că împăratul Francisc Iosif a confirmat alegerea d-rului Lueger ca primar al Vienei. " -------»-<.» » .............r... Ședința Academiei române Asistența Ieri, la orele 2 d. a.. Academia română a ținut ședință publică, sub președinția d-lui P. S. Aurelian. Au luat parte următorii d-nî membri : pim. Sturdza, dr. Felix, dr. Babeș, Quintescu, P. Vulcan, Marian, general Argintoianu, Bogdan, Olănescu-Ascanio, Naum, Sp. Ilaret, Bianu, dr. Istrati, Marienescu, Gr. Ștefănescu, Saligny, Grecescu, Erbiceanu, I. Kalinderu, Jak Negruzzi, Mrazec, Poni, A. D. Xenopol, Lahovary, etc. în tribuna publică a asistat un public foarte numeros. Am observat pe d-nii general dr. Vercescu, culotul Ilirien, colonel Iopescu, d-r. Leonte, Severeanu, Gerota, d-nii C. F. Robescu, ing. Ilirien, etc., și foarte multe doamne. Discursul de recepție al tî-lui dr. Hepites La ordinea zilei a fost discursul de recepție al d-lui dr. Ștefan Hepites, directorul institutului meteorologic. După ce făcu o scurtă introducere, d. dr. Nepites intră în fondul discursului său vorbind despre aer, și făcând un detaliat istoric al meteorologiei, din vechea antichitate până în prezent. Astronomia e veche, a zis d-sa, dar doctrina e recentă. Arată rolul ce se atribue și azi masivelor păduroase pentru meteorologie, cu toate că lucrul nu e demonstrat, zicând că meteorologia are drept bază observațiunile. In a doua parte a conferinței, d. dr. Hepites se ocupă de ascensiunile aeronautice, arătând marele folos pe care îl aduc meteorologiei. Face istoricul ascensiunilor și al rezultatelor meteorologice obținute prin ajutorul baloanelor, și arată influența solului asupra curenților aerieni. Se ocupă și de zmeu, porumbelul sburător,—cum a fost numit de acela care l’a descoperit întâia,—zicând că fizica s’a servit mult de această jucărie de copii, care atrăgea focul din nouri. Învățatul german Haiman a ridicat, prin ajutorul acestor zbeuri, la 5600 m. în lrițrgie, aparate meteorologice cu caTfi f acut descoperiri importante. 1. 1 Prin ajutorul baloanelor și zmeurilor, se vor descoperi marile legi meteorologice. In partea din urmă, d. dr. Nepites făcu o expunere a importanței pe care 1 o are meteorologia, putând prevesti prin ajutorul telegrafiei, toate variațiunile atmosferice. D-sa își exprimă încrederea în netăgăduitul viitor al științei meteorologice. KCsjuitisul d-Ludi*. Felix După o suspendare de 10 m. a ședinței, se acordă cuvîntul d-lui dr. Felix, spre a răspunde d-lui dr. Nepites la discursul său de recepțiune. D. dr. Felix făcu mari elogii d-lui dr. Hepites, arătând lucrurile sale cunoscute cari sunt aplaudate nu numai de oampifii de știință de la noi, dar și de cei din străinătate. Amintiți de d-rul C. Hepites ilustrul profesor, zicând că fiul său, d. dr. Ștefan Hepites, face onoare Academiei ca și întregei țări. Descriind activitatea d-lui dr. Șt. Nepites, de când a părăsit ingineria pentru a se davota dezvoltărea meteorologiei în România, și până când Câmpineanu, fost ministru de domenii, î-a încredințat conducerea stațiunei meteorologice din București, o numi foarte productivă. D-sa felicită pe d. dr. Șt. 1I§pites de recepțiunea sa ca membru al Academiei române. Ședința se ridică la orele 4 d. a. ^ ____ Murți. Universul vi pii De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 29 Martie — Dorind Nenorocire. — Azi, pe la orele 9 dimineața, ghiodarul Ioan Bighiu, având un ghiocii încărcat cu marfă, în apropiere de rampa gărei, și voind a-i scoate din noroiu, după ce a tras vre-o câte-va bice cailor, unul l’a lovit cu copita în partea dreaptă a obrazului, zdrobind cu desăvîrșire toată falca lui Bighiu. Ghiociarul într’o stare disperată, a fost transportat la spital. Pruncucidere.In ziua de 25 c., Maria, fiica lui Neculai Moisiu, din comuna Uuteșlî, dă naștere unui copil și fiindu-i rușine, îl omoară. Svonindu-se în sat de această naștere, d. primar al comunei raportează d-luî procuror Rainu, care imediat împreună cu d. medic de județ, Kaminsky, s-a transportat la fața locului, unde Maria fiind luată din scurt îșî mărturisește fapta, aratând și un chilet, unde se află îngropat copilul. Maria a fost adusă la parchet și apoi depusă la arest. Copil lepădat.In biserica de pe strada Sf Mina a fost găsit astănoapte de către poliție un copil abia născut. El purta la gât un bilețel pe care scria că e botezat și se numește boan. Reghiliu Păcăli Chestia iluminatului cu electriestate.— Bacaoaniî așteaptă pentru 1 Aprilie c. inaugurarea înminei electrice din acest oraș. Se zvonește că, dacă la 1 Aprilie nu va fi complect iluminat orașul cü electricitate, va fi obligat de antreprenor să plătească pe fiecare seară câte 100 lei, pe timpul cât nu va arde lumina. Grevii.Locuitorilor din com. Dragogești, li s’au impus a plăti o taxă pe pruni (în Moldova perji), la care locutorii au protestat , amenințându-i maî serios agentul fiscal, s’au înțeles cu toții și ’ntr’o zi nu a maî remas nici un pom de felul acesta în tot satul. Se urmărește capul greviștilor. Timpul.— De câteva zile e frig, cerul acoperit cu nori, dar nu plouă. Ias. Bîoloșani Focul din Brătenî.—Un puternic incendiu a distrus cârciuma din satul Brătenî. Casa distrusă aparținea obștiei locuitorilor din sat. Focul a prefăcut în cenușe întreaga clădire cu tot ce se găsea în ea. Autoritățile au deschis o anchetă. A foarte subită.— Parchetul local a fost înștiințat că în comuna Fereheieni, a încetat subit din viață, în mijlocul stradei, locuitorul Ion Neculai Lanzarin. Fiind bănuelî că numitul a fost otrăvit, s’a deschis o anchetă. Turneul Leonescu. — Pentru zilele Pastelul s’a anunțat sosirea în localitate a artistului V. Leonescu, cu o trupă din Capitală, care va da trei reprezentațiuni în sala teatrului Popovici, și anume : la 6 Aprilie, «Stuy-Blas», la 7, «Craiul de ghindă» și la 8, «Străbuna» de Grillparzer. Semnul t&rUe în întregade Casa Ocnașului Apune soarele. Gornistul de la gura ocnei sună adunarea. Plutonul de soldați e la post; în grupuri de cireșense, ocnașii sînt scoși la lumină pe ascensor, punîndu-li-se fiarele de mîini și de picioare la loc. Intr’o tăcere mormîntală se strigă apelul. Nu lipsește nici unul. Ocnașii se așează în rînduri de cîte opt; sentinelele, cu baioneta întinsă și cartușul între degete, se înșiră împrejurul ponvoiului ; la un semnal, caravana pornește. După o zi de muncă grea în bezna salinei, condamnații sînt întorși la temniță. Cu fetele obosite, cu ochii stinși, roșața soarelui care dispare după dealuri îi orbește — inconștienți, merg înainte fără să scoată o vorbă, de-abia tîrîndu-șî picioarele încătușate în lanțurile grele, cari, producînd un sgomot lugubru, umple șoseaua de un praf amețitor. Rîul sprinten șerpuește în vale cristalin, spumînd din piatră în piatră; vîntul ușor al serii tremură frunzele pomilor de prin livezi, furînd parfumul florilor din cale ; ciripit de păsărele răsună vesel peste tot; finul cosit proaspăt îmbată aerul de miros ; mugetul vacilor cari se-ntorc în bătătură răsună plîngător pe văi... Nenorociții nu văd nimic, n’aud nimic , cu ochii’n pămînt, au și uitat că’i mai leagă ceva de lumea asta ; o singură țintă le zimbește : celula întunecoasă cu piele umede, peste cari or să se’ntindă să’șî odihnească membrele prăpădite—să uite în pacea somnului, pînă s’o ndura Dumnezeu să le dea odihna mormîntului. «Pluton, st|l!» comandă ofițerul. Și convoiul se oprește să poposească lingă o fintînă. O țărăncuță, care tocmai plecase cumpăna să scoată apă, își umple cofelea și le dă să bea. — Ăsta ce-a făcut neicuță ? întreabă femeea pe un soldat, arătînd pe ocnașul care, după ce suflase de trei ori pe luciul apei, ducea donița la gură. — Ce să facă? A strîns de gît un boer, ca să-i fure paralele. — Da ăi de lîngă el ? — Țiganii de colo? Tot după urma unei hoții te sare. După ce a spart casa de fier a unui arendaș, l’a pus pe jăratec și a dat foc casei, să creadă lumea că s-a aprins de la sobă. — Da ăl de-al treilea, mai întreabă țăranca îngrozită. — A dat cu paru’n cap lui frate-său, pentru niște pămînt. Zicea că de ce i la arați că era alipi. «Drepți!» comandă ofițerul. — Leliță, fii bună dă-mi și mie puțină apă, o roagă în momentul cînd e să plece, un ocnaș, care pîn’atuncî șezuse de-oparte, cu mîinile încrucișate, privind-o lung. Țăranca îi întinde cota , setosul o bea pînă’n fund. — Noroc îî urează lelița, rîzînd. — Norocul meu să nu’l mai dea Dumnezeu nimănui ! răspunde trist ocnașul. — Dar ce-am făcut s’ajungi la ocnă? mai întreabă curioasa, mirată de figura lui distinsă. «Mi-a fost dragă o fată frumoasă ca line» i se pare că i-aude răspunsul, în zăngănitul lanțurilor. Și convoiul se depărtează, lăsînd’în urmă î un nour de praf. N’a dormit toată noaptea Rodica. La cîntatul cocoșilor a fost în picioare. Și aceiașî frază îl sună mereu la ureche : «Mi-a fost dragă o fată frumoasă ca tine.» O singură nedumirită frămîntă mintea ei naivă. Cum s’ajungă cineva la ocnă fiindcă a iubit? Cine iubește nu poate fi rău. O știe de la dînsa, care are inima bună, așa de bună, că s’a ’nduioșat odată de soarta unui flăcău nenorocit. L’a luat de bărbat. Și cum a răsplătit-o ? După doi ani a fugit cu o nevastă din sat, și duse d’atunci. Și ea a iubit, a ajuns rău, așa e, după urma palimei, dar nu la ocnă. Care-o fi atunci povestea tristă a ocnașului ? I-o spune chiar el, peste puțin, cînd convoiul se oprește iar la fintînă, de-astă-dată în drumul către salină. — Mi-a fost dragă o fată frumoasă ca tine. Și toată nădejdea vieții mele necăjite, în ea mi-am pus-o. N’aveam taică, n’aveam maică; singur eram pe lume. «Pînă la moarte, a ta o să fiu» așa mi-a spus ; și ne-am pus cununiile în cap, și una am jurat să fim înaintea altarului. La o lună am prins-o cu notarul. Am văzut roșu înaintea ochilor și i-am retezat capul cu secera pe care, din păcate, o aveam în mină, la, o dragoste fără noroc... — întocmai ca a mea, șoptește țăranca. Și convoiul iar se depărtează, lanțurile zăngănesc iar lugubru, șoseaua se umple iar de praf. Toată ziua a stat Rodica la fintînă. A auzit goarna de începerea lucrului, strigătul prelung al sentinelelor, semnalul nămîezii și salva reînceperii muncii—și pocnetul răsunător al unei puști, urmat de un țipăt de durere. — încă unul care a vrut să evadeze, se gîndește dînsa. Doamne! daca n’ar fi el! Nu e el. E țiganul care a dat foc casei ciocoiului, desmoștenitul căruia îi dăduse apă în ajun, și care, întins pe targa, plin de sînge, e dus acum de doi soldați, cu lanțurile de la picioare rupte, spre odihna de veci. Rodică se închină, și gîndul eî sboară la celălalt, care întins pe brîncî la lumina palidă a unei feștile, tae sare în bezna ocnei, închide ochii, îi urmărește mișcările desnădăjduire, șî-o jale amară ii umple suflatul. «Un om bun, chinuit la un loc cu hoții, cu omeritorii șicu tîlhariî—fiindc’a iubit !» Soarele scapătă și ea e tot acolo. Tot acolo o găsește convoiul șî-a doua, și a treia zi, și multe zile încă, pînă în ajunul Paștelui, cînd nu se mai vede o săptămînă. — M’a uitat, suspină ocnașul. Și pe cînd condamnatului i s’a stins ultima speranță, Rodica e la București, pe scările Palatului, cu petiția de grațiere în mină. De dimineață până seara bate podurile și se roagă de cei mari, pînă în sfirșit reușește să vadă pe «mama Regina» cum îî zice ea, o înduplecă să se înduioșeze de romanul ei, să intervie pe lângă î’rge să i obțină grațierea. In Noaptea învierii un singur lanț mai încătușează sufletul condamnatului , al iubirii. Și azi, cînd te duci de la Cimpina la Telega, la mijlocul drurnului, vizitiul oprește caii să se odihnească la Casa Ocnașului, și’țî spune povestea luî, arătîndu’-ți-l cum cosește iarba prin curte, sub ochii drăgăstoșî aî Rodichii, care l’a făcut omul cel mai fericit din lume. Radu D. Roseltl