Universul, octombrie 1903 (Anul 21, nr. 269-299)
1903-10-01 / nr. 269
•1- D-rn Elisa Popescu. — Vezi articolul: Asasinarea la Paris a artistei române Elisa Popescu Calendar pe anul 1903 Ortodox Marți, 30 Septembrie.—Păr. Grigorie. Catolic Marți, 13 Octombrie.—Edouard. Soarele răsare 6.28 , apune 5.36 București, 30 Septembrie. Despre notari Dacă chestiunea reorganizarei comunei rurale interesează pe foarte mulți, din multe puncte de vedere, pe notari îi interesează pentru pozițiunea lor. Ce gândesc notarii despre reforma la care se lucrează acum și care probabil va fi supusă Parlamentului în viitoarea sesiune? In această privință revista «Notarul» din Iași, in numerul 9 și 10, ne aduce oarecari indicațiuni. Autorul primului articol din acea revistă impută notarilor ■ că nu s’au organizat într'un corp, după cum mai de mult s’a propus, ci stau nepăsători de soarta lor. « Nepăsarea funcționarilor comunali rurali și în special a notarilor, se zice în acel articol, a adus ca consecință înlăturarea lor din proectul de lege pregătit pentru organizarea comunelor rurale.» Din partea d-lui ministru,, înlăturarea lor e naturală, zice autorul articolului. Dar notarii au adus servicii reale comunelor și Statului, luptând cu nenumărate dificultăți nu numai pentru îmbunătățirea Comunei un sens administrativ ci și la ridicarea țărănimii, dând mîna și lucrând alături cu învățătorii și preoții în acțiunea pentru desvoltarea stării morale și materiale a țăranului nostru. Deși explicabilă, deci înlăturarea actualilor notari e o măsură aspră,— zice autorul articolului. «Nu e de discutat că proiectul de lege în organizarea ce tinde a da comunelor, trebue să introducă elementele titrate, de care dispune astăzi țara , e prea just, dar tot atât de just este că trebue să se fie seamă și de drepturile actualilor notari, lăsându-le putința să se prezinte și ei la concursul de capacitate propus pentru absolvenții de licee și școalele comerciale, pentru că sunt sigur că se vor recruta elemente tot atât de bune dacă nu și mai bune dintre actualii notari și aceasta afirmare pozitivă o fac bazat pe cunoștințele ce notarii actuali au asupra serviciului, astfel cum se organizează, pe care ’1 și indeplinesc astăzi cu multă promptitudine în cele mai multe comune sub masca primarului. «Deci notarii au trebue să mai păstreze nepăsarea de până acum, ei trebue să se organizeze în corp pentru ca sa intervie cu rugăminte pe lângă d. ministru de interne să fie socoteală de drepturile lor câștigate prin ocuparea funcțiunei, cum organizarea adusă învățătorilor a ținut socoteală de drepturile acestora și s-a înrolat în rîndurile corpului». După cum se vede din citațiunea de mai sus, se cere ca și actualii notari să poată după trecerea unui examen de capacitate, să ocupe mai departe funcțiunea în noua organizare a comunei rurale. Chestiunea merită să atragă atențiunea alcatuitorilo proectului de reformă. ghiarilor, el a avut efect și asupra partidului independent maghiar care are în sânul său ca membrii pe niște gălăgioși ai căror strămoși n’au făcut parte din tabăra lui Atila. In dietele din Galiția și Moravia se discută legea electorală. Dietele din Istria și Dalmația vor fi convocate spre sfirșitul lunei. Principele Lichtenstein contra maghiarilor Deputatul antisemit, principele Lichtenstein, a ținut, într-o întrunire publică din capitală, un discurs în care a atacat pe maghiari. Iată ce a zis, între altele, principele Lichtenstein : «Coloman Szel, deși om cu trecere mare la toate partidele, și-a dat demisia. După el a fost chemat contele Ștefan Tisza, om talentat, dar fără popularitate. N’are pe lângă el decât vre-o 30—40 de deputați, foști aderenți ai tatălui său. Nu a fost în stare să constitue cabinetul. După dînsul a fost chemat din Croația Khuen Hedervary, care devenise urgisit în Croația, din cauza asprimei sale. Venind în Ungaria, a vrut să câștige lumea prin blândețe. Sa umilit și înjosit, ducându-se acasă la Kossuth și făgăduindu-i cu mare ușurință concesiuni, prin cari se sacrificau interesele monarhiei și ale armatei împărătești. N’a putut ajunge însă la nici un rezultat, ci a descuragiat numai partidul liberal și a hrănit și mai mult trufia opoziției. Dacă s’ar transfera ofițerii originari din Ungaria la regimentele ungurești și s’ar schimba emblemele armatei, acestea ar fi tot așa de primejdioase ca și comanda maghiară. Cum s’ar putea să rămână armata împărătească unitară, dacă ofițerii s’ar diferenția după provincii, educațiune și tendințe? Din păcate însă este de temut, că factorii competenți, cu tot ordinul de zi de la Ch’opy, vor bate în retragere. Noi însă nu trebue să fim afta de naivi și să plătim 70 la sută pentru întreținerea armatei, iar aceasta să se prefacă prin regimentele ungurești într’o armată maghiară pe cheltuiala noastră». Descoperiri arheologice in Bucovina Din Cernăuți se anunță: Țăranul român Petru Mămăligă din comuna Burdei a găsit, cu ocazia unor săpături ce se făcea pe locul său de pe dealul Cosmicului, două topoare de bronz și mai multe bucăți de verigi de brățară, tot de bronz, pe care le-a vândut museului, din Cernăuți. Directorul museului încredințat că în acel loc s'ar putea găsi și alte obiecte, s’a dus acolo și a găsit în adevăr trei verigi întregi, mai multe părți de verigi, oase de mamut, etc. Hobstele la flacără și le freca ca să se încălzească și mă cuprinse luându-mă pe genunchi și-mi vorbi încetișor și-mi spuse atât de mult despre dragoste până când ameții cu totul. Nu mai știu bine ce mi-a mai spus, căci eram amețită, și am știut numai atât că îmi este mai drag ca toate celelalte, chiar și decât adevăratul soare, căci el este soarele meu—așa trebue să simtă florile la atingerea primei raze de soare, astfel după cum am simțit eu la vatra lui și în brațele sale cea dintâiü rază de soare din viața mea—atât de cald—ah ' atât de caldă—atât de caldă niciodată n’a simțit Evanghelii, nici când soarele strălucea—căci nu era numai soarele lui Evanghelii — Și soarele nu putea vorbi și să mă aibă dragă numai pe mine, căci el are pe toată lumea dragă. Dar Soare mă are numai pe mine dragă din lumea întreagă. —El n’are altă floare, și eu n’am alt soare—ne avem dragi—când a doua zi ne-am dus la lucru, luna era încă pe cer și era atât de rece și de singură, și noi rîdeam și ziceam : «Privește-ne lună, noi suntem două, și tu sărmană lună, ești numai singură!» XII Cele la alte fete mă plsmuesc pentru frumosul Soare. — Ele l’ar fi iubit, și acum se uită chiorîș la mine și zic că nara meritat eu astfel de noroc, ca Soare să se uite la mine. Și dacă ele ar ști că pot să zac pe vatra lui și să am căldură, când m’au lăsat de atâtea ori în frig, și dacă înghețam atunci undeau și ziceau : «Joacă Evanghelii, că te vei încălzi—locul de la vatră nu este pentru tine — locul de la vatră îl primesc copiii casei, nu străinii! — Și dacă nu țes destul de repede, atunci mă bat. Dar de când Soare le-a amenințat, nu mă mai bat — acum mă apără cineva, pentru întâia oară—pe mine niciodată nu m-a apărat nimenea. — Din potrivă, dacă unul îmi făcea réa, atunci celelalte fete rideau și se bucurau — acum nimeni nu-mî mai face nimic, căci acum sunt a lui Soare și Soare este al meu ! Astăzi era o zăpadă mare și groasă, când am trebuit să ne despărțim, era atâta zăpadă incât abia am putut eși din colibă atunci rîserăm și ziserăm că zăpada a trimis-o Dumnezeu pentru ca tot-d’auna să stăm împreună și să nu ne poată găsi. Căci până aci nu pot pătrunde oameni, căci intră în zăpadă până la brâu. Iepurașul meu stă totd‘auna cu noi, stă bucuros la vatra caldă și-și spală bolișorul. Soare are tot d'auna ceva pentru iepuraș, câteodată câte o foaie de salată, sau altceva, ce mănâncă bucuros și atunci se bucură împreună cu mine, iepurașul. Adesea ori îl las cu totul lui Soare, pentru ca să nu-î facă nimic și să nu se jeluiască că am un animal mic, când n’am nici un așternut decât pămîntul tare. Soare a cumpărat un covor din blană de capră pentru noi, pe el ne culcăm, căci ține cald și apoi rîdem când afara urlă șișueră vântul, nu este cald—nimenea n’are așa căldură ca noi—căci trebue să ținem focul pentru mâine. Ce frumos arată Soare, când suflă în foc și perul îî cade peste ochi și lucește în reflexul luminei, ca și când ar fi aur curat. Apoi eu îi netezesc perul și apoi el rîde și-mî arată gropițele. El este voinic și poate să mânuiască bine ciocanul, și apoi face obiecte atât de fine, atât de frumoase ca și când ar fi fost lucrate de o mână de femee ! (Va urma) Manevrele Regala (Prin poștă de la redactorul nostru militar special) Craiova. 28 Septembrie. Manevra din zîua de 28 Septembrie In urma luptei din ziua de 27, s’a presupus că corpul de Sud nu numai că a respins pe cel de Nord, dar n’a întâmpinat o rezistență prea mare pe Jiu, așa că a putut ocupa podurile de la Jitianu și cele construite la Malu Mare. Linia de anteposturi a corpului de Sud a luat posițiune puțin înapoi de Preajba, așa că a asigurat grosului coloanelor dinapoi zona de siguranță și de manevră necesară spre a debușa pe malul stâng al Jiului. Corpul de Nord respins peste Jiu s’a retras pe faimoasa pozițiune dintre Cârcea—Coșovenî, ocupând cu 3 batalioane, 1 baterie și 16 escadroane, satul Preajba ca pozițiune înaintată. Restul forțelor, 11 batalioane și 7 baterii, din cari una de obuziere, s'a desfășurat pe creasta militară a dealului de la sudul șirului Cârcea—Coșovenî. Am întrebuințat Intr’adins expresiunea desfășurat, căci trupele diviziei a 11-a adăstau în mod sugestionat, să fie atacate numai decât pe acest front, așa că nu și-au păstrat, ca rezervă, decât 2 batalioane din regimentul 3 de infanterie, cari au luat poziție spre Coșovenî, în scopul unei întoarceri ofensive, ce se proiectase să se facă cu această aripă, iar restul forțelor s’au aliniat pe poziție. Preajba, după cum am spus, era ocupată de 3 batalioane din trei regimente deosebite, fără nici un comandant superior; ba cel mai mult, batalionul din regimentul 3, însărcinat cu servicui de avant-posturi înainte de Preajba, n’a primit acest ordin decât pe la orele 9 la Cârcea și n a putut ajunge la Preajba decât pe întuneric, pe la orele 11 din noapte. In acest timp clel’alte 2 batalioane, ce sosiseră in Preajba de la orele Ș, s’au culcat în liniște, căci nu li se dăduse lor ordin să facă serviciul de siguranță. Nu analisez acest procedeu, căci simpla lui expunere îmi pare suficientă. In zori de zi, pe la orele 4, batalionul din regimentul 3, nefiind încă bine orientat, înaintează spre Malu Mare, străbate linia sentinelelor și a posturilor mici ale adversarului și nu-șî ,cl socoteală de eroarea sa decât atunci când se isbește de gard de chiarî. Are loc, pe la orele 7 și ceva, o încăerare între cele 2 batalioane din avantposturi, care e susținută din partea corpului de Sud de un al 2-lea batalion de la gros, iar din partea corpului de Nord, de bateria detașată la Preajba. Această hârțuială a fost de scurtă durată. Pentru atacul pozițiunii Cârcea— Coșoveni, corpul de Sud formează 3 grupuri de forțe : un grup la aripa dreaptă ,constituit din brigada de călărași, batalionul 1 de vinători și regimentul 3 de infanterie. Grupul central cuprinde regimentul 1 de infanterie și 3 baterii montate ; gruspul de la stânga era format din brigada 1 infanterie cu 5 baterii. Grupul de la dreapta avea o misiune mai mult dfensivă și era însărcinat să acopere podurile de la Malul Mare și să contribue cu un batalion la atacul ce grupul central avea să îndrepte contra satului Preajba. Grupul de la stânga trebuia să execute un atac înfășurător pe la Conacul Geblescului și via Episcopului contra aripei drepte a corpului de Nord. Pe la orele 9 a. m., divizia de cavalerie coboară pantele dealului pe la Sud de Coșovenii-de-Jos, îndreptându-se spre Malu-Mare. In această formațiune masată e surprinsă de focul bateriei brigăzei de călărași care o bombardează timp de aproape 25 minute. Pe la orele 9 și 40 are loc ciocnirea între cele două mase de cavalerie pe câmpia de la Sud-Estul satului Malu-Mare. Brigada de călărași bate în retragere pentru a veni înapoi sub protecția forțelor sale de infanterie ce ocupau capul de pod de la Malu-Mare. Cele două cavalerii rămân față în față și continue a se observa. Cam tot în acelaș timp se aude cu putere tunul spre Preajba, care era atacată de regimentul 1 de infanterie, 1 batalion din 31 și 3 baterii. Satul Preajba putea resista forțelor ce îl atacau, mai ales că era acoperit spre Est de valea Isvorului, iar spre Vest era flancat de bateriile după poziția principală de la Cârcea. Din lipsa unui comandament superior, cele 3 batalioane însărcinate cu apărarea lui fac eforturi difuse și sfîrșesc prin a-și compromite și retragerea, care se execută sub focurile de flanc, executate la distanță scurtă de batalionul 31 ce ocolise satul pe la Sud-Vest. După ocuparea Preajbei, reg. 1 de infanterie trece dincolo de valea Cârcea, făcând față spre satul Cârcea; cele 3 baterii vin de la o poziție la Sudul satului Preajba și începe atunci o luptă decisivă la distantă între aceste forțe ale corpului de Sud contra poziției de la Cârcea. Pe la orele 12 și luni, atacul de flanc al brigăzei Jin începe să se desituze pe la Sud de Conacul Gebleseului. Situația era critică pentru corpul de Nord, care nu se adăptase la acest atac. Se formează îndată un unghiu defensiv spre dreapta unde se asvârlă puțin cam amestecate trupele ce se retrăgeau din Preajba, cele 2 batalioane din regimentul 3, ce sunt aduse în grabă de la extrema stângă împreună cu batalionul 5 de vânători. Această mișcare de întânire a aripei drepte de către corpul de Nord nu s’ar fi putut face sau s’ar fi executat cu greu, dacă forțele dinspre Preajba ar fost destul de tari să abordeze în mod hotărît pozițiile de la Cârcea, fixând astfel mișcările dreptei și rezervelor corpului de Nord. Se hotârîse însă ca corpul de Nord să fie învingător azi, așa că pe la ora 1 și ceva atacul de flanc al brigazei I e oprit și forțat să bată în retragere. Se produce atunci o ofensivă generală a întregei linii de luptă a corpului de Nord, care coboară după înălțimile Cârcea-Coșoveni, împingând partidul de Sud spre podurile sale de pe Jiu. Pe la orele 2, rând linia ofensivă a corpului de Nord ajunge în dreptul satului Preajba, M. S. Regele prefonă încetarea manevrelor. In perioada de timp de la orele 10 până la 2 a. a., a avut loc încă o întâlnire între divizia de roșori și brigada de călărași. A. S. Regală prințul Ferdinand lasă o brigadă de roșiori și o baterie în fața brigăzei de călărași, iar cu ceal altă brigadă și 2 baterii trece Jiul prin vad pe la satul Vârâțu, se îndreaptă spre pădurea Opritura și vine de surprinde de pe la spate podurile de la Malul Mare , trece peste ele pe malul stâng, distrugându-le în urma sa și se prepară de aci să șarjeze în spate linia inamică ce bătea în retragere spre Podari și Malul Mare. Această operațiune a stîrnit mari discuțiuni între ofițeri în ceea ce privește reușita și rezultatele, ce s’ar fi obținut prin ea. Mărturisesc că eu am gustat mult această activitate și îndrăzneală. Cavaleria nu e făcută ca să prindă rădăcină pe câmpul de bătaie, supraveghind de la distanță flancurile liniilor de luptă; ea trebue să ajute și să provoace crize tactice ce vor aduce soluția posibilă a bătăliei prin toate mijloacele. Chiar dacă această incursie în spatele inamicului nu i-ar fi adus pierderi materiale însemnate, din punctul de vedere moral, ar fi produs însă o mare tulburare în spiritul adversarului. In afară de rezultatele materiale ale unei mișcări pe câmpul de bătaie, cari sunt greu de apreciat, activitatea și îndrăzneala preconizată și practicată de A. S. Regală cu ocazia acestor manevre a fost o școală excelentă pentru ofițerii de cavalerie a căror deviză trebue să fie : activitate, energie și îndrăzneală. Dl. ~~G CUGETARE Pil Zi""" Educațiunea cere cele mai mari îngrijiri, pentru că ea influențează asupra întregii vieți. 196 Din Austria (Corespondență paria ziarului «Universul» Viena, 27 Septembrie Situația politică Aproape în toate dietele provinciale din Austria s’au ridicat protestări energice în contra politicei de expansiune maghiară și s’a cerut de către oratorii diferitelor partide separațiunea economică de Ungaria. Intr’o ședință a dietei din Stiria deputatul Eszl a cerut separarea de Ungaria în cazul când nu se va putea încheia un pact economic în condițiuni mai favorabile. Austria, rise oratorul, a adus mereu jertfe în favoarea Ungariei, ea întotdeauna a cedat și nelealitatea Maghiarilor a făcut să crească pagubele Austriacilor. Ca deputat și om cinstit trebue să declar că dacă șovinismul Maghiarilor a ajuns la gradul suprem, aceasta în mare parte este o urmare a atitudinei prea conciliante a Coroanei. (Președintele invită pe orator ca să nu aducă în discuțiune Coroana) Ordinul de zi de la Chlopy, a fost un avertisment dat ma IN lESCA Idilă românească de Carmen Sylva (Urmare.—Vezi No. 263, 264, 266, 267 și 268) Astăzi vântul sufla atât de rece și împrăștia fulgi de zăpadă. Atunci el zise : «Evanghelii ! La vatra mea este încă cald, mai este încă văpaia de la muncă, cărbunii sunt puși. Vino ! Și deodată fui cuprins de puțină temere—era ca și când eu ași fi trebuit să trec în chip deosebit peste un prag.—Și apoi plecai cu el și îmi cuprinse cu o mână mijlocul și mă conduse. Și eram mândră și mă gândeam: «Sărmana Evanghelii are acum pe cel mai frumos flăcău și pe cel mai frumos inel din întreg satul!» Și pe pragul lui, se afla o lumină trandafirie, care venea de la coș, și arăta așa ca și când ar fi fost acolo o rază de soare, pe care soarele a uitat-o, când s’a dus să se culce. Și întâii noi ne-am așezat pe prag pentru ca să-l pot netezi cu mâna și el zise : «Evanghelii ! Acesta este pragul teu, aceasta este casa ta, aici să stai tu în brațele mele și să fii fericită, și să nu avem altceva decât dragoste din belșug» Și eu nu puteam să vorbesc, atât de mult îmi batea inima, și apoi ne-am sculat și am intrat înlăuntru, la focul bun din vatră, care era atât de cald. . El îmi ținu mâinile și picioaAceastă fabrică produce plăci până la 100 metri pătrați pe zi, afară de celelalte lucrări în ciment și piatră artificială, ca ornamente, scări, băi, etc. In fabrică lucrează 50 de persoane. Fabrica de ipsos a d-lui Pietro Axerro, din gara Poiana In aceeași serie găsim o bogată expunere a produselor din fabrica de ipsos a d-lui Pietro Axerro, de la gara Poiana, într’un borcan vedem ipsos alabastru măcinat, din care se fac marmoră artificială și busturi. Acest ipsos e de un alb strălucitor. Alături e un alt borcan cu ipsos obicinuit, tot in praf. Sunt apoi diferite ornamente făcute în ipsos. Pe aceiași masă găsim probe de piatră din cari se fabrică ipsosul albastru și ipsosul obicinuit. * D’asupra, într'o puternică ramă de lemn, sunt expuse patru plăci de marmoră artificială, foarte bine reușite. Cele de culoare neagră, cu deosebire, au un lustru strălucitor. Fabricele Române Unite Într’un mare chioșc sunt expuse produsele fabricilor române unite. Vedem aoi capete de sifoane, acid carbonic, ape minerale artificiale, o apă numită «apă igienică de deul» a dlui dr. Istrati, armătură pentru sifoane, o specialitate de limonada numită «de lux», etc. Din diferite certificate și adnotări, se vede că fabrica produce până la 600 kilogr. de acid carbonic în timp de 24 ore. Acest acid carbonic se exportează în tot Orientul. La Smirna s-a trimis, anul trecut, 10.000 kilgr.and carbonic. Înainte de a se înființa această fabrică, toată armătura pentru sifoane era importată din străinătate. Acest import a încetat acuma cu totul. Fabricele Române Unite sunt situate în calea 13 Septembrie No. 161. Vara lucrează acolo de la 150 până la 290 persoane, iar iarna de la 100 până la 150 de oameni. Fabrica este făcută pe acțiuni. (Va urtra) I*. Maori Amândouă surorile au urmat școala profesională din Caracal. Revenind în Capitală și-au continuat studiile, iar mai târziu se înscriseră la Conservator, urmând școala de declamație a d-nei Aristița Romanescu. Atât Eliza, cât și Angelina au terminat Conservatorul acum un an, luând premiul 1. Primăvara aceasta a debutat la Teatrul Național din Capitală în piesa «La robe rouge» (Magistrații). A jucat rolul principal din piesă, al femeii Etchepar, și a avut un frumos succes. Direcția teatrului o angajase ca stagiară cu 100 lei pe lună. Acuma era să debuteze la piesa d-lui Ion Bacalbașa «De la oaste», in rolul Floareî. Sora ei, Angelina, a plecat de acum un an la Paris, unde urmează Conservatorul de declamație. Expoziția pentru înaintarea și răspândirea științelor ZIUA VIII Secțiunea marilor industrii Fabrica «se ciment și piatră artificială a «1-Italia»>incri. Mattioli Intrând în expoziție, vedem în mijlocul curței o fântână din care curge neîncetat apă. Ea e făcută din ciment și marmoră artificială, în fabrica d-l ui inginer G. Mattioli. Tot aci vedem o coloană, înaltă de 4 metri, făcută din piatră artificială, de culoare neagră, iar partea superioară abă. E o coloană pentru o capelă de la cimitir. Aproape de intrare găsim un superb leu, de culoare roșie, executat așa de bine că ți se pare a fi eșit de sub dalta unul mare sculptor. Acest leu este turnat în ciment și piatră roșie. In pavilionul cel mare al expoziției e un mare cadru, unde sunt vederi ale diferitelor lucrări executate de această fabrică. Sus este biserica Notre-Dame de Sion. Se vede expusă schița plafonului. Imensa boltă este toată turnată în ciment armat. Pardoseala este tot de ciment. Afară vedem frumoasa fațadă a bisericei, făcută din piatră artificială de culoare neagră. Alături sunt vederile mai multor monumente-capele de la cimitirul din Galaț. Ele sunt făcute în piatră și marmoră artificială, de culoare, unele negru cu alb, iar altele roșie cu cenușiu și verde. Mai jos se înfățișează o mare scară de la o clădire din Brăila. Această scară, împreună cu balustradei, este făcută din ciment armat. Mai sunt apoi fațade de clădiri și ornamente, toate făcute din piatră artificială. Jos găsim o bac, culoarea roșie, din ciment turnat, un mare vas de piatră artificială, culoare albă, și alături o balustradă din piatră roșie , bucăți de borduri de trotuare, peste cari stă un frumos cățel lucrat din piatră albă artificială , plăci pentru pardoseli, mozaicuri din ciment cu piatră , plăci foarte tari pentru trotuare și pavarea curților. Fabrica este înființată de 5 ani, în orașul Galați. Acum în urmă s-a mutat în Capitală și e situată în str. Teilor No. 67. Greviști francezi trecând fruntaria Tbergiană Se anunță din Coutras (departamentul Nord, Francia), că o bandă ca de 1500 de greviști francezi, a trecut fruntaria belgiană în scop de a face să înceteze lucrările de construcțiune ale nouei monastiri a Asumpționiștilor. Comandantul brigadei de jandarmerie, fiind înștiințat imediat, a luat trei oameni ai sei și, cu toți călări, s’au dus înaintea greviștilor. Jandarmii au fost primiți de greviști cu fluerături și cu aruncături de pietre. Ei au scos săbiile și au șarjat mulțimea. S’a produs aatunci o desordine de nedescris în rîndurile greviștilor, cari au fugit în toate părțile. Numărul răniților e considerabil. Toți răniții au fost transportați de colegii lor pe teritoriul francez. Cu tot numărul greviștilor și cu toată atitudinea lor amenințătoare, jandarmii au isbutit să aresteze pe capul bandei, un anume Doise, lucrător la o fabrică din Armentieres. Acesta va trebui să răspundă înaintea justiției belgiane. Asasinarea la Paris a artistei române Eliza Popescu Corespondentul nostru de la Paris ne-a telegrafist alaltă eri că d-ra Eliza Popescu, artistă a Teatrului Național din Capitală, a fost găsită moartă în camera sa de la otelul «Regina», din Paris. Corespondentul ne-a mai spus că nenorocita d-ră a fost ucisă cu focuri de revolver. «Universul» a fost unicul ziar care a dat ieri dimineață această senzațională știre. Cine este Eliza Popescu Eliza Popescu e fiica d-nei Maria Popescu, care locuește acum in Pasagiul român, scara I. Tatăl ei, Lazăr Popescu, a fost telegrafist aproape 25 de ani, și a încetat din viață, sunt 8 ani de atunci. Eliza, care abia împlinise 19 ani, mai are o soră Angelina, cu un an mai mică decât dînsa. D-ra Angelina Popescu, sora asasinatei Eliza s-a dus la Paris acum 2 luni, ca să vadă pe sora ei și orașul luminei. O scrisoare a Elizei Eliza Popescu trebuia să sosească în Capitală alaltă-erl, Duminecă. Iată cuprinsul ultimei scrisori pe care a trimis-o mamei sale : Mamă, Am primit scrisoarea d-tale la timp, împreună cu actul necesar. Azi dimineață ne-am dus la biserică, eu și Angelina, îngrijește ca totul să fie curat, căci Duminecă poate să sosesc. Dacă nu sunt Duminecă, atunci Luni, Marți sau Mercuri negreșit. Noi suntem bine. Sărutăm mâna. Eliza. Eliza Popescu ca artiștii Deși începătoare în cariera artistică, Eliza Popescu dedea rolurilor ce i se încredințau să joace, o interpretare din cele mai juste și s’a văzut, chiar de la debut, că știa să pătrundă în marele secret al artei, să se identifice cu persoana pe care o reprezenta. Aceasta a făcut pe cei din teatru să vadă în d-șoara Elisa Popescu un adevărat talent și să-i prezică un frumos viitor. Eliza mai era apoi frumoasă în toată puterea cuvîntului. Avea un per bogat auriu, ochi albaștri, față gingașă, corp bine făcut. Iomania d-rei Popescu M’am dus erî în Pasagiul român, la d-na Maria Popescu, mama d-rei Eliza Popescu. Am găsit-o în genuchi plângând înaintea icoanei Maicei Domnului. De asupra icoanei aprinsese candela. Sărmana mamă plângea cu hohote privind fix pe sfânta Fecioară, care ținea în brațe pe Isus Hristos. Cerea îndurare, cerea să nu se adeverească ucigătoarea știre care ajunsese până la urechile ei. Nenorocita, părea nebună de durere. D-na Maria Popescu, mama asasinatei Au trecut câteva minute până SATANELLA MÂNA MOARTEI Mare roman istoric-social de CAROLINA INVERN1ZIO PARTEA A CINCEA Pedeapsa începe : «Sunt alții cari par a nu se preocupa de această voce internă. Insă dacă aceștia pot să înșele pe alții, nu se pot înșela pe ei înșiși. «Sub aparența de liniște, se ascunde un spirit torturat, o inimă descuragiată. Astfel de oameni se consumă cu încetul în chinuri tainice». «Dacă i-aș fi spus toate astea un lop de sfaturi de ură, n’ar fi devenit o fespee ciungă și neîndurată. «Ah ! simt foarte bine că vina e a mea. Nevinovații ar fi fost cruțați. Enric de Calmon își rezimă capul de colțul mesei , apoi, după câteva minute, se apucă din nou de scris: «Sermană Maria, dulce copilă, care trăiai curată ca o porumbiță lângă mama ta, tu aî fi iubit pe Satanela dacă ar fi cunoscut adevărata istorie a Satanelei și ar fi respins bogățiile adunate prin crimă. «Ar fi primit cu bucurie pe fiica sărmanei asasinate și ai făcut din ea regina casei noastre. «Atunci ea, înțelegând delicatul vostru gând, v’ar fi ertat, și contele Alfred ar fi fost crud disprețuit de nevasta și fiica sa. «Sermană Mario, când te-am condus sub acoperișul casei mele, tu plîngeam ca o victimă sacrificată ; însă când ți-am spus numai o vorbă, ți-am schimbat lacrimile în zîmbete. Ți-am spus că nu te iubesc. Puteam eu să sper amor de la sine? Dar acum trebue să-ți mărturisesc Mario, și asta e mărturisirea unui om care are un picior în mormînt, că blîndețea și resemnarea ta nu mi au atins numai subletul, ci și inima. Acum simt că te iubesc cu un amor așa de mare, cum nimeni n’ar fi putut să-și închipuiască, așa de puternic încât mie însumî mi se pare neînțeles. «Ași muri de durere, de rușine, dacă Satanela ar fi observat această dragoste a mea. «Iasă tu, Evelino, tovarășă a vieței mele, care mi-ai zis de mai multe ori: «Ah! de ce nu ți-a fost dat să găsești o alta care să te iubească altfel de cum te iubesc eu ? «Tu poți să asculți această mărturisire fără să roșești, fără ca ști să fiu necredincios scumpei și sfintei sale memorii». «Și de altfil poți să vezi dacă nu toate amorurile mele sunt false. «Eu te am adorat pe tine Evelino, așa precum se adoră îngerii, și mi-am fost răpită, am fost ucisă de omul care te înșela și care poseda inima ta întreagă. «Iubeam pe Maria în secret, din tot sufletul, fericit că o puteam proteja, că o puteam păzi, emoționat de nevinovăția ei, și ea a înebunit din cauza omului pe care- 1 iubește și mi-a fost luată ca și cum aș fi ea vinovatul. E oare un destin ca eu, care am suferit atât de mult in lume, pe când nu ceream altceva decât să iubesc și să fiu iubit, ca eu care n’am făcut rea nimănui, să trebuiască să închid ochii fără o față duioasă care să se aplece asupra mea, fără un cuvînt prietenesc, fără o mângâiere, fără un zimbet de tumee iubită ? «O 1 sunt cu adevărat nebun, aiurez, trebue să fiu cuprins de friguri, căci deja de mai multe zila îmi vin aceste halucinații ciudate, aceste momente de descurajare , și în loc să alerg la Satanela care are poate trebuință de mine, care-mi cere ajutor, îmi petrec nopțile în delir, scriind toate fantasiile cari-mi trec prin minte...» Condeiul căzu din mâna lui Enric de Carmon și dinsul se lăsă istovit pe scaun. Insă nu închise ochii ci și înțiuli asupra caietului la care scrisese. Curînd se ridică pentru ca să se culce, însă trebui să se țină de mobile ca să ajungă la pat. Se trânti în sfirșit pe pat, așa , îmbrăcat cum era, și curînd adormi adânc. Fu deșteptat de o sărutare ferbiote ce i -.| dâtș pe frunte. Enric de Carmon deschise ochii și văzu pe Satanela aplecată asupră-i. Soarele intra în cameră și o rază a lui ajungea pe perul tinerei femei, formând ca o aureolă pe fruntea ei. Enric de Calmon voi să se ridice însă Satanela îl împiedică și -l sărută din nou pe frunte, murmurând : — Aș fi voit să-ți țin supărarea, însă nu mi-e cu putință.Ah! tu nu știi că Dumnezeu ne ajută. — De cine vorbești ? întrebă Enric desfacându-se din brațele ei și ridicându se la pat. — De Nice, ea a fost ucisă de bărbătui ei. Enric de Carmen sări în sus. — Ucisă? Unde? Când? — In noaptea asta, în palatul contelui, Enric se înfiora. — In palatul contelui? Cum jțșș? Sp!4R8-mî tot. Un zimbet răutăcios se arătă pe buzele Satanele!. — O să n’ai grije, n’o să-ți ascund nimic. Și cu o liniște teribilă povesti toate amănuntele scenei petrecută în pavilion. Și cu cât se apropia de desnodămînt, cu atâta zîmbetul buzelor eî se accentua, cu atât privirea eî devenea mai înfocată, mai neîndurată. Insă, când Satanela spuse că Nice ceruse un preot și că dînsa nu-i ascultase această rugăciune, fața lui Enric luă o expresie de groază. — E prea mult, murmură «dînsul, prea mult ; această ultimă mângâiere nu se refuză nici acelora cari mor pe eșafod. — Zici că e prea mult? strigă Satanela cu exaltare, oare mamei mele i s’a permis în ultimul moment ușurarea spovedaniei, care aduce liniștea, lumina, iertarea? — Mama ta era o sfintă. — Cu atât mai mult trebue ca acea creatură rea-faceLoare să nu se afle lângă victima ei în viața viitoare. Ah ! tu am uitat cu ce răceală turna dînsa veninul care trebuia să stingă viața mamei mele, cum privea nepăsătoare la peirea sermanei martire, cum a încercat de mai multe ori să mă omoare și pe mine ! «Și eu să fi avut milă de dînsa ? Asta ar fi fost mai mult decât slăbiciune, ar fi fost mișelie. Nu, nu ! Femeea aceea a murit cum a trăit, cum merita să moară. După că rosti cuvintele astea, Satanela se liniști puțin, și’șî urmă povestirea. — Așadar, zise dînsul în sfîrșit, Simon a acuzat pe contele Altieri că e amantul Niveî? (Va urma) sau