Universul, noiembrie 1903 (Anul 21, nr. 300-329)

1903-11-01 / nr. 300

ANUL XXI Nr. 300­—SÂMBĂTA 1 MOrit 1303 Abonamentele și anunțurile re­primate la: Administrația: Strada Brazoianu 11. Bucurași, Tom­­aso Titloni și Scipîone fîoncherî, nouă miniștri de externe și de justiție ai Italiei.— (Vezi explicația) Calendar pe anul 1903 Ortodox Vineri, 31 Octombrie. — Apost. Stahie Catolic Vineri, 13 Noembrie.— Didace Șp­apele resare 7.11; apune 4.50 orî­ câte legi bune s’ar face, or cât de superior ar­e personalul nostru judecătoresc, nici un pro­gres real și sănătos nu se va putea realiza în această direcție, pînă nu se va ajunge a se acce­lera cât de mult posibil mersul justiției. Suntem de acord cu con­fratele , o reformă, în sensul restrîngerii și unei reglemen­tări minuțioase a mijloacelor legale de străgănire, se im­pune și sperăm că cercurile conducătoare vor examina în de­aproape chestiunea și-i vor da soluția cuvenită. CELE” DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA 5 Efiul foaia în România.—­IÖ Bibέm Birghcitate REDACȚIA: Strada Brazoianu. 11. Bucu­ritty Telefon.—Airena telegrafică «Universul», București București, 21 Octombrie. Străgăcirile legală De multe ori am avut oca­­ziune să vorbim de această chestiune, făcându-ne ecoul plângerilor din public în pri­vința ușurinței cu cari se pot tărăgăni la noi procesele. De­sigur că legiuitorii an­teriori a­u­­ avut motive serioase, trase din starea lucrurilor de pe timpul lor, ca să nu alcă­tuiască o procedură prea se­veră. S’a schimbat însă starea lucrurilor și procedura a ră­mas pe loc. Relele ce isvoresc din a­­ceasta se fac tot mai simțite și cererile de îndreptare se înmulțesc. Așa, zilele astea am văzut pe primul ziar guvernamen­tal relevând această chestiune și reclamând o reformă a procedurei în sensul restrân­gerei mijloacelor legale de străgănire. După ce arată starea lu­crurilor, confratele guverna­mental spune următoarele: Cauza de căpetenie care a per­mis practicei actuale de a se in­troduce și de a se desvolta, este mai cu deosebire existența în co­dul de procedură a tot felul de mijloace de străgănire. Ceea­ ce ar trebui clar făcut mai înainte de toate, în scop d’a ajunge la o mai repede judecare a proce­selor, ar­e o severă și serioasă revizuire a Codului de proce­dură civilă, pentru ca, pe de o parte, să se elimine dintr’însul tot ceea ce este la îndemâna îm­pricinaților pentru a se străgăni unii pe alții, și în al douilea rând pentru ca să se reglemen­teze mai cu precisiune modul introducerea cauzelor și adminis­trarea probelor. Este inadmisibil în adevăr, de a obliga pe acel care are cel mai mai mare interes de a vedea drep­tul său hot­ărît cât mai repede, să depindă de bunul plac al unor adversurî puțin scrupuloși în ale­­gerea mijloacelor dictorii. De­ aceea, întrebuințarea acestora ar trebui reglementată cu cea mai mare minuțiositate, mărginind cât mai mult posibil­­ latitudinea părților, cum ar trebui aseme­nea reglementate cu de amânuntul o mulțime de disposițiuni pe care legea actuală se mulțumește să le enunțe, de unde rezultă varii interpretări și practice, și ca con­­cluzie, numeroase amânări ce s-ar putea e­vita. O reformă în sensul celor pro­puse mai sus, ar trebui făcută cu o oră mai înainte, căci este în joc în această chestiune nu numai bunul renume al justiției, —care trebue să fie din ce în ce mai respectată, din ce în ce mai la adăpost de ori-ce critică și despre care nu trebue să se poată zice că nu depune tot ze­lul necesar în îndeplinirea sar­­cinei sale,­dar încă și necesi­tatea ce se resimte astă­zi, când transa­cți­uni­le s’au înmulțit atct de mult, și când din rezolvarea lor grabnică depinde adesea succe­sul unor interese de prima or­dine, ca litigiile aduse înaintea tribunalelor să nu tărăgonească mult timp. De aceea se impune atențiu­nea tuturor nevoia stârpirei din podul nostru de procedură a bu­­rueeei străgănirilor legate. Căci Din Macedonia (Corespondență part. a ziarului ^.Universul“) Monash­i* (Bi­olar, 24 Octombrie. Aniversarea naștere* Sulta­nului Erî s’a serbat cu deosebită pompă aniversarea naștere! Sul­tanului Abdul Hamid 11. Ea de obicei, au defilat în fața polatu­lui administrativ și elevii tuturor școalelor musulmane și nemu­sulmme. Il­lmi-Pașa, inspectorul gene­ral, ș­i Valiul, înconjurați de înalții demnitari civili și militari așezați la po­n­ta de intrare a pa­latului, a primit felicitările tutu­ror școalelor. Când a venit liceul Românilor, am observat oare­care mișcare în rînd­urile între­­gei asistențe. Liceul român se bucură de o bună reputație pen­tru modul lui de a se prezintă în toate ocaziunile solemne. Uni­forma frumoasă și curată a ele­vilor, ținuta lor dreaptă și mer­sul lor în regulă, a dat naște­re la diferite comentarii din par­tea asistenței. Ajunși în fața demnitarilor printre cari erau și ofițeri streini, un elev a pronunțat discursul de ocazie. După aceea,corul liceului a cântat marșul Sultanului în patru voci. In uralele de Trăiască Sulta­nul­ și în sunetele muzi­­ci mi­litare, elevii români s’au­ retras în aceeași bună regulă, lâsând asu­pra asistenților o impresie din cele mai plăcute. Această m­anifestațiune a ro­mânilor a dat prilejul lui Iliimi- Pașa ca la recepțiunea corpului consular sa și exprime înalta sa mulțumire și laude la adresa li­ceului român, cu observația că elevii români s'a­t pr­ezintat mai bine și de­cât elevii școalei mili­tare. Toți consulii au­ fost de a­­cord in a recunoaște aceste me­rite școalei române afară de con­sulul grec, care asculta, cu ca­pul plecat, justele observațiuni ale inspectorului general. D. I. Niculescu, maestrul de m­usică de la liceul român și or­ganizatorul tuturor m­anifestațiu­­nilor școlare, a primit călduroase felicitări cu această ocazie și din partea autorităților școlare ro­mâne. Liceul bulgăresc fiind încă închis, n’a luat parte la serbarea aniversării nașterei Sultanului. Seara a avut loc o iluminație în tot orașul, fără nici un incident. .Insulariitii români seri au­ sosit în orașul nostru, venind din Coritza și împrejuri­mi, 27 români fărșăreți pentru a îm­brăca­­ uniforma de jandarm. Ilii­mi-Pașa a cerut să vază pe acești români, toți tineri și voinic­i, a căror ținută a făcut o bună im­presie. Azi se va telegrafia au­torităților din Coritza ca să in­tervină pe lingă directorul șco­i­­loi române Papa Ila,raia­mine Ba­­lamace, pentru înscrierea și a altor fărșărețe. Ofițerii belgieni destinați pen­tru organizarea­ jandarmilor, au­ fost rechemați telegrafic la Con­stan­tinopol. In aceeași zi a ple­cat și consulul austro-ungar, che­mat telegrafic la ambasada res­pectivă din capitala Tu­ciei. Acestei chemări a consulului aus­triac se dă o importanță deose­bită în legătură cu reformele de aplicat în Macedonia. Un aet de mulțumire D. Lazăr Duma, inspectorul general al școalelor și bisericilor române din Turcia, a luat ini­țiativa pentru redactarea și îna­intarea la Vldiz-Kiosc a unui act de mulțumire din partea ro­mânilor, pentru recunoașterea naționalitâței române prin numi­rea unui membru român în co­­misiunea mixtă de re­forme. A­­cest­ act va fi iscălit de peste o mie de români din diferitele lo­calități din Macedonia. Prin numirea acestui membru român, națiunea română nu e de­­cât implicit recunoscută. Pentru a avea însă un caracter oficial față de lumea politică, se c­ere ca această­ recunoaștere să se facă în virtutea unei iradele, ceea ce se speră a se obține, date fi­ind împrejurările, foarte favora­bile pentru ca și naționalitatea română să obțină drepturi ana­loge cu ale bulgarilor. O dată emisă tcadeaua prin care se va recunoaște naționali­tatea română, demersurile unite ale Românilor pentru revendi­carea de drepturi bisericești ega­le cu ale celor alte naționalități ‘conlocuitoare vor întâmpina mai puține greutăți, prin faptul că o naționa­ltate care dispune de așe­zăminte de cultură și de cult cu caracter național recunoscut de Stat, urmează ca și autoritatea acestor așezăminte să capete pri­vilegiile recunoscute celor­ la alte naționalități conlocuitoare. O chestiune care preocupă pe d.­inspector e numire­a de preoți cât de mulți și în­tât de multe localități, precum și cântăreți. Pentru a ajunge în­ă la rezul­tatele pe cari le dorește, o con­­dițiune sinc-qun non este să­ i se pună la dispoziție fondurile ne­cesare. Se speră că guvernul nu se va da îndărăt față de aceste­ cerințe, fără de care mișcarea ro­mânească nu va putea să facă un pas înainte. Eforiile române In legătură cu aceste proiecte de organizare e și alegerea efo­riilor de către popor, cu însărci­narea ca ele să exercite oare­care drepturi asupra administrației școlare. Instituirea de efort a fost deja aprobată de către guvernul român ca o măsură foarte salu­tară pentru ca mișcarea cultu­­r­lă română să capete un carac­ter mai popular și pentru ca să se formeze partide românești cu propria lor organizație, cari să agite chestiunea națională. Deja se studiază un proiect prin care să se fixeze at­ribuțiunile e­­rorilor asupra școalelor, temâind ca mai târziu­ sa se elaboreze un regulament care va căpăta forma definitivă, când se va ajunge la înființarea unui episcopat româ­nesc. Mișcarea națională a români­lor, susținută prin mijloace ma­teriale mai largi, promite ca îm­prejurările de fața să poată re­aliza mult din desideratele bu­nilor români. Parvi,­ne, sau de femeile bătrâne cu părul alb. Cu timpul mărgăritarele­­ și perd din frumusețe, dispărând străveziul lor fermecător precum­­­ și focul irizelor. Cele mai prețioase mărgăritare vin din Orient și mai cu seamă cele din Golful Persic sunt neîn­trecute. China și Australia fur­nizează de asemenea mărgăritare frumoase ; cele mai mari vin din Statul nou Panama (America Centrală). Cele negre și cenușii din Columbia. Grecii cei vechi spuneau­ în limbagiul lor poetic că mărgări­tarele sunt formate în timpul fur­­tunelor din picături de ploaie și le dedicau zeiței frumuseții Afro­­dita. Noi insă știm că mărgăritarele sunt produsele unei bolaie infec­­țioase a midiilor, care sunt pro­vocate de un vierme microscopic. Intre celebrele mărgăritare is­torice sunt acele ale împărătesei romane Lotisa Paulina, care de obicei­ purta mărgăritare in va­loare de peste 25 milioane de franci, precum și mărgăritarul din coroana împăratului german Adolf. Despre cele opt fiice ale împăratului Carol cel Mare, se spune că au cheltuit sume enorme pentru mărgăritare. In timpul regelui Franței Hen­­ric IV de Bourbon toate da­­m­ele de la Curte căutau să în­treacă cu splendoarea mă­gări­­tarelor pe frumoasa regină Mar­gareta de Navars. In Franța, unde s’a inventat deja o procedură pentru fabri­carea mărgăritarelor artificiale, cari se numesc după inventato­rul lor «J­quines», s’a făcut a­cum de curând încercarea de a acu­matisa midiile la coastele Ma­rei M­diterane și ast­fel să pro­ducă mărgăritare veritabile. Această încerca e a­ și isbulit întru cât­va , ce except mărgă­ritarele dobândite în chipul a­­cesta sunt foarte mici, dar se speră că în cursul timpului sa se creeze și exemplare mai mari. Olimpia. Tragerea la 15 Mpghiaris­t. NOUL ABONAMENT cu premii la „Universul" Costul abonamentului: Pentru 3 luni Lel fr. — « 6 » »11.50 » un an » 22.50 Cn începere de la 1 Noembrie 190B, «u­niversul» deschide un nou abonament, cu următoarele premii, ce se acordă gratuit abo­naților prin tragere la sorți: 1) 1500 lei in bani. 2) O pereche de cercei de dia­mant, 3)­500 lei în bani. 4) Un inel de diamant. 5) Un ceas de aur p­rru bărbii. 6) Un ceas de aur p­rin damă. 7) Un tablou artistic (aquarel) cu rama foarte elegantă, repre­­zentând «Erupțiunea Vesuviului» de renumitul pictor napolitan Coppola. 8) Un tablou cu o frumoasă ramă reprezentând celebra «Grot­ta Azzurra», din insula Capri,lângă Neapole, de același autor. 9) Un frumos vas de porcelan cu coloana lui, înălțime 1 m. și 50, în valoare de 150 iei.. 10) O oglinda de Veneția sculp­tată, cu mai mulți îngerași, înăl­țime 2 m., în valoare de 120 iei. 11) O masă de lemn sculptată cu 5 Îngerași artistic sculptați, în valoare de 100 lei. 12) O etajeră de metal nichelat. 13) O pereche de candelabre de bronz aurit. 14) O fructieră de argint plache și cristal. 15) Un port-vișit de metal bronzit. 16) Un vas artistic de metal bronzat. 17) O vetetă (lampă de noapte). 18) O că­lmar de bronz aurit. Abonații pentru 3 luni primesc gratuit 2 bilete spre a concura la tragerea obiectelor de mai sus, abonați pentru 6 luni primesc 5 bilete, iar abonații pentru un an primesc 12 bilete. Toți abonații la «Universul» primesc gratuit, și 1 volum din «Biblioteca Economică», precum și «Universul Literar» colorat, pe tot timpul cât sunt abonați. Toți abonații la­«Universul» mai concurează, gratuit, prin tragere la sorți, la cele 3 premii ce se acordă în fie­care lună. Obiectele de mai sus se p­ot vedea in Calea Victoriei >«». I­ași. (proprietatea ziaru­lui «Universul»), unde sunt extinși». W WWWvViAW WW WWW Dr. Aurel Vlad, luând cuvin­­tul, știre că nu­­ a satisfăcut de joc programul primului ministru, dar cu toate acestea este în con­tra obstrucționismului, de­oare­ce prin acesta se pun toate în joc. Este necesară o radicală s­chim­­bare de sistem, adică o reformă electorală prin care națiunea să fie adusă în poziția ca să se dea expansiuni adevăratei voințe a poporului la alegeri. Actual­mente naționalitățile nu sunt re­­prezintate în Camera deputaților; în parte ele însăși poartă vina, de­oare­ce se țin în pasivitate. Pe viitor lucrurile vor fi alt­mintrerea, ele se vor strădui să facă să cadă candidații partidului guvernamental Față de naționa­lități si a confiscat pur și simplu dreptul de întrunire și reuniuni. Chiar zilele trecute a fost oprită o adunare a radicalilor sârbi. Aceas­a este frățietatea guver­nelor liberale față de naționa­litățile nemaghiare . Naționalitățile nu se luptă în contra unităței politice a Statului ungar, dar s­e așteaptă de la Sfat ca acesta să nu se împedece a-șî cultiva limba lor maternă și a-și vedea de interesele lor econo­mice. Din nefericire sunt și de aceia cari provoacă agil ți­uni intre maghiari și naționalități. (Aprobări pe băncile partidului popular), Iosef Veszi : Aceștia sunt e­­vreii, nu este așa? Aurel Vlad, pentru a confirma afirmațiunea sa, ceri mai multe articole din ziare și arătă că ba­ronul Bantî’a în t­impul guver­nare­­lui înființat o secțiune deo­sebită pentru supraveghiarea na­­ționalităților. Se acuză naționali­tățile că ele gravitează în afară. Dar în­cotro gravitează Slovacii și Sașii? Toate aceste tind de a pregăti stîrpirea naționalităților din Un­garia. Intemeierea unui Stat un­gar de rasă ar fi semnalul pen­tru crâncene lupte duse până la infinit. Veselovsky (slovac): Sfirșitul țării (Sgomot în întreaga Cameră). Aurel Vlad : Naționalitățile iu­besc patria. (Strigăte la dreapta: Zi patria maghiară). Am numai o patrie, pe cea ung­ră. Mulți cer statilizarea tuturor școalelor; această direcțiune ar fi egală cu stîrpirea naționalităților. Szatmári : Naționalitățile tre­bue­’‘‘să se acomodeze Statului maghiar. Aur«­ Vind : Dar ce fac națio­nalitățile ? Când au trădat ele Statul ungar ? Legea de națio­nalitate de la 1868 asigură națio­nalităților nemaghiare folosirea limbeilor libere, și dispunerea a­­supra școalelor lor.In ceea ce pri­vește pe agitatori, despre cari a vorbit primul ministru, oratorul asigură că nu s’ar afla între na­ționalități nici un agitator, dacă față de acestea s-ar respecta le­gile. Adevărații agitatori sunt abuzurile în administrație(aplause pe băncile stângei extreme). Fis­­p­anul are în mână toată puterea, funcționarii nu se aleg, ci în rea­litate sunt numiți de către tispanî. Actualul sistem de candidaturi și instituțiunea viriu­șlilor tre­­buesc desființate.. Programul primului ministru nu m’a satisfăcut și prin urmare m­ari încredere în acest guvern (aplause în stângi extreme). Deputatul Hoch, răspunzând d-lui Vlad, zice că nu este ade­vărat că Statul ungar s’ar da înapoi de a împlini unele cereri drepte ale naționalităților. Deputatul Vlad și Veselovsky nu voesc o resoluție liniștită și legală a chestiei naționalităților monaghiare. A­este chestiuni tre­­bue­ se desbâtute aici în Cameră. Veselovsky. — Pentru aceea voesc să dea afară de aici pe dr. Aurel Vlad. Ce a căutat Hock la Nagy Szombat? Voci: Taci, slovac bețiv ! Hock.—Nu trebue luate în se­rios aceste întreruperi fără în­țeles. (Ilaritate). Oratorul spune că a fost în Nagy Szombat la o întrunire a reuniunei de cultură și întreabă pe Veselovsky, ce c­ulă aici cu programul lui. (A­­plause in stânga și stânga ex­tremă). Ludovic D­ay : Este o îndrăs­­neală temerară de a vorbi cine­va aici după cum vorbește Vese­lovsky. (Aprobări în stânga). 1. Hock: Diferite insule de limbi ale patriei noastre sunt contopite într’un întreg prin le­gătura dreptului public. Ori­cât de slabe sunt singuraticele gu­verne față de naționalități, totuși națiunea maghiară va avea încă atâta putere de a asvîrli fitilul aprins din mâna incendiatorilor naționali. (Aplause la stânga). I. Veselovsky : Dar aceasta este o ațâțare, nimeni dintre noi nu voește să facă aceasta. Președintele, D-h deputat, nu mai provocați dialoguri. I. Hock: Cred că atunci când ne ocupăm cu chestia naționali­tăților și cu soluțiunea ei o facem de bună voie, de­oare­ce simțim că aceasta este o rană deschisă pe corpul națiunei maghiare, pe care la urma urmelor trebue să o vindecăm. Jn tonul, pe care l-a întrebuin­țat deputatul Viad, putem să ne înțelegem aici, nici­odată însă în chipul pasionat după cum a fă­cut-o Veselovsky. Oratolui se o­­cupă cu singuraticele grava mine pa cari le-a adus deputatul Viad. Motivul principal al plângerilor și formează dificultățile pe cari se întâmpină naționalitățile ne­­maghiare la autoritățile ca­re vor­ CROMIGI FEMENIKE Mărgăritarele Mărgăritarele au fost în­tot­­dea­una podoaba de pre­direcțiune a femeilor, dar de un timp în­coace și mai mult. De multe ori fie sunt preferate înaintea pie­trelor p­etroase, ba chiar și a Bri­liantelor, de­oare­ce sunt mai puțin bătătoare la ochi și mșy,a­­ltă gol pare. El e d^ü Luneci care se poartă un farmec poetic pe care, în asemen­a măsură, nu-l posedă nici o piatră prețioasă. Culoarea ei delicată armoni­zează peofect cu tenul umerilor albi ca zăpada și sișji tot atât de bine, fia­ că mărgăritarele sunt purtate de blonde sau de bro­ Tragerea la 15 Nosaibria c. Bis Camera maghiară Corespondentul nostru din Bu­dapesta ne-a bejiegrafiat pe scurt decursul ședinței de Marți a Ca­merei maghiare, în care a vorbit și deputatul român naționalist dr. Aurel Vlad. Dăm astă­zi, după ziarele din Budapesta, pe care le am primit eri, o dare de seamă mai amănunțită asupra a­celei șed­inți: To®maso Tittonl șl Sclplona Ron­­cüutti, sonii min ștri do exte ne și js.stl ie ei italiei — Vezi ilustrația — Noul ministru de externe al Italiei, în cabinetul Giolitti, Tom­­maso Tiitoni, s-a născut la Roma în 1854. Tatăl său este senator la Vicenza. Studiile ju­rdice și e­­conomice le-a compleca­t la Uni­versitatea din Oxford. Intorcân­­du-se în patrie, a fost prefect la Peruca și Neapole și apoi a fost ales deputat în Cameră. Scipione Ronchetti, noul mi­nistru de justiție, s-a născut la Milan în anul 1846. El s-a lup­tat eroic la Trientino sub Ga­ribaldi. La 1876 a fost ales de­putat în Cameră. A fost sub­se­cretar la ministerele de instruc­țiune publică, justiție și interne. l)in Italia­. (Corespondență part. a ziarului «Universul») Roma, 28 Octombrie,­iresc ungurește. Plângeri în con­tra aparatului administrativ se fac și în ți­p­d­urile curat maghiare, unde funcționarul administrativ teii plătit, abusează de puterea sa. Guvernele de mai înainte au folosit aparatul administrativ pen­tru scopuri electorale și au închis ochii asupra abuzurilor­ pe cari le făceau. O a doua plângere a lui Vlad este că tinerimea română inteli­gentă nu găsește funcțiuni­­ în Statul ungar. Oratorul crede că funcționarii luați din cercurile românești ar afla bun teren în ținuturile maghiare, iar organele maghiare în ținuturile locuite de naționalități. Deputatul Hock discută acele drepturi cari li s-au asigurat na­­ționalităților în privința limbii, re­­giunea și dezvoltarea lor cul­turale în Ungaria. După aceea oratorul declară că nu voește as­tă­zi să vin­­de vrăbii, ci vulturi, și de aceea trece la o altă ches­tie și adică la partea politică a programului primului ministru, contele Tisza.* * * După cum se vede din darea de seamă a ziarelor maghiare, asupra discursului deputatului Hock, reese că deputatul Viad a trebuit să vorbeas­ă mai mult de cum este rezumatul de mai sus. îndată ce vom primi dis­cursul complect al deputatului Viad, îl vom publica în întregime. SINUCIDEREA LUI PHETRO ROSANO Telegrafic v’am trimis știrea despre, tragica moarte a d-lui Pietro Rosano, noul ministru de finanțe,în cabinetul Giolitti, sur­venită în noaptea de 27 spre 28 octombrie la Neapole. Pietro Rosano a voit să moară, să moară de durerea de a fi de­venit ținta unui răzbelu sălbatic. El, care își dăduse elocința miș­cătoare atâtor acuzați pentru fapte foarte grave, care era sub toate privințele în vigoarea ge­niului, și a anilor, care era mi­­nistru de opt zile, nu a putut trai gândindu-se că onoarea îi este terfelită și a murit, a mărit și plâns de mulți. Primele svon­uri Primele svonuri ale morții lui Pietro Rosano au început a se răspândi­ pe la opt ore, în dimi­neața zilei de Luni, la acea oră matinală care este una din cele mai caracteristice ale vie­ței na­politane, când ultimii și cri mai îndărătnici noctambuli s’au decis abia a se duce la culcare, iar cei fără domiciliu își părăsesc refu­giile lor nocturne—grădinile bi­­se­ric­elor și chioșcurile vinzători­­lor de apă rece,— când se re­deștepta, cu o vie și veselă ex­plozie, variata și multicolora viață a zilei, și străzile încep a se umplea de mișcare și de zgo­mot, prăvăliile se deschid, și su­netul ritmic al clopotelor vacilor cari se înapoiază la pășune, după ce au distribuit locuitorilor lap­tele de toate, zilele, se amestecă cu vacile limpezi și vesele ale copiilor cari se duc la școală, după ce mai intein se opresc pe la vînzătorii de castane, coapte. Pietro Rosano, popular în tot N­­apóiul, era și mai popular în strada pe care locuia de un sfert de veac și mai bine, anume «Venlaglieri» — o veche stradă liniștită, burgheză, monotonă, în cartierul «Avvocaia», o stradă cu case mari și foarte înalte, în care nu a pătruns târnăcopul vieței moderne, care a transfor­mat cartierele așa zise «nobile»,, distrugând toată poesia vechei cetăți, cu casele rustice dar fru­moase. Oricine de pe acolo cunoștea pe «Don Pietro» de Urs­er, asis­tase la toate manifestațiunile ex­terioare ale vieței lui, unise a­­plausele sale cu acele ale alegă­torilor și ale clienților, când o rumoare de aplause, însoțind pe «don Pietro» acasă, după o vic­torie electorală sau după un triumf de advocat, îl rechema la balcon sau pe pragul porței, spre a-i exprima toată dragostea și toată admirațiunea pe care acest popor atît de entusiast, o resim­țea pentru iubitul seu, «tribun». Aceste spuse, ori­cine va pu­tea înțelege impresiunea pe care au resimț­it-o toți locuitorii Nea­­polului, dar mai ales cei din strada «Venlaglieri», când s’a răspândit primul svon, foarte discret, des­pre moartea lui «don Pietro». Duel acest prim svon, d. Ro­sano murise de un atac de apo­­plexie. Și sub această formă el se răspândi în întregul oraș cu o iuțeală de fulger. Abia când înce­pura să sosească prietenii la casa din str. «Ven­­taglieri», adevărata versiune se puse în circulație. Pietro Rosano se sinucisese. Din toate părțile alergă alt nou lumea, spre a vedea pe mart și a afla nouă amănunte. Un adevă­rat pelerinagiu se organiză și­ cu miile Napolitanii vineau spre str. «Veniaglieri», se opreau la poarta casei Rosano și cu anxietate ce­reai­ amănunte de la cei cari so­siseră mai înainte sau eșeau din raia. La un moment dat, mulțimea fu așa de mare, în­cât a fost ne­­voi să se pue un cordon de ca­rabinieri și de gardiști, spre a garanta libera circulație. UHiEi­a y­i­a siiuicisit­ul D. Rosano venise pe neaștep­tate la Neapole din Roma. Luni dimineața. Soției sale, care î I întrebase de ce nu o prevestise de sosirea sa, și răspunse că a vrut să­­ facă o surpriză, și că era dispus a petrece câte­va­­ zile printre ai­te­, înainte de a sa da cu totul mancei obositoare a ministeru­lui. Er­au ultimele ore ale liber­­tăței sale—adăugase dânsul—căci pa urmă era să devie prizonie­rul politicei. In tot cursul zilei de Luni, precum și seara, dînsul era în aparență liniștit, chiar vesel. Pietro Rosano, tată foarte afec­tuos, iubea cu pasiune pe copii săi, atât în­cât a voit ca fiicele sale Maria, măritată cu senato­rul conte Munich­i, și Anna, so­ția marchizului Ferdinand Petri, chiar după căsătoria lor să lo­cuiască în casa sa, acordând a le două apartamente în acest scop. Intr’un alt­­ parlament al ace­­leeașî case locuia familia Crio­­simo, cumnatul lui Pietro Ro­sano. După cum se vede, era un menaj patriarhal. înainte de a sa culca, d. Ro­sano dădu ordin camerierului sâ-i deștepte la orele 5 dimineața, a doua­ zi, de­oare­ce­—zicea ei— trebuia să plece la 8 ore la Roma și mai avea câte­va scrisori de scris. Dar când camerierul se duse, dimineață la 5 ore, să-l scoale, Pietro Rosino nu era în odaia de culcare. Oribila descoperire Camerierul si duse atunci in camera de studiu. Pietro Rosano ședea la biu­­roul său, cu picioarele învelite într-un «fiuid», puțin aplecat pe partea stângă a fotoliului, cu capul aplecat înainte și cu mâna dreaptă pe piept. Camer­ierul crezând că stăpânul său adormise, se retrase încet, închizând ușa fără sgomot. Peste vre-o jumătate de oră se reîn­toarse iarăși, spre a vedea dacă stăpânul seu se deșteptase. Atunci numai, uitându-se mai bine și observând complecta nemișcare a corpului, zări câte­va picături de sânge pe mâna ce stăpânul său o ținea pe piept. Servitorul se apropia și încercă să ridice corpul stăpânului seu, dar văzu că dînsul era mort. Mâna pe care o ținea Pietro Rosano pe piept, se lăsase în jos, și camerierul văzu atunci o mare pată de sânge în partea aceea. Tot odată, descoperi ală­turi de fotoliu, jos pe covor, un revolver. Camerierul înțelese atunci realitatea, in toată gro­zăvia ei. Alergă și de le alarma prin casă. Ginerii și cumnatul seu aler­gară într’un suflet, având totuși presența de spirit a nu înștiința pe doamna Rosano, până nu vor vedea mai întâi ce s'a întâmplat. Desperarea familiei Scena care urmă, când teri­bila știre, cu toate precauțiunile posibile, fu comunicată soției si­­nucisului și fiicelor sale, e lesne de imaginar par greu de descris. Nenorocitele femei, despletite, îmbrăcate pe jumătate, alergară împedicându-se de­ mobilierul și lucrurile de prin c­asă, întreaga casă răsuna de plînsetele lor ; ajunse lângă cadavru, se arun­cară pe dînsul și îl îmbrățișară cu atâta pasiune, în­cât a tre­buit ca bărbații di­n casă să în­trebuințeze toată puterea lor de convingere, și cea fisică, spre a le ridica de acolo. In intervalul acesta se trimise în grabă după un preot și un medic. Doctorul Rispoli, sosit ime­diat, nu putu de­cât să constate moartea. Paroh­ul apropiatei biserici «Montes­anto», dădu bine­cuvin­­tarea «in articulo mortis» cada­vrului, care se afla tot pe foto­liul pe care fusese găsit de ca­merier. Sosirea autorităților informați de sinuciderea lui Pietro Rosano, sosiră la fața lo­cului procurorul reginui, judele instructor și medicul legist. După formalitățile obicinuite și constatarea morței, se dădu au­torizația de înmormîntare și ri­­dicându-se cadavrul, spre a fi transportat în odaia de culcare, pe ușa procurorul puse­sti biuroului. Pe biuroul de lucru s-au gă­sit două scrisori, una adresată d-nei Rosano, soția sinucisului, și o alta adresa­ a mamei sale. Iată textul celei d'inteiü : «Sunt om cinstit, am mora­vurile unui om cinstit. Da trei­zeci de zile se aruncă contra mea scuzațiuni de o atare violență în­cât nu maî pot resista. Iert pe fii mei cari mi-au cauzat mari dureri, iert inamicilor mei cari mi-au făcut atâta rău. Viitorul ’mi va da dreptate, lad­ă-mă.—• Piedro.» Mînnife sinținul de dolitt Imediat ce s­i răspândit știrea morței lui Pietro Rosano, pala­tul intendenței finanțelor s’a în­chis în semn de doliu. Primarul a amânat ședința a­­n­unțată pentru acea zi a consi­liului comunal. La tribunal, consternația era mare și multora nu le venea a crede că știrea e adavărată. S’au trimis numeroase coroane și telegrame de condoleanță din toate părțile Italiei. Aci, în Roma, toate autorită­țile au arborat drapelul negru și diseară vor pleca toți miniștrii, spre a asista la înmormântarea fostului om- coleg, care va avea loc poimâine și despre care va vom­ trimite amănunte într’o vii­toare corespondență. .Antigon. întrunirea de la Dacii Un comitet de naționaliști a provocat pentru aseară o întru­nire publică, în sala Daciia, spre a protesta contra acelora cari se declară contra ideii de a se ri­dica un monument fostului dom­nitor- Alexandru Cuza. La orele 8, sala era tixită da pub­lc. La orele 8 și un sfert, d. I. Brătescu deschide întrunirea și proclamă de președinte pe d- maior Macri. D sa mulțumește pentru onoa­rea ce i se face și dă cuvântul d-lui Artenie. Discursul d-lui Ar­tenie D. Artenie, redactor la ziarul «Vremea», spune că nu face pu­­bilică, dar nu poate să nu pri­mească și să nu aprobe cu mân­drie inițiativa luată de un co­­mitet de moldoveni pentru ridi­carea unui monument voivodului Cuza. Atacă pe un ziar, care zice d-sa, s’a pronunțat contra ridi­­cărei acestui monument și arată, în câte­va trăsuri, meritele dom­nitorului Cuza. Spune că nimeni­ nu va putea opr­i ridicarea monumentului, căci el se va face cu gologanul țăranilor. Actul ziarului în chestiune, zice d. Arieni, va indigna și pa M. S. R<­ghne, care a primit cu bucurie ridicarea acestui­­ monu­ment. Discursul d­lui Mih­alcea D. Mihalcea începe pr­in a spune că­ n'a fi venit persoane mar­cante la această întrunire, ci nu­mai popor și afirmă­­ că e mai bine, căci «mărimile» au dus țara la sapă de lemn. Organul oficios al guvernului, adaogă oratorul, ne-a aruncat mă­nușa și poporul trebue să răs­pundă la aceasta. Descrie faptele Domnitorului Cuza și atacă pe cei cari l'au de­tronat, zi­­ind că aceasta s'a fă­cut fără consimțimintu! poporului. Despre d. Sturdza, spune d. Mihalcea că nu «* român, că tra­duc să deschidă din unguri, fiind­că agită necontenit țara. De la Cuza, continuă oratorul, avem temelia bi­sericei pentru români avem împroprietărirea țăranilor și pe vremea lui Cuza nu aveam datorii, nici conrupția. D. Mihalcea termină zicând că poporul nu trebue să dezarmeze până ce Regele nu va departe pe acei cari ii înconjură. Discursul d-lui Gr. Stane începe prin a spune că nu­esta dintre acei cari țin discursuri la întruniri publice, cu toate a­­cestea ține să protesteze contre acelora cari se declară în potriva ridicărei monumentului Voivo­dului Cuza. Felicită pe inițiatorii moldo­veni pentru ridicarea monumen­­tului. Crede că în urmă trebua să fi regretat și acei cari îl de­tronaseră. «Lata păzit și eu De Qușa ot* PREMII GRATUITE CITITORILOR ziarului „Universul" politic Toate persoanele cari vor cum­păra «Universul» de mâine Sâm­bătă 1 Noembrie și de poimâine Duminecă 2 Noembrie cor., și vor trimite cupoanele No. 19 și 20 din acele două numere, vor concura în mod gratuit, prin tragere la sorți, la următoarele premii : u­n frumos ceas de aur pentru bărbat. O galerie pentru sobe. Șease cuțite și 6 furcu­» Hie de desert. O zaharniță de argint plaque și cristal. Toate persoanele din Capitală pot­ depune cupoanele la portarul stabilimentului «Universul», iar cititorii din provincie le vor tri­mite prin plic deschis cu marc! de 3 bani, sau se vor depune la depozitarii noștri până Joui, 8 Noembrie v., de­oare­ce Sâmbăta 8 Noembrie va avea lor­ tragerea.

Next