Universul, decembrie 1903 (Anul 21, nr. 330-356)

1903-12-01 / nr. 330

Ki^XXi Ho 33£K—LUKI î OEQEMBÂIE1903 Y aBONAMENTI V ’ 60MA81AI S rSÉIKiTir» ' I«» 4.60.—Tíei Inni 10 isi - C.sa Sa*» Inai 20 . • Sí Un 30 40 • I Abonații pnmesc graü» , kv «CJajvsrsuJ literar* / \\ lom // Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administratia : Strada Brazoianu. 11. București ♦ Herbert Spencer.—(vezi explicația) Calendar pe anul 1908 Ortodox Duminecă, 30 Noembrie. — Ap. Andren. Catolic Duminecă, 13 Decembrie.—Luce Soarele răsare 7.45; apune 4.35 București, 30 Noembrie. Wilhelm a primit pe comandan­tul yachtului pentru a-i da in­strucțiuni. Pe bordul lui «Hohenzollern», care se află în șantierul militar din Kiel, se observă de câte­va zile o activitate mare, care in­dică pregătiri de călătorie. A cir­culat zvonul că «Hohenzollern» se va pregăti pentru luna Fe­bruarie, spre a face o călătorie în Atlantic și în America, dar se pare că acest proiect a fost aban­donat cu desăvârșire. Zila public In scrisoarea unui «abonat» al ziarului nostru se ridică o cestiune în adevăr intere­santă, asupra căreia atragem deosebita atențiune a celor în drept. E vorba de numirile loca­lităților din Dobrogea. Dacă un strein ar arunca privirea pe o hartă a Româ­niei, ar rămânea de­sigur sur­prins de marea deosebire ce există între numirea localită­ților din județele noastre din stânga Dunării și între cele ale localităților din județele de-a dreapta ei. De cum­ va rai va ști puțină istorie, străi­nul acela nu-și va închipui că acel teritoriu aparține Ro­mâniei. Și cum și-ar putea închipui așa ceva, când rar întâlnești o localitate cu nume româ­nesc, și când cele mai multe sate au denumiri turcești ca : Mahmudia, Sari-Ghiol, Cara- Orman, Buiuc, Topraisar, A­­zaplar, Cilic-Dere, Caraman­­chioi, Tașpunar, Medgidie, Alacapa, Pararli, Baerambedo, Docuzioi, Gheringec, Hagilar, Gara Om­er, Ortachioi, Cataloi, Hagi-Omer, Babadag, Cogea­­lac, Carabacâ, Edilchioi, Ghiu­­venli, etc. ? «Nu înțeleg, zice abonatul nostru, de ce am avea atâta condescendență față de niște numiri străine cari nici mă­car frumoase nu sunt și cari, mai mult, sunt o icoană a timpurilor când acest pământ românesc era in stăpânirea musulmanului. „ «Oare când Dobrogea a tre­cut în stăpânirea turcească era pustie, iar satele actuale au fost înființate de colonii turci și tătari ? Nu-mi vine a crede, și mai mare e posibi­litatea că acelor localități li s’au impus nume turcești, ca mai tuturor localităților din Peninsula balcanică. «Prin urmare avem un mo­tiv destul de puternic când Dobrogea ne-a revenit iarăși nouă, de a d­a din nou nu­mele vechi localităților, iar când ele s’ar fi pierdut în ne­gura timpului, de a da alte nume românești. «N’am putea de loc fi a­­cuzați de șovinism, căci nu suntem în cazul vecinilor noș­tri maghiari cari au dat nu­miri ungurești tuturor loca­lităților din Transilvania și cele­l’alte țări, ci suntem în­­tr’un drept al nostru. «Sper, d-le redactor, că a­­ceastă propunere a mea va avea un sprijin în ziarul d­v., căci prin românizarea com­plectă a Dobrogei se vor strîn­­ge și mai mult legăturile între această bucată de pă­mânt atât de scumpă nouă și între patria mumă». • * ¥ Taxa pașapoartelor ar trebui să fie după averea persoa­nei care-1 cere de la autori­tăți, iar nu egală pentru toată lumea. Aceasta e propunerea unui cititor al nostru, care avînd a îndatora pe un supus aus­triac, a fost la consulatul res­pectiv și a constatat că pen­tru reînoirea sau vizarea unui pașaport există diferite taxe proporționale cu averea și cu pozițiunea socială a persoanei care cere acest serviciu. Așa, de pildă, reînoirea pa­șaportului unui muncitor să­rac e scutită de taxă ; pentru altă categorie, taxa e de 5 franci și 40 bani ; pentru un proprietar, e de 20 lei 15 bani și așa mai încolo. «M’am gândit imediat, zise cititorul nostru, că n’ar fi roa dacă s’ar alcătui o lege prin care s’ar impune celor cari so­licită un pașaport, ca să-și declare singuri veniturile ce au, pentru ca taxa să se per­ceapă proporțional cu averea fie­căruia. Căci cine voiește să voiajeze și să cheltuiască bani in străinătate, se cuvine să dea și Statului ceva mai mult. «Să fie mai multe categorii de pașapoarte. Cine pleacă pentru comerț, să plătească o taxă; cine se duce pentru cău­tarea sănătății, altă taxă ; cine se duce de plăcere, altă taxă. «N’ar fi roü iarăși, dacă s’ar da un pașaport și foto­grafia persoanei.» Propunerea merită atenție. Din Austria (Corespondență parte a ziarului „Universul") Viena, 27 Noembrie Situația politică. Camera deputaților, care a luat era vacanță de Crăciun, a stat în tot cursul sesiunea în zodia obs­­trucțiune a deputaților cehi. In unele ședințe s’au prezintat nu­meroase moțiuni de urgență, dar nu s’a făcut nimic pe terenuul le­gislativ. Deputații Forscht, Choc și Baxa au ținut lungi discursuri asupra reformei Constituțiunei. In ședința de era deputatul polon Dzieduszyki a cerut gu­vernului și președintelui Came­rei ca să convoace Parlamentul imediat după terminarea sesiu­nei delegațiunilor și imediat să se facă o reformă a regulamen­tului Camerei. Se crede că do­rința deputatului polon va fi luată în considerațiune. Este însă o mare întrebare dacă Parlamentul va fi în stare ca în cursul lunei ianuarie să voteze această re­formă. Primul ministru dr. Koerber a fost primit ieri în audiență de către împăratul. Un manifest al clerului ger­man din Boemia Clerul german din Boemia a fost convocat pe ziua de Mer­cur­, la o mare întrunire în o­­rașul Leipa. Pentru această în­trunire s’a lansat un apel, din care cităm următoarele : «Tim­pul nostru reclamă imperios con­centrarea tuturor forțelor. Toate clasele s’au organisat spre apă­rarea drepturilor și intereselor lor și spre ajungerea unei ținte comune. Numai preotul german a rămas până acuma isolat, din care causă prea adesea se întîm­­plă, că trebue să-și vadă drep­turile călcate și el însuși descon­siderat. Din ce în ce își câștigă teren convingerea, că și la cler, ca și la ori­care altă clasă, este nece­sară apărarea proprie... Să ne unim, deci, ca să sărim toți pen­tru unul și unul pentru toți. Asu­pra dorințelor și reclamațiilor singuraticilor se trece pur și sim­plu la ordinea zilei, pe când vo­cea unei corporațiuni respecta­bile își stoarce ascultarea. De aceea ideea înființăm «Societatea clerului german din Boemia» a fost îmbrățișată de toți cu entu­­siasm. Dacă cine­va mai poate avea scrupule, acestea trebue să dispară în fața faptului, că anul trecut preoții cehi încă și-au în­ființat o societate cu aceleași ten­dințe, care societate astă­zi nu­mără peste 2.000 de membri și societatea lor este aprobată de superioritatea eclesiastică. «Zece bărbați uniți, zice Mirabeau, pot să facă să tremure pe zece mii. Patru­zeci de oameni organizați pot face mai mult de­cât o mie de neorganizați». Orale ei vigi­­late, ne strigă și nouă Isus Chris­­­­tos, iar repansatul paroh­ Wetzer ! CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA S Bani íoaia In Románia.—Iö Bani ín ströinátat® REDACȚIA : Strada Brezoianu, 11, București Telefon.—Adresa: telegrafică «Universul», București a tradus aceste cuvinte așa: «Fru­­gați-vă și ve reorganisați !» Asasinat sau sinucidere Din Purkersdorf se anunță ur­mătoarele : In ziua de 7 c., două tineri părăsiră pe la orele 5 seara res­taurantul gărzi. A doua zi două locuitori din Viena i-au găsit îm­pușcați într-un șanț din apropie­rea podului Carol Pummer. Ei au anunțat imediat comandamen­tul gendarmeriei. Ambele cada­vre au fost găsite de către par­chet zăcând unul lângă altul. Unul dintre cadavre, care în mâna dreaptă ținea un revolver, prezenta o rană de glonte în tâmpla dreaptă, iar cel­l­ alt o rana în tâmpla stingă. In revol­ver se mai aflau încă patru car­tușe, două fuseseră trase. Din aceste împrejurări se de­duce că tînerul care ținea revol­verul în mână a împușcat pe to­varășul său și apoi s’a sinucis. Un bilet care s’a găsit lângă cada­vre arată numele celor două morți și cuprinde rugămintea către rudeniile lor ca să le ierte această faptă. Unul dintre cei îm­pușcați, care a săvârșit fapta, este calfa de mecanic Andrei Happel din Viena, iar cel­ l­ alt, Eduard Pfeffer, de asemenea calfă de mecanic. Cei două tineri își chel­tuiau în chefuri leafa pe care o primeau, din care cauză rudele lor le făceau imputări. Ei răs­pundeau mereu că-și vor lua viața. Habs. CRONIGI FEIEMIME Expresiunea feței Expresiunea feței este de mare importanță pentru impresiunea pe care fața noastră o provoacă în viața socială. Experimentatul profesor german Ernest Schulz dă o serie de indicațiuni, pentru ca cine­va să se desvețe de obice­iuri neplăcute în jocul de mină, ținerea lipsită de grație a gurei, cu un cuvînt de tot ceea ce poate influența expresiunea simpatică. Abia ar fi cu putință ca pentru fie­care formă neestetică a gu­­rei etc., să se spună mijlocul cel mai potrivit, in general se poate introduce o regulă generală pen­tru acele persoane cari sunt conștiente de contractările neplă­cute ale colțurilor gurei, a mo­dului de privire, etc. Aici trebue să vie în ajutor o­­glinda ca critic, dar nu pentru ca cine­va să stea în fața ei și să facă studii cum să-și aran­jeze mai frumos gura. Prin a­­ceasta nu se ajunge la scop, căci afectațiunea va fi tot atât de respingătoare, ca­ și obiceiul de combătut. Trebue să se întrebuințeze o­­glinda pentru ca să se vadă ce espresiune urâtă a luat fața din cauza neglijenței sau din cauza obicinuinței. Formarea feței se basează mai puțin pe adaptarea unor forme noui, plăcute, de­cât pe desve­­tul obiceiurilor sale care desfi­gurează fața. Omul cu adevărat inteligent trebue să știe să-și stăpânească nu numai voința, ci și expresi­unea feței. Ceea ce privește mișcările gu­re, în general, aceste nici odată nu trebuie sâ­ fie exonerate la vor­bire, mâncare, rîs, etc., nici prea repezi și prea pronunțate. Tre­bue să ne ferim de asemenea ca atunci când rîdem să nu strîn­­gem prea tare gura. Cele mai multe «fisionomii ne­plăcute» pe cari le întâlnim în viață au a-șî atribui neajunsu­rile lor lipsei de control a tră­săturilor feței, adică reoglindirea fără scrupul a însușirilor lor urîte. Aproape în toate cazurile formarea unei expresiuni neplă­cute a feței, are ca bază o cauză deosebită : adaptarea trăsăturilor urîte în contactul cu semenii noștrii, ca de pildă : pizma, bu­curia răutăcioasă, ura, gelozia și câte alte păcate ale vieței noastre sociale ; ce e drept, a­­dese­ori sunt și urmele pe cari le lasă în față mâhnirile, boalele, și toate suferințele sufletești pro­funde. Prin urmare trebue să presu­punem că dacă am recunoscut cu esactitate cauza defectelor e­­xistente, deja prin simpla înlă­turare a lor am făcut un pas co­losal spre îndreptare. Desvețul, simpla îndepărtare a însușirilor urîte și nepotrivite va face loc unei stări normale în­tocmai după cum desvetându-ne de un umblet­orit sau de o ținută stân­găcie a corpului, nu numai că am înlăturat defectele, dar în a­­celaș timp în chip involuntar am adoptat adevăratul mers și dreapta ținută a corpului. Tot asemenea și prin înlătura­rea trăsăturilor urîte se va pu­tea da gure, o înfățișare firească, și plăcută. Olimpia, chemați din Italia profesorii ita­lieni : în acest mod s’a făcut a se înțelege că cu ajutorul străi­­nătății se căuta a exercita o pre­siune asupra guvernului pentru a-l constrînge să resolve ches­tiunea în sensul voit. Din ace­leași intențiuni manifestate de organizatori se înțelegea că era vorba tocmai de o instituțiune școlară superioară, or, după dispozițiunile legei, institutele de instrucție privată pot fi create numai cu consimțimîntul guver­nului și chiar pentru conferințe urmează să se obție autorizația autorităților locale. Mai sunt dispozițiile relative la dreptul de întrunire, care cer să fie avizată autoritatea politică despre convocarea ori­cărei adu­nări. Organizatorii au trecut peste toate aceste norme legale, as­­cunzându-se după pretextul că țin adunări private cu limitarea numărului invitaților; autoritățile locale, convinse că era vorba de o falsă aplicațiune a paragrafu­lui, puteau ordona contra­mandarea întrunire­. Afară de aceste împrejurări, autoritățile s’au văzut silite la asemenea mă­suri și prin faptul că anunțarea inaugurării cursurilor libere ita­liene provocase o vie agitație în populația din Innsbruck, așa că dacă planul s’ar fi realizat, exista un serios pericol de grave m­ani­­festațiuni și de incidente cari nu s’ar fi putut împedica nici chiar cu cele mai întinse măsuri poliție­nești. Ast­fel fiind, autoritățile trebuiau să ia măsuri pentru menținerea liniștei publice, îm­­pedicând adunarea. Cred prin urmare că în toate acestea nu există nici o ofensare a legilor din partea autorităților, ci din potrivă din partea organizatori­lor; de aceea nu se văz obligat a regreta nimic, cu atât mai mult, cu cât, până acum, nu s’a făcut nici un recurs contra îm­­pedicărei întrunire!». Privitor la mutarea cursurilor paralele italiane în alt oraș, gu­vernul a făcut în repetate rîn­­durî declarațiuni extrem de li­niștitoare: că voe­ște să dea stu­denților italieni mijlocul de a studia în limba lor într’un oraș unde ar exista toate garanțiile de o liniștită desvoltare a studi­ilor lor. Guvernul va menține această promisiune, dar se în­țelege că realizarea ei cere pre­gătiri diligente, nu numai din punctul de vedere legislativ, ci și din acel care privește alege­rea locului, a mijloacelor de ins­trucțiune și în deosebi a profe­sorilor cari lipsesc încă. " Lucrările pregătitoare, de do­meniul legislativ, au ajuns deja la sfârșit; mai lipsesc tratativele cu cele alte ministere interesate. D. de Koerber a conchis :« In fine, cred că trebue să observ numai, că excesele și demonstra­țiile nu sunt menite a încuraja sincerele și bine-voitoarele inten­țiuni ale guvernului, care nu se va lăsa în nici un mod a fi for­țat în intențiunile sale libere prin intervenția unor factori ne­com­petenți, în special de afară.» Faptele din Innsbruck în Camera austriacă La Camera­ deputaților din Viena, președintele consiliului de miniștri austriac, De Koer­ber, răspunzând interpelarea de­putaților italieni din această Ca­meră, relativă la cursurile ita­liene libere din Innsbruck, a zis: «De mult timp se anunță în mod public instituirea unei uni­versități libere italiene la Inns­bruck, și în acest scop au fost ■1r Herbert Spencer — Ve­z ilustrația — O telegramă ne-a anunțat zilele trecute moartea celebrului filo­sof englez Herbert Spencer. Herbert Spencer s-a născut la 27 Aprilie 1820 în Derby. Tatăl său era profesor și mem­bru al partidului politic radical. In toată opera lui Spencer, se resimte influența ideilor politice și sociale ale radicalismului. De la 13—17 ani Herbert a fost cres­cut de unchiul său care era preot și care i-a lăsat o mare libertate intelectuală. In anul 1837 intra ca inginer la căile ferate, func­țiune pe care o părăsi după 9 ani, când isbucni o crisă. De la 1848—1853 a fost secretar de redacție la ziarul «The Econo­mist». Atunci publică opera sa «Statica socială». In anul 1842 publică în ziarul «Nonconfor­mist», un articol asupra «Sferei de acțiune a guvernului», în care ’și afirmă ideile sale liberale. In filosofie Herbert Spencer este întemeietorul școalei expe­­rimentalo-evoluționistă, înteme­iată pe de o parte pe teoriile lui Darwin, iar pe de altă parte pe positivismul lui Auguste Comte. In anul 1855 publică «Princi­piile de psih­ologie», iar la 1860 începu marea sa operă «Sistem de filosofie» pe care a terminat-o abia la 1896. Acum trei ani Spencer și-a serbat jubileul său de 80 de ani. Vocea lui Wilhelm al II-lia Știrea dată de ziarul «Frank­furter Zeitung», că vindecarea împăratului Wilhelm își urmează regulat cursul, așa că se prevede că, peste o săptămână el va putea recăpăta deplina posesiune a vocei sale, este acum confirmată și de ziarul Täglich Rundscheau, în care un redactor scrie că a văzut pe împărat în parcul «Sans Souci» și că l-a auzit la o oare­care distanță vorbind cu o voce clară și vibratoare, Wilhelm tre­cea cu două ofițeri de marină și redactorul l-a auzit spunând unuia din ei următoarele cuvinte : — Așa cred eu, dar desigur că nu sunt infailibil. Ziarul «Berliner Tageblatt» a­­sigură că yaditul imperial «Ho­­henzollern» va pleca la 20 ale lunei Decembrie spre Mediterana, pentru a se afla acolo la dispo­ziția împăratului. Zilele treptate cititorilor „UNIVERSULUI“ Toate persoanele din Capitală și provincie cari au cumpărat «UNIVERSUL» politic de ieri Sâmbătă 29 Noembrie și de astă­zi Duminecă 30 Noembrie o., și ne vor trimite cupoanele No. 23 și 24 din aceste numere, vor concura, în mod gratuit, prin tragere la sorți, la urmă­toarele 4 premii : 1) Un frumos ceas de aur pentru damă. 2) Un ceasornic de ar­gint pentru bărbat. 3) O elegantă galerie de metal bronzat pentru sobe. 4­­1 port-umbrele. Spre a concura la această tra­gere, cititorii din provincie vor trimite prin poștă, într’un plic deschis și cu o marcă de 3 bani, sau mai bine vor depune­­ ime­diat la depozitarii noștri în fie­care oraș, cupoanele No. 23 și 24 din acele numere. Cititorii din­ Capitală le vor depune la por­tarul stabilimentului «Universul». Tragerea va avea l­a Vineri 5 Decembrie 1903. Un palat li Cismegiu In «mossicul» său de la 28 c., Baba-Vișa sănătos a cugetat și bine a scris. Am cunoscut femei care judecă și scriu cu rost în ale literature­, picture! și alte asemenea, dar pentru prima oară ved, la noi, fem­eea scriitoare publicând o cri­tică brodită bine cu privire la o cestiune ca aceea intitulată: Un palat in Cișmegiu. Ultimele două expozițiuni ce avurăm confirmă cu prisosință spusele pe scurt dar bine spuse ale logicei și interesantei Baba- Vișa. In adevăr , dacă avutul acelor expoziții era aranjat într’un palat spațios și luminat, adecă într’un palat special, efectul era să fie pe deplin măreț, fiind­că obiec­tele expuse erau bogat intere­sante. Chiar cuvîntul expoziție indică că obiectele supuse vederea vi­zitatorilor trebuesc să fie expuse, adecă aranjate cu gust, iar nu lipsite unele de spațiu și altele de lumină și nici nu se putea să fie alt­fel de vreme ce localurile nu erau asortate pentru scopul urmărit, necum localuri speciale cum trebue să fie. De­sigur că cei cari au vizitat micile expoziții de interes local, din străinătate, necum vizitatorii străini, trebuesc pe alocurea să se fi crezut în sînul unei maga­zii sau depozit, adică pe unde era strîmptoare și lipsă de lu­mină. Și cu toate că din cauza amo­rului meu național îmi calc pe inimă, totuși nne încerc de a complecta critica Babei-Vișa, fiind-că nu vom feri nici odată prea mult când este vorba de a atrage atențiunea administrației țărei într’o cestiune de interes general al țărei. Precum personal ne place a ne arăta în mod prezentabil în public, tot ast­fel și o expoziție cere a fi prezentată în mod a­­vantagios pentru obiectele ex­puse, căci ce folos dacă obiec­tele sunt interesante când ele sunt înghiesuite și puse aproape la întuneric. In adevăr, bogățiile cele mai mari pierd, în ochii publicului, din valoarea lor dacă ele sunt înmagazinate în loc de a fi ex­puse și tot ast­fel obiectele cele ordinare pot câștiga în favoarea lor aprecierile vizitatorilor când sunt răsfățat așezate și bine lu­minate. De aceea datori suntem să re­cunoaștem prin câte grele difi­cultăți au trebuit să treacă or­ganizatorii ultimelor două expo­­siții și prin urmare recunoscă­tori să le rămânem de marea dumnealor osteneală. Apoi un asemenea palat, stând pururea la disposiția agricultu­rei, industriei, artelor și școale­­lor de meserii și profesionale, înlesnește întocmirea micelor ex­­posiții anuale care stimulează progresul, comercial și tot­odată ne prepară pentru marile expo­­siții oficiale naționale. Acest mod de urmare îl cred cu atât mai nem­erit că el poate fi considerat ca făcând parte in­tegrantă din Educația Națională. Cât pentru costul acestui Palat al industrii și artelor, el nu va fi mai presus de mijloacele noas­tre dacă cel în drept vor ști să înlăture luxul și risipa care a prea domnit in toate cheltuelile noastre până a ne sdruncina și finanțele țării. Exprimând recunoștința mea soritoare, Baba-Vișa, ar fi de do­rit ca guvernul să ia de pe acum cuvenitele măsuri, mai cu seamă că se proiectează pentru anul 1906. Prima expoziție oficială na­țională. Alea. Amănunte asupra neno­rocirei din str. Pastrami (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Galați, 28 Noembrie. Aseară, după cum v’am telegra­fist, în una din cele mai populate străzi di­n centrul orașului, locuită în majoritate de meseriași, a avut loc o dureroasă și groaznică neno­rocire. Cum a provenit focul La locuința cu No. 5, etagiul al douilea, din strada Pastrama, se află atelierul de croitorie al d-lui Leizer Fitterman. In același apartament d. Fitterman locuește cu familia sa, destul de numeroasă. In una din camere, întreaga fa­milie, afară de d. Fitterman care se afla la un ceainic din împreju­rimi, se afla în jurul mesei ocupată fiind cu diferite lucrări manuale. Copila Hana în vîrstă de 9 ani, jucându-se pe lângă o masă, din nebăgare de seamă răsturnă lampa. Gazul aprinzându-se, flăcările o co­­prinse în întregime. D-na Haichi Fitterman, în fața primejdiei sări spre a-șî salva copila. Hainele sale însă fiind stropite și ele de gazul vărsat, flăcările o cu­prinse și pe dînsa. Cei­lalți membri ai familiei să­rind în ajutor, avură aceiași neno­rocită soartă ca și cele dintâi­ două. Ia mai puțin de două minute în­tregul interior al camerei presintă un talelou­ sfîșietor. Cinci ființe se scoteau în chinu­rile cele mai groaznice, cu moartea, scoțând țipete sfâșietoare. D-na Fitterman cu toate durerile suferite, avu curajul de a-și lua co­pila în brațe și a alerga pe scări în stradă. Focul, prin curentul provenit din fugă, se lățise peste ambele neno­rocite, formând ast­fel o mare limbă de foc, și ceea­ ce era mai dureros, r­icent, din mulțimea adunată nu își putea da seama de ce se petrecea sus în cameră, de ce se petrece sub ochiul lor în stradă. Cismar­ul Bereu Bazer, vecin al casei, fu primul care sări în ajutor, reușind a stinge flacăra ce cuprin­sese pe d-na Fitterman. Un at vecin aruncând apă peste copită, flăcările loviră în față pe salvator arzându-l la față și mâini. Pe când în stradă se petrecea această scenă dureroasă, sus, restul familiei se căznea să se poată salva între ele, dar neputând, alergară în stradă, unde cu greu li se dădu ajutoare de public. Câte sunt victimele Autoritățile sosiră la fața locului; d. sub-comisar Brutus Ciornei, dis­puse transportarea victimelor la farmacia d-lui Emil Udriscky, unde li se dădu ajutoarele medicale. Victimele sunt în număr de cinci. Bătrâna Maria, mam­a d-nei Fitter­man, arsă la față și trup ; d-na Hailei Fitterman, mama copiilor, arsă grav la cap, față și corp ; ți­nerile Ghizela de 18 ani, Golda de 15 ani și Hana de 9 ani, cere din­te­ arse la față și mâini, iar cea din urmă arsă grav ca și mama sa la față, cap și trup. Transportarea la spital După ce li se dădură ajutoarele prime la farmacie, nenorocitele fură transportate la spitalul „Elisabeta Doamna“. Aci fură oprite numai d-na Fitter­man și fiica sa Hana, cari erau mai grav rănite. Cei­alți au fost trimiși acasă după ce li s’a făcut pansamentele cuve­nite. In ultimul moment aflu că fetița a încetat din viață în cele mai groaznice chinuri, iar d-na Fitter­man e in agonie. La vederea spectacolului, nenoro­citul Fitterman căzu desperat sco­­țînd­ gemete surde de durere. Ridicat de vecini dînsul rămase aproape fără cunoștinți câte­va mi­nute. Coresp. Spaniol și Leonian, cărora le-au fost expediate. Printre cărțile lui Leon al XllI-lea a fost găsit și ciaslovul de care se servea Pontificele Pio al IX-lea pentru cetirea slujbei , ca obiect de valoare istorică, a fost reținut în bibliotecă. * Iată câte­va anecdote asupra marelui cugetător englez H. Spen­cer, mort de curând . El mânca singur, ca și Kant. Și ca filosoful din Königsberg, nu-i plăcea să i­ se vorbească în timpul mesei, își ducea singur corespondența și-i placeau lau­dele. Nu putea să sufere pe Chamberlain și imperialismul; ura drumul de fer, oamenii de lume și pianul. Amabil cu ori­cine. Se înfuria iute, dacă ’i se criticau operele ; nu-î plăcea discuția și contrazicerile ’1 suparau rea. * Contele Appolngi va înființa împreună cu soții săi eșiți din partidul liberal guvernamental, un nou partid, sub șefia sa. *1 ¥ ¥ Aplicațiunea radiului la bolile de cancer, în spitalele engleze, dă resultate bune numai în ca­zurile ușoare, dar la cancerul adevărat radiul e tot așa de ne­putincios ca și razele. X, ale că­rora binefaceri s’au grăbit unii a le lăudă.* ¥ * Ziarul «Budapesti Hirlap» a­­nunță că prin cercurile politice din Budapesta se afirmă că Fran­­cisc Kossuth a arătat primului ministru, contele Ștefan Tisza, manifestul partidului indepen­dent și că, la dorința acestuia, Kossuth a făcut în el mai multe modificări. Ziarul de mai sus spune că au dreptate elementele mai independente din partidul kossuthist, că șeful lor a ajuns sub tutela lui Tisza. * * ¥ împăratul Wilhelm a adresat o cordială telegramă de condo­­leanță consiliului de administra­ție al băncei «Diskonto» cu oca­zia morței directorului ei, Han­­semann. ¥ ¥ Ziarele din Viena anunță că principele de coroană al Dane­marcei, Frideric, a făcut o vizită contesei Stefania de Longay, care zace bolnavă în hotel imperial.­­ Miliardarul Carnegie, obosit a dărui fonduri librăriilor și bi­bliotecilor publice, s-a decis a încerca o experiență care va um­plea de bucurie pe toți aceia cari cred în utopii. El a donat 12 milioane și jumătate orașului său natal din Scoția pentru fondarea unui oraș «Bella». O instituție americană este însărcinată a pre­para proeotul. Afară de milioane, Carnegie a dăruit orașului un mare parc. Se vor institui musicî, gim­nastici, grădini botanice, etc. Afară de asta vor fi organizate pentru cetățeni serbări periodice, jocuri olimpice, pelerinagii isto­rice, etc.* ¥ ¥ Succesorul lordului Roberts, care părăsește postul de gene­ralisim al armatei engleze, va fi probabil ducele de Connaught, fratele Regelui Eduard. * ¥ ¥ D. Chamberlain se bucură de atâta favoare în Australia, în­cât mai mulți din administratorii săi au propus a se da numele seü nouei Capitale a federațiunei australiana, cum s’a dat deja nu­mele seu la câte­va căi și piețe din oraș. O CUGETARE IM 7.1 Răbdarea e un arbor a cărui rădăcină e amară și ale căruia fructe sunt foarte dulci. ístiri din stréinfitate — Prin u­ș­ă — Un fapt nemai­auzit s’a întâm­plat în apropiere de Amberien, în departamentul francez Ain. Sub pretextul de a îndrepta șira spinărea unei bătrâne cocoșate din cauza vîrstei, un individ, considerat în partea locului ca vrăjitor, o puse între două scîn­­duri groase strîns legate între ele cu fringhii și o strînse tare. Bătrâna părea că se îndreptă, dar gemea și se văi­ta, și când se deslegară fringhiile, sărmana... cochetă era într’adevăr puțin mai dreaptă, dar era și... moartă. * Se anunță din New-York . Ce­lebrul profesor Langley a făcut la Washington o a doua dar de­­zastroasa încercare cu mașinalul de sburat, fără ajutorul balonu­lui. Mașina s’a urcat la vr’o 50 metri, apoi a căzut într’o apă și s’a stricat.* ¥ * Zilele trecute, în urma unor disposițiuni luate de Papa Piu al IX-lea, s’a distribuit instituțiu­­nilor eclesiastice din Roma o parte din foarte numeroasa co­lecție de cărți și opuscule cari au fost găsite în biblioteca de­functului Papă Leon al XlII-lea. Cele mai bune și mai de valoare opere au fost reținute și adunate în depozit separat în biblioteca Vaticanului; cele­l’alte au fost destinate biblotecelor colegiilor Universal­io provincie De la coresp. noștri particulari Pe ziua de 28 Noembrie 1903 Craiova întrunirea de la Cercul me­dico-farmaceutic. — La întru­nirea de aseară a acestui științific cerc, d. dr. Antonini a făcut două interesante comunicări : 1) Observațiuni asupra unui caz de «erythem nodes, de origină pa­lustră» și 2) Câte­va considerațiuni asupra «apendicitei» și în special asupra genezei boalei. Interesantele comunicări făcute de d. medic primar al orașului, ba­zate pe studii statistice, au atras în mod deosebit atențiunea auditorului. înainte de ridicarea ședinței au fost votați două membri noui : d. locot.-colonel Eiian și d. locotenent Pânescu, medici militari. Incendiu.­Nicolae Stan Mitried, din comuna Ulubenî, ducându-se cu țigara aprinsă să ia pae dintr’o șiră, a dat naștere unui incendiu care a distrus pe lângă șira de pae și un coșar în care se aflau două boi. A­­jutoarele date au fost de prisos, căci totul a fost prefăcut în cenușe. Sinucidere.­Țăranul Ilie Stancu Miciță dădea de mai mult timp sem­ne de alienație mintală, pentru care cauză era de aproape supraveghiat de familia sa. Erî, scăpând de sub supravegheri, a dispărut de acasă. Căutându-i, l’au găsit spânzur de un copac din pă­durea ce se afla în marginea satului. Sărmanul om, într’un acces de ne­bunie, își pusese capăt zilelor. Lucilius. Constanta îngropați de mal. —Dant I. Geafer și Mustafa Mârza, din co­muna Carol I, scoțând nisip din ca­riera Derinchioî, malul s’a surpat peste dinșii. Sărind în ajutor lucrătorii Suseni Teîem­i și Regep Iusuf Gafar, cari se aflau în apropiere, ei au fost scoși într’o stare gravă. Cel mai grav rănit este Dant I. Geafer. Incendi­i­. — Astă-noapte un incendiu violent a distrus proprie­tatea lui Enciu Ivan Da­scal­of, din Esechioift, compusă dintr’o casă cu 2 camere și un grajd. Pagubele se urcă la 1590 lei. Furt. — Prin spargerea unei fe­­­­restre, necunoscuți făcători de rele­­ s’au introdus în casa locuitorului Al. Nicolae, furându-i suma de 300 lei și mai multe acte. Misii. Corabia Mort din bătae. — Azi noapte a încetat din viață, în spitalul ju­dețean din localitate, flăcăul Oprea Stancu Fleșean, din Dăbuleni­, din cauza bătăei ce a suferit de la lo­­cuitorul Mihalache Glăvan, din a­­ceeașî comună, în seara zilei de 26 cor. Cazul s’a reclamat chior în drept Voicu. Galați Prinderea unui dispărut.— Erî, pe când a produs prefecture­ de județ escorta pe indivizii I­ie Cris­­tea Alecu și Constantin Iordache Toma la parchet, aceștia, profitând de un moment când aprodul era dis­trat, fugiră fără a li se da de urmă. Prefectura de poliție, fiind înștiin­țată, delegă imediat pe comisarul Gh Constantinescu de la dißp. III cu urmărirea și prinderea lor. Din cercetările făcute, dovedin­­du-se că Ilie Cristea Alecu locuește în str. Covurluiu No. 61, d. comisar, însoțit de un sergent, porni în­­tr’acolo. Adaug că numitul pungaș era bine cunoscut de agenții polițienești și că se făcuse culpabil de jefuire la drumul mare. Ü. comisar întrebând pe soția și soacra pungașului unde­ i el, i se răspunse că nu e acasă și ceva mai mult, nu e nici în oraș. Totuși, d. comisar pătrunse în casă bănuind că cel căutat se află ascuns. Intr’adevăr, în prima odae chiar se afla Ilie Cristea Alecu, care spre marea mirare a tuturor se reco­mandă sub numele de N. Ionescu, adăugând că a venit în oraș la sora sa. Pungașul fiind cunoscut, comi­­sarul îl somă să-l urmeze. Refuzînd, sergentul primi ordin să-l aresteze. Până în stradă vinovatul, care se văzu descoperit, urmă liniștit pe agenți; aci cum ajunse, prim­a grijă fu să lovească pe sergent și să fugă. Comisarul Constantinescu se luă după dînsul și primându-1 îl apucă de mijloc. Sbătîndu­se, pungașul căzu jos. In timpul acesta, femeile cari ob­servară această luptă, alergară și începură să lovească pe comisar. Sergentul se descinse de lesac și vroi să apere pe comisar. Pungașul se ridică și vroi să smulgă revolve­rul de la brîul sergentului. Fiindu-i imposibil, apucă mâna dreaptă a comisarului și o mușcă cu putere, fracturându-i două degete. Sergentul apucându-l de gât, dan­­sul se întoarse și-i mușcă și lui două degete de la mâna stângă. Cu mâinile sângerânde, comisarul Constantinescu și cu sergentul îl ți­nură bine, până ce îl legară cu aju­torul unei funii. In timpul acesta femeile loveau în ambii funcționari cu pumnii și picioarele. La strigătele de ajutor ale d-lui comisar și ale sergentului, nimeni nu vor să intervie. După o luptă de aproape trei sfer­turi de oră, pungașul Ilie Cristea Alecu putu fi ridicat și înaintat sub escortă parchetului. D. prefect Gussi felicită pe ambii funcționari pentru zelul depus, dis­­punând darea în judecată atât a fe­meilor, cât și a acelor dintre vecini cari au refuzat concursul lor pentru prinderea periculosului pungaș. Judiciare. — Curtea de apel a condamnat la o lună închisoare pe­ R. Georgescu, fost perceptor în ju­dețul Constanța, acuzat pentru fals în acte publice. Coresp. Focșani Proces interesant. — Astă­zi tribunalul local, compus din d-nil Em. Stroica, președinte, și Anto­­nescu membru, a judecat procesul intentat de d. Prodan, membru la Curtea de casație, d-lor Zim­m­er diss București și Traian Giurgea din lo­calitate, pentru escrocherie. Iată cum stau lucrurile: D. Prodan, având nevoa de niște vițe pentru replan­tat pe proprieta­tea d--ale, s’a adresat d -lui Traian Giurgea care are agenție viticolă în localitate și i-a comandat vite pentru suma de 1750 lei. Din a­­ceastă sumă d. Prodan a plătit nu­mai 600 lei, rămânând ca restul să-l dea mai târziu. D. Giurgea s’a adre­sat atunci d-lui Zimmer, care este reprezentant general pentru toată țara a unei firme din Arad, ară­­tându-i comanda făcută precum și condițiunile puse de d. Prodan. D. Zimmer nu a acceptat condițiunile și a cerut d-lui Prodan ca sâ-i dea o poliță pentru suma de 1150 leî. D. Prodan a dat polița, pe care mai târziu d. Zimmer a scontat-o la so­cietatea «Frăția». Ce s’a întâmplat însă ? Polița, ajungând la scadență, a fost protestată. D. Prodan pretinde că termenul de plată de pe poliță a fost falsificat, întru­cât din ziua de 1 s’a făcut 31 . d. Prodan deve­na știind termenul de plată al poliței, polița s’a protestat, și prin aceasta i s’au adus daune morale. A cerut despăgubiri civile. D. procuror Călinescu, în recu­i­­sitorul ISQ, a cerut condamnarea in­culpaților întru­cât, a zis d-sa, fapta comisă este escrocherie și intră în prevederile articolelor 332 și 333 c.p. D. avocat I. G. Teodoru din par­tea inculpaților, a susținut că clienții d-sale n’au comis nici o înșelătorie. Tribunalul a rămas în deliberare, până Luni, când va da sentința. Nenorocire. — Femeia Ilinca Sprinceană,din Păunești, ducându-se cu cofele să ia apă de la urs puț cu cumpănă, fiind noroi împrejurul puțului, a alunecat și a căzut înă­untru. In cădere, ea și-a făcut­ câte­va răni grave. Fiind scoasă din puț, după cât­va timp a încetat din viață. Crimă.­­ Astă­zi s’a găsit la o șiră de pae de pe moșia Adjud, care este arendată d-lui Rappaport, un necunoscut în stare de agonie. Dus la spitalul din Adjudul-Nou, 4

Next