Universul, august 1904 (Anul 22, nr. 209-239)

1904-08-01 / nr. 209

A. v_­ ? Un luptător pentru independența Serbiei. (Vezi explicația) Calendar pe anul 1­904 Ortodox Sâmbătă,31 Iulie.-Dr. Eudochim Catolic Sâmbătă, 13 August. — Ipolit Soarele răsare 5.0. apune 7.8 București, 31 Iulie. Școli­t gospodăria rurală Am publicat știrea că d. ministru al instrucțiunei pu­blice a h­otârît sa înființeze două școli de gospodărie ță­rănească, una in jud. Tecu­ciului și alta în jud. Musce­lului, pentru fete și neveste tinere. In aceste școlî se va învăța practic, cu puțină teorie, tot ce privește rolul femeei într’o gospodărie țărănească bine în­tocmită : creșterea și îngriji­rea copiilor, creșterea viermi­lor de mătase, stupăritul, țe­săturile românești, cusături și haine țărănești pentru femei, bărbați și copii, lăptarii. Cursu­rile vor fi împărțite după se­zon, de vară și de iarnă. Cele care nu cunosc condi­­țiunile particulare în cari s’a desvoltat țara noastră, li s’ar putea părea curioasă h­otârî­­rea d-lui ministru al cultelor și instrucțiunea. E însă din cele mai nemerite și nu stăm la îndouială să-l felicităm căl­duros. Din punctul de vedere al gospodăriei, țărănimea noas­tră nu numai că n’a înaintat de vr’o patru­zeci de ani în­coace, dar, în multe părți ale țării, a perdut din ceea­ ce știa și avea înainte vreme. Schimbânduse cu totul și brusc condițiunile de trai­ ale societății românești și econo­mia națională îndrumându-se pe alte căi, am ajuns, în multe părți, ca toată activitatea fa­miliei țărănești să se închidă în munca câmpului și în pu­ține transporturi. Această schimbare a pro­dus un enorm desechilibru, pe care trebue să-l înlătu­răm. In general țărănimea noas­tră pierde pe fie­care an pa­tru luni și din pricina asta e­roa hrănită, puțin îmbrăcată, lipsită de comoditatea în traia de care se bucură țărănimea din alte țâri și mai ales lip­­­­sită de ori­ce rezervă, ceea­ ce face ca o recoltă rea a po­rumbul s’o cufunde în mizerie. O mare parte din acest ne­măsurat rea s’ar înlătura, dacă țărănimea— și în special ță­ranca—ar practica unele ocu­­pațiuni cuprinse în cercul gospodăriei rurale, cum sunt țesutul și facerea hainelor pentru membrii familiei, in­dustria lăptăriei, cultura pă­sărilor, grădinăria de legume, cultura viermilor de mătase, etc., etc. Spre a redeștepta această activitate, altă dată înflori­toare în țara noastră, se în­ființează cele două școli de gospodărie țărănească. E puțin față cu nevoia ce este; dar ne place să credem că aceste două școli sunt nu­mai un început. Ar fi de dorit ca în aceste școli să se ia eleve din dife­rite regiuni, pentru ca, după absolvire, să împrăștie cât mai departe exemplul cel bun. Și încă o dorință am avea de­ exprimat. E cunoscut că țăranul se nutrește prost nu numai din cauza condițiilor generale e­­conomice, ci și pentru că bu­cătăria sa e foarte primitivă. Chiar și cu ceea ce are, țăra­nul nu știe să gătească mân­care hrănitoare. Ar fi de dorit ca în cele două școli de gospodărie ce se vor înființa, hrana elevelor să se compue din elementele ce stat­ obicinuit la îndemâna țăranilor, gătite însă cum se cade. Elevele ar deprinde o bucătărie ceva mai desvoltată și, ceea­ ce e tot așa de pre­țios, s’ar deprinde a mânca mai bine­ faptele vieței politice italiane, s’a preocupat de primejdiile mari ce cuprinde în sine o agi­tație patriotică iredentistă și a luat inițiativa unei înțelegeri cu tovarășii socialiști ai diferitelor naționalități din Austria, în scop de a se începe o reacțiune vigu­roasă contra persecuției italieni­lor din Austria precum și d’a se paraliza ori­ce mișcare ireden­tistă. «Deja tovarășii din Trentin și din Triest au răspuns cu entu­­siasm la apelul nostru. «In scop de a lua de la voi toți, socialiști, consimțimântul solidarităței voastre și voința gândului vostru, vă invităm la o adunare generală. Obiectele de discuțiune vor fi: Propunerea comitetului federal pentru o înțelegere cu tovarășii din Austro-Ungaria. Agitațiune contra înarmărilor. Diferite ches­tiuni asupra organizațiunea noas­tre și asupra procurărei fondu­rilor necesare». Victimile căldurei Căldurile mari ce bântuesc în toată Italia au făcut să sporească numărul sinuciderilor și a mor­ților de sincopă. Astă-noapte, niște trecători, au observat atitudinea ciudată a unui gardist de noapte, om în vîrsta sa de 60 de ani. Doar alți gardiști s'au apro­piat de dinsnl, încercându-se a-l conduce la spital. El însă a ce­rut să fie condus la casa lui unde, cu toate grabnicele ajutoare ce i-a dat un doctor, a murit de sincopă cerebrală provenită din căldură.­­ Un om ca de 30 de ani s’a urcat intr’o birjă și s’a preum­blat câte­va ore. D'o dată începu să dea semne de neliniște și în­­tr’un moment ordonă birjarului să'l ducă la cea mai apropiată secție polițienească. Ajungând aici declară că se numește A­­chillu Golfini și ceru să fie ime­diat arestat. — «Ast­fel simt că peste cinci minute o să mă sinucid,—adăogă dînsul. — Un căruțaș din serviciul primăriei, anume Enrico Origgi, pe când mâna harabaua pe stradă, a fost iubit de o dată de exaltare mintală cauzată de căldură, a să­rit din căruță înaintea tramvaiu­lui electric cu voință de a muri. Din fericire conductorul a oprit tramvaiul la timp. Origgi, deși rănit, a trebuit să fie legat spre a fi transportat la spital.­­ Bijutierul Carlo Moroni, în vâstă de 25 de ani, s’a închis în camera sa și aprinzând un man­gal, s'a întins în pat, așteptând să moară. Vecinii atrași de mi­rosul cărbunilor, ,l’au scăpat. De­oare­ce argintarul după cum spun rudele lui nu avea nici un mo­tiv d’a ’și pune capăt zilelor, în­cercarea lui se atribue tot căl­­durea. Antigon. «p. Din Italia (Corespondență part­ a ziarului «Universul») Roma, 27 Iulie. Agitațiunea iredentistă italiană Generalul Ricciotti Garibaldi a adresat unui amic al șeii urmă­toarea scrisoare : «Scumpul meu­, e fapt positiv că am primit însărcinarea Fette­rs­ți unei populare naționale nu­mită «Pro Italia irredenta» d’a disciplina și coordona mișcarea iredentistă italiană, întru­cât a­­ceastă mișcare a voit să se u­­nească cu federațiunea noastră. Insă e ceva mai mult de­cât îndoios că se află acum la dis­­pozițiunea mea peste 35 de mii de voluntari cari, călăuzindu-se de faptele publicate de mine, sunt gata să încerce a desăvîrși unitatea națională. «La momentul potrivit, aceasta tinerime va găsi conducătorii în cari are mai multă încredere. Man­datul meu­ de acum nu e de­cât d'a organiza și pregăti vo­luntarii pentru luptă.Puteți,spune la toți că cuvîntul de ordine ce am impus operei mele este pre­­parațiune iar nu provocațiune. Socialiștii si iredentismul . Grupurile socialiste din Milan au convocat pe aderenții lor prin această circulară: «Comitetul federal, care nu poate să rămână nesimțitor la GROSICI FEIfIN­E Creșterea copiilor Trebue să lăsăm sa se desvolte viața­ animală la copiii mici, vreau să zic că trebue să­­ lăsăm să crească viguros micul corp. A­­ceasta nu oprește reprimarea de­fectelor ce se ivesc. Copiii trebuesc spălați în fie­care dimineață din rap până la picioare, și trebue să ii se facă băi dese ; ei trebuesc îmbrăcați în fie­care zi în alb, dar apoi să fie lăsați să se târască pe covoare, ca să poată face execuțiul nece­sar, până ln ziua când vor putea sta pe piciorușe, vor putea um­bla, alerga, juca. Copiii să fie îmbrăcați cât se poate de simplu. In acest chip nu-i vom chinui strigându-le toată ziua: «Bagă de seamă să nu-ți murdărești rochița, să n’o rupi!» Negreșit că e bine să-i învățăm de timpuriu să fie cu­rați, dar trebue să avem în ve­dere că în toiul jocului, ei nu se pot gândi mereu la cruțarea hăi­nuțelor. Mamelor le pl­ace să-și îndoape copiii cu­ zaharicale ; chiar în câ­time mică, zaharicalele, prăjitu­rile, etc., nu trebue date copii­lor. Din hrana copiilor trebue să se scoată tot ce e excitant. Sto­macului copiilor nu-î convine nici vinul, nici cafeaua și ceaiul nici carne multă. Cele mai potrivite mâncări pen­tru dânșii sunt făpturile, oitele și legumele. Silvia. « Un luptător pentru in­dependența Serbiei — Vezi ilustrația — Gravura noastră înfățișează pe comerciantul Stoian Zikici-Cucin din Niș. Zikici e unul din cei mai bătrâni luptători pentru li­bertatea Serbiei, al cărei dra­pel l-a desfășurat acum 100 de ani Karageorge. Bătrânul e azi în vârstă de 116 ani. N’a fost nici o faptă îndrăz­neață, războinică, de care să se teamă Zikicî. Ba îl găseai lup­tând în primele Huduri ale ar­matei sârbești, ba aducea ser­vicii ca furnizor al armatei, sau ca intendent, ba aducea servicii șefului armatei ca cercetaș. Când a izbucnit răscoala de la Duhi, el era deja căsătorit , dar își părăsi totuși casa și ogoarele, spre a se înrola sub steagul lui Kara Gheorghe. El a luat parte aproape la toate luptele perioa­dei lui Kara Gheorghe până la a­­nul 1809. După aceea căzu pri­zonier la Turci, de unde evada fugind în Austria, și trecu apoi în România și Rusia. Când Miloș Obrenoviaî ridică a doua oară drapelul libertățea Serbiei, îl vedem pe Ziki­î ia­răși pe câmpul de luptă. In 1821 a luptat în rândurile grecilor , dar căzu iar în mâinile turcilor, cari îl duseră la Constantinopol și '1 aruncară în temniță. Evada însă din nou și trăi a­­poi ca emigrant în Viena, Bu­dapesta, Iași, Kiev și Atena. Și în răz­oaele de mai târziu­ din Balcani ii găsim pe Zikk­î sub drapel. " O CUGETARE PE ZI A te încurca în protestări de mulțumiri și de umilință, e încă a vorbi de tine. Carnetul meu A­Z­U­G­A Azuga, sat drăguț în munți E plin de f­umărie, Căci numai fabrici sunt in el Și numai prăfărie... Dar, pe coline dacă stai Nespusă ți-e plăcerea Căci ai, acolo, aer bun Cum jos e bună berea... Se fac petreceri fel-de-fel In centru la cantină O sală mare care e In tot-dea­una plină... Aci se joacă de actori Piese caraghioase Iar lumea ride, bond vicios, Din halbele spumoase... Aci se dau și baluri mari Și nuci cochetărie, Și nu’n nici lux, ca’ntr’alte părți Ci numai modestie... Și dai cu drag obolul teu, Căci când se pun la cale Aceste baluri ți se dau In scopuri culturale... Excursii ai din berechet, Dar cum le-apucă ploaia Când, din pecate, vizitezi Predealul sau Sinaia... 'Mai ai Buștenii, im’te duci Pe jos mai tot­d'a­una, Și’n care curg bucureșteni, Cât ține vara'ntr'una... Și ai apoi la Rezevei Excursii cu Craibanul, Un drum de fier aerian Ce face să’țî dai ban­ul... Am fost în el cu soacrei-mea, Dar ne perdurum cârma Și jos râmiß ne-am pomenit, Căci soacra rupse strtia... Noroc că leacul ne-am găsit La groaznica durere Bind iute, iute, tot mereu, La halbe mari de bere... Azuga, sat drăguț în munți, E plin de fumărie, Dar fumul­­ piere într'alt fum Mai bun de... berărie... Marion. Războiul ruso-japonez — Prin poștă — Căpitanul vaporului japonez «Idzumimaru», despre care s-a crezut că e mort, a depeșat din Tomsk (Siberia), că el și tot e­­chipagiul au scăpat de vise și se află prizonieri în Tomsk. Tot în acel oraș se află prizo­nieri 13 ofițeri și 66 marinari ai vaporului «Sadomaru», și între ei 4 ofițeri englezi, despre cari s’a crezut de asemenea că au fost uciși. Comitetul din Belgrad pentru întocmirea unei flote voluntare sârbești, care să dea ajutor Ru­siei, a primit de la ministerul de războiu rus avizut că s-a apro­bat inițiativa sa. Comitelul va organiza și un corp de 2000 soldați, pe care o va trimite la teatrul răsboiului din Manciuria.* * * Conform unei hotărîri a gu­­vernului rus, toți prizonierii ja­ponezi vor fi transportați în ora­șul Pensa,­și de acolo vor fi îm­părțiți mai departe in Rusia eu­ropeana.* * * Corespondentul din Shangai al ziarului «Morning Post» spune că se află în Port­ Arthur 10.000 bolnavi și răniți.* * * * O persoană competentă declară că s-a făcut un nou plan de luptă care va fi telegrafiat generalului Europatkin. Generalisimul va trebui să se menție pe cât va fi posibil în poziția actuală și să-și ducă trupele la Karbin, spre a-și lua acolo reședința de ia­rnă, lă­sând Port-Arthur să decidă sin­gur de soarta lui. Noua campanie va fi organi­zată fără grabă : cele mai bune trupe din Rusia europeană vor fi adunate pe lângă linia drumu­lui de fier, clasele de rezervă cele mai tinere și cele mai pro­prii serviciului de răsboiu vor fi chemate sub drapel. Rezerviștii vor fi autorizați să se înapoieze în Rusia după un an de cam­panie. Rusia va avea în modul acesta toată forța vitală a armatei sale de patru milioane oameni, cu trupe nouî la fie­care ocazie și atât timp cât vor ține izvoarele m­ateriale și financiare ale Ja­poniei. Acest plan va fi, fără îndoială, extrem de costisitor , dar se vor găsi mijloace spre a-l executa prin concesiuni de bogății mi­niere ne-exploatate încă de Ru­sia. Aceste concesiuni vor aduce, într-un timp dat, cinci miliarde d­e lei . Statul va mai scoate pe de-asupra un venit permanent grație unui im­posit asupra veni­turilor. Rusia mai speră să găsească capitaluri în Statele­ Uni­te și să inchei cu acestea tractate de comercia de care vor beneficia împreună la oceanul Pacific. Un grup de financiari ameri­cani ar fi făcut de pe acum o­­ferte privitoare la concesiunile miniere și cele de petrol. » * Rapoarte sosite din Ninswang pretind că pacea și prosperitatea renasc în acest oraș. In afară de legea marțială și de censură care se exercită cu toată severitatea, situația pare, în particular, să fie foarte satis­făcătoare.* » * Japonia are acum cele 4 ar­­mate ale sale, cu 350 mii de oa­meni pe câmpul de luptă. Din armata activă au rămas în țară numai brigada a 9-a de infante­rie. n1, escadrdane de cavalerie și 8 baterii cu câte 4 tunuri. La aceste trupe se mai adaugă pen­tru apărarea­­ erei încă 22 bata­lioane de artilerie de cetate, din­tre cari se află 1 în Nagasaki, 4 în Simonosaki, 2 în Sasebo, 1 în Matsura, 3 în Kure, 4 în Ich­­jurei, 5 în Yokusuha și 1 în Hakodate. S’au întreținut un sfert de oră cu persoanele prezente, după care, în uralele nesfârșite ale mulțimea, la ora 1 și jum. tre­nul, condus de d. Miclescu, di­rectorul general al G. F. R., s’a pus în mișcare. Suveranii au fost însoțiți până la Predeal de întreaga lume ofi­cială. Când trenul regal a intrat in gara Predeal, elevii sanato­riului au cântat «Imnul Regal», iar publicul numeros a isbucnit în urale. Suveranii s'au dat jos apoi din tren și au așteptat pe peron până la formarea noului tren. In acest timp și-au­ luat ră­mas bun de la miniștri și per­soanele de față. Suveranei i s-au oferit nume­roase jerbe și buchete de fiori. Trenul regal a plecat din Pre­deal la orele 2 și 20 în mijlocul entusiastelor urale. Suveranul e însoțit de aghio­­tanții : colonel Mavrocordat și maior Baranga și general dr. Teodori. M. S. Regina este în­soțită de principesa Sofia de Schenburg, și va fi întâmpinată la Viena de doamna Sa de o­­noare, d-na Mavrogheni, care va însoți pe Suverană în călă­torie. Miniștrii cu d-nele s’au reîn­tors la Sinaia cu un tren spe­cial la orele 2 și jum. * * * înainte de plecare M. S. Re­gele a presidat un consiliu de miniștri. Mestugean, Plecarea SuYeiinilor (Prin fir telegrafic de la trimisul nostru­ special) Predeal, 30 iulie. Gara din Sinaia e frumos pa­voazată cu drapele și verdeață. Sunt prezenți d-nn­ miniștri, au­toritățile din Sinaia, generalii B­rătianu, Băicoianu și Robescu, ofițerii garnizoanei, d-ni. Saita, prefectul poliției Capitalei, d. Ce­­z­rescu, prim-ajutor de primar, Grețeanu,vitreg,corpul diplomatic cu d-nele, persoanele, marcante aflătoare în vilegiatură și un pu­blic foarte numeros. Suveranii au sosit în gară la ora 1.15 minute precedați de casa civilă și cea militară. M.M. I L. Afacerea furtului bonu­rilor lui Kagi-Moscu Cu toate cercetările făcute până acum, nu s'au putut des­coperi alte bonuri din cele fu­rate de la defunctul Hagi-Moscu de­cât cele găsite până acum. Zilnic se fac descinderi la di­ferite persoane cari au avut a­­faceri cu d-na Vieroșeanu, dar fără nici un rezultat. Se știe că toate vînzările și cumpărările de bonuri defunctul le făcea prin casa de bancă Mo­­roianu. Expertul socotitor însărcinat de d. judecator cu verificarea registrelor acelei case a consta­tat că Hagi Moscu a cumpărat bo­nuri de peste un milion lei mai toate de ale Creditului rural. S’a mai constatat că a vîndut foarte puține din ele și anume atunci când a reparat casa d-nei Vieroșeanu. Instrucția e sigură că trebue să mai fie bonuri afară de cele găsite, întru­cât e constatat că Hagi-Moscu era un om foarte avar și n’a putut să cheltuiască anual nici cel puțin valoarea cu­poanelor bonurilor de peste un milion. Prin urmare el a ca­pitalizat și parte din valoarea cu­­poanelor. Eli s’au ascultat mai mulți martori. Unii din ei au declarat că sunt aproape siguri că averea defunctului trebuia să fie mare, căci nu cheltuia de­cât foarte pu­țin față cu averea sa. Chiar în ceea ce­ privește îmbrăcămintea, el umbla îmbrăcat foarte simplu. Toți cei arestați în această a­­facere sunt ținuți încă la secret pentru a nu putea comunica cu nimeni. D-na Vieroșeanu se află în li­bertate, dar pusă sub suprave­gherea polițienească. Ea s’a prezintat la instrucție ori de câte ori a fost chemată și-și menține declarațiunea fă­cută la început că n’a furat nicî un bon, ci toate i-au fost date de defunct, încă pe când trăia. IV. T. C»*-DM«»- mrimmt toxxzm^wsară, uniTsrauii in provincia De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 29 iolie 1904— Beliad Accident nenorocit.—Azi di­mineață, pe când d. Leon Sâb­escu, administratorul moisei Popești, ve­nia cu trăsura spre oraș, în drep­tul barierei Tutova, caii speriindu­­se, au rupt’o de fugă răsturnând trăsura. Vizitiul a fost trântit 103 și rănit grav la cap și brațe. A fost de asemenea rănit și copilul admi­nistratorului, care se afla cu tatăl său în trăsură. Intr’o stare gravă ei au fost tran­sportați la spitalul local. Furt de producte.— De către administrația moșiei Ghidigeni s’a reclamat jandarmeriei din Pochidia cum că niște necunoscuți făcători de rele au furat de pe câmp snopi de grâu ca la vr'o 70 saci. Faptul se anchetează. Febră aftoasă.—In Popeni s'a declarat febra aftoasă. S’au luat serioase măsuri de com­batere. Regrilă. Craiova îndrăzneață tâlhărie din str. Regele Ioanițiu.­­ Con­stantin P. Olteanu, Gheorghe Dicu­­lescu, Gheorghe Danciu Marin și Gheorghe Mateiu Bârz­ă, au săvîr­­șit aseară o îndrăzneață tâlhărie în mijlocul orașului. Ascunși în niște porumb câte și patru, așteptau ca cine­va să treacă pentru a sări asupra lui spre a-l jefui. Ionică Anghel Celente a fost ne­fericitul care a încăput pe mâna tâlharilor. Terminase lucrul și după ce se opri la o brutărie de unde cumpără o pâine pentru copii. Celente mer­gea grăbit spre casă, unde-l aștep­­tau nevasta și copilașii lui. Gând de­odată în str. Regele Ioa­­nițiu se simți apucat pe la spate de mai multe brațe. Erau­ cei patru de mai sus. După ce tâlharii îl scotociră prin buzunare, și de ciudă că nu au gă­sit nimic, îl luară la bătae. Văzând însă că victima începuse să țipe și ast­fel putea să atragă a­­tenția vre­ unor trecători, tâlharii îi mai deteră câte­va lovituri de cu­țite între coaste și apoi dispărură în porumbul din care eșiseră. Poliția a reușit să pună mâna pe dânșii. Atentat.­Pe când bucătarul M. Păunescu trecea azi pe str. Amără­­ziei, un necunoscut se apropie de el și pe la spate îi dete mai multe lovituri de cuțit. Victima căzu­ jos scăldată în sînge în timp ce atentatorul se făcea ne­văzut. Păunescu a fost ridicat de trecă­tori și dus la spitalul Central. Smeilius. Roman Moartea lui Costache Mor­­țun. — După cum v’am anunțat telegrafic, aseară, la orele 8 și un sfert a încetat din viață, la locu­ința sa din str. Ștefan-cel-Mare, în mijlocul rudelor și cunoscuților săi, bătrânul bărbat politic Costache Morțun. El s’a născut la 1831 în Cămărzeni­ (Suceava) dintr’o familie bucovineană. Studiile și le-a făcut în Iași la academia Mihăileană, unde a fost mai târziu profesor , apoi făcu agricultura în Suceava, unde fu ales de micii proprietari in di­vanul «ad-hoc». Defunctul a fost membru al partidului liberal. A fost deputat și prefect de Roman, sub guvernul Ion Brătianu. Cu dînsul dispare cel din urmă reprezintant al divanului «ad-hoc». Costache Morțun era maia filan­trop.­­ Costache Morțun Defunctul lasă în urma sa o i­vere dejun milion. Legatar universal a lăsat pe ne­potul său d. V. G. Kilerțu­n, vice­președintele Camerei. V’am comunicat la timp legatele lăsate de defunct pentru scopuri de bine­facere. Adaog că d. V. G. Mor­țun, spre a eterniza memoria un­chiului seu, a adăogat la legatele lăsate suma de 5000 lei, pe care o va da ca fond pentru crearea de biblioteci la școlile rurale din jud. Roman. , Inmormîntarea se va face Sâm­bătă cu o mare pompă ; la ea vor lua parte și țăranii de pe moșiile defunctului. Molt­ci­eanu. Dorohoiii Urmărirea unui escroc. — Siguranța din Iași cere azî telegra­fic poliției noastre urmărirea lui Si­mon Bercovici care comițând o mare escrocherie, a dispărut de acolo re­­fugiându-se după toate probalită­­țile aci. Epuizare. — Supusul austriac Berza Mihaiu, fiind găsit periculos ordinei publice, a fost expulzat din țară prin Mihăileni. Alienat. — Gr. Vieru din acesti oraș, dând vădite semne de aliena­re mintală, fiind și furios în ulti­mul grad, a fost închis azi la po­liție până ce se vor încheia actele pentru internarea lui în vre-o casă de sănătate. Furt. — Niște musafiri nepoftiți făcând o vizită nocturnă săteanului Nichifor Popescu din Drăgușani, i-au furat trei cai din grajd. Bruno. Fălci . Expulsare.— Comerciantul Sum­­mer Moscovici a fost expulzat din această comună, pe ziua de 28 iu­lie c., pentru escrocherii. Epidemii.— In Tg.­Fub­iu ban­tuc, mai cu seamă printre copii, disenteria. D. medic comunal a dat ordin de a nu se mai vinde fructa până nu vor fi constatate de d-na. In mai multe comune din comu­nele Țifu și Găgești s’a declarat fe­bra tifoidă! In zilele de 25—27 au venit la spitalul din localitate a­­proape 30 bolnavi de tifos. In cot Șuletea au fost două cazuri mortale­. Febra aftoasă.—Printre vitele locuitorilor din cot. Șuletea, Jigălia, Țifu, Fedești, Stoeșești și Banca, bântite cu­­ furie febra aftoasă. D. medic veterinar respectiv a luat mă­suri de combatere. Core» Giurgiu Călcat de tren.—Azi după a­ miazi d-niî frați Marinescu, din str. Olari, comercianți, trimiseră pe bă­iatul Petre, în etate de 17 ani, cu o cărucioară ia portul Smârda cu niște ulei. In apropierea locului de destinație, vîntul îî luă pălăria ducînd-o pe li­nia ferată. Petre alergă să și-o ia , în acest timp, mașina No. 501, con­dusă de mecanicul Radu Popescu, manevra niște vagoane pe linia por­tului. Băiatul fu apucat între roa­tele vagoanelor și mutilat îngrozi­tor. Moartea i-a fost instantanee. S’a stabilit că mecanicul nu e vi­novat. Ucis de ms.I.— Azî dimineață locuitorul Ivan P. Mătârcuța și soția sa, Sava, din comuna Grosu, risicăn­­du-sa să ia pământ de lipit, riialul se surpă. La țipetele victimelor săriră niște trecători și reușiră a scoate cu viață pe Sava, dar pa Ioan îl secaseră mort. Bun.Locați îl. PIcești Crima din Măgureni. — Ai fi comunicat că acum o lună, dască­lul Dumitrache Popescu, din com­. Măgureni, care sta în relațiuni rele cu primarul comunei,’"'anume Nițu Ioan Poța, a fost găsit mort la poarta locuinței sale, având capul zdrobit de un corp contodent. Din primele cercetări făcute de d. procuror N. Iconomu, s’a cons­tatat că vătășelul primăriei, Mirică Nuță, n’ar fi străin de această crimă. Fiind arestat, după trecere aproape de o lună, Mirică Nuță mărturisește în sfârșit că el este autorul crimei, dar că a fost îndemnat la aceasta de către primarul Niță Ioan Popa, cu care mortul era tot­deauna în ceartă. Eri, în urma unui ordin al d-lui N. I. Negulescu, judecător de ins­­tru­­cție al cabinetului I, primarul Niță Ioam Popa a fost ar­estat, fiind confruntat cu vătășorul Mihică Nuțu și acesta menținându-și declarația că a săvîrșit crima după îndem­­ qul primarului, Niță Ioan Popa a fost depus la ar­estu­l preventiv. Cerc­etările urmează. Incendi­i.— Astă­zi, la orele si dim., s’a declarat un incendiu­ la bucătăria giuvaergiului Samuel Ian­cu, din piața Unirei. Focul, cu ajutorul pompierilor, a fost stins în grabă, necauzând nici un fel de pagube. Arestarea unei moașe.­In urma reclamației medicilor spitalu­­lui comunal cum că moașa empirică Tudora Goculescu, din str. Tranda­firi No. 58, a provocat orbirea unui copil, sub­ comis­ul G. Condu a arestat-o astă­zi, înaintând’o par­chetului. Cazul se anchetează. Accident nenorocit.—Lucră­torul Nicolae Popescu, pe când se afla era într’un puț din calea Bu­curești, căzînd o ghizdură peste el, a fost rănit grav. Vict­ima se află în căutarea spi­talului. Sinucidere. — Din Mâneci se comunică : Erî, locuitorul Petre Anghel a în­cercat să se sinucidă, aruncându-se într-o fântână. Fiind observat la timp, dispera­tul om a fost scos din puț, avînd mai multe răni pe corp. Timpul. — Erî a căzut o ploaie abundentă în oraș și împrejurimi. Ea va folosi mult locurilor de pășune, Cociö. Mizii Incendiu.— In lipsa de acasă a femeei Ținea Anghel Potop, din Mi­­­zii, acoperișul casei ei, situată la DANȚUL Morței Reginei Draga Mare roman de somalie de SAVA PETRO­Vid --­— CAP. VI — Vorbește ! ordonă regele Milan. — Maiestatea Voastră știți, răspunse maiorul, că prefectul poliției trebue să procedeze cu cea mai mare precauțiune. Dacă s’ar afla că el lucrează în secret pentru Maiestatea Voastră, atunci este pierdut. De altmintrerea a­­cest Knezevici este un om foarte primejdios. El a fost mai înainte haiduc și are pe conștiința sa cel puțin trei asasinate. Dacă ne gândim cât de proști și idioți sunt agenții noștri de poliție, pu­tem foarte lesne Înțelege pentru ce prefectul poliției se ferește de a însărcina pe unul dintre a­­ceste haimanale cu greaua mi­siune de a smulge această scri­soare a lui Knezevicî, care este un om foarte rafinat. Regele Milan bătu cu piciorul in pământ. Vinele d­e pe frunte i se umflară în mod extra­ordinar. — Trebue să am această scri­soare, esclamă el, trebue să o am, cu ori­ce preț, împrejurarea că regina Natalia a trimis această scrisoare, cu un curier special până la Sem­ii­, și nu mai puțin importantul fapt că scrisoarea a fost dată unui om­ atât de dibacil ca Kne­­zevicî, toate aceste dovedesc că scrisoarea este extra­ordinar de importantă. Procură-mi această scrisoare, maiorul e­s­te contur pentru aceasta. — Majestatea Voastră știți, respun­se maiorul că și eu­ tre­bue să fiți foarte precaut, dar fiind­că Maiestatea Voastră tot­da­una a­ți fost bine-voilor pen­tru mine și încă sunteți... El se opri. — Observ, zise Milan zîm­­bind, că iarăși ai dat de mal. De­s­gur că din nou­ n'am avut noroc la cărți... Te rog spu­ne-mi care este cauza. De câtă sumă de bani ai trebuință ?­­—Trei mii de franci, răspunse încet maiorul. Milan­o și scoase portofelul, îl deschise,­ luă câte­va bancnote și le dădu maiorului. — Iată suma cerută. Nu-mi rămâne prea mult, dar în curând voi fi face iarăși o călători­e până la Viena și sper că nué voi­ în­toarce de acolo cu portofelul bine garnisit ; atunci te voi putea și mai bine sprijini. Dar acum să revenim la chestie. D-ta 'mî vei procura această scrisoare ? — Da, sunt la ordinele Ma­­jestățeî Voastre. — Astă­zi îți?‘ — Da, Majestate. — Voești să iei în persoană lupta în contra lui Knezevicî? — De­sigur, Majestate. Știu că poate va fi o luptă pe viață și pe moarte, dar tocmai pri­mejdia acestei aventuri me în­tărește mai mult. In mine zace adormit un talmi de mare co­mediant, care din nefericire nu s’a putut desvola. Astă­zî voi fi avea ocaziunea bine-venită de a-mî arăta aria de actor. Majestatea Voastră, care­ mî a­­rătațî atâta grație, veți fi mulțu­mit cu mine. — Eî bine, îți doresc succes, scumpul meu maior. Maiorul Niumovici se înclină profund, sărută mâna regelui și apoi plecă. CAP. VII Ospătăria sa «Principale Mi-­j los» se afla Intr’trta­ _ diîi faceiu, Ast Fad­elș da read»7^*« din Belgrad,, in care domnește încă orienta­lismul în cea mai mare splen­doare a lui. Această ospătarie consta dîn­­tr’o mare cameră de cârciumă scundă, în care se aflau mai multe mese și scaune. Pe o laviță de lemn sta acum un oas pe singur având înaintea lui un pahar de vin. El era voi­nic și bine făcut, cu perul cam roșcat, scurt tuns. Îndărătul lui era cârciumarul, un bărbat slab, cu barba stufoasă și căruntă, care privea chiorîș pe noul mușteriu. — Tu ai fost astă­zi în Sem­iin ? întrebă ospătarul. — Ce te privește aceasta ? răs­punse noul venit cu voce aspră. Ți-am spus de atâtea ori, nu te amegteca în afaceri cari nu te privesc, scumpul meu Leipt.ew. — Dar pot să adresez ilus­trului , domn Knezevici o în­­tr#bare, borboși Leiptew- De altmintrelea ’mî permit ca să-țî aduc aminte că cei cincî­ zeci de franci, pe cari îmi datorez­ de mai multe luni de zile, nu mi s’au plătit încă. Knezevicî începu să ridă cu hohote. — Mâne voiri avea bani mulți și atunci iți voiu plăti și datoria aceasta. In momentul acesta se deschise ușa și intră un preot înalt la statură. O barbă rotundă și nea­gră încadra fața preotului, care ar fi avut o înfățișare foarte ve­nerabilă, dacă nasul lui n’ar fi strălucit un roșu, fapt care da loc la bănueală. Preotul, în care nimeni n'ar fi recunoscut pe maiorul Nau­­movici, salută cu o ușoară în­clinare din cap și apoi se așeză lângă Knezevicî cerând o sticlă de vin. Cât­va timp domni o tăcere adâncă. Preotul își umplu paharul și tratase o înghițitură bună, după aceea scoase un portofel din care luă un pachet de bancnote pe care începu să le numere cu a­­tențiune. — Comic om mai este și popa asta, își zise Knezevicî în gândul seu, pare că este strein aici, pe acesta l’așî putea ciupi. El își umplu paharul, se ri­dică, se îndreptă spre preot și zise : — Noroc și sănătate, taică pă­rinte. Sfinția voastră ați venit de­sigur in vizită la Belgrad. — Ai ghicit fiule, răspunse preotul, am aici o nepoată care după o căsătorie de șease ani a fost pentru prima oară bine­cu­­vîntată cu un băiat, căruia eu voia fi naș. Frumos oraș este Belgradul. — Să trăiască băiatul, strigă Knezevicî și pe lângă el și nașul! El ciocni cu paharul Paharele răsunară, și fie­care își goli paharul dintr’o singură înghițitură. Acum ghiața se rup­sese. O vie conversație se în­cepu între cei doui nouă amici, în decursul căreia Knezevici îșî scosese portofelul pentru ca să dea ospătarului o bancnotă, ca să plătească costul unei butelii de vin de Tokay, pe care o co­mandase. Cu această ocaziune preotul runcase o repede privire în in­teriorul portofelului. Un zîmbet de satisfacție se ivi pe buzele sale. E! zărise în portofel o scrisoare sigilată. Butelia de Tokay fu în curînd deșertată. — Permite-mî, dragă amice, zise preotul, ca să me revanșez. Cârciumare, adu încă o sticlă de Tokay. (Va urma)

Next