Universul, decembrie 1904 (Anul 22, nr. 331-344)

1904-12-01 / nr. 331

ANUL AXIL No. 331 -Miercuri 1 decembrie 1904«» . Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIE ȘI ADMINISTRANifi «v . — it. Strada Brezoiana îi, București'­. "' 5 Bani In Romaniai­ 0 Bani In străinătate» BSS Calendar pe anul 1904 Ortodox Marțî. 30 Noembrie.—(+) Apos­tolul Andreiü. Catolic Marți, 13 Decembrie.—Lucia. Soarele răsare 7.28 , apune 4.19 auma pentru care ar adun galbeni. Așa, d. Eschenezy a importat a­­semenea moneda de 850.000 lei, d. Blaunstein de 200.000 lei, iar d. M­odel pentru 15.000 lei, în­cât a­­menda ar atinge cifra de 465 mii lei. Mâine, secția I a tribunalului este chemată să dea sentința în această afacere. Rezultatul vi-1 vsifl comunica te­legrafie. Lacu­lui, București. 30 Ncembrie Situația financiară La 30 Septembrie s-a în­cheiat definitiv budgetul exer­cițiului 1903—1904, și după darea de seamă oficială care se publică acum, vedem că excedentul ■ acestui exercițiu a atins, așa după cum s’a prevăzut încă de acum câte­va luni, cifra de­­ peste 28 jum. milioane, — exact: 28.666.680 lei 80 bani. Exercițiul acesta a fost unul din cele mai favorabile în ce privește încasările, a căror sumă­ totală s'a ridicat la 246.750 mii de lei,—numai cu 1 milion 720 mii mai puțin cain 1902—1903, însă cu 8 jun. milioane mai mult ca în 1901—902, și cu peste 37 mi­lioane mai mult ca în 1900-1901. Deodată cu resultatul­­ defi­­nitiv al exercițiului 1903— 1904, se publică și acela al primelor nouă luni ale exer­cițiului în curs 1904—905. Mersul incasărilor acestui exercițiu, până la această dată e mai slab de­cât acela al celor două exerciții premer­gătoare, totuși e încă superior aceluia al exercițiului 1901-1902, primul din seria cu es­­cedente, care însă, trebue să adăugăm, se prezintă și în cheltueli cu o sumă mai mică. Să fie incasat, față de pre­vederile totale de 235 mi­lioane, în acesta nouă luni 115 milioane. La aceeași data, erau­ Încasați în 1903—1904 aproape 121 milioane de lei, in 1904—905 aproape 125 mi­lioane, iar in 1901—902 nu­mai 101 milioane. Scăderea cea mai însem­nată de încasări se constată la contribuțiunile directe, la veniturile ministerului dome­niilor și la acelea ale minis­terului lucrărilor publice. Contribuțiunile directe au dat cu 1 milion mai puțin chiar de­cât în 1901—902, fapt însă la care contribue scăderea unei zecimi de per­cepere dintre veniturile Sta­tului și trecerea ei la fondul comunal instituit anul trecut, d­ar și față de anul trecut contribuțiile directe sunt în scădere cu aproape 1.800.000 h*3.— Veniturile ministerului domeniilor au dat cu aproape 3 milioane mai puțin ca în epoca corespunzătoare din e­­xercițiul trecut, cele ale mi­nisterului lucrărilor publice (căi ferate, etc.) cu aproape 2 milioane mai puțin.­­ In schimb, veniturile ministeru­lui de interne au produs cu 1 milion jum. mai mult. Ce­­le­lalte diferențe sunt mai puțin însemnate, afară de acea de la veniturile diferite, care au dat iarăș cu P/4 mi­lioane mai puțin. In ce privește cheltuelile exercițiului în curs, față de creditele ordinare deschise, in sumă totală de 226.214.283 lei, s’au efectuat în primele nouă luni plăți în suma de a­­proape 104 milioane; dedu­când această sumă din acea a încasărilor efectuate, re­zultă, la 30 Septembrie, un excedent de încasări de a­­proape 11 milioane,­­ exact : 10.984.088 lei 80 bani Din toate aceste cifre se poate deduce că, deși exerci­țiul în curs nu va mai da, negreșit, rezultatele atât de favorabile ale celor premer­gătoare, totuși el nu este de­loc amenințat de vreo deze­chilibrare, ba e foarte proba­bil ca un oare­care excedent va fi și rezultatul lui defini­tiv. Totuși, fluctuațiunile ob­servate la oare­cari venituri justifică pe deplin o evaluare mai prudentă a lor, ceea ce am și văzut că s’a făcut în noul proiect de budget, care va trebui să vină zilele a­­cestea în desbaterea Adună­rea deputaților. Din Macedonia (Corespondență part a ziarului «Universul») Monastir (Bitolia),22 Noembrie 1904. IlSe presalii sângeroase Nu trecură de­cât 4 zile de la împușcarea celor 18 nuntași bul­gari din comuna Zelenici, și iată că bulgarii trag o crudă răzbu­nare în următoarele împrejurări: Intre Sorovici, comună bulgă­rească, și Cozana, comună lo­cuită de greci și legate printr’o șosea, care se prelungește până la Grebena, se urmărea cu acti­vitate un schimb de corespon­dențe și transporturi de arme pentru diferite destination­. Co­zana fiind un centru principal de agitațiuni grecești, iar Sorovici o stație importantă a liniei Saionic- Monastir, cei câți­va bulgari pa­tria­rhiști din această comună, ju­­cau un rol însemnat în afacerile comitetului grecesc. Bulgarii supravegheau mereu mișcările acestor agitatori, iar în urma­ evenimentelor «sângeroase de la Zelenici, o bandă de no­­mitagiî bulgari s’a pus la pândă știind momentul când oamenii comitetului grecesc vor trece prin acela locuri. Surprinși in mijlocul șoselei, 8 indivizi din aceștia, dintre cari 4 greci din Carana și 4 bulgari patriarhiști din Sorovici, la so­ma­ți­un­ea bandei de­ a arunca jos ar­mele, s’au executat fără nici o rezistență. Nenorociții aceștia au fost mă­celăriți unul câte unul, apoi lă­sați întinși pe șosea ca să­ ser­vească de spectacol trecătorilor. La sosirea vestei acestui mă­cel, șeful poliției din vilietul nostru s’a transportat­­ fața lo­cului spre a face, după obi­­ceiu, ancheta cuvenită. In ceea­ ce privește însă măsurile serviciului siguranței publice pentru repri­marea acestei stări de lucruri, amicii Statului turcesc, cu părere de rea constata că autoritățile locale procedează cu o­ vădită in­diferență ca și cum ar fi conduse de ideea că din înscenările sân­geroase, care se petrec pe teri­toriul turcesc, ar rezulta un inte­res politic pentru Statul lor. In jurul măcelului de Ius. Se­ien!« Cercurile bulgărești sunt peste măsură iritate de agresiunea săl­batică a grecilor asupra nuntași­lor de l a­rm­enici calificând fapta lor ca o lașitate, de­o­are­ce s’au atins de copii și da femne!; se a­­firmă că între cei o­mor­îți de greci sunt și patru copii în vâr­stă de la 8 până la 12 ani. O copilă de cinci ani împușcată, a căzut în vatră și a ars pa jumă­tate. In momentul când banda gre­cească a înconjurat casa unde se făcea nunta, nuntașii petreceau în sunetele lăutarilor. Cinci ban­diți introducându-se în casă, o femee care era în curte i-a zărit și a țipat că vin comitagiii greci. La moment însă a fost străpunsă printr-un pumnal așa că au urcat scările neobservați. Atunci a în­ceput o împușcătură strașnică de pe uși și ferestre, lovind fără deosebire bărbați, copii și femei, până când s-au tras două focuri de revolver din casă, ceea­ ce a speriat pe greci și i-a făcut să sa retragă. Intre cei loviți de moarte e și un turc, iar dintre răniți, în nu­măr de cinci, a a murit doar. Nu­mărul total al morților se ridică la 15 d­intre care patru copii și o femee. Se afirmă că autoritățile din Nevesca, unde se găsea și ar­mată, au fost anunțate la timp pentru a veni în ajutor și a pro­ceda la urmărirea bandei, care era compusă din zece albanezi din satul Liciova, zece bulgari patriarhiști din satul Streben!, iar restul greci veniți din Grecia. Mudirul, insă, a refuzat să dea ascultare spunându-le că se o­­moară între dânșii , apoi atribue asasinările comise de bulgari gre­cilor. E caracteristic că o de­peșă în sensul acesta a fost îna­intată de către caimacamul din Florina și Valiuiul din Bitolia. Când consulii s’au prezentat Valiuiul ca să-î ceară deslușiri asupra evenimentelor petrecute in Zelenici, Valiul le-a arătat de­peșa­­ Caimacamului din Florine, aratând că după informațiunile oficiale ce le posedă de la Cai­macamii care administrează ca­­zapa în care se coprinde Zelenicî bulgarii aceștia s’ar fi omorît între dinșiî. O delegațiune a locuitorilor din Zelenici fiind sosită la Bitolia ca să reclame, s’a prezintat­­ con­sulul Patriei și ai Austro-Unga­­ristî și le-au expus faptele așa cum s’au petrecut. Consulul Rusiei după ce a as­cultat pe reclamanți, le-a spus ea să se ducă să reclame la Vah­ul. Acest răspuns n’a mulțumit pe reclamanți, cari s’au dus la a­­genția bulgară spre a cere sfa­turi. Agentul bulgar, care cu­noștea comunicatul oficial al Va­­liului prin care se atribuia mă­celul de la nunta din Zelenici, unei certe între nuntași, a reco­mandat delegațiunea să nu se prezinte Valiuiul,ci să se întoarcă îndărăt. Cercurile grecești din Bitolia răspândind svonuri contradictorii cu adevărul, Consulii Rusiei și Austro-Ungariei s’au decis să se ducă la fața locului spre a se convinge de adevăr și au comu­nicat Valiulul această hotărîre a lor. Un secretar al agenției bul­gare a cerut și dinsui ca să în­soțească pe reprezentanții aus­­tro ruși. Valiul, care cunoștea de­sigur purul adevăr în chestiunea omo­rurilor de­ la Zelenici, luând cu­noștință de hotârîrea consulilor de a se transporta la fața locului, s’a grăbit să transmită consula­telor prin dragomanul său, ști­rile mai recente ce le-a primit în privința afacerei din Zelenici, știri care se potriveau cu decla­rațiu­nile reclamanților Zeleniciștî. Duplicitatea autorităților in a­­ceastă chestiune a produs asu­pra opiniunei publice imparțiale impresiunea că autoritățile locale păstrează unele menajamente față de bandele grecești, pe câtă vre­me bulgarii sunt persecutați cu cea mai mare asprime. Oportu­nitatea unei asemenea politici din partea guvernului turcesc o con­damnă însă­ șî notabilitățile tur­cești, care consideră toleranța turcilor față de greci ca o ațî­­țare a bulgarilor spre a-i scoate din rezervă și a justifica proce­­deurile lor revoluționare prin a­­titudinea injustă față de din șiî a guvernului otoman. Acești turci se tem că împingerea bulgarilor la măsuri extreme ar putea să dea naștere la complicațiuni, pe cari va regreta Statul că le-a provocat. Dacă autoritățile vor păstra aceeași atitudine față de bandele grecești, măcelurile de-o parte și cea­laltă se vor ține lanț, iar Sfatul se va simți nu puțin expus de neîncetatele per­­turbațiuni, care de alt­fel nu tind de­cât la provocarea unei inter­­vențiuni streine. Acesta este în rezumat modul de a judeca și turcilor mai cu vază, cari nu văd mântuirea lor de­cât într’o organizare a Sfatului prin pro­­cedeuri europene. mmTmîmm Arderea văduvelor în India Din Londra se anunță : Ziua de 6 Decembrie 1904 st. n. e o zi memorabilă în istoria In­diei, adică atunci s’au împlinit 75 de ani de la publicarea ordi­nului prin care se interzice ar­derea femeilor văduve. Astă­zi abia ’șî poate face cîne­va o idee ce curagiu a avut alunci lordul William Bentink, fost guverna­tor al Indiilor, când a adus și a pus în executare acel proiect de lege, de­oare­ce el avu să se lupte nu numai cu opoziția în­verșunată a indigenilor ci și pro­prii séi compatrioți erau adver­sari ai acestei legi, care, după cum ziceau ei, iubește în toleranța religioasă, care ii s’a garantat locuitorilor Indiei. Această pă­rere însă era lipsită de temeri. Obiceiul arderea văduvelor, ce e drept, era foarte vechiü la In­dieni, și el se baza pe interpre­tările unor pasagii din câte­va cărți sfinte ale Hindușilor, dar cercetările savanților europeni au stabilit, că în nici una din cărțile sfinte nu se cuprinde o ast­fel de dispoziție. Obiceiul își avea origina, pro­babil, în falsa interpretare din partea preoților și apoi a fost declarat ca făcând parte consti­tutivă din religiune, ast­fel în­cât nici cei mai luminați dintre Hinduși n’au putut sâ-l combată. Legea alcătuită de lordul Wil­li­am­* Bentink punea pe aceeași treaptă cu complicitatea la asasi­nat orî­ce complicitate sau ațâțare la ard­ r«» femeilor văduve, și cu „pedepsele strajnice, pe cari le prescria legea, acest obiceiu se desființă. De remarcat este faptul că re­nunțară la acest obiceiu și Hin­dușii, care considerară la înce­put ca samavolnicie reprimarea lui și astă­zi abia sa va găsi cina­va, care să dorească arde­rea femeilor văduve. Olimpia. Amiralul japonez Maori (Vezi ilustrația) Ilustrația noastră de astă­zi re­prezintă apa amiralul Kam­im­ura, comandantul suprem al escadrei japoneze din apele Coresi, îm­preună cu familia sa. In dreapta amiralului Kami­­mura se află fiica și soția sa, iar la stânga sora sa. O afacere senzaționala A&exdă ds­e jumătate milion (Prin poștă de la corespondentul *• nostru particular) Craiova, 28 Noembrie. O dispoziție ministerială Se știe că toate bijuteriile ce in­tră în­ țară sunt supusa văm­ei ; mo­nedele de aur însă, care au s&a n’au curs la noi în țară, sunt scutita de vamă. Așa că, toți bancherii, zarafii, bi­jutierii, carî aduceau în țară gal­beni austriaci, mici sau mari—și se aduceau foarte m­ulți—nu pläteau nici o dare către Stat pentru acea­stă monedă. In luna Noembrie, anul trecut, o circulară a ministerului de finanțe pana în vederea șefilor de vamă ca la viitor galbenii importați, fiind­că slujesc mai mult ca podoabă, să fie considerați ca bijuterie și deci su­puși la vamă. Un asemenea ordin a venit și vămeș din Craiova. O eroa­re de biurost Fie că de la data de când a fost trimisă circulara, a trecut mult timp fără să sosească aci în Craiova ase­menea monedă, așa că s’a uitat de ea, fie din alte cauze, funcționarul, însărcinat cu perceperea taxeioix când au sosit bancherilor de aci galbeni austriaci, nu i-a supus la nici o taxă. In borderourile, ce se fac, a scris «scutit de vamă». Eroarea sa descoperă Un exemplar din actele de forma­litate se înmânează părțea, iar altul se trimite ministerului de finanțe, care, când a văzut eroarea făcută, a trimis actul înapoi spre a se per­cepe taxa cuvenită. D-nii Eschenazy și Braunstein, bancheri și d. Mendel, bijutier, care aduceau galbeni, au fost apucați să plătească vamă pentru toți galbenii aduși de un an încoace, adică de la Noembrie anul trecut, data cir­cularei. Din șiî opunându-se, șeful vămei a deferit cazul parchetului. 1 Afacerea la parchet D. prim-procuror a chemat pe cei trei arătați mai sus și le-a luat câte un interogator. Găsind ca este caz de urmărire, căci se zice intențio­nat s’au sustras de la darea cuve­nită, primind multe pachete și prin poștă, ca scrisori de valoare, a tri­mis afacerea înaintea instrucției. O jumătate milion am­en do Instrucția a găsit de asemenea ea este caz de urmărire contra d-lor Eschenazy și Braunstein, bancheri, și a d-lui Mendel, bijutier, impu­­nându-i la o amendă echivalentă cu în Sirni, Amiralul Japonez lai­imura.­(Vezi explicații) f Bis lumea Vaticanuu­lui Ceremonii religioase Toată activitatea lumii Vatica­nului a fost concentrată zilele a­­cestea— după cum ne-a anunțat prin telegrama corespondentul nostru din Roma—asupra solem­nelor ceremonii papale ce au avut loc săptămâna trecută și vor con­tinua săptămâna aceasta la Sfîn­­tul Petru, cu prilejul celui de al cinci­zecilea aniversar al pro­­clamărei dogmei Fecioa­rei im­maculate, canonizării sfinților A­­lessandri, Sepplt și Gerardo Ma­­jella și beatificarea diferitelor grupuri de martiri. Câte­va din aceste ceremonii, ca aceea pentru jubileul dogmei Fecioarei immaculate și pentru canonizare, au avut un răsunet și afară din Vatican, întru­cât a­­fară de sărbătorile religioase din basilica romană au fost organi­zate altele în toate bisericile prin­cipale din Roma, și asemenea sărbători s’au făcut și afară din biserici, prin iluminarea piețe­lor, edificiilor și monumentelor, prin concerte, banchete, etc. La Vatican, zilele acestea, pare a se fi întors vremile «de aur» ale pontificatului lui Leon al XIII-lea, când, din toate părțile lume, soseau pelegrinariile și a­­proape nu trecea o săptămână fără recepții solemne și extraor­dinare la Sf. Petru. După un an, trecut în lumea Vaticanului în cea mai mare li­niște și în repaos absolut, asis­tăm acum­­ o reîntoarcere a unei perioade de mare activitate. Congresele urmează congreselor, slujbele religioase altor slujbe ; în fie­ce zi sosesc pelerinagii ; ambasadorii prezintă omagii, iar principii vizitează pe Papa , în sfirșit o muncă continuă pentru cardinali, pentru prelați, pentru demnitarii Curței. Orientarea Vaticanului S-ar părea că Piu al X-lea a intrat pe calea deja urmată de predecesorul său, pentru a men­ține vie ideea­ papalităței în popor și a imprima munca și activita­­tea în diferitele mecanisme ale lumii Vaticanului. Totuși, în a­­ceastă activitate obositoare lip­sește, mai cu seamă pe terenul politic, linia directivă, sau mai bine zis, această linie directivă nu vrea să se afirme. Apare însă evident că Vati­canul se află acum într-o perioadă de transițiune de la o atitudine întrasigentă și pe față ostilă Sta­tului italian, la o atitudine mai potrivită cu timpurile moderne. Perioadă de transit­ie Acul magnetic al busolei va­­ticane suferă astă­zi o simțitoare deviere, dar nu a luat încă di­recțiunea definitivă și hotărîtă și continuă a oscila. Domnește deci multă nesiguranță și mare nehotărîre în totul; unii ar voi să oprească pe papa de a păși Gârnețul meu CEAȚA Ceață seara, ceață deasă, Pretutindeni numai ceață, Ceață noaptea, toată noaptea Ceață ’n zori de dimineață... D’apoi ceață e in toate, Pân’ și'n viața noastră’î ceață, Căci nu știi de azi pe mâine De maî ești sau nu ín viață... In negoț, de cauți bine, Pe a țărîi noastre piață, Nu se știe de se face Vre­un dever, că e ceață... In politică, d’asemeni, La borcanul cu dulceață, Român unii sau vin cel­ l’alți, Nu se știe, că e ceață... Insă ceața cea mai mare Care’ți face réa in viață E când veți că'n buzunare Și in­vingă este... ceață... italian, hotărât in calea inovațiunilor și impăcărel; alții, din contră, ar voi să-l împingă mai repede în această cale ; și ast­fel, intre te­merile și piedicile unora și ne­răbdarea și încurajările altora, orientarea devine și mai dificilă. Intr’adever, în unele regiuni politice, catolicii au­­ fost văzuți mergând hotăriri la urne, pe când în altele s’au abținut. La Roma, pe când asesorii cle­ricali s’au abținut de a sa duce la botezul principelui moștenitor, un cunoscut clerical, director al unui ziar clerical intransigent, din inițiativa sa, pâne sa se facă rugăciuni pentru însănătoșirea ducesei d’Aoat­a. Se simte dec­ bine că n’a schim­bat ceva în Vatican , dar până unde această schimbare poate, vrea și trebue să ajungă, nu se știe și nu se poate prevedea. Piu al X-lea și-a făcut acum noviciatul în pontificat, a putut cunoaște oameni și lucruri și se crede că ar trebui să înceapă a lucra cu mâinile libere și în cu­noștință de cauzâ. Iată de ce este de așteptat un act impor­tant din partea sa, mai curând sau mai târziu­. ___ afacarea farul­ui homarilor Ies Hagi-loscu D. judecător Muinuianu, de la cab. 4, continuă încă instrucția în aceasta afacere. S’a stabilit c 4 defunctul Hagi- Moscu își incasa valoarea cu­poanelor bonurilor prin interme­diul tarafului Frantz Samuel. In acest scop da borderouri semnate de el cu cari trecea nu­­merile cupoanelor. Samuel însă avea grija ca să lase în­tot­dea­­una un mic spațiu liber în bor­­derou între ultimul număr al cu­ponului trecut de Hagi Moscu și semnătura sa. Acest spațiu el îl complecta cu numerire cupoanelor sustrase de Joachim Popescu și cei­l’alțî. Altă dată Hagi Moscu, fiind indispus, semna numai borde­­roul lăsând ca Samuel să treacă în el numerire cupoanelor. In acest caz zaraful adăuga pe lângă cupoane și numere de bo­nuri sustrase pe cari apoi le vindea diferiților bancheri din Capitală. Se crede că valoarea bonurilor vîndute în acest mod se ridică­­ suma de peste una sută mii de lei. Frantz Samuel însă persistă în a nega că el a comis vre-o fraudă. O CUGETARE PE 7.S Scrie injuriile pe nisip și bine­facerile pe marmoră. Raschoiul ruso-japonez — Prin poștă — «Agenția Reuter» află din Tokio că miniștrii și șefii diferitelor partide politice au ținut săptă­mâna trecută o conferință în care s-a dispu­t budgetul. Conferința a stabilit un compromis asupra sporirea câtor­va impozite și con­­tractărea unui împrumut pentru a­­coperirea deficitului budgetar din anul acesta. " « In circumscripția militară a Varșoviei se procedează acum la Belostok și Lomga la mobili­zarea diviziilor a 4-a și 16-a, menite să formeze corpul al 6-lea care va pleca în Extremul­ Orient după corpul al 4-lea din Minsk. Alte corpuri rusești, nedesem­nate încă, vor pleca in curînd , căci Europatkin vrea ca întreaga armată rusă sa f ie pe picior de războiu pentru toamna viitoare, spre a putea da o lovitură mare și a face pe japonezi să înțeleagă neputința lor de a duce o luptă atât de neegală.* » « In cercurile navale rusești se spune că s’a pierdut ori­ ce spe­ranță da a se scăpa restul es­cadrei de la Port-Arthur și că amiralitatea a dat ordin ca să se facă să sară vasele de acolo în aer. * * * Corespondentul ziarului «Daily Telegraph» în fața Portului­ Ar­­thur anunță : Cuirasatele Retvisan, Podbi­eda, Poltawa și Sebastopol, crucișă­toarele Bajan și Pallada și ca­­nonierele Giliak și Fusadiieck au fost nimicite ; numai torpiloareia au rămas neatinse.­­ Cu toate că ministerul rus de marină declară ca o a treia es­cadră va pleca la primăvară în mările Chinei, corespondentul din Petersburg al ziarului «Petit Pa­risien» ne îndoește de realizarea acestui plan, căci mai toate va­sul disponibila în marea Baltică sunt niște simple vase pentru poziția coastelor, inc*pabile să facă lungul drum până în Extre­­mul­ O­rient. Același corespondent mai a fs știrea—pe care o dă sub rezervă —cum că Turcia ar fi sosit bani în Anglia pentru cumpărarea u­­nor vase chiliene și argentine. In urma cumpărării acestor vapoare, cu cari va alcătui o flotă destul de serioasă, Turcia va pu­tea disputa trecerea Dardanelelor flotei ruse din marea Neagră. Anglia, în schimbul acestui ser­­viciu, ar primi concesiuni teri­toriala în hinterlandul din Aden și ar putea ridica un fel de Gi­braltar la intrarea mărei Roșii, ^iww»..iiwm.—i— 1 Q&inml și sroilaci« De la cote op, noștri »articulari Luni, 20 Noembrie CĂLĂRAȘI. — Jurământul recruților.— Asta­zî s’a făcut la reg. 5 Ialomița No. 23, solemnita­tea depunerea jurământului recruți. Iar încorporați 1* 1 Noembrie «­ La orei» 10 și jum. dimineața, la prezența d-lui maior I. Gafenna, a­­jutorul comandantului de regiment, și a ofițerilor regimentului, recruții au depus legiuitul jurământ. Apoi preotul D. Dragán, «refe­­sorul garnizonol, a ținut o cuvîn­­tare arătând legătura sîînti ce ex­istă prin jurământ între soldat și armată. In timpul seriiciului divin a’afi pomenit toți morții din războiul In­dependenței, sari făcea și parte din regiment. D. maior Gafencu a ținut o fru­moasă cuvîntare arătând în­semina­­tatea zilei de 28 Noembrie. Apoi, d. maior arată recruților datoria pe care sunt chemați s'o În­deplinească fără șovăire. La orele 11 toți soldații s’au­ dus în sala de mâncare, frumos deco­rată, unde li s’a servit masa. GIURGIU. — Aniversarea lastrel Pievnel. — Azi recruții reg. 5 Vîașca au depus jurămîntul în prezența d-lui colonel Alex. To­­cilescu, comandantul regim­, a preo­tului garnisoanei și a tuturor ofi­țerilor. După eficierea serviciului divin și depunereraa jurâmîntului, d. colo­ns! Tocileacu, într’o frumoasă cu­­vîntare, arătă recruților importări­ța jurimîntului­u* credinți etn­re țară și tron, datoriile ce decurg pentru fie-care după depunerea lui. Apoi d-sa arată ca acela, car« calcă »cest jurămînt, nu numai că comite o faptă din cele mai odioase ci­in zeu și lui însuși,, de­oare­ce mustrarea conștiinței sale îi va ar­mân pretutindeni. Din contră sol­datul care-șî ține jurămîntul, cu bărbăție în vremuri grele, oboseli, lipsuri, foame, sete, e lăudat de toțî. D. colonel a terminat cu urări pentru MM. N­. Regela și Regina și AA. IL. Regale și a dat apoi cuvîntul d-lui sub-socotc. Ghindaru, care a făcut tn rezumat istoricul rez­­boiului de independență și avanta­jele ce a­trag țara din acest rezbol. Apoi d. sub-socot. Cristescu ex­plică recruților drapelul și simbo­lul lui. In urmă sergentul Radulescu V. cântă «Oda ostașilor români» de Ale­xandri, iar soldatul recrut Sima Preda declamă : «Țepeș și solii turci». După terminarea serbarei trupa trece la mese, care formează un ca­reu­, având la mijloc masa ofițeri!« în frunte cu d. colonel. PLOEȘTI.­Focul «Un MSmîn. Aseară a * luat foc și a ars o parte din locuința țiganului Gheorghe Fancu, din Mimiu. Focul a fost localizat de săteni. Arestare. — A fost arestat de­zertorul Alex. Filip, din Mărgineni. Cerere de porumb. —Locui­torii din cătunul Mimiu, mare parte din ei agricultori și țigani munci­tori, au cerut să li se dea și lor porumb, fiind lipsiți ca desăvârșire de hrană. Dosisiți aisi.—Societatea corpului didactic va împărți, cu ocaziunea sărbitorilor de Crăciun, haine și încălțăminte elevilor din oraș și ju­deț, lipsiți de mijloace. — De asemeni primăria și mai multe persoane caritabile vor îm­părți lemne familiilor sărace din oraș . D. judecător Ioan G. Manu a donat sum­a de 40 lei pentru infir­meria din Bucov. Agresiune. — Lucrătorul tâm­plar Mihail Ionescu, pe când trecea aseară prin str. Traian, a fost a­­tacat de către două necunoscuți, cari l'au rănit grav. Crima din Văleni.­D. jude­cător de instrucție Bălășescu îna­­poindu-se aseară din Vălenii-de- Munte, a continuat astă­zi cu ins­trucția înfiorătoarei crime comisă asupra bogătașului Duțu Pitiș, de către nepotul său Emilian Ionescu Rep... DANȚUL Moriei Reginei­ Draga Mare roman de sensație de SAVA PETROVICI CAP. 66 «Mă gândesc la tine — așa în»i scria ei, și—când dorm și când sunt deștept, ziua în care primesc de la tine o scrisoare, este o zi de sărbătoare pentru mine. Și abia pot aștepta mo­mentul­ in care să te string ia­­ra­și în brațele mele». Oare toate aceste să fie min­ciuni. Nu ! Nu ! Tată. Ea se opri și ascultă , auzi pași pe condor și zungănitul u­­nei săbii. Dina devenea când palidă, când roși la față. — Acesta este Nicodem ! strigă ea și se repezi b ușă. După câte­va momente fu în brațele lui Nicodem, Dina îl strînse cu foc la finul ei, ca și rând s’ar fi temut, că cine­va i l’ar putea smulge de lângă dînsa. După cât­va timp Nicodem se desfăcu­lin din brațele ei și sa­lută cu cordialitate pe Colero. Aspectul tînărului ofițer care strălucea de fericire și de vo­luptate în­cât abia putea vorbi, nu rămase fără efe­ct asupra lui Colero. Grijile sale dispărură. — Copii, exclamă ei rîzend, eu sunt aici de prisos, o ast­fel de pereche amoroasă are de­si­gur să-și spună multe, ceea­ ce nu trebue să audă al treilea, chiar dacă acesta este tatăl lo­godnicei. «Voesc să vă las bucuria, «a să fiți singuri. La revedere Ni­codem ! Ei strânse cu cordialitate a­­mândouă mâniie lui Nicodem, ii sărută apoi pe frunte, salută zimbind pe fiica sa și spot plecă. Tînăra părsche rămase singură. Ei nu vorbeau, ci ședeau pri­vind­u-se cu o nespusă dragoste și ținându-se mână. Din când în când se sărutau cu pasiune. Ast­fel trecu cât­va timp până când în fine Nicodem rupse vo­luptoasa tăcere. — Aceasta a fost iarăși o sur­prindere­­ esclamă el, dar cu toate aceste eram pregătit pen­­tru aceasta. Știam, sau mai bine zis, presimțeam câ­tevoi­ vedea astă­zi. — Ești profet? îl întrebă Dina rizând: — Da, și din când în când visuri profetice. Ast­fel noaptea trecută am visat că tu vei fi as­­tă­zi aici. Și visul meu s’a îm­plinit. Și acum scumpa mea logodnică nu te mai las. «Anunț c­hi­ar astă­zi sorai mele sosirea ta. Mâine vai veni cu mine la Curte și ne vom pre­santa Majestate! Lor Regelui și Reginei în chip oficial ca pere­che logodită. — Ai vorbit deja cu regele despre logodna ta ? îl întrebă Dina. — Firește că am vorbit, răs­punse el. — Și ce a zis regele ? — E! este foarte curios să te cunoască. Sunt convins, că el mi va felicita din toată inima, după ce te va cunoaște. Dar unde este Tom ? adaose ei. care l’a răpit în sfirșit femeea Wam­­pers ? Dina aftă grea. Ochii i se um­plură de lacrăm­i. — Sărmanul Tona este mort! murmură ea. — Mort ? Și nu mi-ai scris nimic despre aceasta ? — N’am voit să te întristez. Că sărmanul Tona era un suflet bun, credincios și plin de devo­tament, aceasta o știam, dar de ce sacrific­ist era el capabil, a­­ceasta a arătat-o prin tragica sa moarte. Sărmanul Tom a murit pentru tata. — Și cum s’a întâmplat a­­ceasta Dina ? — Ți-am scris, răspunse ea, că procesul s’a terminat în mod favorabil pentru noi. Dar împre­jurările mici mai detailate nu ți le-am comunicat­. Să-ți istorisesc pa scurt cum s’a petrecut. Tata auzi că in posesiunea prințului Ștefan Cospetti s’ar afla un do­cument, care arata în modul cel mai evident fapta infamă a a­­celuia. O copie după acest do­cument o căpătă tata prin ajuto­rul lui Tom. Când tata striga în sala Curții cu jurați acelui mize­rabil ca cunoaște existență ace­lui document, prințul Stefan Cos­­peku­ îșî perdu rațiunea, scoase un revolver și trase un foc asu­pra tatălui mort care de sigur că Far omorît, dacă Tom nu s’ar fi aruncat înaintea lui. «Ast­fel gintele ucigător ne­­meri pe sărmanul Tom, care căzu mort fără ca să mai poată rosti o vorbă. «Tata și eu ne aplecarăm asupra lui, un zîmbet slab mai flutură pe buzele sale și apoi își dădu no­bilul său suflet. — Și asasinul ? întrebă Nico­dem, care urmărise această po­vestire cu cea mai mare încordare — Oamenii din sală­­ ar fi sfî­­șiat în bucăți, dacă nu s’ar fi pe­­depsit însuși. După ce trăsese fo­cul de revolver asupra tatalul meu își trase un glonte în cap. Mizerabilul nu muri îndată, ci mai zăcu încă două zile între chinurile cele mai îngrozitoare.. Sărmanul Tom! Să moară așa de năpraznic ! Am­ plâns mult după «.. — Și logodnica sa ? — Îți poți Închipui desperarea în care se afla. Ea a zăcut timp de opt zile cuprinsă de fantasii febrile. Ne era teamă, că nu va mai scăpa cu viață. Dar din fe­ricire natura ei puternică triumfă asupra boalei. Ea se restabili, dar nu mai voi să rămână la noi și pleca la fiica ei în Viena. Dar, scumpul meu Nicodem, să nu mai vorbim de aceste lucruri triste. Gând mă gândesc la ele mi se pare că n’am nici un drept, ca să fiu fe­ricită. Și apoi mai este încă un alt gând trist, care me face me­lancolică. — N’aș­ putea oare să alung acest gând, dragă Dino? Ea îl privi zimbind cu tristeță. — Tu în adevăr ești unicul, care ai putea alunga acest gând, dar cu toate aceste... — Pentru ce eși tezi să spui, Dino ? — Find­că n’ara încredere să vorbstc ea tine linșare aceasta. — Ar trebui să mă supăr Di­na : Prin ce am meritat neîn­crederea ta? Ta conjur, vorbește! — Ei bine, Nicodem, dacă vrești să știi, ascultă-mă : ’Mi e frică de fericirea noastră. — Cina o amenință? — Soarta. Acea soartă, care a ridicat atât de sus pe sora ta și a făcut’o regina acestei țări. — Pentru ce să fie primej­duită fericirea noastră, scumpa mea Dina ? — Nu observi încă nimic, Ni­codem ? — Nicî cel mai mic lucru. — Atunci trebua să vorbesc mai lămurit. Tu *la cumnatul unui rege, după mun aud, tu veî fi proclamat în curînd prinț al casei regale, și eu sunt o față de burghez. Cine știe dacă ave­rea mea va părea pentru regel o destulă garanție pentru titlul nobil care i­aî lipsește. CV* er tai­ 102

Next