Universul, ianuarie 1905 (Anul 23, nr. 1-29)

1905-01-01 / nr. 1

sier, care câștigă cel puțin atât cât o cântăreață de la marea o­­peră. Ea-și primește clientela în a­­partamente luxoase și lucrează cu instrumente numai de argint. Olimpia. arar­­iî Gatiîsciv primmil-ministru al Austriei (Vezi expirația) ndnic pe anul 1904 ortodox ii Decembrie.— Cuvioasa iuia, Catolic in lib­uarie 1905. — 11a­* răsare 7.37 ; amine 4.40­ ­ ucuijești. 31 Decembrie irsitul anului la zi a anului... De mâine vom încap­e sa numa­­i iTÎiivneA an­ aî VKâCU­­>țuia ; și ea tot­ d’a­ una, l­oi d’Intuiü ce ne va­­­ fi a u­inte va fi: Ce ne­­ aduce și acesta ?... i care se sfîrșește, bu­­prea multe, n’a adus, mii, nici țârei. In țară un blestemul secetei, ■oii ca ori­când de când ce*m aminte, lumea, a continuă a fi înfiorată file grozave despre un măcelurile cele mai­­ din câte se vor po­­i istoria certurilor nei­­l­tre oameni. 1905 ?... în ce privește iarta, viitorul ei, nu c­­rește, nici o pricină de sa i­ de temere; incer­­tin anul acesta, deși u a fost totuși uicl.de îl acelea cari să lase o slăbire greu­ de le­­,și să ne descurajeze de Din contra, a fost din­­lea pe cari pare că Pro­le destină une­ori în­­î ca imbold de luptă mai temeinică și tot buni sorți de triumf, va greutăților de tot a vieții, riența, încercarea din­­esta să ne învețe, să­­ ere pentru 1905 o se­­măsuri, un început de în toate direcțiunile uns arătate și discu­­stinate a preîntâmpina or urmările vre-unor­cercări de felul celor 04. Ce vom face a­­vom putea zice că anul va fi cu adevărat un rit, de vom intra în­­cu o asemenea hiotă­­rm­ă și bărbătească, spun de nu numai obi­ci, dar vom afirma și o­­ întemeiată când vom urările vecinie opti­miste ce schimbăm între noi la ast­fel de prilegiuri. în ce privește pacea lumea, din nenorocire nu putem spera ca ea sa se restatornicească nici în anul ce vine. Veștile sângeroase din țările depăr­tate de simțurile, dar totuși omenește deopotrivă aproape de cugetarea noastră, ne vor mai îngrozi, revoltându-ne su­fletul ca ori­ce orori pe cari am invitat a le socoti nevred­nice de o ființă cu rațiune cum este, cum va trebui să, fie, omul. Ne zicem că sunt, poate și acestea incercari, de o a­ fi natură. Cu poate din atâtea grozăvii, din­­ atâtea bleste­­muri, va fi să răsară și vr’un bine, pe care ho! încă nu-1 vedem, nu suntem în stare a-1 prețui, dar care mai târ­ziu­ poate ne va apărea lumi­nos, și mângâetor totuși ome­­nirei... Ajunge-vom oare vr­’o­dată ca să vedem binele răsărind numai din bine, din înțele­gere, din armonie, — iar nu numai tot din veti, din des­­lănțuire de patimă până la istovire?... Cine știe?—«Lu­mea­ i cum este»,—vorba poe­tului,—și noi trăim într’visa. Or­ aum­, partea cea mai bună a vieței noastre este speranța. Și chiar dacă ne-a amăgit odată, și chiar dacă ne-ar mai amăgi de orî-câte ori, tot la ea ne întoarcem și cu ea trăim... Ne va aduce oare anul ce vine mai mult bine de­cât cel­ trecuți?.. Să sperăm­­ unele noțiuni ale datoriilor omu­lui și cetățeanului, citirea, cali­grafia etc.». S’a conchis de «ci «a se substituia învățămintului religios acel al primelor noțiuni ale datoriilor și deci obligațiv al douilea, iar nu cel d’ir­ein. S a obiectat însă că cele două ligi citate aveau scopuri diferite. Prin epa d'ânteiu—așa zisa lege Casați—se impunea obligația școa­­lelor comunei; cea­ l’alta — legea Cappino­ impunea instrucțiunea copiilor în familii, două lucruri ab­solut deosebite. Prima obliga­țiune era ineficace fără cea de a doua și totuși a doua lege nu a substituit pe cea d'Inteiű, ci a complectat-o. Legea Coppino a­­vând de obiect obligația­­ instruc­țiunei elementare față cu școla­rii, trebuia să respecte libertatea de conștiință. Din această rânză ea nu putea impune tuturor șco­larilor, fără deosebire, o instruc­țiune particulară confesională. A­­ceasta insă nu a luat comunelor, cari trebue să-și mențină școlile, obligațiunea de a preda in­eie invețăm­ torul acelei religiunî care, prin cei d­intâiü articol­ul Statu­tului, este singura religie a Sta­­tului. Ast­fel prezintându-sa chestiu­nea, ministrul Orlando a sesizat consiliul de Stat, care s-a întru­nit erî. Unii din membrii consi­liului au susținut că trebue să se respecte o altă părere prece­dentă a consiliului în această chestiune, adică , după legea din 1877, intru­cât se referă la o­­bligațiunea învățămîntului reli­gios, desființase dispoziția legei Casați care sancționa acea obli­gațiune, și consiliul de Stat ho­tărise în sens negativ ; alți au susținut că consiliul se pronun­țase afirmativ anul trecut, când a aprobat regulamentul Iași a­­supra școalelor elementare. Discuțiunea in sinul consiliu­lui nu a dus insă la nici un re­zultat— contrariu știrilor respin­­dite. Totuși s'a hotărît de a­ se lăsa chestiunea in discuțiunea primei secțiuni a Consiliului care va avea să se pronunțe în spe­cial asupra întrebarea: «dacă, nefiind obligatoriu­, comunele au totuși­ facultatea de a preda in­vățămintul religios când ele o voesc». O reformă împiedicata.­­le fise S’a vorbit , zilele trecute că în noul proiect de lege pentru refa'­la s'­ău­ h.t’O'uir­ v r'o“ înlesniri față de abonamentele săptămînale cu prețuri reduse, pentru lucrători și țăranii cari își transportă produsele industriilor lor paznice. «Uniunea căilor ferate italiene de interes idcal», anunță acum că diferite societăți de cale fe­rată au încercat de multă vreme să introducă acel sistem de abo­namente, dar lucrul a fost impo­sibil din cauza exigențelor fiscu­­­lui asupra taxelor de timbru.Uniu­nea insistă de 8 ani asupra conver­siune­ ,taxei fiscale, spre a se pu­tea veni în­ ajutorul călătoriior clasei cu mai puțină dare de mână. Antigon. Tim­b­alia (Corespondanță part­­e ziarului «Universul") Roma, 28 Decembrie, Ia ind­ăm­întul religios Chestiunea la ordinea zilei in Italia este acum obligativitatea invețăm­ntului religios în școa­­iele comunale. Chestiunea nu ea­te noua ; de foarte multă vre­­m­e domnește controversa dacă în școalele comunale invățămintul religios este obligatoriu sau nu. Intr'adever, legea invețămîn­­tului de la 1859, definind obiec­tul și obligațiunea învățămîntului elementar prescrie:«Instrucțiunea de grad inferior cuprinde : În­vățământul religios, citirea, scri­erea, aritmetica elementară,etc.». Legea de la 1877 insă­ spune : «obligațiunea (învâțămintului) ră­mâne limitată la cursul elemen­tar inferior și cuprinde : «pri­n CUGETARE PE ZI Mai bine să te întâlnești cu un urs care și-a perdut puii de­cât au un nebun în furie, ^ o ¥ gi feminine" Culoares pfirnlul femeilor din Paris Coloarea perului parisienelor are actualmente o nuanță roșia­tică. Prin aceasta blondinele ca­pătă un fel de aureolă­­ iar pe­rul brunetelor dobândește încân­tătoarea culoare roșie-cafenie a castanelor. Să nu creadă însă cine­va că natura este atât de bine­ făcă­toare d­e a ceda acestui caprițiu al modei,­­ dar parisiana n'are nevoa de natură. Există actualmente în Paris un mare număr de «Salons de teii­­ture», unde singura ocupațiune constă în aceea d­e a colora pe­rul numeroaselor cliente. Procedura acestei vopsiri a perului este privită acum ca o arta de primul rang și nici un pic­tor nu întrebuințează cu mai multă îngrijire armonia colorilor tablou­rilor sale, de­cât artiștii de per când compun fluiditatea pentru văpsirea perului. Intre proprietarele astor­fel de saloane pentru văpsirea pe­rului se află și o doamnă Bes­ . I a 10-a aniversare a legii clerului Cuvântările Preotul Ilie Teodorescu, de la biserica Amz­a, luând cuvîntul, arată că clerul a trecut prin grele încercări. Tot­da­una preoții însă au stat la post ca străjerii cei mai supuși ai Statului și au lu­crat pentru prosperitatea națiu­ne!. Avem mângâierea, spune d-sa, că între popor și preot s'a păstrat adânca legătură dintre tată și fiu. Mulți barbați de Stat s’au gândit ia situația clerului. Excelența voastră i­.sâ au­ de­­săvirșit opera de onoare prin legea de la 1894. Mulțumită a­­cestei legi, orașele și satele au­ preoți destoinici, cari pot lucra pentru binele țârii. Pentru a­­ceasta preoți­mea se manifestă cu recunoștință după zece ani prin aceste mici daruri. «O medalie și un album e pu­țin, dar prețuește mult fiind­că e dar al dragostei sincere și al unei recunoștinți adinei». S. S. termină, urând viață lungă d-lui Tache Ionescu, spre a duce și mai departe opera în­­cepută.* * * Din partea studenților în teo­­logie a asistat o delegație com­pusă din d-nii Al. Georgescu, G. Grețu și Șt. G. Brădișteanu, cari au prezintat d-lui Ionescu o sta­tuetă de bronz reprezintând o fată care aruncă semințe. Studentul A. Georgescu luând cuvîntul, începe prin a spune că îndreptățită este arătarea de dragoste ce se face. Trecând la un­e ordine de idei, d-sa arată puterea unirei sufletești și în­­­chee ast­fel : «In vremuri de du­rere ca și de înălțare sufletească vom cânta laudele de azi, și în șirul altor ocupațiuni gândul nos­tru răpit de la lucruri ce se duc cu repeziciune in felurite chi­puri și în avîntul entuziasmu­lui pentru adevăr va fi în apro­pierea d-v. strigând ca și azi: «Trăiască unul din cei mai de seamă miniștrii ai inteligenței românești». Răspunsul d-luî Tach­e Io­­ n escu D-sa, adresându-se preoților și studenților, spune că în viață a avut ocazia multor manifesta­tioni, dar nici una nu i a fă­cut plăcerea de azi. De la facerea legei clerului bucurându-se de dragostea D-v. am căpătat convingerea sufle­tească ca am făcut un bine, un început de bine, căci dorința mea e ca și la țară să avem pre­oți teologi. Aruncându-mi privirea la frații de peste­­ munți, continuă d. mi­nistru, am văzut influența preo­ților­ asupra poporului, și atunci m'am gândit la ameliorarea si­­tuația pei clerului nostru. Instrucția, posiția socială și materială, trebue de o potrivă desvoltate printre d-v. Sunt convins că legea mea a fost un bun început și de aceea mă simt fericit de dragostea d-v. Adresându-se apoi­­ studenților în teologie, d. Tac­he Ionescu își dorința ca facultatea de teologie să fie în Universitate mărgăritarul facultăților. In urma cuvîntărei d-lui Tache Ionescu, delegații își iau rămas bun arând ani mulți autorului legii clerului mirean. î*. Rotaț. Războiul mso-japonez — Prin poștă — Generalul Folk a declarat că ’și va petrece timpul de captivi­tate exercitându-șî soldații. ■ * * * Ziarul «Echo de Paris» află următoarele din Petersburg: A doua zi, după capitularea Port-Arthurului, un vas cu nu­meroși ofițeri și locuitori din Port-Arthur și un curier conți­nând multe scrisori și telegrame, a plecat din fortăreață spre Gifu. Or, acel vas nu a sosit până a­­cum la Gifu și la Petersburg domnește o mare neliniște asu­pra soartei acelui vas. * * ** De la lupta de la Șaho, Kuro­­pathin ar fi primit în total 50 mii de oameni de întăriri și 60 tunuri. * * Generalul Kuropathin, aflând acum 9 zile căderea Portului­­* " " a strâns pe toți gene­­i spre a se­ comunica ști­re n'a fost încă anunțată r.* * * Kisburgskaia Gazetta» ra­­r, după povestirea unei e sosită zilele acestea la urg din Port-Arthur, că U­ S3 orașul, s’a uitat a o baterie pe Liaoteșan. D-rne era totuși absolut joasa spre a se ține piept tor­, cari trageau, ziua și asidjuLa­ ora.jȚitua­u tunuri de asediu, așe­­zața Liaoteșanului. Tu­­rsind, se hotărî a se în­­teșan așezând acolo o armală din artileria cui­­«Pallada», ce fu trans­­f mare greutate la noul rurt de generalul Kon­úratenko. Japonezii nu maî îndrăzneau să se apropie de Liaoteșan, a­­părat de amenințătoarele fortifi­cații ce se ridicaseră. Cu toate acestea, fiind că escadra rusă trebuia să iasă din Port-Arthur, firește cu «Pailada» nu putea fi pornită fără artilerie. Se cons­­truiră clar tunuri de lemn după modelul acelora ce fuseseră luate de pe bordul cuirasatului. Ast­fel e și «Pailada» împreună cu escadra.* * * In timpul convorbirii sale cu generalul Nogi, generalul Stoes­­se­­r-ar fi spus că una din cau­zele războiului ar fi necunoaș­terea de către ruși a valoare­i militare a japonezilor. Gât îl privește pe dinsui, dacă s'a predat, a făcut-o üinde cu gar­nizoana nu mai putea rezista de­cât câte­va zile, și aceasta cu prețul celor mai mari jertfe. * X X Ziarul «Kölnische Zeitung» află din Seul că împăratul Co­reei ordonase să se facă o re­presiune armată în­ contra aso­­ciațiunei așa zișilor «sikhoili», partizani ai japonezilor. Câți­va din membrii asociației fură ares­tați și dați în judecată. Faptul a provocat o intervenție a tru­pelor japoneze, cari au­ arestat pe ofițerii coreeani cari proceda­seră la arestări. Asociația «lik­­hoiti-lor» primește regulat aju­toare bănești din partea japone­zilor.. Se crede că se pregătesc evenimente sensaționale, în Co­reea.* * * Din Petersburg se anunță că compania de navigație «Ham­­burg-Amerika-Linie» va trimite la Port-Arthur unul din cele mai bune pi­oscafe ale sale,spre a transporta repede pe răniții din Port-Arthur la Kiand­ao, unde spitalele germane sunt deja pregătite pentru primirea lor. Cheltuelile vor privi pe companie, și vaporul va trebui să fie considerat ca aparținând Grupei­ Roșii. Această ofertă ge­neroasă a produs o vie impresi­­une in Rusia. • « Japonezii au de gând să sta­bilească o însemnată stațiune navală la Port-Arthur, sub co­manda vice-amiralului Shibayam. * In ultimele zile ale rezistenței rușilor la Port-Arthur, prețul alimentelor ajunsese exorbitant . Carnea de câine se vindea 40 copeici livra, cea de cai 60 , o găină 30 ruble,, o oaie 75 ruble, o vacă 600, un porc 200 ruble , un ou 1 rublă 60 copeici, un fir de usturoi 50 copeici. Mai era totuși la Port-Arthur ceain, za­hăr și rom, dar­ orașul nu mai era de­cât o cetate de morți și răniți. Baronul Ganisch, primul ministru al Austriei — Vezi ilustrația — In urma demisiunei primului ministru Koerber, împăratul a numit ca succesor al său pe ba­ronul Gautsch, fost în mai multe rânduri ministru de justiție și de culte, și odată președinte al consiliului. Noul prim-ministru este un om cult și vechi­ parlamentar. PROGRAMA pentru serbarea zilei de 1 Ianuarie 1905 M. S. Regele, împreună cu A. S. R. Principele Ferdinand și înconjurat de Curtea Regală, vor asista la oficiul divin ce se va celebra la Sf. Mitropolie, ora 10 și jum. dimineața, față fiind d-niî miniștri, înaltele Curți de cas­ațiune și de conturi, Curțile și tribunalele, d. președinte al comisianei interimare a Capita­lei cu membrii comisiunei, ofi­­țerii generali și superiori cari nu vor fi sub arme, Camera de comerciu și funcționarii superiori ai Statului. Trăsura M. S. Regelui va fi escortată de un escadron de ca­valerie. După serviciul divin, M. S. Regele va trece în revistă garda "..n..-uuie i­nsicată, în curtea Sf. Mitropolit și va "merge în apar­tamentele Î. P. S. S. Mitropo­litului Primat, unde va primi felicitările Înaltului Cler și ale persoanelor presente. In acea zi, la palatul din oraș, vor fi deschise registrele de în­scriere. Luni dimineața 3 ianu­arie, vom începe publica­rea senzaționalului ro­man SETEA de ADR!.. de marele romancier francez HEAItY ULII MAIA In Romanul Setea de aur!.. cititorii vor urmări cu e­­moțiune scenele palpi­­tante în care vor vedea cum nefasta Sets de ATOS. face pe oameni să comită cele mai mari crime nu­mai spre a-și potoli lăco­mia de bani. Suntem siguri că noul nostru roman va fi citit tot cu atâta interes și va avea același succes ca și romanele pe cari le am publicat până acum. Eri, cu ocazia împlinire! a­ zece ani de la punerea in aplicare a legii clerului mirean, o delega­­țiune de 40 preoți din toată ți­fTa țirtă s’au prezintat la orele 3 d. a. acasă la d. Tache Ionescu,actual ministru de finanțe, autorul a­­celei legi, spre a-i arăta recu­noștința clerului pentru bunele roade date de ea. Situația politică din Ungaria Primul ministru contele Tisza, având un puternic adversar în cercul electoral din Budapesta, unde candidează contele Iuliu Andrassy, a primit și candidatura din Miskolcz. De asemenea mi­nistrul de agricultură Zl­eronymi candidează și la Budapesta iar Con­tele Albert Apponyi va can­dida în vechiul său cerc Jasz­­bereny, dar de astă-dată cu pro­gram Trossuthist. Comitetul esecutiv al opoziției aflate ține în fie­care zi ședințe sub președinția lui Francisc Kos­suth. Dr. Nicolae Șerban candidează tot la Fagaraș cu program guver­namental. Comitetul central al partidului poporal săsesc a ținut la 9 ia­nuarie o ședință în Sibiu, în care s’a primit în unanimitate urmă­toarea resoluțiune : «Comitetul central săsesc re­comandă comitetelor districtuale să sprijinească alegerea unor ast­fel de deputați dietali, cari o­­ferâ garanția pentru represcuta­­rea cu efect a principiilor cu­prinse în programul poporal să­sesc și sunt gata a stărui și mai departe, făcând parte din parti­dul liberal, pentru susținerea or­dinar în Stat­ amenințată prin mișcările de răzbunare, dacă nu vor face aceasta imposibil niște măsuri cari, ca și proiectul de lege școlar presentat în formă înăsprită dietei trecute, amenință existența poporului săsesc și fac deputaților noștri cu neputință de a aparține partidului liberal». La Neoplanta s'a ținut o con­ferință a sârbilor, la care au luat parte peste 400 de fruntași. Con­ferința a decretat activitatea și a ales o comisiune, care să facă alegerile. S’a hotărît de aseme­nea ca să nu se dea nici un con­curs candidaților sârbi ca partid guvernamental. Intre motivele cari i-au făcut pe sârbii radicali să părăsească pasivitatea este și următorul: «De­oare­ce slovacii și românii candidează și ei, radicalii sârbi părăsind pasivitatea, vor pune candidaturi naționaliste. Pe gu­vern nu-1 vor sprijini». Ziarul «Tribuna» din Arad a­­nunță că mâine Sâmbătă și poi­­mân» Duminecă, se vor ține in cercurile electorale din comita­tul Aradului, adunări de can­­didare de deputați. Cei desem­nați de comitetul executiv elec­toral românesc să candideze, se vor duce prin cercuri și vor în­cepe campania electorală. Fiul acestuia spun că dacă Witte, reia direcțiunea afacerilor, paoea cu Japonia se va incheia peste câte­va luni. «Petit Journal» din Pari spune că administrația poștele și telegrafelor face acum expe­riențe, pe circuitul telegraf Paris-Rouen, cu un aparat nu­mit «telautograf», care repro­duce exact telegramele cu ace­leași caractere cu cari au fo transmise. Până acum s’au p­­ut obține la Rouen desenuri­xecutate la Paris, muzică, iscă­­turî, etc., pe o distanță de sută cinci­zeci de k­ilometri. UN PROVERB PE ZI Nu trăești numai cu aer. __________ (German). Știri din străinatate — Prin poștă — Din Coburg se anunță că so­ția regentului acestui ducat își va stabili reședința de iarnă la Gotha. Soția regentului, princi­pele de Hohenlohe-Langenburg, V *'••'.­K ' fa o­.- .Ar zn ii ii m tar-o o. A. ^ R. principesa Maria a României. * * * Ducele Carol Eduard de Saxa- Coburg și Gotha, s’a întors din Londra, la Potsdam. » * După statistica făcută la 18 Decembrie, orașul Berlin avea la această dată 2,000,374 locui­tori.* * * In luna Aprilie viitor se va ține la Wiesbaden al 22-lea con­gres al medicilor germani pen­tru boalele interne. * * * Principele George de Saxa- Meiningen a înființat cu ocazia centenarului morții poetului Schil­ler un fond de 20,000 mărci, din care în fie­care an va fi pre­miată cea mai bună dramă ger­mană.* έn Italia a început pregătirile pre­liminare în vederea negociațiuni­­lor pentru încheerea unui tratat comercial cu Rusia. * In urma publicarei articolului lui Bjornsterne Bjornson : «Mo­mentul psihologic», în care ma­rele scriitor cerea intervenția pentru pace, un înalt personagiu politic de la Berlin i-a scris o scrisoare în care vorbind de îm­prumutul pe care îl contractează acum Rusia, spune că puterea care procură bani unei puteri beligerante nu respectă neutra­litatea și împrumutul trebue con­siderat ca contrabandă de războiu. Bjornson susține și el această teză.* Ziarele din­­ Paris publică ur­mătoarea știre din Petersburg : Se crede că retragerea prin­țului Mirski de la ministerul de interne este sigură. Ministrul de interne a declarat unora din prietenii săi că nu crede să mai poată ramâne la putere, de­oare­ca planul său de reforme nu a fost aprobat. D. Witte este acum omul zilei. Persoane din aatura­ Războiul ruso-japoni Situația In Extremul­ Ord Cu toate svonurile optimii ce circulă într’una, privitor nouăle escadre ce Rusia prep pentru Extremul­ Orient. luc competinte nu poate crede în victorie navală rusească, care dea supremația maritimă în i­rile Chinei. Tot ceea­ ce se sa și sa spune cu privire la ac­eea flotelor rusești e o pură s culațiune politică întreprinsă guvernul și presa oficioasă , în scopul d’a mai mângâia țin durerea și amarul sufle al națiunei rusești. Rusia, după toate declara­țile oamenilor sei de Stat, că după căderea Port-Arthur s’a hotărît să continue lupta­­­ara japonezilor. Nu e locul să anan­săm dacă această fire e inspirată de un esper amor propriu sau de consid­u­uni politice și economice serioase , ceea­ ce importă mentan­e a se ști ce șanse succes mai poate avea Rusw acest crâncen razboiu din E­­mul­ Orient. Situațiunea economică, grafică și topografică a teat­ de operație din Manciuria acum incomplect cunoscut Europa. Un lucru iarăși al căruia există o mare nesigur e debitul liniei ferate Iran­ riane. Presa rusă, interesat causă, a spus atâtea nead­rari asupra acestor chestiui cât nu se mai dă nici un­ui mint­e in Rusia ar­­ime în iunie. S­i­r cium­a, 600.000 oameni și el putea întreține cu toate oeli­cesare. Trebue evidența fi lui împlinit pentru a crede ceasta minune de a putea fi porta și întreține 600.000 oai la 10.000 kilometri de ba» de aprovisionare. Admițând chiar existența armate rusești de 600.000 oai în Manciuria și admițând­­ o serie de victorii rusești,­­ ajunși la sud de Liao-tang s’ar găsi în fața a doua obiei divergente : Port-Arthur ,­mata japoneză retrasă pe­­ obiective ce au între ele 801 kilometri. Dacă rușii sunt tur de turî și au forțe suficie ei pot apăra ofensiva în ai două direcțiunile, dacii nu, at forțamente vor fi siliți să poziție de observație față de 1 din obiective, se pot așeza pildă cu o puternică mași­nenghwangpeng, pe când ca tul forțelor ar asedia Port turul. Operațiunile, în realit ne ar fi însă așa de simple, rușii vor mai avea obliga­ția să-și­ apere linia de comunica care numai de la Port-Art până la Mukden are mai bine 400 k­m. de lungime. Ace, întindere colosală poate fi stat in toată lungimea ei de japon care, ajutați de supremația o avi pe mare, pot debarca unde în lungul coastelor per­suie­ Kuang-Tung și să atace ruși. Chiar cu o masă de 100.6 oameni, victoria nu e sigură pe toti ruși, din cauza situației speciale a teatrului de opera pe care se mișcă și o nevoie­ care se găsesc de a-și împă masa în fracțiuni multiple. (Telegramele «Agenției Român Tokio, 30 Decembrie Ofițerii japonezi însărcinați a examina starea vaselor ruși de la Port-Arthur, raportează mătoarele in privința stării a l crucișătoare până acum ne­ am­uri a Reginei Draga roman de sensație de SAVA PETROVICI —as»­­­GAP. 82 r de sigur că nu ta vei acest basm bun pentru tî strice, voia bună. Intr’adevĕr este un btru copil, răspunse­le­­xandru, dar tu ești o oare, tu poți să-mi a­­re gândurile triste, când la pian, și-mi cântă ceva, dar te vesel, se așeză la pian. ** va momente­za su­­rfecerea uc­ptei acorda­­de fie unui vals de după care urmă un test. Dar după aceea regina Draga fu ca­prinsă­ de sen­i,nentîil, cir și când o putere străină îi con­duce degiiiție. Resuna un duios acord de moli și ea începu să cânte o me­lodie tristă, care-i veni in minte ca o inspirat­iune de sus. Acordurile deveneau din ce în ce mai posomolite și mai me­lancolice, era ca și când din ele ar vorbi un suflet adânc mâhnit, care presimte plin de temere, că se apropie pe furiș o fatalitate sinistră. Acum se pierdu și ultimul a­cord. Regina Draga își lasă mâinele pe genunchi și închise ochii, cuprinsă de o ciudată oboseală. . Și acum i se­ părea că­ pătrunde la urechile ei dintr’o depărtare foarte mare ca un vis, un zgomot surd, care se auzea ca un plân­set înăbușit. Și acest zgomot devenea din ce în­­ ce mai puternic, până când în fine răsună in sufletul—ei ca un țipăt zguduitor și grozav. Ea își deschise ochii și sări în sins. In același moment sări și re­gele Alexandru. Ei se priviră amândoi ca niște copii speriați, după aceea se re­peziră unul la altul,se îmbrățișară ca și când unul ar fi căutat re­fugiu la cel­ înalt, în fața fanto­melor grozave,cari îi impresurau. — Haide să ne culcăm, zise ea încet. După o jumătate de oră un în­­tunerec profund domnea în ca­­­mera de culcare. Regele Alexandru se sbătea neliniștit în­coace și în­colo, pe așternutul său. Din când in când gemea fiind pe jumătate adormit ca și când o piatră mare s’ar fi aflat așezată pe pieptul său. De o dată el tresări. O detunătură puternică cutre­ T îniră tăcerea profundă a nopței. In același moment fu smulsă din balamale ușa apartamentului camerei de culoare și camerierul regelui se repezi înlăuntru pe jumătate îmbrăcat. — Ce este ? strigă regele Ale­xandru întorcând butonul lumi­­nei electrice, ast­fel în­cât în­treaga cameră strălucea în lu­mină electrică. — Pentru numele lui Dum­nezeu, ce s’a întîm­piat ? strigă acum și Draga, sărind din pat. — Majestate, murmură came­rierul, trebue c­ă se întîmplă ceva grozav. Palatul regal este înconjurat de soldați. Garda pa­latului a fost ucisă și locotenen­tul-colonel Naumovici... El amuți. — Vorbește ! strigă regele Ale­xandru, care rntr­ aceea își îm­brăcase pantalonii, își încălțase ghetele și se încinsese cu sabia.­­ Locotenentul-colonel Nau­­m­o­vici,­­continuă camerierul cu vocea tremurătoare, a deschis unei mulțimi de ofițeri una din ușile coridorului, cea­l­altă era închisă; el o sfărîmâ cu cartușe de dinamită, și cu această oca­­ziune a fost omorît. Auziți, el vin ! strigă el plin de spaimă și fugi afară. Regele Alexandru fu dintr’o săritură la ușă, pe care o zăvori. Când se întoarse, vezu că re­gina ’șî luase deja halatul și-și aruncase peste umeri un plod. — Ce înseamnă asta? voi să întrebe ea, dar cuvintele îi pe­­riră pe buze, de­oare­ce în cea mai nemijlocită apropiere răsună o salvă întreagă, pe când în ace­lași timp urechile îi fu iubite de pași grei și de zornete de pin­teni. Regele alergă la aparatul telefonic. Dar ori­cât de tare sună ei, nu pripii nici un răspuns. Acest telefon punea în legă­­­tură palatul regal cu comanda­ment­­ul și cu prefectura poliției. Acum regele Alexandru se re­pezi la fereastră, privi afară, re­cunoscu în întunerecul nopței și­rurile de soldați ce se aflau în jurul palatului regal. El se retrase repede înapoi. — Alexandre, pentru numele lui D-zeu, spune-m­ ce se pe­­trece? îl întrebă Draga cu voce plângătoare. El nu râspunse, ci se duse la masa sa de noapte, fără să ros­tească nici o vorbă, o deschise și după aceea se întoarse spre Draga și zise: Suntem trădați, aț pătruns în palat trădătorii și răsculații. Dar acești mizerabili sâ nu zică că nu au găsit ca pe un laș. Vino încoace Draga. Ea ascultă și se duse la el pe când genunchii tremurau foarte tare. Ei o cuprinse cu mâna stingă pe când cu dreapta ținea revolverul. —­—Trebue—să murim ? strigă Draga cu buzeie tremurânde. T— Da, răspunse el, încruntân­­du-și fruntea în chip sinistru, dar amorul nostru nu trebue să se înspăimînte de ceea ce ne a­­menință. Trebue să le dovedim că amorul nostru e atât de puter­nic ca și noaptea. In momentul acesta răsună un zgomot infernal și în curind ușa căzii doborâtă de lovituri fu­rioase de topoare. O ceată de ofițeri setoși de sânge, in frunte cu colonelul Mi­siei, năvăli în cameră. — Mizerabili trădători­ le strigă regele Alexandru. Urmă un moment de tăcere profundă. — Noi suntem executorii vo­inței poporului, întrerupse tăce­rea, vocea puternică a colonelu­lui Misiei, patru sentințe de moarte deja aîi fost executate. Nicola și Ni­codam Lunjevi ministrul de război a,—gen­er Pavlovici și ministru­ președ generalul Zinzar Marcoviciu fost deja împușcați. Acum i venit nouă rîndul ca să exi­tăm două sentințe de mosrt — Câne miserabii­­ strigă gele Alexandru. In acest meat răsună o împușcătură. Regele Alexandru trefăi căzu în brațele reginei Dr care-i smulsese revolverul mână și acum trăgea focuri. In același timp însă cu îm caturile ei răsună o salvă intre Regele Alexandru și re Draga căzură jos. Cu o furie de nedescris repezită ofițerii și soldații pra corpurilor în conviis ale nefericitor Suverani și maltratări înfiorătoare al', probe cu ce forță elemental­bucnise mânia îin­bunSșită.­­Va urn

Next