Universul, februarie 1906 (Anul 24, nr. 30-57)

1906-02-01 / nr. 30

> AmiL XXIV m. 30.-3ftierem4 fFebnaarle 2 5 himt fat a-10 beáS fei stfáfía&tato Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA LURI DIN­ LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA­^^ îi. Strada Brezoianu II, BucurieijCJ —A­ n­camsental pentru Luisa Michel.—(Vezi explicația.) Calendar pe anul 1906 Ortodox Marți, 81 Ianuarie. — S-ții doc­tori Ciru și Ioan C­atolic Marți, 13 Februarie.—Benignus Soarele răsare 7.22; apune 5.88 predicați, prin presiuni, de a-și face această datorie cetățe­nească. Ar fi aceasta un înce­put de punere în practică a vo­tului obligatoriu­, idee mult desbătută și în alte țări cons­tituționale. Dar, asupra Întregului pro­iect d­e modificare a procedurii electorale vom reveni când el va fi depus, poate chiar in se­siunea aceasta, pe biurourile Corpurilor legiuitoare, anul trecut, pe proprietarul Lu­dovic Ragaly, în vîrstă de 14 ani, și apoi l’au sugrumat în patul seu. După ce-i omorîră, tâlharii scoto­ciră prin casă, dar nu găsiră , de­cât 20 bani, un ceasornic de aur, și două inele de aur, pe cari le luară. Criminalii­­ au fost prinși chiar in aceiași noapte de către geandarmi. Eli s’a judecat de către Curtea cu jurați procesul celor două asa­sini. Aceștia mărturisiră furtul, dar tăgăduiră că ar fi voit să o­­moare pe bătrânul Ragaly. Jurații dădură un verdict afir­mativ și curtea î t condamnă pe amândouă la moarte prin spânzu­rătoare. Condamnații­ primiră cu apatie sentința. Apărătorii au fă­cut recurs. Cri­șan, București, o 1 ianuarie. Prefera electorsi. Ziarele oficioase au anunțat ca e vorba să se aducă iar u­­n­ele modificări legii de­ proce­dura electorală, pe de o parte pentru simplificarea unor for­malități, iar pe de altă parte pentru­ o și mai deplină asigu­rare a secretului votului. Dintre modificările propuse, ziarele opoziției au­ relevat cu deosebire una, împotriva căreia se ridică, și anume aceea ca în viitor ,ori­ce candidatură, pentru a fi admisă, să fie spri­jinită, în scris, de un număr oare­care — un număr mic de altfel­ de alegători. Scopul ce se urmărește cu această modifi­care este ca să se înlăture candi­daturile neserioase prin care s-ar putea zădărnici une­ori o ale­gere, prin complicarea forma­lităților până peste putința o­­menească de a fi împlinite în­­tr'o singură zi. Ziarele opozi­ției obiectează î­n­s­ă că o asemenea dispozițiune ar fi contrară constituțiunii, care precizează anume patru și nu mai multe condițiuni pentru ca cine­va să poată fi ales în Cameră (la Senat cerându-se altă etate și in plus censul) și adică : 1) să fie român sau­ naturalisat ; 2) etatea de 25 de ani; 3) exercițiul drepturi­lor civile și politice și 4) do­miciliul în România. O lege ordinară n'ar putea să mai a­­dauge la acestea — zic ziarele opoziției—și o a cincea condi­­țiune ", aceea ca o candidatură să fie sprijinită de un număr mare sau mic, nu importă, de alegători. „ . Alte câte-va modificări ar­ : ca la socotirea majorității să se țină seamă și de voturile a­­nulate, aceasta pentru ca să se zădărnicească cu totul mano­pera de a se impune unor a­­legători să-și anuleze votul prin anemie semne de recunoaștere, apoi ca să se permită candida­­țiler a depune în cabinele de votare cârti de vizită identice cu buletinul de vot, spre a se zădărnici controlul negativ cu hârtia de cabchiat,—și pe lângă acestea câte­va măsuri noui spre a se înlesni operațiunile electorale și spre a se da o mai mare putință de supraveghiare și menținere a ordinei, preșe­dinților, secțiunilor de votare. O importantă inovație ar fi iarăși ca funcționarii să fie o­­bligați, sub pedeapsă de a­­mendă, a lua parte la vot­, pen­tru ca să nu mai poată fi îm­DIN UNGARIA (Corespondență parte a ziarului «Vaimsal») Budapesta, 29 ianuarie. Situația politicii In unele cercuri politice se afirmă cu siguranță că guvernul nu mai este dispus a intra in tratative cu coaliția și că el face toate pre­gătirile pentru disolvarea Parla­mentului. Atât coroana cât și gu­vernul văd bine că in situația actuală nu se pot face noui ale­geri, de­oare­ce comitatele vor continua cu rezistența pasivă. Este lucru sigur că țara va ră­mâne multă vreme fără parlament. După cum se știe alegeri­le se fixează in comitate comisia permanentă sub președenția fișpanului. Va trece insă multă vreme până când guvernul va putea să aibă fi spații in toate comitatele și aceștia să poată raporta că au­ speranța a put­ea lucra cu acele comitete per­manente. In ori­ce caz guvernul va face noui alegeri, numai după ce va restabili ordinea în comitate, și până atunci va trece un an sau poate chiar doar. In acest interval vor avea un mare rol comisarii regali sau­ ai guvernului,, precum și poliția, jandarmeria și armata. Între Coroană și guvern se tra­tează acum chestiunea cum să se resolve afacerile militare, com­er­­ciale­ externe și financiare. De ale statistice. Din anuarul statistic oficial, ex­tragem următoarele asupra miș­­cărei populațiunei in luna Decem­brie, anul trecut : In Ungaria întreagă s’au născut vii in această lună 52.183 copii; au­ murit 39.688 indivizi. Esce­­dentul nașterilor a fost 12.497, dintre cari 6.413 în Croația. _ In anul trecut 1905 s’au născut în Ungaria 705.040 copii și au murit 150.970 indivizi. Numărul emigranților a fost in cursul anului trecut de 148.631. In luna Decembrie s'au încheiat 5883 căsătorii, cu 700 mai puțin ca in epoca corespunzătoare a a­­nului premergător. Dintre aceste căsătorii, 1069 au fost mixte și adică 41 între evrei și creștini. In luna Decembrie 1905 s’au e­­liberat 15,637 pașapoarte, și adică 6490 pentru America, 498 pentru România și 196 pentru Germania. In aceiași­ lună s’au reîntors in patrie 1412 emigranți din America, 93 din România și 24 din Ger­mania. In anul 1905 s’au reîntors 12.676 emigranți, dintre cari 10.763 din America. Condamnați la moarte Din Miskolca se anunță urmă­toarele : Țăranii Gheorghe Molnár și Ion Tusrola, din comuna Mezőcsath, au atacat in ziua de 2 Octombrie, TRIBUNA ATENEULUI Gr Ștefs Giescu. Fapte geolo­gice, explicate de popor prin legenda Unul din membrii fondatori ai Ateneului este și d. Gr. Ștefă­­nescu, profesor universitar și se­nator, care acum 40 de ani a ți­nut de pe aceiași tribună prima conferință publică de geologie. In astă­ seară d. Ștefănescu a arătat publicului numeros modul cum își explică poporul diferite fapte geologice. în Dobrogea, drumul care duce de la Mahmudia la Dunavi și este peste tot accidentat în formă de valuri, așa că e aproape imposibil de mers cu vre-o căruță, atât sunt de grozave sguduiturile. In mintea poporului aceste ne­­regularități ale solului, cari pro­vin numai din cauza dislocarea diferitelor straie, au­ cu totul altă explicație. Locuitorii de prin par­tea locului susțin că acum înde­lungată vreme, pe când păgâniz­­mul era în floare, a venit prin a­­ceste părți Sf. Andronic spre a propovădui religiunea creștină. Oa­menii insă nu dădeau crezământ preceptelor lui și au căutat six-l alunge nedându-l de mâncatei Atunci Sfintul a plecat blatté­'' mând ca precum I au lăsat ■’­ne-.' mâncat, tot așa și ei să nu polrifile face bucate și unde o pune plugul, brazda să se prefacă in piatră. •. A doua legendă se raporta la ceea­­ce e cunoscut în jud. Neamțu sub numele de «piatra Teiul». Această stincă mare de 5 metri, se află intr’o poiană închisă, în valea Bistriței, și se deosibește cu totul prin compoziție de cele­l­alte stinci de prin prejur. In schimb se aseamănă cu totul cu stincile din virf­ul munților Ciahlău­. In popor aflarea acestei pietre intr’un loc cu totul strein se ex­plică în modul următor : Doui draci ce se aflau­ pe vîrful Cia­­hlăului le veni gust să mănânce pește din Bistrița. In acest scop rupseră o stincă mare din munte spre a o pune de-a curmezișul Jiului și in modul acesta să re­verse apa spre a putea apoi culege peștele. Mergând cu stânga spre Bistrița cocoșii Începură să cânte și de frica zilei dracii aruncară piatra acolo unde se află și e luară la goană. Ultima legendă e relativă la stânca «piatra fetei» din Dobro­gea. La o depărtare de 2 km. de muntele lacobdeal se află o stincă mare in mijlocul câmpiei, iar la 10 km. o altă stincă din aceiași compoziție. Poporul explică aceste două stinci răslețe de aceiași na­tură în modul următor : Intrun sat de la poalele mun­telui lacobdeal se afla o fată fru­moasă, de care eraîi îndrăgostiți două flăcăi. Aceștia făcură un ră­mășag ca să se urce pe vîrful muntelui de unde fie­care vor a­­runca câte o piatră și care din ei o va arunca mai departe acela va lua de soție pe frumoasa fată. Unul din ei aruncă piatra la dis­tanță de 2 k­m., iar protivnicul la 10 klm. și ast­fel această din urmă piatră luă numele de «piatra fetei». Fără îndoială că cu totul ast­fel se explică geologicește faptele. Trecerea de timp a făcut că d intre straturi de aceiași natură să se întreptie straturi deosebite cari să le distanțeze. * * * D-lui Gr. Ștefăneanu i s’au fă­cut mari ovaț­mî. D. Gr. Tocilescu i-a ținut câte­­va cuvinte de admirațiune pentru munca îndelungată, b­­unească cu partidul liberal na­țional, care, prin mijlocirea biuroului central, a declarat­ deja că primește cererile ger­manilor. Programul fracțiune­, ger­mane cere: libertatea lmbei, religiei și culturei și descen­tralizarea administrației, fară a admite totuși diviziunea im­periului prin acordarea auto­nomiei țărilor de la graniță. Cadavre de-ale revoluțio­­narilor pe Vistula ’ Berlin. 30.— Telegramă din Varșovia. Niște pescari au prins pe Vistula două­spre­zece cadav­­ legate unele de altele, în apro­piere de citadelă. Cadavrele­rau groaznic mutilate; unele erau fără picioare și fără mâini, iar fețele le erau unse o­ smoală, din care cauză nu îi s'a putut stabili identitatea. De­oare­ce poliția,amenințân­­du-i cu pedepse aspre, a inter­zis pescarilor să vorbească cui­va despre descoperirea­ fă­cută, se crede că este vorba de cadavrele revoluționarilor care au­ fost asasinați in mod bar­bar din ordinul tribunalului de război d­in citadelă. Tolstoi contra guvernului și contra revoluționarilor Berlin. 30.—Depeșă din Pe­tersburg, Tolstoi, în articolul său întitulat: «Guvernul, Re­voluționarii și Poporul» ,pe care il publică în străinătate, zice: «Guvernul rusesc nu avut până acum nici un ideal. Nu trecutul ei viitorul poate să formeze idealul. Scăparea voas­tră nu stă în Duma sau în a­­legeri, precum nici în mitral­iere, nici în cazaci, ci în a ști stă­ oferiți poporului idealuri mai înalte, mai realizabile ca acelea ale adversarilor voștri. «Acest ideal este d’a se da poporului dreptul său natural, dreptul asupra pământului. «Vouă,oamenilor din guvern, vă rămân acum două singure căi deschise : masacrele fratri­cide cu toate ororile revoluțiu­­nei, cari duc la o ruină ruși­noasă, sau realizarea pacinică a sacrelor drepturi ale popo­rului. • «Voi trebue să vă intrebuin­ța­ți puterea nu pentru a spori răul ce ați făcut, ura ce ați semănat între oameni, ci pen­tru a ve face datoria nu ar­ nas către poporul vostru ci către toată omenirea». Tot așa de aspru atacă Tols­toi și pe revoluționari: «Scopul vostru, după ce nu afirmați, ar fi­ îmbunătățirea condițiunilor de viață a oame­nilor. Insă pentru ca aceste condițiuni să fie mai bune, tre­buesc­ mai intern îmbunătățiți oamenii. «Poporul nu trebue să recu­noască nici vechiul guvern care nu’i ușurează trebuințele ci din contră i le îngreuiază, nici gu­vernul revoluționar, ci trebue să se cu­rățe de fie­care din aceste guverne». 624 de delegați cari, la rîn­dul lor, vor alege 24 de deputați in Duma imperiului. Autoritățile maghiare din ora­șul Semjin au împiedicat o dele­gație de studenți maghiari și croați să se­ ducă la Belgrad pentru a ci­menta acolo o înfrățire angro­­croată-sârbă. Studenții sârbi și croați au trimis o telegramă de protestare ministrului de interne. ,*. In cercurile oficiale din Roma se asigură că d. și d-na I­oubet vor face o călătorie in Italia pe la începutul lui Aprilie, și că vor veni și in capitala Italiei. Din cauza marilor zăpezi că­zute la Pisa, Livorno, Florența și Bologna în Italia, liniile telegra­fice și telefonice inter-comunale nu mai funcționează. Din Madrid se anunță că s’a hotărât in mod definitiv data vi­zitei împăratului Wilhelm la Cur­tea Spaniei; împăratul va sosi la Madrid in ziua­­ de 15 Maiu vii­tor. .*. Reuniunile femenine din O­­landa și Danemarca au invitat Liga internațională,pentru dreptul e­­lectoral al femeilor să țină con­gres in luna August sau Septem­brie in Copenhaga sau Anvers, de­oare­ce in cele două țări este iminentă legiferarea drepturilor politice ale femeilor. Vorbind despre noul minis­tru de externe al Italiei, «Neue Freie Presse» spune : Guid­ar­­o Iini, ca și San Giuliano, a vizitat Albania ; fără a fi partizan al po­liticei coloniale, el crede că supra­abundenta populație a Italiei, pre­cum și crescânda ei industrie, au­ nevoi de unor debușeuri. Cu pri­vire la Albania, Guidiardini și-a exprimat părerea că Durazzo­ și Va’llona nu pot fi ocupate de o putere străină fără ca din aceasta să nu derive o mare pagubă pen­tru Italia. .*, După raportul presintat de comisiunea însărcinată cu recon­struirea turnului San Marc din Veneția, raport aprobat de consi­liul comunal local, lucrările de reconstruire vor costa 1.800.000 franci. Ziarele din Roma fac mare haz de următoarea întâmplare: Un comerciant a primit cu poșta zilnică obicinuită nouă cărți poș­tale, din diferite orașe ale Italiei, cari fuseseră expediate intre lu­nile Martie—August, anul 1904, adică acum doui ani. Ziarele observă că acele cărți poștale au­ pus tot atâta timp să sosească la Roma, ca și dacă ar fi fost expediate din Peking prin­­tr-un curier care ar fi făcut dru­mul pe jos. Evenimentele din Rusia (T­elegramele particulare ale ziarului «Universul») Federația alegatorilor germani Berlin, 30.— Telegramă din Petersburg. La Moscova s’a ținut ieri a­­dunarea constitutivă a alegă­torilor germani, cari s’au unit într’o federație spre a apăra interesele naționale ale supu­șilor ruși de­ naționalitate ger­mana. Federația a hotărât să se u­zb­ti mov muss jpx? 7x Prietenii când se întâlnesc rar, se iubesc mai mult. — Prin poștă — A pornit din New-York sta­tuia lui Benjamin Franklin ofe­rită orașului Paris de către d. Harges,asociatul lui Pierpont Mor­gan la Paris. Statuia are o înălțime de 8 picioare, va fi așezată pe un soclu de bronz și inaugurata in Aprilie. ,*, Prinții moștenitori ai Angliei au sosit la Ilaiderabad in cursul călătoriei lor în India. ,*» Fluviul Parahyba, după cum a anunțat o telegramă de zilele trecute, s'a revărsat, inundând partea din vale­a Orașului Campos (Brasilia). Situația e îngrozitoare ; nume­roase case s’au prăbușit; apele au o inălțim­e de 4 metri ; in unele părți umblă pe strade vapoare. Ori­ce comunicație e întreruptă. Populația fuge inspăimintată. Pagubele sunt enorme ; ploi to­rențiale sporesc dezastrul. .*. Un cunoscut chim­ist din Pa­lermo (Italia), Rosario Strazzer, pe când prepara oxigen a fost vic­tima unei explozii care i-a sfărâ­­mat cu totul capul. Doui laboranți cari lucrai­ cu el s'au ales cu răni­ mai ușoare. După ultimele calcule făcute numărul total al alegătorilor din Petersburg este de 150.000. Lucră­torii cu drept de vot, din aceștia, sunt în mime de 54 de mii. A­­cești alegători vor alege în total Monumestu­l pentru Luisa Michel — Vezi ilustrația — Un comitet socialist din Paris a luat inițiativa sa ridice un mo­nument pe mormintul celebrei re­voluționare Louise Michel. Monu­mentul, lucrat de sculptorul Derré, reprezenta pe Luise Michel cu o fetiță. Caracterul celebrei revolu­ționare șovăește în istorie. Ea nu­trea tendințe anarh­iste, dar inima ei era capabilă de cele mai nobile porniri și plină de însuflețire pen­tru tinerime și pentru cei asu­priți. Ea era fiica nelegitimă a unui a­­ristocrat din departamentul Haute Marne. Ea avu o educațiune aleasă și după ce trecu examenul de pro­fesoară, înființa o școală la Paris. Din cauză că a luat parte la răs­coala comunistă din Paris fu de­portată la Numea. După ce fu grațiată intră din nou in conflict cu legile și fu condamnată la mai mulți ani închisoare. MM Macedonia (Soresa- particulară 3 ziarului „Unirarraf“) Monastir (Bitolia) 23 Ianuarie. Situația politică în Vilaetul Monastir Ostilitățile intre beligeranții bul­gari și greci s’au suspendat de cât­va timp, având nevoie fie­ care de a se pregăti pentru operațiu­nile din anul curgător, care, fără îndoială, vor fi bogate in isprăvi războinice. Cei doui antagonist­, cari ’și dispută preponderența po­litică și etnică pe pământul Ma­cedoniei ,și-au dat întâlnire la primă­vara, când se vor măsura cu toate forțele de care sunt ca­pabili. Sârbii, cari revendica și ei drep­turi de succesiune la Vechia Ser­bie în pericol de a fi uzurpată de bulgari, au desfășurat o acțiune demnă de relevat, mai ales în partea nord-vestică a Macedoniei, unde elementul sârbesc predo­mină, opunând violență la vio­lență. E probabil insă ca interese co­mune să impună bulgarilor și sâr­bilor nevoia de-a se înțelege în­tre dânșii, stabilind zona influ­entei lor in Macedonia, după cum s’au înțeles și in chestiunile e­­conomice care interesează ambele State balcanice. In cazul acesta acțiunea bulgarilor va putea fi în­dreptată numai contra grecilor. Românii macedoneni, cari sunt mai vechi pe pământul Macedo­­ nii Si­ riei de­cât sârbii și bulgarii, au­­ și ei aspirațiuni analoge, insă a­­­­ceștia s’au abținut de la ori­ce act rezbonic, chiar atunci când duș­manii limbei lor au năvălit acasă la dânșii și i-au­ măcelărit fără cruțare. Așa au fost sfătuiți ro­mânii să se poarte cu dușmanii lor seculari, și așa s’au purtat, urmând sfaturile acelora cari duc grija intereselor lor de neam. Probabil ca aceste sfaturi ar fi avut de scop să supună pe armeni la o probă de obligațiune și de­votament față de­ aceia cari con­duc azi destinele latinității din Peninsula balcanică , probabil să fi fost la mijloc și lipsă de preve­dere sau greșeală de calcul cum se întâmplă când cine­va e ne­voit să se bizue pe intervenția diplomației europene intr'o țară zbuciumată de inamicii din năun­­tru. Ori­care ar fi motivul acestei a­titudini pasive a românilor, nu se poate făgădui faptul că ei s’au ales cu înf­ingeri colosale și cu impresiunea lăsată asupra străi­­nătății că elementul românesc din Macedonia e lipsit de vigoare și de vitalitate, așa că menirea lui e de a deveni prada elemen­telor antagoniste. Credem că nu exagerăm de loc afirmând că în cercurile naționaliste armânești domnește o mare descurajare și că convingerea și celor mai op­timiști intr’un viitor oare­care e clătinată adânc. Dată fiind această stare de lu­cruri, se­ impune o întrebare : Armânii lăsați la discreția ban­delor grecești, continua­ vor și mai departe sa pășească pe căile ne­sigure și­ pline de pericole, in care­ s’au angajat până acum, sau vor dezerta căutând adăpost și mântuire in cetatea întărită a duș­manului, unde sunt așteptați cu brațele deschise ? Deja multe defecțiuni s’au pro­dus in rândurile armânești, mai ales în Epir, unde situațiunea a devenit extrem de critică. In Ma­cedonia nu mai puțin se produc manifestațiuni in diferite cercuri naționaliste, urmate de declara­­țiunea că, dacă se va urma mai departe cu sistemul și sfaturile de până acum «fie­care va face cum il taie capul». Și au­ drep­tul acești partizani ai româniz­­mului să despere. Intr'o țară unde legile sunt suspendate, unde vor­bește iataganul, unde forța bru­tală hotărăște, nu au trecere în­demnurile la răbdare și recoman­dările cum că românii trebue să reprezinte civilizația. Un aseme­nea limbaj a ajuns banal in Îm­prejurările de față și nu poate servi la alt­ceva de­cât ca să irite și mai mult spiritele celor greu încercați. După informațiuni pozitive so­site pe căi particulare, se fac mari pregătiri in Grecia pentru opera­țiunile de primă­vara. Deja se lu­crează cu activitate pentru anga­jarea de elemente, dintre cari multe au trecut in Grecia. Grecii sunt hotăriți să sfârșească cu ro­mânii, suprimând mișcarea ro­mânească prin toate mijloacele posibile. Românilor nu se remâne de cât puțin timp ca să se gândească la măsurile ce se impun pentru a para pericolul grecesc. E adâncă prăpastia ce o sapă grecii cauzei armânești, și ireparabilă va fi ca­tastrofa’ce i-o pregătesc, daca stri­gatul de alarmă ce se dă din toate părțile Macedoniei locuite de ro­mâni nu va găsi un ecou favo­rabil in inimile patrioților români. O idee slabă despre ceea­ ce pre­gătesc grecii contra românilor și a bulgarilor e distrugerea prin foc a comunei românești Lelia și mă­celărirea a 16 bulgari țărani din satul Iveni, la patru ceasuri de Bitolia. Aceste isprăvi săvârșite de câte­va zile, nu sunt de­cât pre­ludiul cu care inaugurează ispră­vile lor din anul 1906. Parm. UI* ÜW­AT ZI HXo Mfshoțure» mex-slor .și­­<»©­­r­alor.—Merele și perele ing­he­tate se pot dezgheța, și reduce în­­ starea normală, dacă se toarnă apă rece peste ele, într'un vas până ce le acoperă bine. Când apa va începe să prindă coaja de ghiața pe de-asupra, se vor scoate meri­le și după ce se vor șterge bine, se vor usca in casă sau la vr’un loc călduros. mmm luaseapreai Erî fiind hramul seminariilor grecești (Sf. Vasile Grigore și Ioan) urmau să fie mare slujbă la bise­rica grecească din Capitală. Românii macedoneni știind a­­ceasta, își dăduseră intilnire di­mineața la cafeneaua Macedonia și la d. Tascu Ducerea acasă, ințe­­legându-se încă de cu seară. La biserica grecească, Grupuri-grupuri, pe la orele 8 dimineața, studenții macedoneni se duseră la biserica grecească de pe bulevardul Pache-Protopopescu. In câte­va minute biserica se umplu de macedoneni, pe lângă grecii aflați deja înăuntru. Mace­donenii se prefăceau că nu se cu­­nosc între ei. Când începu letargia, o parte din macedoneni au ocupat strana dreaptă, iar cea­l­altă parte strana stingă. Grecii cari se aflau în biserică, văzând că macedonenii au­ înce­put să cânte românește, de teamă să nu se întâmple vr’un incident cu urmări mai grave, n’au în­drăznit să protesteze. Când veni timpul să se citească un capitol din «Apostol»,—citire pe care in bisericele ortodoxe o face tot­deauna un laic — d. far­macist Pucerea înainta la locul cuvenit, ceru voie și începu a citi pe românește. Preotul grec ’și ur­ma slujba’, dând răspunsurile in grecește'. Atunci d. Pacerea se opri din citit și spuse : — «In românește, părinte, în românește!» După ce se sfârși citirea apos­tolului, ca de obiceiu urm­ă ceti­rea evangheliei. Foarte emoționat, preotul grec păși înaintea altaru­lui și începu citirea evangheliei in grecește. — In românește, fn rmnârtisle­­ răsunară de­odată vocile mace­donenilor. Destul am ascultat slujbe grecești in bisericile noastre din Macedonia. Să se slujească odată românește și intr'o biserică gre­cească. Dumnezeu primește rugă­cuunile în ori­ce fel de limbă ar fi făcute ele». Se făcu din nou liniște, preotul reveni în fața altarului și începu citirea tot în grecește. In timpul acesta mai toți grecii părăsiseră biserica. Unul di­n macedonenii asistenți, in mijlocul tăcerei generale, zise: — Părinte, noi suntem aci nu­mai români, citește, te rog, în românește. — «E păcat» răspunse preotul. La vorbele «e păcat», macedo­nenii se înfuriară. E păcat! stri­­gau ei, să se citească in româ­nește și nu e păcat să se omoare frații noștri de mâinile grecești. — Nu știu românește, ripostă preotul. — Nu e adevărat, răspundeau macedonenii. Văzând în sfirșit că nu poate citi in grecește, preotul se retrase în altar, iar macedonenii se liniș­tiră. Se trimise imediat după un preot român, care să le facă slujbă. Intervenția­ poliției Circumscripția 39 fu înștiințată și d. comisar N. Ștefănescu, sosi la fața locului. Aproape in acelaș timp sosi și d. Romulus Voinescu, șeful sigu­ranței. D-sa fu primit In aplauze și în strigătele macedonenilor de­­ tră­iască guvernul ! trăiască poliția ! trăiască d. Moruzzi ! trăiască d Voinescu ! D. Voinescu spune d-lui Tașcă Pucerea ca studenții să părăsea­scă biserica, lucru ce aceștia fă­cură imediat. La­ «Universul» Iasă înainte de a părăsi bi­serica, toți strigară intr’un sin­gur glas : — Trăiască Regele Carol, al cărui nume a fost pângărit de greci !. «Trăiască guvernul ! «Trăiască d. prefect Moruzi și d. inspector Voinescu! cari au dat pe față uneltirile grecilor. «Jos grecii! jos grecii! »și în stri­gătele acestea se retraseră din bi­­serică, iar în curtea bisericei in­tonară : Deșteaptă-te, Române. Pornind pe bulevard, numeral­­manifestanților sporia mereu. Ei apucară pe strada Sărin­dar, și de acolo în strada Bre­­zoianu, unde făcură o călduroasă manifestație de simpatie pentru atitudinea hotărîtă și românească a Universului in chestia uneltiri­lor grecilor din țară. După ce manifestară și pe la alte ziare, manifestanții se duseră La poliție Era un cortegiu impozant, un cap cu d. Pucerea. Cântând «Deș­­teaptă-te Române», cu pălăriile în mână, ei strigară : Trăiască po­liția ! Trăiască d. prefect Moruzzi! La «Colas*»» Be la poliție, studenții mace­doneni se duseră in corpore la cafeneaua «Cosaro» și la mese, cerură să li se serveaseră cafele. Clienții cafenelei, in majoritate greci, speriați de această sosire a macedonenilor, fugiră din cafenea.­­ Pucerea spuse : «Fraților am venit aci unde grecii au­ pus la cale toate comploturile contra noastră, aci unde s’au adunat bană cu cari s’au cumpărat iataganele și revolverele ce au vărsat sân­gele­ fraților noștri. Am venit, însă să fim liniștiți, să spunem celor pe cari îi vedem fugind, să nu aibă teamă de noi. Noi venim ca, față cu desco­peririle făcute, să strigăm eci «Jos grecii», aci unde ei au strigat tot­dauna»,Jos românii». In timpul când beau­ cafelele ce le fuseseră servite, a sosit «in nou d. Voinescu, care i-a rugat să se retragă și să se împrăștie în liniște. După se Mură și plătiră cafe­lele, macedonenii s’au dus la ca­feneaua Bursei, unde a vorbit din nou d. Pucerea,, indemnânu-i să aibă o atitudine liniștită și dem­nă și să aibă încredere i­n guver­nul, care le va face dreptate. Stu­denții se împrăștieră in liniște. Consiliul do saiffiSisM Imediat după terminarea ședin­ței de la Cameră, miniștrii s-au în­trunit la orele 4 un consiliu la mi­nisterul de interne. Au luat parte toți miniștri, sub președinția d-lui prim-ministru G. Gr. Cantacuzino. Ca și la trecutul consiliu da Sâmbătă, a asistat și «1. Dimitrie Moruzzi, prefectul poliției Capi­talei. Expulzarea pe asta-f­ață lucrurile au mers repede, «fe­mei pradu­­cân­du-se t­iscu­țiuxin­e » i­n trecutul consiliu­. Toți miniștrii n'a fost de acont asuspria eximîxÂirea tu­turor grecilor dovediți câ fac parte di­n comitetel sec­­­țiunei București a speratstfel Elevin Helenismos, în frunte cu banch­erul N. Crissovetopis, președintele lor. Noua dovadă găsită con­tra acestuia, emu că el e su­pus grec și se servește de pașaport­­ grecesc,—dovadă adusă în cunoștința consi­liului de către d. prefect B­oruzsi­i,—a făcut să nici nu se mai discute chestiunea lui. Consiliul, în unanimitate, a decis expulzarea întregu­­lui comitet grecesc, sera­­isân­d­ jurnalul cu No. 84 din 23­­ ianuarie 191­­, prin care sunt expulzați «ii»» țara . Bancherul N. Crissevelle­­ssis. Cristos Ath. Zavppas. Panaitis Hai­tas. Petre Spondicoidis. Anton Valssamilistl*. Constantin Chichippulos. în r. Milîaresis. Dr. I. Cecikas și Cîrjelea­­nus, cari erau și ei cuprinși în raport, dar­­ cari nu fa­­ceau parte din comitetul E­­leriei, au rămas să fie expul­zați odată cu cel­ Pald­, con­tra cărora se face o nouă anchetă la poliția de sigu­ranța. Acest jurnal al consiliului de miniștri a fost trimis spre execu­tare chiar aseară prefecturei poli­ției Capitalei. Astă­zi dimineață se va notifica celor expulzați deciziunea consi­liului de miniștri și, conform le­gei, după 24 de ore de la această notificare ei vor trebui să pără­sească țara, conduși fiind până la graniță de agenți ai siguranței publice. Trebue să spunem aci că prin expulzările acestora cestiunea gre­cească nu e închisă. Sunt inca mulți alții asupra cărora se fac anchete și cari de asemenea vor fi expulzați in curând. Vestea, semnării jurnalului de expulzare a fruntașilor greci s-a răspândit ca fulgerul aseară în Capitală. Peste tot ea era primită cu bu­curie și pretutindeni nu se discuta de­cât asupra ei. Toți erau una­nimi în a recunoaște că trebuia dată o lecție acelora cari și-au­ bă­tut joc de prea marea ospitalitate și bună­ voință pe care le-am acor­dat-o în țara noastră. Toți grecii expulzați—afară «te Grisovellonis care este la Monte- Carlo,—se aflau până aseară in Capitală. Știrea dată­ de ziarele de aseară cum că Cristos Zappas ar fi ple­cat din Capitală, este absolut neexacta. Aseară m’am întâlnit cu dina»­! tocmai când eșea din gangul de lângă cofetăria Emile Frederic. Se vorbea aseară ca decizia expulzare­a lui Crissoveronis să-i fie trimeasă cu un agent al poli­ %r: AIS Ms eS’Eîse âo M. fgt ® îe ® sea Un nou fals s’a descoperit în sarcina lui M. Stoicescu, fost funcționar la ministerul ins­­tr­ucțiuniei publice. De data aceasta el a sustras mandatul de plata leiel d-lui profesor Georgian, de la liceul Sf. Sava, a contrafăcut semnă­tura acestuia și apoi l-a înca­sat de la casieria centrală. Cu instrucția acestei afaceri e însărcinat de judecător Ni­­colau, de la cab. 2. D-sa a interogat era pe Stoi­­cescu, care, după cum se știe, e arestat. 1. ROBIA PATÎNILOR Mare roman de Pasi Evogel PARTEA ANTEJA Ba&’CrifesT­ Ä. si SXaOStIT D.A. IX Kama mere Prinz­ul pregătit de biata bă­­trîn­a, fa trist... cu toată pre­zența copiilor, cari, neștiutori, sunt pururea veseli._ Cristiana ’și explică planu­rile... Povesti cum, prin prie­tena ei, spera să găsească ceea ce’x trebuia. O înțelegere in­tervenise cu câte­va zile mai nainte între ea și compania drumurilor de fier. Cu cele trei mii de franci ce i se de­­deau pe an — cu rezerva de a nu i se mai plăti de­cât o parte, dacă Roger își recapăta inteli­­gența—ar fi putut trăi modest­ru:$>ie, fără sâ facă nmic... Dar Christiana nu vroia. Vroia să lucreze, să pună de-o parte în fie­care an, dacă se putea, cele trei mii de franci, cari să slujască mai târziu pen­tru instrucția, pentru educația copiilor ei.... Odaia de lungă bucătărie fu ocupată de Roger, Christiana vrând să păstreze pe Marc lângă dînsa, în cea de sus. A doua zi se va așeza un pat provizoriu în aceasta din urmă, în care se va instala toată familia. Hotărârea aceasta a Chris­tianei păru că surprinde puțin pe bătrână. Cum de se învoia tinera fe­­mee să se despartă de bărba­tul ei bolnav “ Ea se explică, mai mult ca să se scuze. — Roger doarme foarte bine­, nu se va deștepta de­cât mâine admiiiilă.­­ Maneta nu făcu totuși nici o c­olecțiune. A doua zi, după cum hotă­râse Christiana, un om din sat instala în odaia de sus un pat care era jos. Iar ningea. Fu o bucurie pentru cei doui copii, o plăcere și pentru Ro­ger care stătu multă vreme, vesel, să privească fulgii mari ce se cerneau... Fu însă o m­ai mare întris­tare pentru Christiana și pen­tru Maneta. Vezendu­-și băiatul în starea aceasta, Maneta suferea îngro­zitor. Și apoi... iată... a­­ se silea să alunge ideea aceasta ab­surdă... iată că credea... că se gândea că Christiana nu’șî mai iubea bărbatul ca altă­­dată... iată că i se părea că între ei este un mister. Un mister... $s­cars ea îl presimțea... pe care il ghicea din mii de nimicuri... Căci, în definitiv, Christiana nu înceta de a îngriji de Roger. In ochii ei prinși, încă era drăgălășie. Totuși, da, totuși... Maneta își zicea—și ideea aceasta i­ se înfigea în minte din zi in zi,— sa petrecut ceva... își iubea în mod sincer nora, a cărei natură bună, blîndă, generoasă, o recunoscuse de multă vreme.... Știa că Roger se însurase din dragoste... că era adorat de nevasta lui, pe cât aceasta il adora... Chiar fusese puțin geloasă la început... Dar își spusese că destinul tuturor mamelor era de a’șî crește copiii, spre a’i vedea mai târziu ducându-și aiurea gân­durile și mângâierile. Azi însăj, da, Maneta se ne­­­liniștea, căci era— și-o repeta mereu—ceva schimbat in dra­gostea pe care o arătase tot­­deauna Christiana pentru băr­batul ei. Ea își observă nora în tă­cere. Și a doua zi se întări în ea convingerea d’întîi.... Și suferi. ’Mai întiî viu să’șî întrebe nora... Nu îndrăzni. Câte­odată o surprindea în odaia de sus plingênd... așe­zată într’un colț, pe când Ro­ger visa lângă foc... Lacrămile, de­sigur, puteau fi înțelese. Dar ceea ce nu se înțelegea, era distanța a ceea ce despărțea pe Christiana <’ ■ Roger... ră­ceala aceea vizibilă... sigură... Ce însemna misterul acesta ? Trecură alte cinci zile. Pleca­rea, deja amânată, fu definitiv hotărîtă pentru a treia zi. Din nou cuierele fură făcute. Bucuria copiilor — pururea veseli când e vorba pentru ei de căletărie— nu putu împrăș­tia tristeța ce umplea, in a­­junul acelei plecări, căsuța cea mică.... care strângea du­reros inima Manetei și a Chris­tianei. Mama mare își zicea: — Simt­ eu, cu toate cele ce spune d. Vincen­t, că sfârșitul se apropie... E ultima oară când sunt la un loc cu co­piii... ultima oară când te văd. Când se vor întoarce aci va fi ca să-mi închidă pleoapele... și ca să mă ducă la brazii de la cimitir. Se gândea ast­fel—și aceasta îi sporea mâhnirea. — Cine știe ce se va întâm­pla acolo ?... Cine­­ știe dacă Christiana va iubi mereu pe Roger al meu... pe bietul meu Roger, care... mi se pare câte­odată, e pentru dânsa acum ca o sarcină ! încerca în zadar să alunge gîndul acesta care revenea per­­sistent, obsedant, dureros... Christiana, ea, era vecinie cu ochii roșii, cu buzele albe... cu fața tristă în toate zilele. Spre seară, Roger se încăl­zea la foc... Visul nenorocitu­lui părea atins de întristarea de prin prejur. Copiii se jucau, dar el... cu ochii pironiți pe flacără, nu o vedea, nu o auzea. De­odată, Crocheta, care se apropiase de vatră, se isbi de­ genunchii tatălui ei... Sgudui­­tura neprevăzută făcu pe aces­ta să treiasă... Se ridică atât de repede—ca­ înfricoșat— în­cât fetița căzu, dând un țipăt. Christiana, vara vorbea pe Maneta lângă ușe, văziic tot ce se petrecuse... Dădu fuga la fetiță pe care o ridică... și în neliniștea ei, un cuvînt îi scăpă, un cuvînt la adresa lui Roger, un cuvînt spus aproa­pe pe un ton supărat: — Zăpăcitule ! Cuvîntul acesta, mama mare îl auzise. Văzuse și­ fulgerătura repede ce trecuse prin cehii tinerei fe­mei. Și murmurase, ca răspuns la o bănuială pe care o avea deja și care acum se­ preciza : A ! Doamne ! Doamne ! Clocheta, din fericire, nu își făcuse nici un rău. Peste un moment se juca din nou. Roger îșî reluase locul lingă foc. (Va urma) ! )

Next