Universul, martie 1906 (Anul 24, nr. 58-88)

1906-03-01 / nr. 58

&IWL XXIV No. 58.1­4 Miercurip Marile5 bani" în Ros­ân­ia.—iO totul te sfriji taie No31.-Î miniștri unguri.—­­"Vezi explicația Calendar pe anul i Wâ­­rtiMÍox Harți, 38 Februarie.—Curiosul Vasile Catolic Marți, În Martie. — Eufrosina Searale răsare 6.35; apune 6.18 București, 28 Februarie. Sem! sanitar te site Unei critice aspre a supus d. deputat doctor Tom­a Ionescu, reaua organizare a serviciului sanitar kt sate, prin interpela­rea­ despre care am vorbit în mai înalte numere trecute în acest loc. Ast­fel e alcătuită această organizare, — a zis d-sa, — nu «et s’ar putea zice că constl­m­e o simplă ficțiune. De la 1874 și până astă­zi, cu toate legile cari s’au perindat, se poate afirma că serviciul sani­tar la țară se găsește în aceeași stare și n’a putut și nu poate aduce nici o ameliorare sănă­tății publice. Legile sanitare din 1884,1885, 1893 și 1898 n’au făcut de­cât să repete, in această privință, legea din 1874, abia aducându-i câte­va mici modificări în ceea ce privește modul de recrutare al medicilor. Prin legea din 1874 serviciul sanitar rural era înființat prin crearea medicilor de plasă, iar ii 1892 Statul a creat spitalele rurale în număr de 32, adică un spital rural pentru fie­care județ. La sfirșit județele, la rândul lor, au creat în mod treptat câ­te­va spitale rurale, zise jude­țene. Tot prin legea de la 1874 s’a creat și medicul de județ al că­rui rol—a zis d. dr. Toma lo­ Rescu — a fost și este nul și care ar trebui să fie suprimat. Care este acum starea actuală a acestor diferite elemente cari constituesc organizarea serv. sanitar rural ? Spitalele rurale sau­ spitalele județene sunt într’o stare atât d­e rea, în­cât chiar dacă ar fi capabile să aducă vre­un bine nu-l pot face, pentru că sunt reá organizate și întreținute așa că nu corespund întru nimic necesităților actuale. Nu pot aduse foloase mai a­­les din cauză că medicul care conduce spitalul rural se găsește într-o condiție de inferioritate, neavând el conducerea reală a spitalului. Medicul de plasa, la rîndul sa, se găsește în conditionă și mai inferioare. El e pus, după legea sanitară actuală, in im­posibilitate de a-și îndeplini misiunea în mod conștiincios ; întinderea plasei atribuită d­­nui medic atinge câte­odată peste 180 khw. ; legea chiar, dându-și seama de aceasta, nu cere medicului decât să vizi­teze o dată pe lună , comuna rurală. Care poate fi, în aceste con­diții, rotiri lui pentru amelio­rarea starei sanitare a ță­ranilor? A­pmi, autoritatea me­­dteuia­ de plasă suferă din cauză că nu se găsește într’o­­ zi în­ HR’, materială destul de ună. Tot din această cau­ză, medicul de plasă de asta­zi este și simplu trecător. El nu se duce la plasă de­cât pentru a satisface unei dispozițiuni din legea sanitară actuală, prin care medicului tâner, ca să poată concura mai repede la un post de medic de oraș sau de spital, i se cere un stagiu de doui ani ca medic de plasă. Ce tragere de inimă pot avea acești me­dici de plasă trecători ? Numeral cu totul insuficient al sub-chirurgilor și al moașe­lor, vine să complecteze acest tablou trist al organizării ser­viciului nostru sanitar la țară, —și d. dr. Tom­a Ionescu crede că nici legea din 1904 n’a putut aduce, cu toate principiile ei bune, îndreptări simțitoare, din cauza mijloacelor insuficiente. Cari ar­ fi însă mijloacele ca­pabile să amelioreze starea sa­nitară a satelor in mod practic și ușor de aplicat ? — Această parte a discursului d-lui de­putat dr. Toma Ionescu o vom rezuma într’un număr viitor. Min­ntagaria (fi o respen­n­anță parte a ziarului «Universul») Budapesta, 28 Februarie. Ls4Mî4­ âa politică. Ziarele continuă a se ocupa cu ieșirea baronului Banffy din coa­­lițiune. Un­ ziar spune că împăra­tul s’a exprimat ast­fel către pri­­mul-m­inistru baron Fejerváry, despre Banffy cu câte­va zile îna­inte de disolvarea Camerei. «Pro­gramul îi primesc, dar pe Banffy niciodată!» Din această declarație reiese inteiți că Banffy, imposibil Înainte de ieșirea sa din coaliție, este cu atât mai imposibil pe vi­itor, iar al doailea că Suveranul n’a respins programul lui Banffy ci numai persoana lui. Baronul­ Banffy a declarat mai multor atotel că el nu crede că generalul Fejervary va face ale­geri în răstimp de­ trei luni. Dacă s’ar intîmpla aceasta, atenei o a­­semenea încercare ar fi cea mai îndrăzneață nebunie pe care a făcut-o acest guvern anticonstitu­țional. In caz de alegeri el va in­vita pe toți partizanii săi să vo­teze pentru partidul independen­­tist, pe când el va sta la o parte. «Trebue, adaose Banffy, înlăturat regimul oamenilor fără patrie, cari calcă în picioare interesele țării, ducând o politică aventurioasă și salvarea națiunei și Constituției». In mai multe orașe, ca Oradea mare, Debrețin, Nytra, Kisvárda etc., s’a pornit o via mișcare pen­tru înființarea unui nou­ partid. Comitetele preliminare au­ decis de a constitui partidul comercian­ților,industriașilor și agricultorilor maghiari, care să aibă ca scop restabilirea ordinei constituționale in țară și indicerea păcii intre rege și națiune, pentru ca să ri­dice în chipul acesta starea eco­nomică a țării". Acest partid va lucra pentru dobândirea votatei universal. Kííimisís Kristofy Ministrul de interne Kristoffy, care s-a întors de la Abhazia, a primit in Fiume vizita unui re­dactor al ziaratei «FiumeHklap», căruia i-a confirmat știrea că și-a înaintat demisia de­oare­ce gu­vernul nu lansează cu destulă­ se­riozitate chestiunea votului­ uni­versal. Demisia însă nu va fi re­­solvată înainte de 11 Aprilie. In această­ zi se va decide dacă se vor face sau nu alegeri parlamen­tare, în cazul Jeteffi el va remâne ca ministru de interne, iar în cazul a 1 doailea ’șî va da demisia și va începe o agitație energică pentru sufragiul unviersal, organizând ia țara întreagă partidul progre­sist. — Cu baronul Banffy? îl întrebă ziaristul. La aceasta întrebare mi­nistrul nu dădu nici un răspuns. Un profet Din Timișoara se anunță: Că mi­nierul proștilor nu scade dove­dește următorul caz cu care se o­­cupă acum poliția. Ștefan Kartje, in vi­stă de 25 ani, vezu în Lip­sea o tabelă cabalistică care se uzitează acolo ca o jucărie, pentru ca să se afle viitorul.. Kartje știe să-și facă un bogat izvor de câștig din această tabelă, femeia profeția viitorul, in schim­bul unei plăți oare­care. In chipul acesta ’și făcu o bună clientelă. La o mare celebritate ajunse el când acum câte­va săptămâni pro­feți văduvei măcelarului Krauss, că după zece zile va urma pe so­țul ei in mormint. In adevĕr fe­ra »ea muri după zece zile. Kartje ținea d in casa părinților săi din cartierul Fabric, în fie­care zi ședințe spiritiste, in care făcea și experiențe cu hipnotis­mul, conjura spirite și exploata pe oamenii creduli. Poliția aflând aceasta aresta pe profet, și-l dădu pe mâna parchetului­ crișan. CRONICI FEMININE Intr’un ziar strein am găsit un frumos articol semnat O bunică și intitulat: La ce visează fetele, ti vom traduce în întregime, în câ­te­va numere, pentru cititoarele noastre , uZimbi fi poate, drăguțele mele, aflând cu aceea care vrea să nă vorbească despre visurile fetelor a o bunică cu parul alb. Dar și a­­ceasta bunică a fost odată tinerii, și crede că-ș­i aduce foarte bine avi­onte de ceea­ ce­­ a preocupat-o, atunci când nu număra de­cât 18—19 prima­ veri. Totuși ea vă va mira poate spu­­indu-ve că dânsa Se cam deosebia, în aspirațiuni, de tovarășele de vîrsta sa.’ La ce se gândesc d­omrele de o­­biceiu ? Care e visul lor ? Mări­tișul. Ei bine !­eu, nu mă gândeam la căsătorie și acesta mi era meritul meu, ci acela al bunei mele mame, o femee superioară, care mi cres­cuse ast­fel in­cât nu mai puteam gândi la visuri. Ah! dragele mele, dacă ați putea pricepe însemnăta­tea unei vieți organizate ! Dacă ați putea înțelege cât de vătămă­tor e pentru o fată să viseze cea­suri întregi, și de a penis un timp prețios in lenevie ! In timpul acestor ore de trân­dăvie mintea voastră lucrează și aleargă după himere cari ne a­­mețesc, silvia. !»p. ira S.fis.tr8s»Si fetelor S fii s © la ralm mirean și simiansm!!©!" GAP. I. Parvelsiile și perseimial Ier Art. 1.—Biserica autocefală or­todoxă română, ce coprinde pe toți creștinii ortodoxi din regatul României, se împarte in paroehii urbane și rurale. Nu fac parte din parohia , bi­sericile catedrale mitropolitane și episcopala, bisericile monastirilor și schiturilor de călugări și de că­lugărițe, precum și paraclisele și bisericile particularilor. Bisericile declarate monumente istorice și restaurate, din orașe, rămân alipite la bisericile cate­drale mitropolitane sau episco­pale și slujba Dumnezeiască se va face în ele după chibzuință chiriarchilor respectivi, fără a sluji vreo­dată ca biserici paro­­­hiale sau filiale. Art. 2. — Paroh­iile urbane se fixează la numărul de 368, iar cele rurale la numărul de 3.326, azi in ființă. Acest immer nu ne va putea nici spori, nici micșora, de­cât prin lege. Totuși, se vor putea înființa­ paroehii rurale noui, in caz de neapărată trebuință, până la ma­ximmul de V« din numărul fixat mai sus; in nici un caz nu se vor putea înființa într’un an de­cât cel mult 20 paro­hii rurale până la complectarea numărului de mai sus. Aceste înființări se vor face prin decret regal, in urma ințelegerea dintre chiriarh­ul respectiv și ministrul cultelor și instrucțiunei. Art. 3. — Inființându-se vre-o nouă comună rurală, ori vre-o suburbie, se poate înființa o pa­­roehie nouă, prin decret regal, în urma Ințelegerea dintre chiriarcul respectiv și ministrul cultelor și instrucțiune!­. Norma după care se vor putea înființa paroehii noui va fi pen­tru cele rurale, pe cât posibil, co­muna , iar pentru cele urbane nu­mărul de 400 familii. La paroh­iile urbane ce au peste 300 familii, poate fi numit un preot ajutor dacă comuna va înscrie în budgetul său plata tre­buincioasă, potrivit legei de față. Pe dată ce se va înscrie în bud­get suma aceasta, nu se va mai putea desființa de­cât atunci când locul de preot va deveni vacant Art. 4. — Paroc­iile rurale în ființă se pot modifica, prin alipire sau dealipire de cătune de la o parochie la alta, fără a li se spori numărul, prin decret regal, in urma ințelegerei dintre chiriarhul respectiv și ministerul cultelor. Această alipire sau deslipire se va face când depărtarea între că­tune și parohii trece de 2—2 leim, sau când cătunele vor fi despăr­țite prin riuri mari, munte, pră­pastie. In casul când, din causa de­portărei sau obstacolelor, nu se va putea face alipirea sau desli­­pirea, se poate înființa o biserică nouă, dacă nu este, in care va servi un preot ajutător, în con­­dițiunile art. 13 din presenta lege. Dupe procedura prevăzută în alin. 1 al acestui articol, se vor modifica, la pas de trebuință, și circumscripțiunile paroh­iilor ur­bane. Prin aceste modificări numărul paroh­iilor urbane, azi in ființă, poate fi redus ținându-se însă seamă de numărul parochienilor cari dupe legea de față, pot forma o parochie. Bisericile parochiilor urbane re­duse vor rămâne filiale la parochia la care se se vor alipi enoriașii. Bisericile filiale urbane, cari, din, diferite împrejurări, s’ar des­ființa și n’ar mai­ fi de trebuință să se rezidească, vor rămânea des­ființate. Enoriașii lor vor fi ali­piți prin decret regal, în urma a­­vizului c­hiriarh­ului respectiv, ori în cazul că acesta va avea în acel moment mai mult de 400 familii, la parochia sau parochiile Înve­cinate. Art. 5. — Bisericile sunt paro­­chiale.Și filiale. Bisericile filiale rurale cari se găsesc in alte cătune de cât bise­rica, parochială se vor întreține și de aci înainte. In satele pri in cătunele din nou­ înființate, de cel puțin 100 familii, se poate încuviința, cu voia chi­­riareului respectiv ,și a ministrului cultelor și instrucțiunea, clădirea unei biserici, in care va servi per­sonalul clerical al parochiei co­munei de care depinde acel sat sau cătun, întru­cât distanța nu ar fi mai mare de­­ 2—3 kilometri. Art. 6. — Cu învoirea ehhiriar­­h­ului respectiv și ministrului cu­telor și instrucțiunei,se pot înființa biserici noui, cari să înlocuiască pe vers­imele din­ cele existente, paroh­iale sau filiale. In cazul cum­ bisericile cele noui nu inlocuesc pe veri­ unele din cele existente, se impune obligați­unea ca inființătorii să asigure ve­nituri suficiente, în imobile sau in numerar, pentru întreținerea bise­ricilor și a personalului lor, po­trivit acestei legi. In aceleași condițiuni particu­larii pot, cu autorisațiunea Ghi­­liar­hului respectiv și a minis­trului cultelor și instrucțiuneî, lua asupra lor veri­ o biserică paro­­h­ială sau filială. In caz că acei particulari vor vor ca bisericile luate asupră-le să servească și mai departe ca bi­serici de obște,’ numirea persona­lului clerical se va face in con­formitate cu această lege , iar în cazul când bisericile luate de par­ticulari vor fi destinate să ser­vească numai lor și familiei lor, aflându-se pe propietatea lor, vor fi obligați să construiască pentru ebște alte biserici in schimb, dupe planul ce se va ridica. La eventuala înstrăinare a pro­prietatei la persoane de religiune ortodoxă de răsărit, aceste biserici rămân în sarcina noului proprie­tar ; când aceștia vor fi de altă confesiune sau religiune, biseri­cile in chestiune rămân ale Statu­lui, de sunt rurale, saui comunei, de sunt urbane, cu toate privile­giile și bunurile lor, alipindu-se la paroh­iile respective. Bisericile, în genere, sunt bu­nuri sfinte și obștești ; ele­ nu se pot nici vinde, nici cumpăra. Paraclisele și bisericile particu­larilor nefiind biserici parohhiale sau filiale, ori­cine poate face a­­sem­enea paraclise sau biserici, cu autorisațiunea chiriarh­ului res­pectiv și a ministrului cultelor și instrucțiunei. Gând insă particu­larii voiesc a avea­­ la paraclise sau la bisericile particulare un personal clerical permanent, deo­sebit de acela al bisericilor din paroh­ie, ei vor fi datori a se su­pune obligațiunilor cuprinse în a­­cest articol pentru cei ce doresc să înființeze biserici noui. Bisericile și paraclisele particu­larilor stau sub nemijlocita pri­veghere a chiriarh­ului respectiv în tot ce privește cultul, iar in ce privește personalul, vor fi supuse prevederilor legei de față. Art. 7.—In fie­care parochie va fi un preot paroch și doi cântăreți. Fie­care biserică urbană va avea un paracliser. In fie­care comună urbană, re­ședință de județ, care nu este se­diul unei Mitropolii sau Episco­pii, va fi un diacon la biserica de căpetenie, desemnată de Epis­copul respectiv. Bisericile cari au fonduri pro­prii îndestulătoare spre a plăti și un diacon, il vor putea avea. La fie­care biserică filială, care are preot, va fi și un cântăreț. Comunelor nu le este interzis ca, din budgetul lor, să plătească mai mulți cântăreți. Art. 8. — La Mitropolii vor fi câte 4 preoți, un eclesiarch, patru diaconi, doui cântăreți, doui ca­­nonarchi și patru paracliseri, din­tre cari unui veșmântar; la Epis­copii vor fi câte 3 preoți, un ecle­siarch, doui sau­ trei diaconi, doui cântăreți, doui canonarchi, doui paracliseri și, ca și la Mitropolii, câte un cor vocal subvenționat de Stat. Art. 9.— Bisericile ale căror fonduri particulare ajung spre a plăti câte trei preoți și un diacon și se administrează prin epitropiî, altele de­cât cele prevăzute de art. li din această lege, îi vor putea avea. Până la stingerea personalului au­ in ființă, ele vor putea păstra numărul actual de preoți și dia­coni, chiar dacă ar trece peste ci­frele de mai sus. (Va uina­)­­­­­sra­­c ............................... i P apo­ia Pagina (Telegramele particulare ale zian­tiă Unit­­er­sus) Papa Pa« X fsa mitim ne* ^tarfs».­Wse­ waff ® aan­ ktnairi gtoütüpe.—Va eis« cars rezisaSc­al ewMtt Budapesta., 27.—Papa Pin X a pr­ist­it zilele t;re«*te ] audiență pe un mag­­i­îit maghiar, estrula i-a spus : Maghiarii sunt vinovați de cele ce se peta»ee ia Ungaria, împăratul e un patron grațios al maghia­rilor, și are sentimente constituționale. Maghiarii calca constituția și atacă pe binefăcătorul lor, deși împăratul ocrotește con­stituția. Maghiarii violează cost­­stituția și adnc pe hunul șî détrimit domnitor intr’o situație forțată. In asemenea sens s’a exprimat și secretarul de Stat al Vaticanului car­dinalul Merry del Val. Nunțiul apostolic­­ de la Viena­, monseniorul Bel­monte, a reproșat psirfci­­du­lui poporal din Unga­ria, că «să­ sprijin coaM­­firmei, și se pune in con­­trazicere cu politica ina­­peraiufri». —­­j telegramă din Cluj a­­nunță că adunarea alegătorilor, în care baronul Wesseliny și-a făcut darea de seamă asupra activității sale ca deputat, a trebuit­­ să fie disolvată din cauza tumulturilor pricinuite de socialiști.­­ Contele Apponyi a făcut er­­o dare de seamă asupra ac­tivităței sale, în Jaszbereny, vi­n­­ai­n­te­a alegătorilor săi. De teamă însă ca nu cumva adunarea să fie tulburată de alegatorii ostili și de socialiști, n’a anunțat-o, ci a vorbit îna­intea unei mulțimi de locuitori convocați în cea mai mare grabă. Cuvintarea a fost foarte resboinica. El se referi și la sprijinul coalițiunei din partea naționalităților. Rusia, legăturile dintre aceste două țări au fost supuse regimu­lui autonom. La noi era tariful general din 1891, iar în Rusia noul tarif pus in aplicare la 1893, in baza căruia s’a Încheiat convenția cu Franța. In Septembrie 1903 Legațiunea Rusiei comunică guvernului do­rința guvernului rus de a întinde beneficiul taxelor vamale reduse, de­oare­ce in­­ ambele țări s’au echetat noui tarife generale. Gu­vernul nostru acceptând propu­nerea, s’au făcut negocieri și s’a încheiat convențiunea. Convenția cuprinde numai un text și un schimb de note diplo­matice iar nu și consolidarea vre­unei taxe vamale , ast­fel măr­furile se vor bucura in fie­care din țari de tratamentul națiunei celei mai favorizate. Dispozițiile convențiunei sunt relative la persoane , la tratamen­tul mărfurilor și bastimentelor, la exercițiul societăților comer­ciale și la aplicarea convenției. Convențiunea va dura până în anul 1917, când expiră și conven­ția cu Germania. Din statisticile comerțului nos­tru exterior, articolele care joacă rolul mai însemnat în exportul și importul ce se face între noi și Rusia, sunt următoarele : Exportul din România în Ru­sia : vite mari (25 și 50 °­a din cifra totală), pește (1.400.000 lei); lemnărie ; plei netăbăcite uscate; cereale ; sare de ocnă ; plante în stare naturală ; porci (400.000 lei în 1899) ; legume verzi, etc. Importul din Rusia in Româ­nia : pește (peste 3 milioane lei în 1903) ; cai și iepe (364.000 lei in 1903); uleiuri și unsori mine­­rale (250.000 lei în 1889); icre ne­denumite și negre (535.000 lei in 1903); lucrări de cauciuc (1.095.970 lei în 1901) ; grâu 2­00.000 lei în 1899); semințe de grădină, uleioa­se ; țesături de bumbac vopsite (384.000 lei în­­ 1904); rășina, tor­turile de in și cânepă ; tutunuri, clei, cleiul de pește, cărbuni de pământ și colțuli ; pieile crude (150.000 lei în 1901). Așa­dar, schimbul comercial dintre ambele țări consistă din produse agricole, animale și pești și din unele industrii de mica­ în­­sem­natate. De aceia convenția nu cuprinde clause tarifare speciale. Marți». Numit miniștri unguri — Vezi ilustrația — Dăm astă­zi ca ilustrație por­tretele nouilor miniștri unguri și adică la stânga se află mareșalul Adalbert Papp, ministrul de hon­vezi , în mijloc Francisc Hegedüs, ministru de finanțe și la dreapta Tuliu -Tosu­, ministru al cultelor și instrucțiunei publice. ____ DIN BUCOVINA (Gstasp. patticii) a titratei „Uniieisal“ Cernăuți, 25 Februarie. Expoziția din București După cum se știe, pentru Joui, 33 Februarie, a fost convocată In sala palatului guvernului o con­sfătuire in care s’a discutat crea­rea unui comitet pentru participa­rea bucovinenilor la expoziția din București. La această convorbire au luat parte delegați­­ ai comitetului ță­ren, al guvernului, a orașului Cer­năuți, cons. cultural al țarei, di­recțiunea bunurilor, direcțiunea finanțelor, Camera de industrie și comercia, de la școala de indus­trie și delegați ai comitetului ro­mân,pentru participarea la expo­ziția națională din București. S’a decis alegerea unui comitet pentru participarea bucovinenilor la expoziție. In acest comitet a fost ales ca președinte cons. de Curte și directorul bunurilor, Un­­­manni , ca vice-președinte, ma­rele proprietar Modest «av. de Grigorcea, vice-președinte cultu­ralului țăren, Lucasiewicz, prima­ril orașului Cernăuți dr. Reiss și președintele Camerei de comerț Langephann , secretari dr. Wolf și vice-preșect. Camerei de comerț dr. Wigotzky. Ca delegați în co­mitetul imperial din Viena au­ mai fost numiți președintele băncei țarei dr. Florea Lupu și prefectul de Mikuli. Aflu că în cercurile comerciale se agită ideia pentru crearea unui pavilion,care să fie destinat numai țării Bucovinei și în care­­ să se expue numai productele din țară. La Viena s’a constituit un co­mitet pentru a aduce un dar sau o adresă de omagii M. S. Regelui Carol I, cu ocazia aniversarei de 40 ani de domnie, ia acest co­mitet fac parte, pentru bucovi­neni, deputații baron Hurmuzachi și Aurel de Onciul. Comitetul soc. române „Armonia“ Comitetul soc. «Armonia» s’a constituit pentru anul 1906 în ur­mătorul mod : Teodor­ Bujor, pre­ședinte; Sparlat, vice-președinte; dr. Em­ilian Slașans­chi, secretari; Dionisiu Dașchevici,casier; George Hoinic, bibliotecar; Mihai Pitei, econom ; Alexie Procopovici și Victor Tamașciuc, controlor. Reforma electorală In ultima ședință a consiliului comunal, conf. dr. Bîlig, a depus următoarea moțiune cu privire la votul universal și care a fost unanim primită : «Consiliul comunal salută pro­­ectul votului universal ca un pas înainte spre dreptate și speră că orașul Cernăuți va primi și un al treilea mandat». Arestarea hisul călugăr Priorul mânăstirei din Cacica, Kaspar Hominschi, a fost arestat din ordinul procuraturii din Su­ceava, fiind­că a falsificat acte și a agitat in mod ilegal contra na­­țiunei române, abuzând de pute­rea sa ca preot. Copil furat de ți­­an. In comuna Rohosna, lângă Cer­năuți, s’a stabilit de curând un ți­gan cu numele de Gheorghe. Eri, pe la orele 10 dimineața, a­­măgi cu niște bomboane pe­ co­pilul unui evreu vecin al sen, în etate de patru ani, în coliba sa. Copilul intrând în bordeie, țiga­nul băgă spaima in el, până ce copilul se culcă sub cuptor, unde țiganul îl înăduși cu niște paie. Sub paie copilul gemu cât­va timp, apoi încetă, adormind. Nu trecu mult și mama vexând lipsa copilului, începu a căuta pre­­tutindeni,neputându-i da de urmă, întrebând pe țigan dacă n’a vă­zut copilul, a dat răspuns negativ. Voind să intre în casă să caute, țiganul s’a opus. Adunându-se mai mulți curioși și aflând causa, au intrat cu sila. Făcându-se zgomot, copilul de sub paie se deșteptă din somn în­cepând să strigă. Copilul a fost sem și predat mamei, iar țiganul a fost arestat. Rivaii. Am­i»MowizmM Vrei să mănânci pâine ? Nu »As cu mâine­le un sân. Mmmtea Jeanssase Setar prist­­© ips MI Mimr. Se știe că autoritățile vamale din Capitală au­ confiscat vara trecută o lădiță in care erau 3060 bucăți de așa zise banc­note ale viitorului stat albanez. Pe fie­care bancnotă era pe o parte efigia prințului Albert Ghica, pretendentul la tronul Albaniei, iar pe cea­altă parte armele Albaniei. Lădiță cu­ bancnote fusese trimisă­ de albanezul Petre Emanuel din Pronia, pe adresa comerciantului Pandele Dur­­mis, din str. Bucur din Capi­tală. Din cercetările facutei s’a con­statat ca acele bancnote em­a­­nau de la un comitet de ac­țiune pentru liberarea Albaniei și urmau a fi vindute albane­zilor stabiliți la noi în țară spre a se crea un fond națio­nal albanez la dispoziția sus zisului comitet al cărui preșe­dinte e­r. Albert Ghica. Ministerul nostru de externe, în înțelegere cu cel de interne a intervenit acum pentru da­rea in judecată a d-lui Albert Ghica și a comerciantului Cur­mi­s fiind-că au incercat să pună în circulație monedă, care la noi in țară n’are nici o va­loare. D. prin-pr>carer, In urma acestei intervenții, a citat a­­lată­ erî la parchet pe d. Ghica care după cum se știe, se află în Capitală. D-sa însă a răspuns printr-o telegramă dată din Gara de Nord că având afaceri urgente, a trebuit să plece la Iași și că, îndată ce se va reîntoarce, se va prezenta. Eri insă parchetul a fost fni­­eimoștiințat că d. Albert Ghica a plecat din țară luând drumul spre Paris, ramași» WSstis Isa§t ® ® sife? telf ari eft ® H ©ila­te feripi toții au vizitat portul și apoi au pornit la palatul Administrativ pe care l’au vizitat. Aci li s’au dat explicația»! de d-nii Toroceanu și Stăncescu a­­supra rețelelor telefonice, a șose­lelor județiene și în fine asupra întregei noastre’ administrațiuni. După aceasta, au vizitat orașul și la orele 4 jum. s’au înapoiat la debarcader.—Numiți­ ingineri bul­­gari venise expre de la Saia­ta Rusciuk pentru a studia facerea unui mare cheă în fața acestui din urmă oraș, și cu această oca­­ziune au vroit să viziteze și por­tul nostru Ramadan, interesân­­du-se în special de lucrarea cheu­lui acestui port. La debarcader s’a vorb­it mul asupra apropiatei vizite ce so­cietatea politehnică din Bucureștii, voește să o facă la Plevna ’ și Sofia. La plecare, s’au despărțit foarte cordial, rămânând încântați de primirea ce li se făcuse. Ism­a O CV&3BTA.M33 ^Jeî ZA Educațiunea copiilor e un meș­teșug în care trebue să pierzi vreme ca să câștigi ceva. * Convenția comercială ca Rusia Guvernul a semnat dețină­ri o nouă convențiune comercială cu Rusia, care a­ fost depusă pe biu­­rourile Parlamentului’. Iată amănuntele privitoare la această convenție : Din anul 1891, când a expirat o a doua convenție comercială cu ■ (Prin fir telegrafic de la corespon­dentul nostru ’particular) Giurgiu, 27 Februarie. La orele 3 p. m., a sosit cu o șalupă din marina militară bul­gară «Sofia», din Rusciuk, d-aîî St. Lazaroff, directorul construc­­țiunei căilor ferete și a porturilor bulgare; Vasile N. Sallabacheff, șeful intreținerea căilor ferate a statului; George Lazaroff, inginer șef-ajutor al diviziunei construc­­țiunilor ; G­. Tcharoff, inginer-șef al districtului Rusciuk ; Th. Dje­­baroff, directorul imprimeriei sta­tului ; Chr. Djambazoff, juriscon­sult la direcțiunea căilor ferate bulgare și a porturilor și colone­lul Stok­off, comandantul marinei militare din garnizoana Rusciuk. La debarcader au fost întâmpi­nați de d. Scarlat Stăncescu, di­rectorul prefecturei și G. Toro­­ceanu, inginerul-șef al județului Vlașca. După prezentările obicinuite, ca­ mili i Mlim SS și La Drontheim (Norvegia) se fac pregătiri însemnate în vede­rea încoronării regelui I­aakon și a reginei Maud. Se spune că după ceremonia încoronării, împăratul­­ Wilhelm se va duce la Norvegia, prin Iulie probabil, întâlnirea lui Wilhelm cu re­gele Haak&a se va face pe mare, lângă Aalesund. »*. Celebrul explorator Nimeen a fost numit ministru plenipoten­țiar al Norvegiei la Londra. Camera comunelor a votat o moțiune prin care se acordă o in­demnitate de 7.500 frânci pe ai membrilor Palamentului. împăratul Germaniei a ho­tărât să numească o comisiune pentru studiul metodic și științi­fic al problemei cârmei baioanelor. Consiliul de războiu­­l divi­ziei din Erfurt (Germania) a con­damnat pe soldatul Ullrich, la un­ an și 4 luni închisoare, fiind-că a bătut pe un caporal și pe mai mulți camarazi ai săi. „*» Ziarele din Moscova semna­lează o nouă agitație printre im­piegații telegrafului. Aceștia, e­­xasperați de situația necrititoare ce ți s’a făcut, proiectează, ca și im­piegații de la căile ferate, o­ nouă grevă pe baze legate. Această­ grevă­ va consista în prezentarea simul­tană generală a­ unei cereri de ex­cludere din­­ serviciu. Curtea cu jurați federală din Genova a condamnat la 18 luni recluziune și apoi la iagonirea de pe teritoriul elvețian, pe studentul rus Bilitw, care a fost arestat în urma exploziei de dinamită intri» casă din Geneva. Bilitw, din acea explosie, s'a ales cu mâna stângă ruptă. „*. Se confirmă acum In mod definitiv știrea că împăratul Wil­helm, însoțit de cei doi fii ai săi mai mari și de cele două nurori, va începe o călătorie pe Mediterana, în Aprilie viitor, vizitând Messi»» și Siracusa și oprindu-se apoi o­ lună la Taormina." „*. In cercurile marine din Kiefe ne vorbește că principele Steurte, fratele împăratului Germanieî, va fi rechemat din postul de șef al stațiunei de marină din marina de Est, în care se află de la 1903,­ și va fi numit comandant al în­­tregei flote active de rasbofki. ,*. Ziarele maghiare anunță că un incendiu violent a prefăcut in cenușă satul Nagybalva de lângă Eger. Numeroase familii au ră­mas fără adăpost. Mizeria e foarte mare. 3.*. Ziarele Italiane relevează faptul că nici unul din marele ziare germane, nu numai că nu s’au ocupat de declarați«»fie no­ului prim-ministru italian, dar, nici cel puțin nu le-au publicat în extenso. Unele cercuri italiene pun faptul în legătură cu declarațille mar­ch­izul­ui "Visconti Vet»o»ta, d«4e­­gatul italian, la conferința de la Algesiras. .*. Statisticile publicate la Lon­dra în Februarie arată o creștere, într’adevăr extraordinară, a co­merțului englez de export și im­port. Exportul In Februarie’a dat un spor de 115 milioane de lire și importul un spor de peste 80 mi­lioane. Se socotește că exportul sagrest va ajunge, în 1906, la cifra enormă și fără precedent de 9 miliarde de lire. .*. Fostul deputat maghiar Em­il Ábrányi a fost dat în­­ judecată pentru lese-maje­state, din cauza unui articol publicat în ziarul «A Nap» sub titlul «Raport în pate­­tul imperial din Viena». In fața judecătorului de instrucție,Abramy a declarat că a spus adevărul când a scris în acel articol că împăra­tul Francisc­ Iosef este un om bă­trân , că stă în permanență la Viena și că este numit domnitor constituțional. — Prin poștă — 54 ROBIA PATMIILOR Mare roman de Paul Esaj pe PARTEA II Blazma, viflătoare ! Un omu­leț Mare se ridicase in picioare. Se duse la mama lui și o să­rută pe frunte. Ea nu răspunse numai de­cât. Abia mai târziu murmură: — Dragii... dragii mei copii! Mâhnirea ce i se­ citea pe față strângea inima copiilor. Marc reluă: — Mai este însă alt­ceva ce avem să-ți cerem.... numele nostru... de altă dată... numele tatălui nostru... Christiana se îndreptase clă­­tinându-se spre fereastra mire­­desefei sa. Avea ne­voe de aer... se năbușă. Gloâeta și Marc, î­ aieraniti în fața durerei aceleia... hotârîțî totuși... o urmură. — De ce ’ibî cereți aceasta... capi! ? suspină dânsa. — De ce, mamă ? Dar pen­tru că ne faci să purtăm* un nume strein. E onorabil, de­sigur, pentru ea l’am ales tu... dar nu este al nostru. — Doamne ! Doamne! mur­mură ea. — De­sigur... am înțelege tăcerea pe care o faci in jurul numelui tatii, dacă ar fi fost­­ pătat... — Mare !... — Dar nu este așa, suntem siguri, dacă ai vrut să nu mai fie pomenit față cu noi, e pen­tru a încerca să adormi vi­na! amintirile triste... Nu mai e nici un motiv ca să n­u’l re­luăm astă­zi... — Reluați-!... Făcea &fel la tot eursgiul ei, la toată energia ei, ca să nu cadă... Un moment întoarse ochii ei frumoși către panorama mun­ților. Se întreba dacă noi aveau să se oprească întrebările copii­lor ei. Vai ! trebuia să-și urce cal­varul până la capăt. Mare, binișor, cuprinsese a­­mândoue mâinile mamei lui. O trase încet, o duse către un scaun, pe care o făcu să se așeze. Fratele și sora se așezară lângă dinsa. — Trebue să mai adaog ceva, mamă, ceva care, chiar dacă te-ar emoționa, de­sigur că nu-ți va produce­­ supărare. — De ce e vorba ? — De surpriză... de faimoasa surpriză. — Pe care vroiați să mi-o fac? — Ba... Știi că de un an ne adunăm toate economiile. — Da, știu. Vreți să cum­părați ceva ? —­Nu... Vrem să facem o călătorie. — O călătorie ! — Da, mamă... o călătorie din care vei face și ta parte. — Dar eu nu pot să lipsesc... — Ba da... nu poți să ne re­fuzi. Ghicește unde vrem să mergem ? Deja începea să înțeleagă și nenorocita tremura. — Trebue să fi ghicit... nu se poate... La Auberive vrem să mer­gem... «Vrem să mergem să ne ru­găm pe mormîntul tatii... «Nu e așa că ești mulțu­mită... Nu e așa că ești feri­cită ? Și o privea, Marc, emoțio­nal și el. Și de oare­ce din ea nu răs­pundea : — Spune mamă... spune că nu te-am ofensat vorbindu-ți cum ți-am vorbit... Din­ nou ea făcea o sforțare ca să alunge tulburarea care o cuprinsese. Și cu o voce îndurerată, schimbată: — Nu... dragii mei... bine ați făcut că v’ați gândit la a­­ceasta... Ași fi realizat și eu planul acesta, dacă ar fi fost cu putință. — Dar e cu putință, mamă. — Din nenorocire nu, dragă Marc. — Nu ? — Nu. Anul acesta nu ne putem gândi să părăsim cas­telul. Nimeni nu se poate în­locui. — Pentru trei, patru zile ?.. nu se poate. — E­ssace act de o supra­veghere de tot momentul. — Haide, mamă, vrei să ne încerci... — Iți spun, dragă Mare, că această călătorie pe care ar tre­bui să o facem, pe care am fi fericiți să o facem... e impo­sibilă... cel puțin unual acesta. Anul viitor vom vedea. Crocheta și Marc o priveau înmărmuriți. Christiana tremura... buzele i se albiseră.. Ah !... trebuia cu ori­ce preț să înlăture groaznica primejdie. ...Trebuia să mai păstreze cel puțin un an iubirea abso­lută a celor doui copii. .. pe care avea să o piardă poate în ziua în care va fi nevoită să le descopere adevărul. ...Adevărul care poate o va osândi... ... Pe ea, ne­vinovata ! ... Pe ea, martira ! Privirea ei întâlni­re a lui Marc. In fundul ochilor negrii ai tânărului, citi o hotărîre care o înfiora. Deja, el spuse cu un accent de respectuos reproș: — Sunt surprins.... foarte surprins, mamă, de răspunsul acesta al teu și la care, ți-o mărturisesc, nu mă așteptam de loc. «Pretinzi că nu poți lipsi de aci anul acesta, fie...’ Dar mo­tivele cari se opun la plecarea ta, nu pot împiedica plecarea noastră... — Cum? crezi... vrei... — Să mă duc la Auberive, da mamă... Și Crobheta are să meargă cu mine... Nu mai suntem copii acum... Călăto­ria aceasta nu ne poate speria... — Nu voi­ consimți nici o dată... Se ridică... gătîeneaia ca era înfer’adevăr spâimântătoare. — Nu voi­ consimți mei o dată... Să plecați a­mân­­tori, voi cari nu m’ați părăsit nici o dată,voi cari sunteți totul pen­tru mine... Dar ași râuri numai gândindu-mă la primejdiile în cari ați putea fi. . Nu... nu.... copii... nu o să mă faceți să îndur supliciul acesta... Durerea ei era sinceră. Dar Marc, cu o hotărâre în voce pe care nu o mai avusese până atunci. — Ei bine! Crocheta are să rămână cu tine și voia piesa... voi pleca eu singur..... chiar mâine... De mine nu are de ce să-ți fie teamă... Voi­ înde­plini un act de pietate, o da­torie sfântă pe care trebue să mi-o aprobi. — Marc... Christianei îi venea raft..... Capul ii căzu pe spate. sp (Via nmm)

Next