Universul, iunie 1906 (Anul 24, nr. 147-176)

1906-06-01 / nr. 147

K®wl generallssim aî armatei francezo (Vezi explicația) Calendar pe anul 1­90S Ortodox Miercuri, 31 Maiu.—Ap. Ermeu Catolic Miercuri, 13 Iunie.— Anton de Padua Soarele răsare 4.32; apune 7.58 București, 31 Maiu pe lângă lise. Un cititor al nostru, d. pro­fesor N. Moisescu din Bucu­rești, ne trimite un articol a­­supra uneia din chestiunile cele mai importante —răspân­direa învățământului indus­trial — chestiune care, de­și ridicată de o bună bucată de vreme, e încă tot nedeslegată. Facem loc aci interesantului articol al d-lui profesor Moi­­nescu. Ultima fază in care au in­trat popoarele civilizate de vre-o jumătate de secol e faza industrială. Toate materiile prime brute caută să fie transformate prin procedee mecanice, fizice și chimice, ast­fel că li se ridică mult valoarea primitivă. Prin intervenția mașinei se pot fa­brica repede și in așa cantitate ca să se poată împărtăși cât miai multă lume. Această industrializare a cu­prins ca un fel de friguri spi­ritele întreprinzătoare ale na­țiunilor culte și conștiente de valoarea economică a indus­triei și au pus în serviciul ei mari capitaluri de exploatare. Impulsul a fost dat cu de­osebire de 2 factori: pe de o parte marea desvoltare a știin­țelor fizico-chimice, iar pe de altă parte perfecționarea și ge­neralizarea mașinei înlocuind pe cât se poate brațele omului. Rezultatele economice ale fazei de industrializare s’au văzut repede și au fost stră­lucite. In interior poporul a avut la dispoziție produse multe și fine, care i-au perfecționat gus­tul și i-au schimbat modul de traiat ; prin diviziunea muncei sau creat nouă genuri de viață, s-a făcut posibilă o mare cen­tralizare de forțe omenești, orașe uriașe—adevărați copii ai industriei moderne­ au­ luat naș­tere (Leeds, Lyon, Chemnitz, Elberfeld, Essen) , s’au chemat la viața orășenească și s’au dat mijloace bune de existență la sute de mii de lucrători. In afară exportul a crescut, tifrele de trafic internațional s’au ridicat la miliarde și ro­bind piețele țărilor cu evolu­­țiune economică mai înapo­iată le-au făcut tributare și și-au asigurat o rentă străină perpetua pentru țara lor. Faza de industrializare e a­­devărata fază de civilizație a popoarelor: un popor atunci e civilizat și a ajuns la maturi­tate economică, când articolele de care are nevoe în viața de toate zilele sunt produse de el însuși. E posibil ca materia primă să nu fie într’o țară: bogățiile pămîntului, distribuțiunea cli­materică a plantelor’ și a ani­malelor nu depind tot­deauna d­ele voința omului, dar a te spăla în România cu săpun din Franța, a te îmbrăca cu stofe din Anglia, a bea cu sticle din Boemia, a citi cărți din Ger­mania și a scrie cu creioane și cerneală din Austria este o fază falsă de civilizație. Cu toate aparențele unei cul­turi occidentale, țara noastră e m­i­c­ă într’o Bauernzusland, (stare țărănească), cum ne zic cu drept cuvînt nemții. Prin această stare precară de civi­lizație țara noastră a eșit din vasalitatea politică a Turciei, pentru a trece intr’o fază de robire economică a țărilor a­­pusene. Această stare de inferiori­tate economică va fi trecătoare, se va desvolta și la noi indus­tria in urma nouilor tarife va­male, în urma unei reacțiuni în viața noastră și printr’un impuls dat de scoale moderne, căci pentru o Românie moder­nă trebuesc și scoale moderne. Statul și guvernul veghiază la această nouă fază. Ministe­rul industriei prin legiferări dirijează și asigură munca, ca­pitalul și viața lucrătorilor; mi­nisterul instrucțiunei va tre­bui să păstreze școala secun­dare și superioare atât cât e strictul necesar pentru a înlo­cui vechile cadre ale slujbași­lor Statului și a întreține o cultură generală m­ai ridicată , dar cea mai mare parte din activitatea sa va trebui să fie desfășurată in a întinde o re­țea vastă și deasă de școala profesionale, care să îndrep­­teze tineretul către partea a­­plicată. Va trebui formată o burghezime română în locul celei streine de astă­zi. Această direcțiune se im­pune cu atât mai imperios cu cât suntem expuși să avem o industrie streină și să rămâ­nem tributari streinilor din țara noastră chiar. Această stare tristă ne-o arată marea anchetă industrială (1901—902) dusă la sfîrșit cu multă greu­tate de ministerul domeniilor. Ea ne arată că în România se ocupă cu industria și mese­riile numai 2.25% locuitori sau 13.3% capi de familie. Cele­­l­alte țări industriale care ne-au subjugat pe noi au proporția cu mult mai mare și atinge 20—30% locuitori sau 80% de familie. Tot această interesantă an­chetă ne arată că intre exploa­tatorii așezămintelor indus­triale Românii nu represintă de­cât un procent de 53.9%, restul împărțindu-se intre stre­ini și anume supuși streini cu 28.9% și streini fără protecție cu 19.5%. Aceste cifre arată proporția in care stabilimentele mari in­dustriale din țară se află în mâna streinilor. Vom continua în numărul viitor. U RUSIA (Core­ îa­ particulară a darului «Universu!») Petersburg, 28 Maiü. Victimele Dumei Știrea morței deputatului țăran Andrianoff v’a fost deja transmisă de telegraf. Ziarele de aci publică acum nouă amănunte asupra sfâr­șitului acestui tiner deputat—era numai de 3­5 ani — mort sub po­vara unei învinuiri groaznice. Andrianoff fusese arestat acum un an ; a ieșit din închisoare nu­mai când a fost ales deputat, cu ajutorul partidului cadeților. Sosit la Petersburg, a tras la la cazarma deputaților, închi­puită de mareșalul nobilime­ Je­­rogin, unde agenții guvernului il împresurară și izbutiră a-l con­vinge­ să voteze contra adresei Du­mei «pentru că adresa era insul­tătoare față de țar». Andrianoff se desmetici după vot ; înțelese că e pătat față cu partidul lui și vru să’și ispășească greșala. La 16 Mai­ s’a dus la Dumă și a ținut un mare discurs, în care mărturisi, plângând, că a făptuit o trădare față de țară. A doua zi, în ziarul colegiului lui Andrianoff apăru un articol foarte violent : nenorocitul era acuzat de a se fi vindut autocrației. In aceeași seară un deputat țăran intră in camera lui Andrianoff și-l găsi deja cadavru. Moartea lui Andrianoff fu co­municată de prezidentul Dumei ca pricinuită de un anevrism; în realitate, Andrianoff se sinuci­sese. Pe o masă, in odaia lui, se găsi o scrisoare disperată: «învi­nuirile — zicea scrisoarea— m’aț ucis; am vorbit în Dumă dupe convingerile mele ; voiam să-mi salvez numele de om cinstit». De alt­fel, aproape toți deputa­ții țărani sunt astă­zi într’o stare sufletească într’adever patologică. Mulți nu se simt la locul lor la Petersburg , nu se simt la locul lor în Dumă, totul ii sugestio­nează, totul îi întărită, îi neliniș­tește. Episoadele tragi-comice nu sunt rare. Deputatul Saizeff, din guver­­nămintul Cherson, nu putu sta la Petersburg. Două lucruri il tul­burau mai cu seamă: respectul poliției față de ei — polițiștii din jurul Dumei il salutau—și lumina electrică Bietul deputat își rupse foaia de legitimație, își rupse pa­șaportul și fugi, ca un vagabond, în satul lui Colegul lui, Leonoiî, din același guvernămint, a trimis acum de curând prezidentului Du­mei o scrisoare in care il ruga de a fi «scutit de serviciul» care nu’i convenea ! Procesul morței lui Capon Ancheta asupra­ uciderei preo­tului Gapon se urmează cu acti­vitate. Judecătorul de instrucție Saitzeff a adunat deja o enormă cantitate de material. Afară de persoanele private can a fi fost în raporturi cu Gapon, au făcut de­poziții amănunțite și șefii cercu­rilor de lucrători gaponiene. In­ginerul Martin Rutenberg, man­datarul ucigașului lui Gapon a fugit în străinătate. O gravă pier­dere pentru instrucție a fost mis­terioasa dispariția a tuturor do­cumentelor existente la locuința privată lui Gapon. După părerea persoanelor experte, Gapon ar fi fost ucis de ucigași plătiți. In proces sunt amestecate diferite persoane din administrația Sta­tului. O evaziune a la Falstaff Din Închisoarea din Moscova a evadat impiegatul poștal Parfe­­nenke, arestat anul trecut pentru participare la greva poștală. Spre a fugi, deținutul a recurs la o strătagemă care i-a isbutit de mi­nune. In aceiași temniță cu el era închis și un student, care trebuia să fie pus in libertate posta câte­va zile din ordinul procurorului. Parfenenko profită da ocazie , se ascunsa intro ladă mare de albi­turi de-ale studentului. Servitorii vnchievrei scoaseră lada afară,fără să observe nimic, o puseră intr’o căruță și o uimiseră la destinație. Nu mai târziu se descoperi fuga deținutului, in timpul acesta insă evadatul scăpase. In schimb insă, a fost arestat din nou studentul și o soră a lui, bănuiți de a fi În­lesnit fuga lui Parfenenko. Kumfilst&g. Mssmse­rmiSSt-<»­edt a perdus tot interesul de ori­ginalitate. Val, însă ea ne pre­­zintă totuși interesul spăimântător al actualităței. Divorțul care este un leac des­coperit de legiuitori spre a des­face căsniciile întocmite in mod repede și fatal, devine la noi de o dată ca o aplicațiune naturală a principiului generalisat al liber­tății individuale,c­a o armă în mâna capriciului fie­caruia dintre soți.Legea este defectuoasă­­ sau co­­rupțiunea moravurilor a­ ajuns până a frustra chiar frâul reser­­velor făurite de legislator, trans­portând în furiosul știu curent chiar hotărirea magistratului ? Nu știu ce să mai zic, dar e do­vedit un fapt . Statistica divorțu­rilor pronunțate in fie­care an în țara noastră. In raport cu popu­­lațiunea, atinge cifre uimitoare. Această statistică constată că procentele divorțurilor înscrise in fie­care an întreg procentele ori­cărui popor la care această neno­rocită lege este în vigoare. Să fie oare pentru că noi sun­tem cei mai civilizați ? Popoarele în adevăr civilizate sunt acelea la cam­ moralitatea, este o condițiune de viață, o funcțiune socială, in căsătorie, ca și in toate împreju­rările, nouă ne cam lipsește sim­țul datoriei, acel simț care este secretul marilor isbdnzi morale, fiind­că ne deprinde nu numai a lupta cu curag­iii, dar și a învinge toate greutățile, toate contrarietă­­țile, toate nevoile vieței, împingin­­du-ne, când trebue, până la sacri­ficii și în anumite cazuri făcân­­du-ne niște adeverați eroi. Jugul căsătoriei este greu și după părerea mea este singura sclavie dreaptă în omenire. Căsătoria însă înd­oește une­ori plăcerile vieței: nu mai suntem singuri, suntem ajutați­­ la boale, ne răsfrângem în drăgălașii noș­trii copii, împărtășim dragostea lor, alte ori mărește greutățile vieței, exigentele, datoriile de po­liteță, r­vnele, plictiselele, boalele, metehnele.... Nu va să zică insă că dacă jugul nu este făcut me­reu din trandafiri, noi să’l sfă­râmăm. Divorțul, după mine, este mai grav ca sinuciderea—despre care am tratat în cronica mea prece­dentă—pentru că victima în loc d’a fi persoana noastră însăși, este persoana fiilor noștri, cărora le am dat o familie, când ei nu au cerut’o și le-o răpim poate tocmai în minutul când ei, fragedele lăs­tare, au­ mai multă nevoe de a crește și de a se desvolta într’a­­cest oxigen cald și dătător de viață. Când zic acestea mi la groaza gândindu­-mi la ceata de­ sta,oșteni­­­ți lor, meniți a fi martori la ata­­rea mizerii petrecute intre părinți și la ruina fericirii lor. De femee depinde mult, depinde tot: ea trebue să facă ori­ce ca să împedice lățirea acestei can­grene sociale. Să nu socotească fe­meile, cari cu ușurință aleargă la divorț, că intr’alta căsătorie vor găsi­­ fericirea. Toate medaliile au reversurile lor, toate schimbările și aspirațiunile au amăgirile și decepțiile lor; trebue știut că viața căsătoriților, când au copii, nu mai este a lor. Ssm­s­a . mmCttM&BB&fo -‘SSr • fl-• «S» -iäSilBäSKSauwiai brii guvernului, de comisarul ge­neral și de comitetul central al Expoziției, îndată ce MM. LL. și AA. N­. RR. au luat loc pe estradă. 7 muzici militare, sub conducerea d-lui inspector al muzicilor, cvită marșul solemn al jubileului, imn de slavă, închinat M. S. Regelui și compus de d. maior Mărgări­­tescu. Urmează serviciul religios slu­jit de I. P. S. S. Mitropolitul Pri­mat, înconjurat de membrii Sfîn­­tului Sinod. Apoi corul de la Mi­tropolie, împreună cu cel de la Doamna Bălașa cântă «Pra tine te lăudăm», sub conducerea d-lui Wachman. După aceea va vorbi d. minis­tru al domeniilor și in urmă co­misarul general al expoziției. M. S. Răspunde acestor cuvîn­tări și declară Expozițiunea des­chisă. Se iscălește actul comemorativ al expoziției și apoi se cântă Im­nul Jubilar, compus de d. Ștefă­­nescu, și sub conducerea sa de către 500 cântăreți însoțiți de or­chestra Expoziției și de două mu­zici militare. Apoi M. S. Regele și A. S. R. Principele României urmați de suită, de d-nii miniștrii, șefii de misiuni străine, de reprezentanții secțiunilor străine și de persoa­nele cari se aflau pe estradă por­nesc pe jos spre Palatul cel mare, pa când M. S. Regina cu A. S. îi­ Principesa României fac ace­lași drum in trăsură. In acest timp la Ospătăria Re­gală va cânta taraful lăutarilor «Hora Unirea» iar pe calea Olteni muzica militară va cânta «Mân­­druliță de la munte». MM. NL. și AA. N­. RR. se suie in «loggia» din față și trec pe terasele lăturalnice ale Palatu­lui de unde privesc întreaga Ex­­pozițiune. In tim­pul acesta in fața Pala­tului societatea «Hora» sub con­ducerea d-lui Juarez Movilă cu 300 de cântăreți cântă mai intâifa «Imnul dinastiei» și apoi două bucăți de muzică populară , iar pe când MM. LL. și AA. LL. RR. se află in «loggia», flotila lacului dă salutul de paradă. Scoborân­­du-se din «loggia» MM. LL. și AA. LL. RR. fac cerc in sala de jos a Palatului, in d. ministru de Domenii prezintă pe architecti și ingineri precum și personalul co­misariatului care au conlucrat la facerea expoziției, pe comitetele ■străine și pe principalii expună­­tori. MM. LL. și AA. LL. RR. por­nesc in trăsuri trecând p­e strada Andrei Mureșeanu, pe calea Ol­­■­ma și se scoboare spre podul de la­ Vid. In acest timp muzica militară cântă «Deșteaptă-te Române», iar in curtea pavilionului românilor de peste hotare, societatea «Car­men» sub conducerea d-lui Kiriac cântă «Lugojana». In dreptul Culei, corul societă­­ței Filarmonice sub conducerea d-lui Con­te­s­cu va cânta «Ga pe împăratul» iar la trecerea sub bateria Calafat un grup de elevi conduși de d-niu Moceanu și Ve­­lescu salută cu steaguri, iar pe turnul lui Vlad-Vodă al 5-lea, 30 trîmbițașî sună primirea. Trecând podul de pe Vid corte­giul intră pe Calea Munteniei sa­lutat la dreapta, in fața sondei, de fanfara liceului Mihai­ Viteazu, iar in dreptul stradei Lascar Ga­­targi o muzică militară va cânta o horă. Ajunși in piața Doroban­ților spre a trece în partea dreaptă a aleei Independenței MM. LL. și RA. LL. RR. sunt salutate­ de 5 muzici militare cari cântă Imnul Național. Re aleea Independenței in drep­tul palatului industriei casnice orchestra expoziției va cânta mar­șul regimentului 26. Când întoarce pe piața Traian este salutat de muzica secțiunii Austriace, iar pe când se scoboară pe partea stângă a aleei Indepen­­denței, orchestra expozițiunei cântă un marș. La eșire pe poarta pieței Regina Elisabeta, cele 5 muzici militare cântă imnul național in stânga, pe când in dreapta se salută cu steagurile, iar bateria Calafat tragi* 21 de tunuri. * * * Invitații pentru estradă vor pu­tea intra pe jos sau cu trăsura, prezentând carta de invitație pe poarta din piața Regina Elisabeta și vor merge direct prin calea Moldovei, la locul rezervat­ . Invitații pentru estradă sunt ți­nuți a sasi înainte de 9 luni, când se va opri intrarea trăsurilor. Invitații pentru Arene, pe jos sau în trăsură, vor apuca calea gărei Filaret și vor intra in Ex­poziție pe poarta din fața biseri­cii Cuțitul de Argint prezentând cărțile,cel mai târziu­ până la 9’­/2. Publicul doritor de a lua parte la această serbare va putea intra pe ghișeurile de la poarta pieței Regina Elisabeta cu Începere de la 1O1/* plătind 5 lei de persoană. Seara Va avea loc mare concert în Arene, iluminațiuni și focuri de artificii etc., toate gratuite. Fie­care autoritate in parte este ținută a se conforma acestui pro­gram și a-l executa in ceea ce o privește. Acest program se va publica in «Monitorul Oficial» de azi. Evenimentele din Rusia (t­elo­gramele Agenției Române) Satisfacții armate! Poltava. 30.—Șeful diviziu­ne­ din Poltava a inspectat as­­tă­zi trupele pe piața Sennaia și a întrebat pe soldații regi­mentului Veleți de plîngerile lor, promițându-se satisfacerea mai multor reclamațiuni de or­dine economică. Regimentul s’a înapoiat apoi la cazarmă cântând. Azi s’a trecut garnizoana în revistă. Se așteaptă aci pe mâine co­mandantul trupelor circums­­cripțiunei militare a Kievului. (telegramele particulare ale ziarului «Universul») Criza ministriala Berlin, 30.—Telegramă din Petersburg. Asupra formării noului mi­nister se află că reacționarii și partidul Curiei, împărtășesc pă­rerea liberalilor moderați cari cer formarea unui nou minister. Dificultatea consistă în aceea că cei d'întâi voesc pentru lo­cul de președinte al consiliului un cunoscut birocrat, cum ar fi Strcinsky sau Ignatiev ; el înțeleg însă că în cazul acesta nu ar primi să facă parte din noul cabinet,nici măcar elemen­tele mai moderate din Dumă. Numai un caz extrem va fi însărcinat cu formarea unui nou minister un membru libe­ral moderat din consiliul im­periului sau din Dumă. Contra pedepsei cu moartea Berlin, 30.— Telegramă din Petersburg : Printre deputații Dumei cir­culă următorul apel : «Cetățeni ! De­oare­ce mi­niștrii sunt nepregătiți, Duma e nevoită să amâne cu o lună discuția legii asupra desfiin­țării pedepsei cu moartea ; multe pedepse capitale vor fi executate luna aceasta, la Riga la Sevastopol și în­ multe alte orașe se și fac pregătiri pen­tru aceasta. Cetățeni ! Salvați pe osân­diți ! Iscăliți următorul apel redactat de­ Kovalevski și a­­dresat monarhului: «Majestate, ne adresăm. Vouă cu rugămintea de a salva viața condamnaților la moarte, dat fiind că este iminentă schim­barea legei respective.. Preocu­pați de liniștea țării Vă rugăm să faceți uz de drepturile voa­stre Suverane, acordând grația osândiților, amânând sentințele capitale până când Duma­s va începe să se ocupe de reforma sistemului nostru penal, voită de conștiința poporului, de ju­decată și de știința dreptului rus.» Amânarea plecărea șefului statului major Berlin, 30. — Din cauza si­­tuațiunei in­terne amenințătoare a fost amânată călătoria la Viena a șefului statului major rus Palutzin. Q &manzin­e de ofțeri și s­­rondaj și «»și la Berlin, 30. — Telegramă clin Petersburg: Un fost militar care scrie sub pseudonimul de «Sappeur», afirmă în zia­­r*îr­ socia­list «­Marodny Y Vestnîk» că există încă de la­ 1904 o conjurație militară contra poporu­lui. Actuala­ conjurație contra Dim­ey, de care vorbesc ziarele, n’ar­e de­cât o nouă formă a ve­che! conjurați!. Se citează­ ca făcând parte din conjurație, ge­­neralul Sarame io­v, co­mandantul diviziei a 83-a de infanterie, generalul Orlov, comandantul gar­dei de ulani, generalul Mien, comandantul regi­mentului de gardă Se­­m­enow.­­in cazul unei eventuale lovituri de Stat, ar adera la ea întregul regiment Semenov, batalionul com­binat di­n garda de corp, mulți ofițeri din regimen­tul de săpători din garda de corp, etc. Autorul articolului ci­tează ca dovadă d­e exis­tența conjurației, faptul cîă o parte di­n­ garnizona Petersburgului n’a fost trimisă la lagăr și deose­bit de aceasta s’a menți­nut toate disposițiunile iscate anul trecut pentru garantarea serviciului te­legrafic și poștal,­­ când era temere de isbucnirea grevei la căile ferate și la poște și telegrafe. Autorul­ articolului se declară convins că­ con­jurația contra libertății populare nu va avea suc­­ces durabil. El își pune nădejdea în regimentele de linie cari se întorc din Manciuria. Conjurația militară con­tra poporului va provoca in regimente de «le linie o mișcare în favoarea po­porului și a libertății. Mișcarea țăranilor ila Hstroșani (Vlașca) (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Giurgiu, 30 Maiü. Da trei zile țăranii din Pietro­­șani s’au revoltat contra autorită­ților comunale, care luaseră mă­suri spre a zădărnici facerea unui șanț pe moșia prințului Știrbey. Din sursă pozitivă afla urmă­toarele: In 1908, inginerul hotarnic Be­rea măsurând locurile țăranilor cărora le luase 8.000 de lei, a gă­sit că li s’ar mai cuveni 205 po­goane din moșia prințului Știrbey. Administrația moșiei, însă, mă­surând a găsit că i se mai cu­vine prințului 29 pogoane din pă­mântul țăranilor, la care însă a renunțat. De atunci, țăranii au­ tot cerut — bazați pe cele spuse de ingine­rul Berea — acel păm­ânt și cum li s’a refuzat cererea, ei s’au apu­cat și măsurând 205 pogoane a vroit să ’1 im­prejmuiască cu șanț. Reclamând autorităților comu­nale, d. Colen, administratorul moșiei prințului, aceștia au vrost însoțiți de geandarmi rurali,să o­­prească facerea șanțului și să a­­resteze pe principalii instigatori,­­țăranii au sărit asupra autorită­ților. Azi dim. p. prefect pe traseu, substitutul Anghelescu și inspec­torul comunal Bosm­an au plecat la locul răscoalei. Tot azi a plecat la Pietroșani și un escadron de cavalerie sub co­manda căpitanului Mântulescu. O CVGETJLUX: IPJST 2.1 A ști să primești bine în casa ta, este a ști să uiți că ești stă­pânul căștii HO o TÎî Tobați Azi dăm o nouă listă de deco­rații de la ministerul de finanțe : Ordinul Coroana României In gradul de mare ofițer d. Blank Mauriciu, bancher. In gradul de ofițer d-nii N. Gio­­culescu, G. C. Iancovescu, I. Du­­descu, C. Vlădescu, V. Cristian. In gradul de cavaler.—D-nii: G. I. loan, Em. Zanne, N. Rim­­niceanu, V. Cunțius, I. Săvulescu, N­. Ionescu, Gr. Zotoviceanu, St. Romanescu, R. Grigorescu, P. An­­dreescu, D. G. Petrescu, contro­lor vamal, V. Atanasiu, fost șef de cad., M. Paraschivescu, S. Do­bra, I. I. Demetrescu, inginer, I. T. Alexandrescu,D. C. Parapeanu, M. Vasilescu, Sergiu Cujbă, A­­postol Ștefănescu, N. Săvescu, Al. Negroni, I. Enescu, N. Cosmescu, Gr. Bengliu, N. Dumitrescu, I. I. Mihăilescu, I. Corivan, M. Cor­nea, Al. Corlățeanu, Gh. Mate­­escu, Napoleon Niculescu, D. Do­bijan, H. Dumitriu, N. Stoiano­­vici, V. Eliescu, M. Ghițescu, C. Niculeea, Ghr. Simionescu, V. Constantineanu, I. G. Teodorescu, G. Dragom­irescu, Al. G­. Lascarof, P. I. Capril, Gr. Teodorescu, P. I. Ionescu, Em­. Obedeanu, I. Ni­­țescu, V. T. Predescu, Tr. La­­lescu, C. I. Profiriu, I. Pătărlă­­geanu, G. A. Palidar, G. Plăcin­­teanu, I. Manoliu, G. D. Ștefă­­nescu, G. D. Gheorghiu, P­. Căpi­­tănescu, S. Negrescu, I. I. Simi­onescu, R. Petrescu, Al. Constan­­tinescu, R. P. Rătescu, M. Stoi­­cescu, P. I. Zottu, I. Stretcu, N. Constantinescu, V. C-tinescu, G. Popovici, N. Gen­o­viei, E. Predă­­țeanu, D. C. Deșlib, V. Pucherea, C. Husărescu, Ed. G. Mavrodin, Gh. D. Merișescu, N. Teodorescu, M. Rikman, Th. Rapcea, P. Mo­lohi, D. Anastasescu, D. I. Bieu, D. Alexandrescu, C. I. Burileanu, I. Dumitriu, Marin Șerbănescu, Gh. Copăceanu, Gr. Andronescu, St. Birsescu, S. Păunescu, Gh. tei­ industrials .... 54 CRONICI FEMININE Divorțul Divorțul, dragele mele cititoare, este o rană socială foarte ari­­cioasă și atât s’a zis despre ea in Ema geasraMssira al ar» maî«î francezo — Vezi ilustrația — Dăm astă­zi ca ilustrație por­tret al noului generalissim al ar­matei franceze, generalul de divi­zie Ilagron, care este un bun stra­teg și om de o rară energie. Pompilian, Al. S&ftren­, T. Ștefă­­nescu, C. N. Orăscu,­­I. Plopeanu, Gh. Ceau­șescu, D. Niculescu, I. G. Neamțu, Gr. Temelie, Const. Dumitrescu, Stan Morăres­cu, N. Greceanu, Al. Tănăsescu, Lazăr Paghina, D. Stefano, G. Iordă­­chescu, Bănică Niculescu, I. Ște­­fănescu, V. Vasilescu, Fl. Cons­­tantinescu, And. Brighiu, D. Că­­linescu, Petre Rădulescu, Const. Buruiană, Apostol Dumitrescu, Th. Iliescu și­ Moritz Athias. Firograssul oficial al ierbarilor pentru des­chiderea expozițiunei gene­rale M. S. Regele a aprobat urmă­torul program pentru deschiderea expoziției : în ziua de 4 Iunie va avea loc deschiderea solemnă a expoziției generale române. In zori de zi se vor trage 101 tunuri vestind ziua deschidere! expozițiunei jubiliare. La orele 10 dimineața M.M. L. L. Regele și Regina, AA. L.L. R.R. Principele și Principesa Ro­mâniei cu Principii și Principe­sele familiei Regale sunt primiți, la poarta din piața Regina Eli­sabeth­­ din fața parcului Carol­­ I, de d.,ministru al agriculturei, in­dustriei, comerciului și domenii­lor, de comisar general și de co­mitetul central al expoziției. D, ministru al domeniilor oferă M. S. Reginei foarfecile cu care M. S. fac ghirlanda de flori care închide intrarea. In acel moment sună primirea 100 de trâmbițași așezați la in­trarea pe piața Dorobanților iar tunurile din bateria Calafat trag 21 de lovituri până ce cortegiul ajunge la Arenele romane unde se va face inaugurarea solemnă a Expozițiunei, străbătând prin calea Moldovei. La Arene M. M. L. L. și A. A. L. L. R. R. sunt primite de mem­"TȚ* șxim^MsmiTÂTi Prin poștă Se anunță din New­ York că 10 studente de la Universitatea din Worcester, in statul Ohio, s’au otrăvit mâncând pui conser­vați provenind din Chicago. In urma îngrijirilor ce li s’au dat, 8 se află în afară d­e ori­ca pericol, dar starea celor­ la alte două e gravă. Față cu diferitele zvonuri împrăștiate asupra Triplei­ alianțe, «Berliner Tageblatt» declară că poate asigura cum că tratatul Triplicei a fost prelungit la timp fără nici­ o schimbare. Nu s’a în­tâmplat nici­ iun incident, care să fi făcut pe Italia să ceară expli­cații la Berlin asupra vre­unui punct din tratat. ,*, Antimilitariștii din Elveția au hotărât să înceapă a’șî pro­paga ideile prin școli. Consiliul federal, în urma acestora, va su­pune adunărei federale chiar în actuala sesiune un proiect de re­presiune penală pentru provocă­rile la nedisciplină și la revoltă militară. ,*, Toți medicii și chirurgii pala­tului Ildiz-Kiosk din Co­nstanti­­nopol au căzut în dizgrație. Ei declaraseră că fiica Sultanului tre­buia operată de apendicită, iar d-rul Bergman, într’adins adus din Berlin, a cutaristt pa bolnavă fără operație. ,*. Rector al universitățea din Budapesta a fost ales dr. Ajta Sandu, profesor de medicină le­gală. fr,*, In primele trei luni ale anu­lui acestuia au fost în Germania 536 greve față de 361 în 1905. ,*, Săptămâna trecută au sosit la New-York 3258 emigranți din Ungaria și anume 585 Maghiari, 1254 Slovaci, 366 Șvabi, 813’Croați și 240 Români. .*. Aproape o sută de profesori universitari francezi au vizitat zi­lele trecute universitatea din Ox­ford (Anglia). S’au dat mari serbări in onoa­rea francezilor. «Wiener Allgemeine Zeitung» află că s’a pus sechestru pe lofu­rile a 172 deputați unguri, dintre cari la 13 deputați pentru datorii electorale, la 20 pentru datorii la jocul de cărți, la 26 pentru pen­sie alimentară, 80 datorii pe­ po­­lițe, etc. Institutorii germani și-au­ ți­nut congresul la Münich. Asocia­ția centrală a institutorilor impe­riului cuprinde vre-o 110 mix de membri; ea invitase la congres și un număr oare­care de străini din Elveția, Austria și provinciile baltice. Cele două puncte principale ale programului erau chestia școalei mixte sau confesionale, și aceea a rolului institutoarelor în instruc­țiunea primară. La 15 August se va serba cu o deosebită solemnitate a o mia aniversare de la înființarea ora­șului german Weisberg. La această serbar­e împăratul Wilhelm va fi reprezentat de principele moște­nitor. »*» Dintr’o recentă statistică pu­blicată la Londra, rezultă că co­merțul de import și export al An­gliei a crescut în mod extra­ordi­­nar. Numai în cursul lunei Main, exportul a întrecut cu 21.700.000 lire sterline, totalul exportului lunei Main a anului trecut. MNMMM» --u­lt* 9­* L­egrea pe«1 la abs&unirea iwsti fossd al asisten­ței Straites a «Miafler Art. I.— Se înființează un fond pentru asistența sanitară a săte­nilor, ale cărui venituri vor servi pentru următoarele scopuri : a) înființarea, înzestrarea și în­treținerea tuturor spitalelor rurale, ospiciilor, sanatoriilor și altor a­­șezăminte pentru asistența sani­tară a sătenilor; b) In afară de spitalele rurale și județene in ființă, se vor clădi treptat pe cât posibil, la centrul fie­cărei circumscripțiuni medi­cale, spitale, având fie­care câte un pavilion pentru boale obicinu­ite, un pavilion de is­olare pentru infecto-contagioși, băi și anexele cuvenite. Băile vor fi ast­fel așezate în­cât să poată ser­vi și ca b­ăi popu­lare ale regiunei. Art. II.—Se vor lua măsuri pen­tru stabilirea și combaterea boa­­lelor la sate, prin așezarea de in­firmerii ambulante, de cuptoare pentru gătirea pâinei, uscarea po­rumbului, etc. Se va lucra la stabilirea și com­­ paratiOTl negra l­onum­ de PIERRE ZAGGONE xvF — D-ta ! d-ta I murmură el tnfășurând-o într’o privire în care palpita, ca să zicem așa, tot sufletul lui... Ce cauți aci, din momentul ce știai că tre­buia să vin. Tinára nu-i răspunse numai de­cât. Ea se ridicase la vederea lui Lucian, și dreaptă, nemișcată ca o statue, cu o mână reze­mată de masa luminată de lampă, cu cea­l­altă pe piept, privea pe acela care-i vorbea cu o privire nehotărîtă, în care strălucea din când în când un fulger, MXB, îmbrăcată cu un gust fi «ros. Peste un moment ea­dete din cap, ca și când ar fi eșit dintr’un vis obositor și se în­toarse spre Lucian. — Da... eu sunt­­ zise ea încet, și dacă am venit ace­m pentru’că vroiam să te întâl­nesc. — Și nu ți-e teamă, d-tate, de a revedea pe omul pe care l-ai trădat în mod atât de in­fam ? — De ce mi-ar fi teamă ? Știm­ bine că trecutul, de acum mort și nu aveam alt gând de­cât acela de a’ți cere iertare. — Ce spui ? ’ — Am fost foarte vinovată ! — A­i spune mai bine că ai fost foarte crudă neertătoare ! că nici­odată o femee nu și-a bătut mai bine joc de onoarea unui om și mulțumesc lui D-zeu că în locul iubitei ace­leia ce’ți jurasem nu mi-a mai lăsat în inimă de­cât ură­ți dispreț. Tînera își ascunse fața în mâni și năbuși un suspin. — Nu mĕ voiu plânge nici­odată de a te găsi atât de crud; e rindul d-tale. Lucian, răs­punse ea... Iți înțeleg supăra­rea, mă resemnez disprețului pe care l’am meritat. Și totuși dacă ai ști cu ce femee vor­bești, aș putea zări abisul de deziluziuni care e scufundată... Dacă ai putea nu mai presu­pune în ce prăpastie de descu­rajare a căzut, poate că ar a­­vea vre-un cuvînt de milă pentru nefericita care trezită azi, se întreabă cu spaimă dacă în timpul celor doui ani trecuți nu a visat cum­va vi­sul cel mai urît ! Zicând acestea, Sarah se în­dreptă spre un divan, la câți­va pași de acolo și se lasă să cadă. Fără să­ se dea seama, Lut­cian se apropie de ea. Era bănuitor. Natura lui ca­valerească și bună era incapa­bilă de o energică severitate Glasul tinerei trezise într'în­­sul un ecou adormit în fundul inimei lui, și dacă nu ar fi fost mișcat, ar­­ fi fost cel puțin tulburat. — Nefericită! d-ta, murmură el cu ironie , pe cine vrei să faci să creadă că e adevărat? Nu ți-ai ales d-ta singură fe­ricirea ? Nu te-ai dat omului pe care’l iubeai ? Nu i-ai dat dovada cea mai luminoasă pe care o poate da o femee, ur­­mându’l până și în drumul necinstei în care el umbla!.. A­­ remușcările d-tale sosesc prea târziu­, mărturisește-o, și mila are multă dreptate să e­­zite în fața unor asemenea fapte. Sarah își duse batista la ochi ca spre a »lesse vre­ o la­crimă. — Fără îndoială... și nu am nimic de răspuns cuvintelor d-tale, răspunse ea ; știam eu însă atunci ce făceam ? o ! e­­ram neștiutoare de mine în momentul în care piciorul se punea pe marginea prăpastie!. A fost o oră de nebunie, în care ori și care altă femee ar fi căzut ca și mine..­. Omul a­­cesta, acest Morton... știam eu cine e?.. Știam eu tristul re­nume ce­­ și făcuse?.. Nu mi se spusese nici­odată că îna­inte de a mi se prezintă mie, era cunoscut în toată erarhia celor mai de jos trepte sociale, sub numele de Don Juan de Mazas ? De alt­fel o repet, nu vreau să fiu plînsă... viața mea e hotărîtă !.. și în ziua în care ’mi va fi prea mare sarcină cu­nosc bine locul de scăpare, în care sunt sigură că voiți găsi vecinica odhima. — Sarah ! strigă Lucian. Tînăra suspină adine. — A ! crezi că mi-e frică de moarte, replică ea cu un ac­cent mușcător; crezi că ai de a face cu o femee timidă, inca­pabilă de a lua o hotărîre... și care se lasă a fi înfricoșată de fantome... Dar nu ghicești ce viață duc eu!.. ce friguri îmi ard’ sî­ngele la fie­ce oră, fie­ ce minut... și în mijlocul căror infamii se sbate inima mea în locurile acestea ! Zicând aceste cuvinte, Sarah se ridicase severă, violentă și privirea ei fulgerătoare fixa cu o stranie insistență pe convor­bitorul ei. — Ei bine! da! urmă ea puțin după aceea, stringând în­frigurată brațul lui Lucian... Privește-mă...’. ascultă-mă..... Dar eram fericită.... sufletul meu, inima mea, toată făptura mea se lăsase relief nu­melor ceasuri de fericire. «Doi oameni mi s’au prezintat când încă nu știam nimic despre viață: unul era leal, cavaleresc, onoarea în per­soană ; cel malt însă era un mizerabil, un nerușinat pătat de infamie, care n’a vrut nici­odată să încerce a se ridica din noroiul în care căzuse!.... Din acești două oameni am ales pe cel din urmă!... De ce?... Știu eu?... Bănuiam eu soarta oribilă căreia mă încă­tușam!... Nu vedeam, nimic... nu puteam vedea nimic dincolo de dezordonatul, de nesănăto­sul sentiment ce simțeam!.... Cine m’a înștiințat... cine m’a reținut?... nimeni? M’am dus în­spre necinste ca și când m’ași fi lăsat a fi dusă pe­ ca­lea cinstei !... e vina mea?.... Și apoi de ce am mai discuta? Ceea ce s’a făcut s’a făcut.... Nu se mai judecă trecutul... îl îndurî. Te pleci sub împovă­rătoarea sarcină a amintirilor, până ce mori de oboseală, de scârbă, de disperare ! Sarah recăzuse doborâtă, și -și strângea în mâini capul cu părul despletit. Părul i se desnodase și Lu­cian o putu vedea în toată splendoarea disperarea ei. Nici­odată nu o văzuse atât de frumoasă... închise ochii ca să nu o vadă, dar în același timp un fior de intensă volup­tate îi străbătu tot corpul: înțelese Sarah ce se petrecea într’însul? In tot cazul păru că nu ia seamă, cu fruntea plecată, cu ochii pironiți în pămînt, continua să rămână doborâtă. (Va urma)

Next