Universul, noiembrie 1906 (Anul 24, nr. 300-329)

1906-11-01 / nr. 300

A Din Budapesta se anunță că in ultimul consiliu de miniștri, contele Apponyi a cerut acordarea a 6 mili­oane de coroane pentru urcarea sala­­­riilor învățătorilor. Primul ministru Weckerle s­-a opus, dar contele Ap­­ponyi a declarat că-șî dă demisia și atunci a cedat și Wekerle, acordân­­du-se suma cerută. Din Budapesta ni se scrie că o delegație compusă din deputații : T. Mihali, Mihail Polit, Martin Kollar, G. Popovici și Coriolan Brediceanu, s’a prezintat toul ministrului justiției, Polonyi, spre a interveni cu preotul catolic din Rózsahegy, Andrei Hlinka, ținut în arest încă de pe timpul ale­gerilor pentru pretinse agitațiuni pan­­slaviste, să fie eliberat. Casierul principal al liniei me­­lopolitane din Paris, anume Ramat, s-a predat joi seara autorităților, că­rora le-a mărturisit că a delapidat 175 mii de franci din 375 mii câte îi fuseseră încrenințate. **. In cercurile diplomatice din Constantinopol se vorbește de apro­piata înlocuire a ambasadorului fran­cez Constans, prin d. Etienne.­­, Socialiștii germani vor ține azi, la Berlin și in împrejurimi, cu pri­lejul­ deschiderea sesiune! Reichsta­gului, 80 de meetinguri, spre a pro­testa în contra lipsei cărnii și a marei sporiri a taxelor vamale. »*, Insula Sakalin, împărțită, cum e între ruși și japonezi, nu mai poate cuprinde pe toți prizonierii politici ruși. Chiar deportații din Siberia fi­ind foarte numeroși, guvernul rusesc își trimite acum prizonierii politi­ci în peninsula Gamciatka. Japonezii au protestat insă pentru faptul că rușii trimit la Sahalin pe criminalii cei mai primejdioși și la Petersburg se crede că în curând ja­ponezii nu vor mai permite ca in­sula să slujească drept loc de depor­tare. Institutul din Hopelberg pentru cercetarea ex­perimentală a cancerului.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1i­06 Ortodox Marți, 31 Octombrie.— Apostolul Stachie Catolic Marți, 13 Noembrie. — Stanislas Soarele răsare 7.09; apune 4.50. București, 31 Octombrie. Biblioteci publice libere Sub titlul acesta, bibliotecarul Academiei române, d. Nerva N­a­­doș, publică o ..propunere“ pe care a supus-o ministerului ins­trucțiunii publice, în urma unei însărcinări ce a avut, de a cerceta starea actuală a bibliotecelor de pe lângă școalele noastre secundare. D. Nerva Ilodoș arată mai în­tâi ce proporții a luat în alte țări civilizate mișcarea pentru biblio­tecile publice libere. In fruntea acestor țări stau: Engleteza și Sta­­tele­ Unite ale Americei de Nord. In Statele­ Unite ale Americei erau­, în 1891, 3804 biblioteci po­pulare, din care 2380 cu 1—5 mii de volume, iar cele­l­alte cu mai mult de 5 mii­, ajungând unele (128) până la 25—50 mii, altele (68) între 50—100 mii, 26 peste 100.000, 1 peste 300.000 și 3 chiar peste 500.000 de volume. Peste 6 ani, adică în 1897, sta­tistica arată mai bine de 4000 de biblioteci cu­­ peste 1000 volume și 3167 cu 5 pană la 3000 mii de volume. In Englitera existau în 1898 în total intre 600—700 de biblio­teci, în 300 localități, cu peste 8 milioane volume în total. Lon­dra singură poseda 38 de biblio­teci publice libere cu 19 filiale, iar Manchester 15 biblioteci cu 226 mii de volume și cu 12 mii de cititori pe zi.. In această țară s'au strâns în 35 de ani pentru biblioteci 25 de­­ milioane , iar în America de Nord de zece ori atât. Mișcarea în favoarea bibliote­celor populare a început in Ger­mania acum vre-o 15 ani, când s’a atras atenția opiniei publice germane asupra stărei înfloritoare a așa ziselor ,,Biblioteci publice libere“ din Engliteza și America de Nord, și asupra influenței lor bine­făcătoare asupra tuturor cla­selor poporului. Societăți anume constituite și chiar simpli cetățeni cu dare de mână au contribuit la răspândi­rea acestei mișcări și s-a ajuns ast­fel la rezultatul că până in 1900 se aflau săli de cărți sau de citire în 26 de orașe ale Ger­maniei. Gazul orașului Berlin e cu deo­sebire instructiv pentru țara noas­tră.­Un istoriograf german, Frie­drich von Baumer, făcând în 1841 o călătorie, prin Statele­ U­­nite, a rămas încremenit auzind oamenii din popor vorbind de „Viețele“ lui Plutarch,și cercetând mai de aproape, a aflat cu mirare despre existența bibliotecelor po­pulare americane și despre cursu­rile publice libere, întors în pa­trie, fiind sub auspiciile princi­pelui de Prusia, mai târziu împă­ratul Germaniei Wilhelm I, și ale soției sale Augusta înființa o socie­tate pentru cursuri și lecturi publi­ce. Această societate pune la dispo­ziția comunei Berlin primele fon­duri pentru înzestrarea biblioteci­lor populare, și la 1850 se deschid cele dintâi 4 biblioteci, anume : în­­tr-un gimnaziu și nu 3 școli o­­rășenești superioare, și sub con­ducerea unui profesor și a direc­torilor celor 3 școli; aceste bibli­oteci se deschid publicului de trei ori pe săptămână, câte două cea­suri. încetul cu încetul fondurile pen­tru biblioteci și cu ele și biblio­­tecile sporesc, până ce ajung la 1898 în număr de 27 cu un to­tal de 628.000 de volume și nu­mărând până la 17 mii de cititori. La început cărțile se împru­mutau cititorilor acasă y la 1896 s’a deschis cea dintâi sală de lec­tură ; în 1902 erau 10. Intr’un număr viitor vom vedea care este starea bibliotecilor exis­tente pe lângă școlile noastre se­cundare, în cart­e. Nerva Hodoș vede un sâmbure pentru viitoa­rele biblioteci publice,­­ și apoi care e propunerea d-sale pentru ca acest sâmbure să dea rodul dorit.­tele consiliului de miniștri și minis­tru al afacerilor străine, după ce a obținut împuternicirea clubului par­tidului radical al cărui șef este, și a consiliului de miniștri și după ce, în acelaș timp, a obținut și aprobarea regelui, a încheiat cu d. Reval, re­­prezintantul casei Schneider-Kreuzor, convențiunea preliminară pentru cum­părarea tunurilor cu tragere repede. Condițiunile în care vor fi furni­zate aceste tunuri, până acum nu sunt cunoscute. Se zice însă că înțe­legerea s-ar fi stabilit pe baza ulti­mei oferte ce a făcut casa Schnei­der, în luna Martie, anul trecut. După această ofertă fabrica Schneider se obligă a furniza statului șerb 47 de baterii, tunuri de câmp și 9 ba­terii tunuri de munte socotite a 359.000 de lei bateria de câmp și 248.000 bateria de munte. Fabrica se angajează ca să furniseze aceste tunuri in interval de 18 luni, iar prima baterie să fie predată, cel mai târziu, in 8 luni de zile de la înche­ierea definitivă a contractului. Tunurile vor fi predate după ce li se vor face oare­cari modificări pro­puse de comisiunea de artilerie in­stituită de ministerul de război al Serbiei și care fusese însărcinată cu facerea experiențelor comparative la diferitele fabrici de tunuri. O parte a materialului însă va fi furnizat de fabrica din St.Chamond, în urma unei înțelegeri avută cu fabrica Sneider. Nu rămâne acum de­cât ratificarea scupștinei, pentru ca această chestie să fie definitiv rezolvată. Dat fiind insă că guvernul d-lui Pașicî se bu­cură în scupștină de o mare majori­tate, nu încape nici o îndoială că Camera sârbească va vota această convențiune. Chestiunea înarmărei artileriei sâr­bești cu tunuri cu tragere repede își are și ea istoricul ei, un trist istoric, care a împedicat pe Serbia de a se înarma timp de aproape 3 ani de zile. După schimbarea dinastiei, cu venirea radicalilor la putere, s-a hotărât fa­cerea unui împrumut și înarmarea artileriei. Când totul era gata, de­o­­dată se ivește o violentă campanie de presă, condusă de cei ce aveau interese de a împedeca înarmarea Serbiei, contra cabinetului Pașicî, acuzându-l că, voind a cumpăra tu­nurile în Franța, urmărește un mare gh­eșefi. Nici regele Petru nu a­ rămas ne­atins de această campanie violentă. Regele ca să-și decline ori­ce res­ponsabilitate, s’a pronunțat pentru facerea de experiențe comparative. D. Pașicî nemulțumit atunci că nu este lăsat să lucreze așa cum crede dinsul că cer interesele țarei, a pus chestia de încredere la Scupștină și s’a retras. După dinsul au venit la putere tinerii radicali cari au cerut scupștineî un credit de 300.000 lei și au trimes o comisiune de artilerie ca să facă experiențe la fața locului. In acest interval însă vine la ordinea zilei tratarea unei nouî convențiuni comerciale cu Austro-Ungaria.Aceasta știind că economicește Serbia depinde de dinsa,în schimbul convenției comer­ciale a cerut să oblige pe guvernul sârb să-și ia angajamentul că toate furniturile Statului le va face la in­dustria austro-ungară.Prin aceasta A­­ustro-Ungaria voia să silească pe Ser­bia, de a comanda tunurile la fabrica austriacă „Scoda“. Lupta care s’a dus asupra­ acestei chestiuni de către mica Serbie cu marea monarhie Aus­­tro-Ungară, este cunoscută de toată lumea și ea cu drept cuvânt se poate numi o luptă omerică. Cu toate re­presaliile economice ale monarhiei austro-ungare,cu toată temerea ce se simțea în Serbia, de închiderea gra­niței austro-ungare pentru produsele sârbești, care de secole sunt îndrep­tate exclusiv spre piețele Austro-Un­­gariei,tot poporul sârb, se poate zice, de la Vlădică până la opincă, a fost contra cumpărărei tunurilor în Aus­tro-Ungaria. Și guvernul lui Pașicî, revenit la cârma țârei, nu putea de­cât să as­culte de glasul țârei și să respingă oferta Austro-Ungariei. Din această cauză, ca să poată regula relațiunile comerciale cu Austro-Ungaria, și să facă pe placul unei părți a opo­ziției, guvernul d-lui Pașicî a propus că se obligă să facă în Austro-Un­garia comenzi în valoare de 26 mi­lioane lei; numai Austro-Ungaria să lase Serbiei mână liberă in chestia artileriei , cu atât mai mult, cu cât și comisiunea artileriei, în raportul ce a făcut asupra rezultatelor expe­riențelor, s’a pronunțat contra lor. Nimic însă n’a determinat pe Austro- Ungaria de a părăsi chestia tunurilor, ceea­ ce a făcut ca nici până azi să nu se poată ajunge la o înțelegere și a dat naștere la un fel de războiu vamal. Dar n’a fost numai această difi­cultate. Comisiunea de artilerie în raportul ce a înaintat ministerului de războia asupra experiențelor sale, a clasificat in rândul intâiii tunul Krup și abia în rândul al doilea pe acela al lui Schneider. Din această cauză,opoziția a voit să silească guvernul a se conforma nu­mai raportului comisiun­ei artileriei, căci „procedând ast­fel, zice opozi­ția, guvernul nu face de­cât să se conformeze unor specialiști din ar­mată și ast­fel se ridică Austro-Un­gariei ori­ce pretext de a cere ca să se facă comanda în Austria și în consecință se va hotărî a mai părăsi din pretențiile sale și ast­fel se va putea încheia „convențiunea comer­cială atât de necesară“. Observația opoziției zic guverna­mentalii, ori­cât de logică ar părea la prima vedere, este greșită de la început până la sfârșit. Austria pu­nând cuțitul la gât Serbiei, nu o face cum s’ar crede de dragul câtor­va acționari ai fabricei „Scoda“. Scopul ei nu este de natură eco­nomică, ci pur politică. Austro-Unga­­ria voia cu ori­ce preț să fie furnizorul armamentului Serbiei, pentru ca a­­ceasta să fie la discreția ei în cazul unui eventual răsboiu balcanic. Inte­resele naționale ale Serbiei sunt în­­tr-o opoziție flagrantă cu acelea ale monarhiei austro-ungare, care ține sub jugul ei două țări sârbești (Bos­nia și Herzegovina) și ast­fel împe­­dică pe Serbia de a e­și la mare și de a căpăta acel plămân atât ide necesar respirației sale econom. Tot o dată Austro-Ungaria își 5­ N ochii ațintiți și asupra celui dl doilea plămân al Serbiei, răpit Turcia, asupra Salonicului. Așa vor­besc guvernamentalii. Iată de ce guvernul sârbesc, cu toate că comisiunea artileriei a cla­sificat in primul rând tunul Krupp, s'a hotărât să cumpere tunul francez. Poate că el este inferior celui ger­man, dar Serbia, nu putea de­cât să aibe tunul care era sigură că-l poate­ avea la vreme de grea cumpănă pent­ru viitorul Serbiei. De­sigur că hotărîrea guvernu­lui nu va conveni opoziției, de sigur că acest lucru va indispune mai cu seamă pe­ Austro-Ungaria și pe Germania, intâiji fiind­ că nu mai pot ține, mai mult timp, Serbia ne­armată și al douilea fiind-că ea se înarmează cu aceleași tunuri cu care este și armata bulgară, ceea­ ce își are însemnătatea sa. In legătură cu comanda tunurilor, er­ a plecat la Paris și ministrul de finanțe d. Pacin, ca să închee și un împrumut de 150 de milioane. Dai iu liua de 28 c. s’a semnat noul text al convențiunei. Din partea României au mai fost delegați a lua parte la lucrările co­­misiunei, d-ni. Burghelea, directorul consular din ministerul afacerilor stre­ine, căp. comandor P. Popovăț, sub­directorul serviciului maritim și d. dr. D. G. Ionescu, administratorul pescăriilor din Tulcea. Din partea Rusiei au luat parte 8 delegați și anume: consilierul de stat privat dr. Oscar Grümm, consilierul de stat Iroust Netzov, șeful serviciului pescăriilor din ministerul de agricul­­ură rus, consilierul de Stat Al. D. Veretenikoi, șef de secție în minis­­ttrul de externe rus, consilierul de c­olegiu Al. E. Hainemann, reprezen­­tantu­l ministerului de comerț și in­dustrie rus, consilierul de colegiu T. i­k­h­orsky, reprezentantul ministe­­rul de finanțe rus, consilierul de legiu A. Derătku (român basara­­bbi), reprezentantul ministerului de terne rus, consilierul de curte N. Sjimnov, inspectorul pescăriilor Mărei M­istre și Dunărei, și ca secretar d­ asesor de colegiu E. D. Butkievicî, vice-consul imperial. In timpul ședințelor, delegații ruși au­ vizitat pescăriile domeniului Brăi­lei , li s’a servit dejunul și prânzul la Filipoiu. In ziua de­­ 27 c., delegații români a oferit­­ colegilor lor un banchet pe vaporul­­„Domnul Tudor“ al N. F. R , apoi au făcut o excursiune la Crapinia. Cu ocazia acestor excursiuni dele­gații ruși au admirat modul rațional și științific cum se face exploatarea peștelui in România. La sfârșitul lucrărilor, d-rul con­silier Grümm a exprimat mulțumiri d-lui dr. Antipa, președintele comi­­siunei, pentru modul cum a condus desbaterile. Președintele, la rândul seu, a mul­țumit delegaților ruși pentru spiritul de conciliațiune ce au arătat în cursul desbaterilor. ■Textul convenției se va ratifica de ambele guverne, român și rus și apoi se va publica în „Monitorul Oficial“. Marin. Din SERBIA (Coresp­ particulară a ziarului «Universul») Belgrad, 27 Octombrie. Chestia tunurilor și a îm­prumutului rezolvite După tărăgăneli de aproape trei ani de zile, în cele din urmă și faimoasa chestiune a înarmărei artileriei sâr­bești cu tunuri cu tragere repede a luat sfîrșit. Ieri, d. Pașicî, președin­ CRONICI FEMININE Mișcarea femenină Zilele trecute a avut loc la uni­versitatea din Viena promoțiunea la gradul de doctor a primei fe­mei de naționalitate serbii, anume Julka Georgevici, a cărei teză de doctorat a fost ,, Viața vice-voivo­­dului Monasterly“. Ministrul de interne al Unga­riei a numit pe d-șoara dr. med. Valeria Kurtuț (româncă), medic secundar al azilului de copii, din Gyula, care este proprietatea Sta­tului. Direcțiunea societății generale a omnibuselor din Viena, a numit ca inspectoare pe d-șoara Paula Mitt­ler, veche funcționară a acestei so­cietăți. Zilele trecute a încetat din viață in Danzig (Germania) d-na Glisa Emmendörfer, una dintre cele mai active conducătoare a mișcării fe­­menine. Ea s-a distins m­ai cu seamă in lupta pentru obținerea dreptului electoral politic­­ al fe­meilor. Partidul democrat din Statul Wyoming (America de nord) a propus pe Miss May Hamilton pen­tru postul de sub-inspector de Stat al școalelor publice. In Statul Co­lorado se află față în față pentru aceleași posturi două candidate. Partidul republican votează pentru Miss Caterina S. Craig, iar par­tidul democrat pentru Miss Donora Maloney. Colegiul școlar din Boston a voit din contra să destitue pe Miss Ripley, care de asemenea ocupă postul de sub-inspector al școalelor, de­oare­ce în timpul oficiului el s-a căsătorit cu un profesor. Din cauza aceasta s-a născut o polemie în presă, cu toate aceste atât presa cât și opinia publică sunt de acord că legea care prescrie profesoarelor din Boston,că in cazul căsătoriei lor să-șî dea demisia, nu este aplica­bilă d-nei Ripley, de­oare­ce ea nu este profesoară, ci o funcționară a Statului și că experiența ei pe­dagogică, recunoscută de toți,poate numai câștiga prin căsătorie. Olimpia Inteligența ferișească Cuvintul inteligență însemnează înțelegere, pricepere repede și ușoară. Este stabilit de frenologî că femeile pricep mai lesne ori și ce lucru, de­și convin cu sexul tare, că-l judec mai superficial. Cauza? Creșterea care li se dă. După unii oameni inteligența femeească este coborîtă la zero grade, locul îi este hotărit mai din nainte prin chiemarea ei firească d’a fi soție, mamă și în­colo... ceea ce se petrece în afară de cei patru pereți ai ei nu trebue s-o intereseze, căci nu este în raport direct cu legăturile casnice, de unde reese că pentru copii, viitorii lă­ați î,din care trebue să iasă o na­­­..­tinu­iilă și pregătită pentru pro­gresul spre care s’avântă cu pași gi­gantici omenirea, ne trebue niște Joimărițe, cari să nu cuteze, să gân­dească sau să câștige, prin inteli­gența și cultura lor, că aceasta e î a­­panajul bărbaților. Să convenim că sunt slujbe și dregătorii pe cari nu le pot ocupa femeile, de ex. : nu pot fi militari, pentru că se tem și de chițăitul unui șoarece. Nu pot fi deputați și miniștri, pentru că’n parla­ment s’ar produce mereu crize ner­voase. Nu pot fi senatori, pentru­ că nici una n’ar spune c’a trecut de vârsta de 30 de ani. Nu pot fi preoți, și ’m’ închipuesc că nimic n’ar putea mai bine con­veni, ele fiind merei­erzătoare. Raiul ceresc s’ar umple de greșiți, de irozi, de netrebnici cu toate că și cel pă­mântesc e tot cam al lor. Nu pot fi genii pentru că ele n’au inventat nici măcar instrumentele de tortură și ghilotina. * ¥ ¥ Aud că intr’un oraș, Causas din America, judecătorii de pace sunt fe­mei. Oare aceasta să nu fie un mij­loc de potolire a vrajbelor între fe­mei ? In Wyoming, oraș prin excelență liberal, femeile au aceleași drepturi politice ca și bărbații, procurorul ge­neral este o femee. In Decatur, orășel tot in America, populat cu 15.000 de locuitori, si­tua­­țiunea sexelor e contrarie de ceea ce se vede pe vechiul continent, balanța ,„înclină aici de partea femeilor. Locul de primar îl ocupă d-na Alura Sage, consilierii sunt toți femei. Direcțiu­nea oficiului poștal o ocupă o femeie. Preot al bisericei Advent este Ana Gregg, dascăl d-na Barnett. Hotelieri, cismari, antreprenorii de pompe fu­nebre sunt tot femei. Cred că ele în­mormântează tot, afară de amintiri ! O mică excepție, în Decatur : Postul de hengher e ocupat de un bărbat. ¥ ¥ . Ca și coardele de viță femeile au nevoe de a fi sprijinite și încurajate pentru ca roadele muncei lor să fie bune ; cu toate acestea pretutindeni ele supt singure ividiate, micșorate, descuragiate. Toate condițiunile, sociale și na­turale, au contribuit a face un răz­­boiu general al femeilor contra băr­baților, cari nu se mulțumesc numai cu ascultarea, ci ’și însușesc un drept asupra sentimentelor ; toți vresc a avea in femeia cu cari sunt strânși legați nu numai o sclavă, dar și o favorită. Vă puteți clar închipui ce poate eși dintr’o femee crescută cu credința că idealul caracterului său este cu totul contrariu d’al omului și că nu poate voi de­cât prin voința altora. O ast­fel de educațiune eronată, a împedicat mai multe veacuri desvol­­tarea intelectuală la femei și după ce au fost ținute ast­fel in această robie li s’a zis: genii de sexul fe­­menin nu există, invențiun­i năs­cocite de creer femeesc n’are să fie. Aceasta a căzut cu totul de când porțile facultăților s’au deschis feme­ilor, d-ra Scuderi zice bine : Singu­rul avantagiu ce au oamenii, mai presus de femei, este libertatea! Dacă tovărășia dintre om și femeie ar fi dreaptă, fără asuprire și dânsa ar fi lăsată să ajungă prin cultură la un traiu demn de ori-ce ființă ome­nească, care s’aducă bucurie vieței, familiei și dânsei, ea de­sigur n’ar mai lupta atunci să aibă „o carieră“ numai spre a-și revendica niște drep­turi răpite, iar nu cuvenite bărbatu­lui, zidit mai puternic numai în spate, în colo ca inteligența, antropologii n’au găsit de fel deosebiri la femeia pusă în capul ori și căror afaceri și funcțiuni n’a probat alt­fel. Să luăm exemple ce poate fi mai greu, mai spinos de­cât a purta pe cap o coroană­­ împărătească și cu toate acestea Semironida, Didona, Cleopatra, Elisabeta a Engli­erei, Ecaterina a Rusiei, Maria Teresia a Austriei și Victoria a Angliei, n’au fost și ele tot așa de inteli­gente, înțelepte și glorioase ca și cei mai vestiți monarh­! ? Despre priceperea femeei în sce­nele de iubire, de devotament, cum și de puterea inteligenței sale în conducerea gospodăriei, nici să nu mai vorbim, ci amintesc numai în treacăt, anecdota următoare . Un bărbat și o femee se certau pentru greutatea muncei lor, fie­care susți­nând-o pe a sa. Plictisită într’o zi f­emeea, zise soțului său: Știi ce, Vin­­tilă, rămâi tu acasă și me duc eu la plug. Ce se întâmplă? Luxandra ară, ghiapă, semănă ogorul ca un voinic, iar Vintilă opări copilul în scăldă­­toare, vărsă putineiul, sugrumă vi­­țeaua, arse malaia ’n țest, îi scăpă cobilița pe gârlă, tortul pe topitoare, pînza pe isvor iar când sosi Luxan­dra seara, pe Vintilă îl găsi în coteț cosîind, clocea, într’o văcălie de oiur ouăle gâștei pe care o lăsase să moară de foame. Smaln. Noua convenție de pescuit istre România și După cum am anunțat, zilele tre­­­­cute s’a Întrunit la Galați comisiu­nea mixtă română-rusă pentru revi­zuirea și încheerea unei nouă con­venții de pescuit între România și Rusia. Se știe că la 1901 s’a întrunit la Odesa o comisiune ruso-română, care a stabilit prima convențiune de pes­cuit care a intrat in vigoare în a­­cel an. Prin această convențiune se sta­bilesc pentru pescuitul în apele ro­mâne și ruse o serie de măsuri des­tinate a cruța peștele, identice cu măsurile prevăzute în legea pescuitu­lui din România. In timpul de 5 ani de când s’a a­­plicat convențiunea, s’a simțit nevoia complectărea convențiunei prin nouă măsuri. Președinte al comisiunei întrunită la Galați, a fost ales d. dr. Antipa, directorul general al pescăriilor noastre. Comisiunea a lucrat 10 zile și in Evenimentele din Rusia (t­elegramele Agenției Române) Procesul unor răzvrătiți Vladivostok, 30. — Agenția Vestnik spune că tribunalul de războiu din Rasdolnaia și-a dat ieri verdictul în procesul solda­ților fortăreței cari se răsvrăti­­seră la 10 octombrie. Principalii acuzați au fugit; din 107 acuzați de față la darea sen­tinței, 43 au fost condamnați la închisoare, 44 la pedepse disci­plinare, iar cei­l­alți au fost a­­chitațî. (Telegramele particulare ale ziarului «Universul»j Cadeț­ii persecutați la Odesa Viena, 30. ■— Se anunță din Odesa că, în urma ordinelor gu­vernatorului, au fost arestați mulți membri ai partidului cadeților. Persecuțiunile îndreptate contra a­­cestui partid provoacă mare in­dignare în poporațiune. Comisiu­nea electorală va demisiona în semn de protestare. Atentat cu bombă la Moscova Berlin, 30. — Telegramă din Petersburg. Din Moscova se anunță că azi dimineață a fost aruncată o bombă pe strada Tverskaia. Atentatul era îndreptat con­tra căpitanului orașului Rein­­hof, care a rămas neatins. Atentatorul a fost ucis de un polițist. ____________ Da la consiliul județean ȘEDINȚA IV Ședința se deschide la orele 3 d. a. Se dă­ citire procesului verbal al ședinței precedente și se aprobă. La ordinea zilei a fost votarea mai multor credite, cari in mare parte au fost votate. D. Vlahiuțî-Slălineanu, luând cuvin­tul, spune că pentru ferma ce jude­țul are intențiunea să înființeze, să ceară ministerului domeniilor, ca să-î cedeze un teren de pe vre-o moșie din apropierea Capitalei. Tot de­ odată d-sa propune ca să se aleagă o comisiune din sinul con­siliului care să se ocupe cu această afacere. Consiliul aprobând propunerea, a­­lege în comisiune pe d-nii Vlahuțî- Slătineanu, Niculescu-Dorobanț­u, Ne­­delcovici și Podgoreanu. D. profesor Grigoroviță propune ca să se acorde o subvențiune societății de cultură macedo-române.­­ D-sa spune că față de cele ce se petrec în Macedonia nici unui român nu­­ e permis să stea nepăsător și cu atât mai mult incumbă aceasta au­torităților. La propunerea d-lui Grigoroviță s’au asociat și d-niî consilieri Mănescu și Șișman. D. prefect e de părere să se dea acestei societăți de­o­cam­dată 200 lei din fondul cheltuelilor extra­or­­dinare pe anul curent, rămânând ca în budgetul anului viitor să se pre­vadă o sumă mai mare. Consiliul aprobă propunerea. Orele fiind înaintate, ședința se ri­dică rămânând ca consiliul să țină o nouă ședință la orele 2 d. a. IV. T.—..mimai « . o lasstitutul din Heidelberg pentru cercetarea experi­mentală a cancerului — Vezi ilustrația — In ziua de 25 Septembre s’a inau­gurat la Heidelberg cu o deosebită solemnitate institutul pentru cerceta­rea experimentală a cancerului, care este primul în Germania. La această serbare a asistat și marele duce de Baden. Acest institut s-a înființat în urma inițiativei luată de profesorul de chirurgie dr. Vincențiu Czerny și se va ocupa cu problema etiologiei și therapiei cancerului, din diferite puncte de vedere, cuprinzând trei sec­țiuni : anatomică, chemico-biologică și parasi­tologică. UN ROVEXIE­­ PIS Ex Vremea le cumpără, nevoia le vinde._______ ȘTIRI DIN STREINATATE — Prin poștă — Regele Eduard al Angliei a îm­plinit alaltă­ ori 65 ani. La 3 Octombre se va inaugura cu o deosebită solemnitate in Magde­burg o statue a împăratului Frideric 111. împăratul Wilhelm va fi repre­zentat de fiul său, principele de co­roană Wilhelm. Viitoarele manevre imperiale ale armatei germane se vor face în toamna anului 1907 în Bavaria. .*» Un incendiu violent a distrus fabrica de tăbăcărie Woschnagg din Ciln­ (Austria). Pagubele sunt de a­­proape un milion de franci. .*. Papa Piu­s a numit pe arhie­piscopul din Nazos, Filip Damassel, patriarh­ al Ierusalimului. .. Cele mai multe șanse de a fi numit ambasador al Franței la Ber­lin le are senatorul radical contele d’Aunay. f. Ziarul „Leipziger Neuesten Nachrichten“ desminte știrea că prin­cipesa Pia Monica, fiica contesei de Montignoso, fostă principesă de co­­roană a Saxoniei, va fi crescută într’o mânăstire. In privința aducerea micei principese la castelul regal din Dresda, se va lua o hotărîre definitivă, numai după reîntoarcerea regelui Saxoniei. Procesul falsului căpitan din Koepenick va fi judecat în actuala se­siune a Curții cu jurați din Berlin. Din cauza numeroșilor martori, pro­cesul va ține mai multe zile. împăratul Francisc Iosif va sosi la Budapesta în ziua de 15 Noembrie și va sta acolo în tot timpul ședin­țelor delegațiunilor. De sărbătorile Cră­ciunului, el se va întoarce la Viena. • Din Roma se anunță că pro­punerea profesorului Waldstein pen­tru participarea străinătății la săpă­turile de la Erculana a fost primită de comisiunea centrală a antichitaților. Săpăturile pentru desmormîn­tarea marelui oraș vor începe în curând. ,*, La Bajnok (Ungaria) s’a prăbu­șit magazia de grâne a Bă­ncei un­gare de sculpt, o clădire cu trei ca­turi. In magazie erau depozitate 90.000 de chintale de grâu. Pagubele sunt enorme. In dărâmături au pierit trei oameni. ,*v Ambasador al Angliei în Was­hington, în locul lordului Durand, va fi numit lordul Curzon, fost vice-rege al Indiei. Dieta Prusiei este convocată pe ziua de 8 Ianuarie 1907. La Petersburg va începe zilele acestea un interesant proces în con­tra interpretului coreean Kimchum­­d­ang, care, la 31 Decembrie 1905, a asasinat pe primul-ministru coreean Jiongu­i. Interpretul, unul din oamenii cei mai culți ai țării lui, considera pe ministru trădător și-l ucise.Printre martori sunt citați foarte mulți func­ționari superiori, mai cu seamă de la ministerul de externe. Ziarele engleze spun că locote­nentul suedez Gungmann pare a fi rezolvat problema telegrafiei fără fir. Invenția lui a fost brevetată în Franța, Anglia și Germania. Până acum sis­temul n’a putut fi întrebuințat de­cât pentru comunicațiile între came­­rile unui hotel sau între două tre­nuri trecând unul pe lângă altul. Comunicațiunea a putut fi stabilită cu un tren expres, care mergea cu o iuțeală de 64 kilometri pe oră. B s,*. Din Fiume se anunță : Grădi­narul Théronde, în vârstă de­ 58 ani, într’un acces de gelozie a împușcat pe soția sa și apoi s’a sinucis. Ne­norocitul își comandase acum câte­va zile un sicriu, pe care l-a adus acasă. Ziarul parizian „Le Matin“ or­ganizează pentru 1908 un concurs de baloane dirijabile între Paris și­ Londra. Pentru premii s’au strîns pînă acum 250.000 de franci. ........................................■-■« « CT « 'CM ' ..................... .mwii îossmM la ifesiaț© D. C. Procopici a fost numit, pe ziua de 1 Noembrie, impiegat auxi­liar cl. I, în direcția­­ comptabilitaței generale a Statului, în locul d-lui N. G. Popescu, trecut în altă funcție. D. Al. N Ion­­es­cu, actual impiegat auxiliar cl. II în direcția datoriei pu­blice și pensiunilor, a fost numit im­piegat auxiliar cl. I în direcția comp­­tabilității. D. I. V. Neacșu, impiegat auxiliar cl. I în direcția comptabilității, a fost numit impiegat definitiv cl. H în lo­cul d-lui D. G. Gristodorescu, trecut în altă funcție. D-niu G. Mărculescu și G. Mali­nescu au fost numiți impiegați auxi­liari cl. III în serviciul exterior. Adunarea iârftâ a Sindicatulu­i ziariștilor Sindicatul ziariștilor a ținut, aseară, în localul Camerei de comerț, o nouă adunare generală, fiind prezenți 34 membri. D. prezident I. Procopiu luând cu­­vîntul exprimă satisfacția comitetului pentru solidaritatea ce există în presa românească prin existența și progre­­sele făcute de sindicat. D-sa vorbește apoi despre chema­rea ziaristului și rolul important ce i1 joacă în societate. Intre altele noi ziariștii, spune d-sa, avem un teren comun pe care ca cetățeni ai Româ­niei trebue să ne întâlnim și să lu­crăm împreună. “’Acest teren îl alcătuește acele mari chestiuni pe care se reazimă propă­șirea românismului în viitor. Presa, fără deosebire de culoare politică, trebue să lupte pentru limba și cul­tura românească, pentru înfrățirea ce trece peste hotarele regatului nostru, pentru întărirea elementului țărănesc care stă la baza edificiului nostru na­țional. Vorbind apoi de datoria pe care o au ziariștii ca să apere principiul libertății presei, d. Procopiu spune că eî trebue să vegheze ca această libertate să nu fie distrusă prin pro­­priele ei arme. Pentru aceasta ziariștii treb­ie să se opună contra tendințelor­­ acelora cari vor să facă din presă un auxi­liar al calomniei, al invidiei și lași­­tăței, un mijloc al manifestărilor obscene, un canal de insulte și ul­ tragic. D. președinte termină arătând cri, acestea fiind ideile și simț­luințele comitetului, va lupta ca să facă din „Sindicatul presei“, representantul adevărat și puternic al intereselor ziariștilor și al demnităței și presti­giul ziaristicei. D. Lagomirescu vorbind apoi în chestiunea ridicărea prestigiului pre­sei, după vii discuțiuni, membrii sindicatului votează în unanimitate următoarea moțiune : „Sindicatul ziariștilor în adunarea sa generală de la 30 octombrie 1906, exprimându-și credința că nu este în­găduit unui ziar românesc să fie sub­venționat de societăți străine cu sco­puri ostile intereselor românești, și considerând că purtarea unor aseme­nea gazete este incompatibilă cu me­nirea instituției naționale a presei românești, cum este sindicatul, trece la ordinea zilei“. Adunarea admite în urmă ca mem­bri­ in sindicat pe d. Petre Cioră­­neanu, fost membru al sindicatului, și pe d. Vasile Popp de la „La Rour­manie“, sum misi­oi — Mare roman de moravuri —­ ­ Sărutarea oprită După un moment teribil de luptă și de reculegere, tinăra fata își înălță cui mândrie capul. Ochii­­ erau plin! de scântei și cu pumni­ strânși, cu gura încleș­tată, vorbi Amalie!. — D-ta a­ fost însărcinată să ■ mă alungi de aici? zise ea. Ei bine !... voi­ pleca. Dar să spui aceleia care mă alungă, că de­și sunt mamă, am remas mereu fată cinstită. Imi duc rușinea cu mine, dar infamia rămâne aici... Și aruncând, departe plicul cu biletul de bancă, adaogă : — N’am nevoe de banii lor! Apoi eși, mândră și desprețui­toare. Julieta ajunse ast­fel la poarta palatului, tocmai când se pregă­tea să iasă, un gentilom tânăr și elegant, intra. Era Raul de Juranda. — Ai... esclamă dinsul vesel, aținând calea tinerei fete, așa­dar frumoasa Julieta pleacă așa de timpuriu ? — Frumoasa Julieta, domnule, pleacă pentru că a fost alungată. — Tu?... Am fost alungată?... Ah !... și pentru ce? — Pentru că sunt victima unei infamii și pentru că port in mine rușinea unei crime odioase...Voi­ devnni mamă!... Haide, lasă-mă să trec !... I­ Familia Stourop. In modestul apartament pe care o ocupa familia Roubot în maha­laua Saint-Denis, Julieta era aș­teptată cu oare­care nerăbdare. Tinăra fată făgăduise să se în­toarcă în ziua aceia mai de tim­puriu, și acum se nelin­iști­au de întârzierea ei. Alcide Roubot, tatăl fetei, un om cum se­cade, ras, chel, scurt de statură, gros și burtos, venise acasă într’o fugă, pentru a cina cât se putea mai repede, între o repetiție, o lecție și o reprezin­­tarm. Și el fu mirat puțin, când vezu că Julieta nu se întorsese încă ; cu toate acestea, cu cea mai per­fectă siguranță, alungă neliniștea soției sale. — Vor fi reținut-o în strada Saint-Dominique, zise dinsul, să nu ne neliniștim... Să mâncăm... Haide Titino, să ne punem la masă! Muzicantul se apropia de foto­liul în care soția sa stătea țin­tuită deja de mai mulți ani, și-și trecu mâinele prin părul fetiței, care stătea pe un scăunel la picioarele mamei sale. D-na Roubot își dezmierda și dînsa copila, și spunea soțu­lui ei: — Titina a preparat astă­zi mâncarea... și tot ea va servi-o! Biata fetiță se arăta de timpu­riu o gospodină de frunte. Se așezară la masă. O cină simplă, compusă dintr-un singur fel de mâncare; de alt­fel, și Roubot era foarte grăbit. Gând după reprezentație, Rou­bot se reîntoarse acasă—era după miezul nopți! — Titina dormia, dar nevastă-sa, care se culcase cu ajutorul unei vecine devotate, il aștepta, deșteaptă încă. — Julieta nu s’a reîntors! îi zise dînsa, îndată ce-i văzu. — El bine! zise muzicantul, asta înseamnă că aveam dreptate... Aț reținut-o la domnul marchiz... Julieta s’a gândit că nu vom fi neliniștiți, de vreme ce știam unde era, și de aceia nu ne-a mai înștiințat... Alcide Roubot reuși să-și liniș­tească nevasta, și cum în ziua a­­ceia avusese foarte mult de lucru și cădea de somn, se culcă și a­­dormi îndată, adine. A doua zi dimineața, pe cinci cu un coș în mină, se pregătia să se ducă după târguele, un a­­gent de poliție care-l aștepta la portar îi spuse că­­ domnul comi­sar al cartierului îl ruga să se prezinte fără întârziere la biuroul său; cu toată stăruința muzican­tului, agentul nu voi să spue care era pricina acestei invitații. Comisarul îl cunoștea pe d. Roubot, care era destul de po­pular în cartierul său. El știa cu ce om cum se cade avea a face, și numai din simpatie, pentru a-i micșora durerea, îl invitase la biuroul său. Comisarul nu știa cum să în­ceapă vorba, dar in sfârșit se ho­tărî și zise muzicantului: ■— Nu­, așa că eri ai așteptat-o în zadar pe fiica d-tale mai mare, Julieta? —­ S’a­ întâmplat o nenorocire ! exclamă Roubot sărind în sus. A fost zdrobită în vre­o cădere !... Sau poate e moartă? * —*Nu, nu, fii liniștit... Fiica d-tale este victima unui accident, dar este in viață... și nu e de loc rănită; vei putea s’o vezi peste câte­va momente, să-l vor­bești, s’o îmbrățișezi. — Oh!... unde e scumpa mea Julietă ? — Secretarul meu te va con­duce lângă dînsa. In trăsură, secretarul, care ’și primise lecția de mai înainte, spuse muzicantului că Julieta în­­torcându-se acasă, străbătuse po­dul Concordiei ; că, probabil, îî venise rea tocmai atunci, și se sprijinise de parapet... cum se făcuse nu știa bine, dar cu sigu­ranță că tânăra fată se aplecase prea mult înainte.... și căzuse în apă. — S’a înecat ? — Nu. Niște marinari au sal­vat-o și a fost transportată­­ la spital. Și-a revenit în fire de mult... dinsa ne-a dat adresa du­­miale. Acuma e în afară de ori­ce primejdie, dar se­ înțelege că vei găsi-o încă foarte obosită. ... La spital, muzicantul, care era foarte emoționat, fu introdus mai întâi într’o sală de așteptare. Un servitor veni să-i anunțe că doctorul Tansart avea să se co­boare îndată. In adevăr, puțin după aceia, doctorul intră. Secretarul comisarului îl pre­zentă pe d. Roubot și se retrase. Doctorul era un bătrân cu i­­nima de aur; era destul de vioi încă, și avea ochii pătrunzători și dulci. Cu toate că trăise atâta amar de ani în mijlocul durerii, inima sa nu era încă secată, sufletul nu-i era împietrit. Din conti durerea îl învățase să fie mai i dulgent, și să judece lucrul printr’o prizma de vedere a­ largă. Simția o milă nețârmut pentru ori­ce ființă pe care o­­ dea dușmănită de destin. Când Julieta ii fusese adu înecată, el presimți, ghici o di­mă.... îngrijise atâtea alte fi care erau în aceiași situație ! — Fără îndoială, zise dînși ridicând pânza cu care era ac­perită tinăra fată, iarăși o deși­rare din amor! Lucru ,bizar... morul, această sfîntă inspiraț: care intr’un mod logic n’ar fi ti­buit să fie de­cât un izvor viață... devenia prea adesea­­ cauza morței. Și examinând-o pe Julieta, dăugă . . —• Ge­­ fată drăguță!... Să­ dăm silința s’o salvăm... Nun­de mar fi prea târziu­!... (Va urma)

Next