Universul, martie 1908 (Anul 26, nr. 59-89)

1908-03-01 / nr. 59

Palatul căpitanatului general din Barcelona, unde a descins regele Alfonso al Spaniei Calendar pe anul 1908 Ortodox Vineri, 29 Februarie. — Cuviosul Casian Romanul Catolic Vineri, 13 Martie. — Eufrasiu Rasa soarelui 6.32.— Apusul 6.18 București, 29 Februarie. m­m-m qwnt i In eliss dla Sobrog și Acesta este titlul unei foarte mici dar foarte interesante broșuri semnată de d. loco­tenent G. Goandă, din ma­rină. D-sa, după ce constata că este îmbucurător faptul că începe să se­­ agite mai des chestiunea acordării dreptu­rilor politice Dobrogenilor, chestiune pe care nici un om politic n’o cunoaște, atrage atenția că trebue procedat cu prudență și cu tact. Iar după ce enumără un șir din relele ce bântue Do­­brogea,propunând soluții pen­tru combaterea fiecăruia din ele, ajunge la concluzia că acordarea drepturilor politice în provincia alipită nu trebue să se facă brush,­ că e abso­lută nevoe de un intermezzo în care timp să se prepare terenul pentru acordarea a­­cestor drepturi. Abținându-ne de a face a­­precieri asupra vederilor d-lui locot. Goandă, trebue să re­marcăm puterea ele argumen­tație, impetuozitatea trăsei și mai cu seamă accentul de sinceritate ce predomină în­treaga lucrare care mai are o rară calitate , spune mult în cuvinte puține. Pe alocurea autorul îm­bracă în multă finețe ironiile sale, însă ne va permite să nu-i împărtășim pesimismul ce se degajează dintr’o frază prin care răspunde ziarului «Dobrogea Jună» și anume : «In țara românească încă n’a ajuns timpul ca ideile să străbată și să se impui. «Tot ce se proectează, ce se crează, ce se distruge de­pinde de persoane. «Pentru ca în această țară că poți face ceva, trebue să fii cine­va.­­ „Dacă nu te-ai născut ci­ne­va, trebue să ajungi. Pe căi drepte și loiale n’ajung nici 5 °/o­ E trist dar e ade­vărat». Credem că autorul exage­rează când reduce numai la 50/# numărul celor ce ajung prin propriile lor mijloace.­­ Acest pesimism nu cadrea­ză cu restul lucrării, care fără îndoială poate fi citită cu folos de toți cei cari se ocupă cu această chestiune. S­pitala Berlin 64.334 streini, cari au locuit in hoteluri publice, 2804 în hoteluri garnit și camere mo­bilate, iar în ospătarii și pensi­­oane 11.498, la un loc 81.657 streini. Din aceștia au fost din: Rusia 3105, Austria 1908, Anglia 878, America 742, Danemarca 607, Franța 984, Suedia 580, O­­landa 430, Elveția 396, Belgia 254, din Statele balcanice 210, Norvegia 145, Italia 142, Spania 55, Turcia 53, din Africa 49, Asia 43, Portugalia 35 și Aus­tralia 11 persoane. Mișcarea poțuilaGimci în 1806 In fascicula trimestrială pentru statistica imperiului german, pe 1908,­­, se publică ca și în anii trecuți mișcarea populaț­iunei. In anul 1908 s’au contractat 498.390 căsătorii (la 190­5 au fost 485.906) numărul născuților a fost de 2.084.739 (la 1905, 2.048.463) între cari 62.262 născuți morți ; au murit 1.174.464 (la 1905 : 1.155.614). Virsta celor căsătoriți a fost la bărbați la 4,3­ din sută de la 25-30 ani, la femei 56 la sută cazuri sub 25 ani. In 98.021 cazuri băr­batul a fost mai tinăr de­cât so­ția, 432.310 flăcăi s-au căsătorit cu fete. 11.785 văduvi cu văduve și 633 divorțat­ > ■ femei divorțate. In 452.481 cazuri căsătoria s’a încheiat între persoane de aceiași religiune și adică ambii soți au fost în 297.309 cazuri evangelice, in 150.350 cazuri catolici și în 4080 cazuri israelite ; căsătorii mixte s’au făcut 46.509, dintre cari 34.068 între evangelici și ca­tolici. Dintre 2.084.739 născuți, 2 mi­lioane 12.477 au fost vii și 62.262 morți. Gemeni au fost 26.802 și adică 26.535 nașteri cu două copii 266 cu trei și o naștere cu 4 copii în provincia Posen. Numărul cazurilor de moarte a fost de 1.174.464 sau 19.2 la mie din populația totală, între cari au fost 374.636 copii morți în pri­mul an al vieții (324.592 legitimi și 50 mii­­ 44 ilegitimi). Haver­ m­i­mmimm (Coresa particulară a ziarului , Universul 1­ Berlin, 20 Februarie. Streinii în­ Capitală După o statistica­ oficială in luna Februarie st. n., au fost în ca­ proectele de legi militare depuse de guvern Biuroul Camerei a distribuit eia strict numai d-lor deputați, proectele de legi militare depuse de d. gene­ral Averescu, ministrul de războiu­. Aceste proecte sunt după cum se știe în număr de trei și anume : pro­­ectul pentru organizarea armatei , proectul p­entru modificarea legei rean­gajeze­ gradelor inferioare în armată și proectul pentru modificarea legei de înaintări. Credem că facem un real serviciu publicului nostru cititor ocupându-ne act de proectele de legi militare ale guvernului liberal. Legea organizare| armatei In expunerea de motive a acestui proect, d. ministru de razboiu se o­­cupă­ la început de actuala organiza­ție a puterei noastre armate, care poate fi considerată ca avându-se o­­rigina în Regulamentul Organic. Intradevăr, Regulamentul organic prevedea că se creiază o miliție sau straja pământească, destinată a păzi pe de-o parte marginile țarei „întru cele ce privește la negoț și carantină“ iar pe de alta, a chezășui buna orân­­duială și liniștea publică înăuntru. Pe temeiul acestor dispozițiuni s’a organizat în 1831 armata principa­tului Munteniei și a principatului Moldovei. I). ministru se ocupă de modul cum a fost organizată armata noastră la acea epocă. In Moldova se afla corpulji slujito­rilor, pentru serviciile administrative și acela al plăeșilor pentru paza fron­tierei. Prin unificarea acestor ele­mente s-a ajuns la organizația mili­tară de azi. Actualele trupe cu schim­bul nu sunt rezultatul unor măsuri organice militare, ci sunt dictate de trebuințe diferite din acelea ce im­pun țărilor a lua măsuri în vederea războiului. Cu timpul, trupele cu schimbul au devenit și ele trupe de războiu. Este interesant de urmărit fazele prin care a trecut contopirea treptată a acestor două elemente ale puterei noastre armate, spre a deduce scopul avut în vedere și deci măsurile ce trebuesc luate sub acest raport. In 1850 se creiază legiuirea doro­banților și a grenicerilor. Ambele cu­prind tendința de a militariza tru­pele cu schimbul. Prin efectul convențiunei de la 1858, armatele celor două principate primiră o organizație identică iar după Unire (1859) fură contopire. La această dată primesc drapele și trupele cu schimbul organizate din dorobanți și grăniceri, în legiuni. La 1860 contopirea fu și mai clar evidențiată, prin proclamarea princi­piului că dorobanții sunt adevărata miliție a țărei, când au și fost tre­cuți, sub autoritatea ministerului de războiu. In anul 1864 se întocmește primul proect de lege pentru organizarea ar­matei, din trei elemente : armata permanentă cu rezerva ei , miliția cu rezerva ei și gloatele. Legea a fost promulgată cu suprimarea celui de al lll-lea element „gloatele“. La această dată s’a creiat pentru întâia­ oară: o­ rezervă a armatei permanente și a miliției. Legea de la 1868 lărgește apoi bazele organizației militare, căreia i se adaugă și alte elemente,și anume: corpul dorobanților și al grănicerilor, milițiile, gu­arda orășenească și­ gloa­tele. Durata serviciului este deja 20--50 ani, socotindu-se 3 ani sub arme. Tinerii neîncorporați în armata permanentă, dorobanți sau grăniceri, erau înscriși direct în miliții. Prin această lege se prevede că în caz de necesitate, trupele de doro­banți și grăniceri pot fi mobilizate de guvern spre a veni in ajutorul ar­matei active. Apoi că se organizează în fie­care district cel puțin un ba­talion de miliții cu stat major și sub­­divizii teritoriale. Mai e de relevat dispoziția că tinerii de la 17 ani tre­buiau să facă parte din gloate, până la epoca tragerii sorților. Doui ani după promulgarea acestei legi are loc marele războiu­ Franco- German, care pune în evidență im­portanța unei bune pregătiri de război. La 1872, dorobanții și grănicerii primesc numele de „armata terito­rială“. Vechii grăniceri devin regi­mente de dorobanți iar vechii doro­banți regimente de călărași. La această dată, militarizarea tru­pelor cu schimbul este terminată. De aci încolo, silințele sunt îndreptate pentru ridicarea nivelului acestor trupe, descărcându-le treptat de ser­viciile streine armatei. Ast­fel în 1877 puterea noastră ar­mată a fost mobilizată și a intrat în războiu pe temeiul organizațiunei de la 1868, cu modificările din­ 1872. După războiu se organizează co­mandamentele militare, cu serviciile lor și a se pune pentru prima oară baza împărțirei teritoriale și a dis­tribui­rei trupelor, în vederea unei repezi mobilizări. La 1889 s’a făcut primul pas pen­tru permanentizarea infanteriei cu schimbul, creindu-se câte două com­panii permanente de fie­care regi­ment de dorobanți. La 1891 s’au con­topit cele două infanterii. In loc de regimente de linie și dorobanți, s’au creiat regimente de infanterie. La 1899 s’au prevăzut două batalioane permanente și al treilea teritorial. Este o chestie de importanță vitală a se da infanteriei soliditatea nece­sară, căci superioritatea numerică nu are o importanță absolută. Nu ne vom putea gândi la sporuri până ce nu vom fi dat mamei princi­pale, zice d. ministru, omogenitatea necesară, pentru ca tăria ei să nu lase nici o urmă de îndoială. Prin proiectul de lege nou, se con­topesc dispozițile din legea de orga­nizare și din cea a comandamentelor și se propune : o repartizare a anilor de serviciu mai potrivită trebuințelor armatei mobilizate ; sporirea solidi­­tății infanteriei , prin complecta ei permanentizare ; sporirea numărului oamenilor complect instruiți, vărsați anual rezervei, prin reducerea servi­ciului permanent sub arme, în tru­pele pedestre, la 2 ani ; o distribuire mai rațională a cavaleriei, artileriei și trupelor tehhnice. Ast­fel, până acum se încorporau in serviciul permanent 22.000 oameni; prin efectul proiectului de lege se vor încorpora aproape 40.000.­Aceleași disposițiuni se iau și pen­tru cavalerie. Artileria va fi repartizată în părți egale. Trupele de geniu se vor re­partiza după cum impun cerințele ope­rațiilor militare. In fine proiectul mai dispune ca tinerii să aparțină unui element al armatei, înainte de încorporare. Această dispoziție va ușura instrucția oamenilor, mai ales după reducerea serviciului la 2 ani. Marin. „Stăpânirea ungureasca“ de Björnstjerne Björnson (Urmare și sfirșit) Eu sunt dintr’un popor liber care se conduce el însuși și la care, ca și la alte popoare nordice, nu se cu­noaște înșelătoria în alegeri. A înșela un popor în alegeri ar fi în ochii noștri ca și cum i-ar pune otravă în apa de băut. Alegeri falsificate .—Ce adunare dătătoare de legi poate să iasă din asta. Și ce legi are să dea o ast­fel de adunare? Și ce morală să aibă oamenii cari îndeplinesc a­­ceste legi! Dar ceea ce trebue văzut ca cel mai mare rău e purtarea un­gurilor la alegeri. Nu sunt în stare să dau în puține cuvinte o idee despre drepturile de a­­legere dar pot să spun că legea de alegeri a ungurilor de la 1848 — în parte revăzută in 1874—a fost fă­cută de oameni nedrepți și cu ne­dreaptă intenție. Dacă cineva găsește aceste vorbe prea puternice atunci să uite de lege și să se gindească la îm­părțirea diferitelor districte de ale­geri. Intre altele are să dea și de faptul că in România ungurească (in ungarischen Rumänien), cei 5161 de alegători sunt împărțiți în 12 dis­tricte ca să aleagă 12 reprezintanțî maghiari și că 5275 de alegători în­tr-un singur district, ca să aleagă un­­—numai unul — reprezintant român (aceste cifre sunt luate după alegerile din 1892). Dar fiindcă împilarea a­­cestei nedrepte împărțiri era prea slaba pentru a atinge scopul dorit, se dă legei o altă întărire prin care in urma propunere­ a 10 alegători se poate permite alegerea unui re­prezentant prin aclamațiuni mai îna­inte ca mulțimea alegatorilor să poată ajunge la vot. Maine la 9 se începe votarea și cine o jumătate de oră mai târziu nu se află acolo nu mai poate vota". Dar locul de vot este ast­fel ales in­cât alegătorii maghiari nu au nici un drum de făcut, iar Românii trebue să umble toată noaptea ca să ajungă la timp. Trec peste alte păcate și mă opresc la unul care le cuprinde pe toate. Ungurii pot să se pronunțe a­­supra valabilităței alegerilor. Și-apoi alegerile­­ mai cu seamă acelea în care ungurii trebuesc să lupte pentru majoritate. Am înaintea mea descrierea unei alegeri dintr’un district în care germanii sunt în nu­măr mult mai mare. Ales a fost un ungur! Oamenii nu puteau să iasă afară, își baricadaseră ușile, căci se așteptau, cu drept cuvînt, la or­ce din partea Ungurilor. Chiar tinere­tul din școli — fete eleve ale unei vechi instituții publice de cultură de pe timpul grănicerilor—erau în pri­mejdie. Dar asupra legilor de vot ale Ungurilor vom­ vorbi într’un mare ziar englez, acolo va avea mai mare răsunet. Aci însă—nu acolo—vreau să mai fac următoarele observații:. Nu știu câți germani sunt in Un­garia. De statisticile ungurilor cari fac Maghiar pe or cine știe ungu­rește nu putem să ținem seama. U­­nii spun că­ suntSinaîlioane alții­ ceva mai mult ca 2 milioane luni. Eu în­treb numai dacă ar fi 2 sau 2 mili­oane juni. Englezii batjocoriți și a­­supriți în felul acesta cum sunt a­­cum 2 sau 2 milioane jum. germani în Ungaria ce s’ar întimpla oare? Ar fi mai îndrăsnit oare Ungurii s’o facă ? Regele Ungariei a făgăduit de cu­­rând o lege asupra introducerea vo­tului universal în Ungaria. Crede cineva că „clica“ stăpânitoare a ma­ghiarilor îi va îngădui să-și ție re­gescul cuvânt ? In Ungaria nu există nici un drept de adunare. Adunările celorlalte na­ționalități cari au fost chemate din cauza cuvîntului regesc, sunt mai toate oprite. Asta nu profețește ni­mic bun. Sunt numai câțiva ani de când un principal conducător—astă­zi membru al guvernului—al partizani­lor acestei legi—a lăudat în public or­dinea alegerilor ungurești. Ca psi­h­olog ași vrea să adaug numai, că astfel de conducători nu sunt de loc în mâsură, să propue o lege­ de vot și o rânduială de­ alegeri care să fie din toate punctele de vedere simplă și nepărtinitoare. Și toată lumea în­țelege că o astfel de stare de lucruri cum am arătat mai sus, vatămă tot atât de mult asupritorilor ca și asu­priților. Chiar e greu de crezut că din fal­sitate se poate să se înalțe o patrie fericită, când firește ea e răsplătită cu necredință, sau din obrăznicie, și asuprire căreia i se împotrivește pre­făcătorie și ură. Unde a dăinuit tâ­nărul nobil­ maghiar care din rându­rile fraților lui să strige : Vrem să slujim lui D-zeu mai mult de­cât oa­menilor. Câți nu gândesc ca mine­­. Dacă „maghiarii ar fi lăsat în anul 1767 limba germană ca limbă colec­tivă in timp ce celelalte limbi și-ar fi păstrat deplina lor libertate nu ar fi fost Ungaria oare din zi în zi mai fericită. Nu ar fi fost poporul ei mai compact, mai luminat, deci mai mul­țumit? Nu ar fi trebuit ca ordinea de vot să fie cu totul alta, alegerile mai firești, legile mai drepte ? Oare o mai mare libertate n’ar fi dat mai multă legalitate, o simplificare a câr­muirei, o ostenire a administrației. O’ îmbunătățire a finanțelor ? Atunci dinainte puterea de desvoltare a ma­ghiarilor cari au încă vlagă tânără, ar fi plutit alte­­ ținte „de­cât constrân­gerii locuitorilor la maghiarizare ,și dușmănia tuturor popoarelor in veci­nătate. Șerban. Fioroasa crimă ăla P.­Heamis Asasinarea primarului din Girov .Prin poștă de la corespondentul nostru particular) P.­Neamțu, 27 Februarie. După cum v’am depeșat, aseară s’a săvârșit afară din oraș o crimă în­grozitoare, care a impresionat în mod viu­ întreaga populație a orașului. Gh. C3 naniță, primarul din Girov, a fost pondit și ucis într’un mod mișelesc și Îngrozitor. Iată alte câte­va amă­­nugite : ’ lh. Gomaniță, victima, a fost pri­mar neîntrerupt timp de 16 ani, în com­. Girov unde s’a bucurat de multă popularitate printre săteni, afară de unii în cap cu fostul învățător Ma­tei, care îi era un adversar, de­oare­ce in nenumărate rîndurî dorea a se alege primar. Acum vr’o, două luni unul din adversarii săi a atentat la viața lui, dar Comaniță, printr’o mi­nune a scăpat neatins de alicele mis­teriosului individ, care a rămas ne­cunoscut și în ziua de azi. Fes­ul primar era bine situat materialita­te și în nenumărate rînduri rudele lui U consiliau să părăsească Girovul, unde are dușmani și să se mute în Fil­ra sau în altă parte. El făgădui, d...nu se ținu de cuvint și ori și-a găsit moartea, in împrejurările știute." Mobilul acestei oribile crime este răsbunarea. Este aproape sigur că cei patru criminali au avut și complici mate­riali și intelectuali. Procurorul Cu­­gler se află acolo făcând minuțioase cercetări pentru descoperirea autori­lor. E vorba a se face astă noapte nu­meroase percheziții in comună la mai mulți țărani. . . . Mâ­ine pleacă d. dr. Aurel Lupu Î pentru a face autopsia cadavrului. In ocalitate vestea asasinarea primaru­lui Gomanița a produs o profundă impresie de­oare­ce victima este bine cunoscută în toate­ cercurile locale unde are multe legături de rudenie. In toate localurile publice nu se vor­bește de­cât de fioroasa crimă. Mâine void trimite nouă amănunte. _____Iulian, trecute comisiunea de imunitate a Camerei l-a extrădat pe Henz spre a-șî împlini osinda. La alegerea de deputat de la Tsencsin (Ungaria) a re­u­ș­i­t candidatul partidului constituțio­nal, ziaristul Bela Henric, in con­tra Kossuthistului Stur. „*. Ziarul «Frankfurter Zeitung» scrie următoarele : «In Viena se vorbesc tot felul de lucruri despre un partid al moștenitorului de tron. Moștenitorul de tron n’a fă­cut nici­odată ceva secret din sen­timentele sale de dușmănie con­tra coaliției. Dacă ungurii au cre­zut că o să câștige ceva din con­cesiunile militare, atunci numai în lipsa moștenitorului de tron ar fi putut câștiga el ceva. Moșteni­torul auzind despre pertractări imediat a călătorit la Viena unde a protestat energic. Se vorbește de asemeni, că moștenitorul s-ar fi declarat în ton foarte aspru nu numai despre coaliție ci și despre ministrul de războiu. Moștenitorul pretinde, că din drepturile coroanei nimic să nu se jertfească și în viitor de se vor mai face greutăți cu privire la chestiile militare, să rupă odată negocierile cu guvernul unguresc. Casa seniorilor austriaci precum și partidul creștin-social lucrează conform planului moștenitorului de tron, atunci când se ridică con­tra maghiarilor și cer garanție, că despre concesiile militare nici ministrul de războiu și nici altul în viitor nu va mai trata. Coroana speră, că prin ridica­rea, creșterea și întărirea fracțiu­nilor radicale,­naționaliste și so­cialiste în viitor nu se vor mai face greutăți precum se fac de ac­tualul parlament maghiar». Din Roma se anunță că în finul comisiunea de anchetă asu­pra armatei se susține necesita­tea reducerei termenului de ser­viciu militar activ la două ani. .*. Ziarele italiene spun că am­basadorul italian din Constanti­­nopol, marchizul Imperiali, a pri­mit de la guvernul sau instruc­țiuni de a sprijini demersurile sârbești pentru concesiunea căii ferate Dunărea­ Adriatică. .*. Wilhelmina Adamovici, fosta soție a arh­iducelui Leopold al Austriei, a cărei stare s-a înrău­tățit cu mult, a fost transportată de la Viena la ospiciul de nebuni din Steinhof. Se semnalează la un spital din Londra trei medici victime ale manipulării razelor X în interesul bolnavilor și a­ științei , d-lui Hall- Edwards, căruia a trebuit să i se fie un braț ; d-nii Wilson și Blackhall, ale căror mâini sunt roase de ulcere și ale căror brațe sunt amenințate.­­_______ ITN JPNOVEJÜS J’JEt ZI Mai bine punga goală de­cât capul gol. ...—­frământare. Dar ce folos dacă a­­ceastă măsură nu se aplică și la actualele brutării ? Nu vedem nici un­ inconvenient în impunerea a­­cestor obligațiuni tuturor bruta­rilor, căci e vorba de sănătatea publică. (Această măsura a fost impusă brutarilor din Ploești). De altfel generalizându-se această mă­sură pen­tu toate brutăriile, se va remedia în mare parte lipsa la cântar și chiar schimbarea deasă a prețului. Dacă s’ar obiecta că o aseme­nea măsură ar echivala cu închi­dea celor mai multe dintre bru­tării, la aceasta voi răspunde că primăria poate acorda un termen, în cursul căruia actualii brutari s’ar putea asocia între dânșii— câte 3-4—spre a-șî procura apa­rate mecanice pentru frământare și spre a instala brutării sistema­tice îndeplinind condițiunile ce­rute de igienă. Un cititor Starea spiritelor în țară In județ e liniște pretutindeni afară de mici neînțelegeri dintre unii proprietari și țărani cu pri­vire la locurile de muncă. Din ra­poartele venite la prefectură din partea inspectorilor comunali re­­ese că pretutindeni locuitorii au eșit la munca câmpului, stabilind cu proprietarii condiții convena­bile. Dorohoiu Pe moșia Sirbî, proprietatea e­­pitropiei Sf. Spiridon din Iași, a­­rendată d-lor frați Fischer și G. M. Prilogeanu, fost deputat,­unde s’a zvonit că țăranii au pus cu forța plugurile în moșie, iată ce s’a petrecut . O delegație de 10 țărani, în frunte cu primarul sa­tului, d. Gh. Simionescu, s’a pre­zentat la curtea de pe moșie unde găsind pe d. G. M. Prilogeanu, u­­nul din arendași, a cerut, ca in toți anii, pămint pentru obștea ță­rănească, însă în’condițiuni mai avantajoase. D. Prilogeanu a răspuns că nu poate satisface dorință sătenilor, insă a sfătuit pe țărani să se a­­dreseze în acest scop epitropiei Sf. Spiridon din Iași, proprietara moșiei Sirbî. Delegația s-a retras în cea mai mare liniște, a comunicat săteni­lor rezultatul întrevederii cu d. Prijogeanu, după care toți țăranii au însărcinat pe primarul lor Si­­­mionescu, a interveni la epitropia sf. Spiridon în scop de a obține pentru țărani măcar câtimea de 400 fălci ce epitropia obligă pe a­­rendaș­a lăsa nelucrată in fie­care an. Primarul Simionescu a interve­nit in acest sens prin o petiție la epitropia sf. Spiridon și se aș­teaptă rezultatul acestei cereri. D. prefect I. Manoliu-Tețcanu, mi-a spus că atât prin satele unde a trecut d-sa, cât și in întreg cu­prinsul județului Dorohoiu dom­nește cea mai perfectă liniște. N­eamțu In Războeni, Cârligi și Budești sunt nemulțumiri printre țărani. Jandarmii, in cap cu căpitanul Chiriac, au plecat la Cârligi a­­restând 11 instigatori. Mercurî, la ora 1 d. a. cei 11 țărani au fost audiși la Piatra-N. și vor fi înain­tați parchetului. In restul județului este liniște completă. D. Ermil Zaharia, pre­fectul județului, vizitează mereu comunele luind măsuri ca ordinea să nu fie turburată. OH—^Teleorman In județele Olt și Teleorman domnește cea mai deplină liniște. Putna Spiritele au fost cam agitate, pe alocurea, fie din cauza relei interpretări a nouei legi a tocme­lilor agricole, fie că in unele părți s’a explicat intenționat alt­fel de cum sunt foloasele acestei legi. Pentru liniștirea spiritelor, d. prefect Săveanu a cutreerat cu au­tomobilul timp de 3 zile în șir tot județul in lung și in lat, și con­­vocând pe­­­ toți sătenii comunelor le-a dat explicațiuni asupra legei tocmelilor agricole, așa­ că a reu­șit să facă pe maî toți locuitorii de la țară să primească cu încre­dere această lege și unii chiar au primit să trateze invoelile agricole pe baza prețurilor ce se vor fixa ulterior de comisia regională , iar alții au hotărit să aștepte în li­niște să se fixeze mai întâi aceste prețuri și apoi să contracteze cu proprietarii. Invoziî s’au stabilit până acum în comunele Păunești, Ruginești, Domnești, Pufești, Pădureni, Su­­raia, Căiieni, Mircești, Satu-Nă­­moloasa, Tirgul-Nămoloasa, Cos­­tieni,­ Nănești, Vulturul și altele și locuitorii din aceste comune au și început a face arăturile de orz. S’au făcut și câteva oferte de islazuri, iar altele sunt pe cale a se face. Ca măsuri preventive d. prefect a dispus ca tuturor jandarmilor din acest județ să li se procure cai pentru ca să facă mai cu în­lesnire serviciul de patrulare. Apoi d..prefect, acolo unde pro­prietarul sau arendașul se arată m­ai îndărătnic, a intervenit per­sonal intre proprietari și săteni, reușind mai­ pretutindeni să sta­bilească acorduri prin bună­­ înțe­legere. ti R.­Sărat După notele oficiale, reese că în majoritatea comunelor din acest județ s’au început alăturile de pri­­măvară pentru păioase,­în special orzuri și ovăzuri. In privința arăturilor și semă­năturilor de porumb, cari se fac mai târziu, părțile n’au convenit incă. Invoelile pentru munci agricole s’au făcut verbal, cu condițiune să fie puse in concordanță cu dis­pozițiile legei, îndată ce comisiu­nea regională va funcționa.. Contractări, provizorii scrise și legalizate s’au făcut în comunele: Gostienii-de-Jos, Gostienii Mari, Balta Albă și Bălăceanu, iar ele în Vișani. In comunele: Drogu, Câineni­, Vâlcelele, Risipiți, Bogza și Mân­drești țăranii nu au convenit a­­supra locurilor de muncă, dar sunt In tratări cu proprietarii. Semănăturile de toamnă s'au făcut in tot județul. * In legătură cu incidentul din Vișani despre care am vorbit în corespondența trecută, d. I. Ni­­chiescu-Dorobanțul, proprietarul acestei moșii, ce se află arendată d-lui Avram Fișer, s'a interesat de aproape de situația sătenilor de pe moșia sa cerând relații în această privință administrației moșiei și celei comunale. In urma anchetei d-lui procu­ror, sătenii arestați in urma a­­cestui incident, au fost puși în libertate. Invoelile sătenilor din Vișanî s’au făcut ori în fața d-lui pre­fect G. Iliescu. Suceava In întregul județ este liniște și țăranii ’și văd de munca câmpu­lui. Vlașca In toate comunele este liniște. Locuitorii se ocupă cu munca câmpului. — La Chiriacu, locuitorii s’au învoit cu arendașii și au început facerea ogoarelor. — La Grădiștea nu s'au făcut invoele, e vorba ca Duminecă să se facă contractul cu d. arendaș. — La Brăniștarî, sătenii au eșit la muncă în moșia arendașului. Există insă o neințelege­re : ei cer ca invoelile să fie făcute după noua lege, și arendașul le cere supra-plusuri de munci. — L’a Strâmba nu s’au făcut invozie. — La Băbăița și Talpa au sosit azi­ câte trei geandarmi rurali din compania Ilfov. Prin Băbăița a trecut escadronul de călărași.din reg. 10, venind din Osteflî (Teleorman). Escadronul a pornit spre Drăgănești (Vlașca). — Azi la orele 3 d. a., a sosit în localitate, din județ, escadronul din reg. 10 călărași. Ofițerii m’au asigurat că în județ domnește cea mai perfectă liniște. — La Bulbucata și Bălăria a­­rendașii au împărțit locuri de muncă sătenilor. Dislocări de trupe In urma ordinelor primite de la centru, reg. 3 Olt din Slatina a plecat Miercuri, la 4 și jum. d. a. cu un tren special în Moldova. * Regimentul Teleorman No. .20,­ din T.­Măgurele, a părăsit garni­zoana tot Miercuri, la orele 4 d. a. cu un tren special cu destinația pentru Târgu-Jiu. In schimb va veni la T.­Măgu­rele reg. 13 Ștefan-cel-Mare din Iași. Pentru transportul căruțelor mi­litare, s’a rechiziționat caii și har­­nașamentele din oraș.­­ Miercuri seara la 9 jum., două escadroane din reș. 6 roșiori, cu reședința in Tecuciu, au părăsit garnizoana, imbarcându-se cu des­tinație­­ pentru Alexandria și Giurgiu. * Astă­zi au sosit în Iași ve­nind din Bârlad 2 escadroane de roșiori care vor face patrulări prin județ. De­ asemenea a mai trecut prin Iași un escadron cu destina­ția pentru Dorohoiu. * Ieri a sosit la Giurgiu, un escadron din regim. 6 roșiori din Tecuci. Din noapte se aștepta sosirea reg. 29 de infanterie din Dorohoi. * Din cele două escadroane de roșiori, venite la Iași din Bârlad, unul a rămas acolo iar altul a pornit spre Ruginoasa. (Prin telefon de la coresp. nostru particular) Craiova De­oare­ce s’a dat de unii o in­terpretare greșită articolului me­u de ori, «Starea spiritelor in Olte­nia», mă cred dator să revin­ asu­pra lui, sperând că vom­ aduce de­plină lumină în cauză. Prin cele scrise nu spuneam de loc că la noi in Dolj in special, și în Oltenia, în general, s’ar­e petrecând ceva anormal. Căci in afară de fapta nesoso­­ mi w­ Tv a ■ ■ [UNK] r—n­ ___.. Argeș G. Comaniță ȘTIRI DIN STREINATAH — Prin poștă — Universitatea din Agram a fost închisă până după sărbăto­rile Paștilor, din cauza agitațiu­nilor studențești în contra Banu­lui Croației. ... Se știe că acum cât­va timp deputatul kossuthist Henz a îm­pușcat în duel pe contele Kegle­­vici, pentru care fapt a fost con­damnat la 3 luni închisoare. Zilele TRIBUNA LIBERA Pâinea in Capitală In nici un alt oraș din lume nu se­­ vorbește poate atâta despre pâine cât se vorbește în Capitala noastră. Plângerile se aud zilnic, în familii, pe stradă, în piață, in gazete și cu drept cuvânt pentru că nicieri nu credem că acest a­­liment de prima necesitate să se fabrice în condițiuni mai proaste ca la noi. Nu e vorba numai de preț care la urma urmei e regu­lat de târgul cerealelor, ci și de lipsa la cântar, de calitatea infe­rioară și neigienică ce se debi­tează publicului de către mulți brutari. Pentru a pune în evidență a­­ceste neajunsuri e suficient să fa­cem următoarea statistică: In Ca­pitală sunt în total 95 de brutării dintre cari însă abia numai trei, în care fabricațiunea se face după ultimele sisteme mecanice. In toate celelalte se lucrează de către oameni. Pâinea se frământă cu mâinile, iar lucrătorii prin munca lor grea la frământare lasă să cadă sudoarea în aluat după cum con­stată și d. dr. Grünfeld în nu­mărul „Universului“ dela 12 Fe­bruarie a. c. Afară de aceasta localurile lasă foarte mult de dorit. Cele mai multe nu îndeplinesc condițiunile igienice și nu constăm­ decât in o sală de lucru joasă, fără venti­lație, unele instalate chiar prin subsoluri și pivnițe. Temperatura fiind totdeauna ridicată, oamenii lucrează jumătate gol, și prin munca lor grea, aluatul se îmbi­­bează cu sudbare, miazme din aer, praful care se ridică și altele. Nu se dă asemenea nici o aten­ție depozitului de făină, el se gă­sește în unele brutării chiar in tel­ier. După cum se știe, primăria a întocmit un regulament pentru funcționarea brutăriilor. De curând a prevăzut chiar că nu se va mai putea înființa nici o brutărie fără a avea aparate mecanice pentru 24­ersare fatală Roman de William Le Queux XII Odinioară era vioiu, vesel și fericit. Acum stătea mereu poso­­­morât și tăcut. Nu mai știa ce­va să zică bu­curia de a trăi. Nu se mai ducea la Savoy nici la Cecil nici in alte locuri de pe­treceri ale Londrei. Pentru dânsul nu mai existau teatre. El nu mai trăia decât pentru afacerile sale și când birourile sale erau închise, se întorcea di­rect acasă, prânzea singur și nici un servitor nu știa ce făcea tot restul timpului. In acea seară, Artur se afla la masă când un servitor intră în sală. — A venit un individ, un om care­ dorește să vorbeasca cu d-ta d-nule. — Cum se numește ? — Nu mi-a spus, d-le. — De câte ori trebuie să’ți spun că nu primesc pe niciunul din aceia cari nu’și dau numele? Spune-i să plece! Servitorul se retrase și atunci se putu auzi o vie conversație în vestibul. Apoi ușa se deschise din nou. — Omul acesta spune că’î pare foarte rău că nu are la dânsul un bilet de vizită, însă că se nu­mește Raul de Clinchamps. — Cum a­ zis ? strigă Inwood sărind în picioare. — Raul de Clinchamps, dom­nule. — E un șarlatan, de­sigur. Chiamă-i înăuntru. După un moment se auzi in vestibul un pas grăbit și un in­divid înalt, îmbrăcat ca un locui­tor din polonii, intri în sală. El ținea în mână o pălărioară albă cu bordurile largi, care tre­buia să fi cunoscut zile mai bune. Inwood il măsură cu privirea din cap în tălpi. Fața streinului avea o culoare ca de aramă, atât de mult era pârlit de soare. Insă trăsăturile feței lui erau fine și delicate și ochii vioi și foarte mobili. Pe bărbie avea un smoc de păr negru, părul capului Îi era lung și încârlionțat. Fără să arăte câtuși de puțin încurcat, străbătu sala, și întin­­zând mâna lui Inwood, îi zise : — Ce mai faci, scumpe cum­nate ? Sunt foarte fericit să fac cunoștință cu tine ! Inwood, din cale afară uimit, se uita la el cu ochii holbați, pre­­făcându-se că nu vede mâna ce i se întindea. — Nu înțeleg, zise dânsul. E asta o glumă? „In așa caz mi se pare că nu e nici la timpul nici la locul ei. — Pe toți dracii! E foarte mă­gulitor modul tan d’a mă primi! „Și eu îmi închipuiam că o să sari în sus de bucurie, când o să mă vezi. — Dar cine ești d-ta cu ade­vărat ? Pe cât mi-aduc aminte, nu te-am văzut nici o dată în viața mea. — Cine sunt ? Frumoasă între­bare făcută unicului frate al săr­manei sale soții! — Ești fratele Elenei ? Dar minți ! Dânsa n’a avut nici un frate. — Vrei să zici că nu ți-a vor­bit nici o dată de mine ? „Nu mă mir de asta ! Sunt si­gur că dînsa nu era tocmai mân­dră de mine. „Dar asta nu schimbă faptul că eu sunt fiul bătrânului Petre de Clinchamp, și prin urmare, cum­natul tău. Inwood a ținti o privire pătrun­zătoare asupra musafirului, ca și cum ar fi voit să-l citească în a­­dâncul sufletului spre a-i desco­peri gândurile intime. Insă nu putu să vadă alt­ceva de­cât un zimbot de nepăsare. — D-ta spui că ești fiul lui Petre de Clinchamps ? — Cel puțin așa mă asigurase în­tot­deauna bunul om și eu nu am nici un motiv d’a mă îndoi de cuvîntul său. — Dar atunci de ce Elena nu mi-a vorbit nici o dată de d-ta ? Inwood își aminti acum de acel mister care părea a întuneca fe­ricirea și viața sărmanei sale soții. — Ah! E la mijloc o istorie cam lungă!... — Trebue să mi-o spui. Și cum străinul părea a sta la gânduri, Inwood adaogă: — Hai, vorbește ! — Ai putea cel puțin să-mi oferi un scaun ca sä șed ! Elena n’ar fi uitat așa ceva ! — Ia un scaun și șezi. — Iți mulțumesc Uite, istoria e lungă, aridă și trebue puțin udată. Și tânărul însoți aceste cuvinte cu o pufnire de râs. — Servește-te, Aci al Porto și Xeres. Dincolo e Viscky și apă gazoasă. — Prefer Viscky și apă ga­zoasă. Voi, englezii, știți cari sunt cele mai bune băuturi ! Și ciudatul individ bău un pa­har mare de rachiu și întorcân­­du-se pe scaun, întrebă cu tonu­l prea familiar : — Acum n’al putea sâ-m! dai și o țigară ? Inwood, fără să răspundă. Îi făcu semn spre cutia cu țigări ce era pe masă. Iar după ce streinul își luă o țigară și o aprinse, dânsul zise . — Să nu crezi că dacă îți dau voö și bei­aî fumea­ în casa mea, sunt dispus să cred toate palavrele ce o să-mi înșiri. „Doresc să ascult istoria d-tale însă te înștiințez de la început că n’o să pun temeiii pe nici una din vorbele d-tale. — Bine ; am să vezi că la urmă n’o să zici tot așa. — Prin urmare, vorbește. Tânărul mai trase o lungă sor­bitură din paharul cu Viseky ce își luase dinainte, și începu : — Precum avui onoarea să ’ți spun, eu sunt fiul unic al lui Petre de Clinchamps, fabricant de mătase din Sion. „Nu importă să ’țî vorbesc de copilăria mea. „La vârsta de 16 ani am in­trat în comerciu primind un post în bi­rourile tatălui meu. „Insă ideile lui și ale mele in privința muncei, se ciocniră chiar de la început. „Eu unul nu voiam să știb de disciplină, nici nu voiam sa aud de această buruiană. „De aci urmară certe cări ți­neau de dimineață până seara. „Mai la urmă, tatăl meu nu s’a mai ocupat de mine și nu avea dragoste decât pentru Elena. „Mă mir acum, când mă gân­desc la trecut, cum de-a putut sa, mă țină atâta timp pe lângă dân­sul, căci i-am făcut tot felul de boroboațe î (Va urma) . Sunt rugați d-nii abo­nați, cari fac reclama­­țiunii sau cer schimbări de adresă, sa bine-voiască a trimite la Ad­ d­e tot­­de­odată și eticheta pe care este imprimată zil­nic adresa, spre a se putea da curs repede re­­clamațiunilor și a nu se face întârzieri cu trimi­terea ziarului la noua a­­dresa,

Next