Universul, aprilie 1908 (Anul 26, nr. 90-116)

1908-04-01 / nr. 90

Calendar pe anul 1908 Ortodox Luni, 31 Martie. — Sf. Ipatie Catolic Luni, 13 Aprilie. — Marceliu Răsăr. soarelui 5.36, Apusul 6.56 «Universul» are următoa­rele linii telefonice: Administrația. ..... 6/62 Redacția ....... 12 88 Comunicări c­e străinătatea . 20/56 București. 31 Martie Funcționarii inferiori G.F.R. In timpul marei crize finan­ciare s’au redus salariile tutu­ror funcționarilor; era o mă­sură absolut necesară, pe care toată lumea a primit-o. De cînd situațiunea finan­ciară a Statului s’a îndreptat, ajungînd la o prosperitate nea­tinsă nici odată în trecut, func­ționarii au început să ceară îmbunătățirea soartei , și cere­rile s’au întețit mai ales în timpul din urmă, de când tra­iul s’a scumpit așa de mult. Treptat, Statul a și căutat să îmbunătățească salariile , dar pe această cale mai e încă mult de făcut. Intre cei cari reclamă cu stă­ruință o ușurare a pozițiunii lor, sunt și micii funcționari ai căilor ’ noastre ferate, de soarta cărora­­ se cuvine să ne interesăm cu toții. Facem loc aici, la parte din­­tr’o lungă scrisoare ce am pri­mit de la unul din acești mici funcționari, atrăgînd asupra ei binevoitoarea atențiune a celor în drept. «Ne am supus cu toții— zice corespondentul nostru — fără murmur, fără șovăire, când țara a fost în nevoe, și ori­când vom face acest sacrificiu, mulți au luat pâinea de la gura copilașilor, și foarte mulți s'au lipsit de o îmbrăcăminte nouă de sfintele sărbători și când copilașii întrebau pe părinți, că de ce nu le mai cumpără ca în trecut hăinuțe noi, bieții părinți remâneau­ muți, și i­po­­dideau lăcrămile. «Acuma când criza a trecut, când finanțele stau destul de bine, când s'au restabilit lefu­rile la militari și prin bugetul pe 1908-1909 e vorba să se res­­tabilească și la funcționarii de la culte și de la ministerul de finanțe, care nu ar fi timpul ca să­ ni se redea și nouă le­furile ce le am avut înainte de criză ? «Toată lumea știe că noi cei de la C. F. R. suntem mai munciți și mai expuși de­cât ori­ ce alți funcționari ai Sta­tului, afară de militari. Ca și militarii, în deosebi cei de la serviciul mișcării sfintem ex­puși în ori­ce moment a ne sa­crifica viața pentru binele pu­blic, iar la cele­l­alte categorii din alte servicii, ni se cere precisiune, exactitate ca și la militărie, căci alt­fel nu poate funcționa regulat acest mare aparat al C. F­. dacă fie vor lipsi aceste călități. «Avem legea votată în 1899 s ab d. ministru Ionel Brătianu pe atunci ministru al lucărilor publice și care lege urma să se puie în aplicare la 1 Aprilie 1900, dar din causa crizei s’a p­us în suspensie , lege foarte ună și care era în favorul tu­­turor categoriilor de funcțio­nari de la G. F. R. de a a­­vansa din 2 în 2 ani cu 25 lei, iar nu c» acuma când avan­sările se fac cu câte 15 lei și din 4 și 5 ani, ba și mai mult. «Este bună pentru toți func­ționarii vechi această lege, pen­tru care vă rugăm cu lacrămî in ochi și în numele copilași­lor noștri să bine-voiți a nu ne uita și a însera în ziarul dv. plângerea noastră dreaptă, cerând ca să se puie In aplicare legea votată sub d. ministrul. Brătianu». dinTaustria (Cor 38 pondință particulară a «Universului» Viena, 28 Martie Călătoria jubiliară a princi­pilor federali germani Prin cercurile Curții se afirmă ca în ziua de 7 Mai st. n . vor sosi la Viena mai mulți principi federali germani, în frunte cu îm­păratul Wilhelm și cu împără­teasa, și adică principele regent al Bavariei, regele Frederic August al Saxoniei, regele Wilhelm de Würrtemberg, marele duce Fride­­ric de B­aden, marele duce Fran­­cisc de Meksemburg, marele duce August de Oldemburg, ducele Frideric de Anhalt, principele Henne XXIV de Reuss, linia tînă­­ră, principele George de Schaum­­burg-Lippe și principele Leopold de Lippe-Detmold. Nu este exclusă posibilitatea că vor veni și alți principi germani Suverani. Suveranii germani vor veni ca să felicite în persoană pe împă­ratul Francisc Iosif cu ocazia ju­bileului domniei sale de 60 de ani. Principii germani și suitele lor vor locui parte în Hofburg, parte in castelele­ de la Schönbrunn, Nlotzendorf-Laxenburg, etc. Cu această ocaziune vor fi pre­zenți în Viena toți arh­iducii și arh­iducesele pentru a face ono­rurile recepțiunii. Principii germani vor sosi prin diferite gări și de la aceste gări și până la castelul Sch­önbrun vor face cordon toate trupele din gar­nizoana Viena, cum n’a mai fost până acum. (1) Prințul Rudolf Lobk­ovitz Alaltă­deri a încetat din viață mareșalul prinț Rudolf de Lob­­kowitz, membru al camerei se­niorilor, fost comandant al cor­pului 4 de armată din Budapesta, in virstă de 68 ani. Prințul Lobkowitz s-a născut la Fischau. In anul 1850 fu avansat la gradul de sub-locotenent în reg. 3 de artilerie. El a luat parte la campania de la 1866. In 1870 fu avansat picjor și numit adjutant al împăratului, iar la 1876 avan­sat colonel. La 1887 fu numit mareșal și comandant al corpului 4 din Bu­dapesta. La 1905 s’a retras la pensie, după 47 ani de serviciu, împăratul i-a conferit atunci cru­cea pentru merite in briliante. __________ Halos. TRIBUNT*LIBERA Arendarea moșiilor la ță­rani sau cultivarea de către proprietarii lor Oare s’a rezolvat chestia agrară prin multele legi bune ce s’au făcut de câte­va luni în favoarea țăranilor ? Ori­cine va cugeta serios la diferitele probleme ce îmbrățișează această ches­tie se va convinge că nu ; căci nu ajunge pământul din R­omânia pen­tru a da îndestul la toți țăranii, daca s’ar împărți lor toate moșiile din țara, ceea­ ce ar fi o nenorocire pentru ro­mâni când n’ar mai exista marea și mijlocia proprietate. Puținele moșii ce se vor putea cum­păra de Casa rurală, spre a le vinde în câte 5 hectare sau mai mult ță­­­rănilor va îmbunătăți soarta poate la vre-o 10 la sută din ei, iar restul va duce o viață tot ln mizerie. Și se poate spera că n’au să se mai repete acele dureroase evenimente din anul trecut peste 5 sau 10 ani pentru că ele au fost plătite cu tunul ? Dorește oare cine­va, in această țară, să-și mai vază pusă în pericol existența vieței și a averii sale? Nu crez că există multe persoane să aștepte cu mulțumire asemenea triste eveni­mente. Nu numai dacă guvernele și Cor­purile legiuitoare sunt datoare să facă legi care să asigure un present și ’n viitor liniștea și pacea în astă țară, dar și toți românii trebue să contri­­bue, prin toate mijloacele lor, la a­­ceasta. Pacea și liniștea se cuvine s-o aibă și descendenții noștri, nu numai noi. Fără ele nu putem avea nici progres, nici existență națională. Un mijloc puternic pentru a se a­­junge la acest rezultat ar fi să se a­­rendeze moșiile la țărani sau să le cultive chiar proprietarii lor, după cum am susținut aceasta încă dela 10 Ianuarie 1902, în ziarul ,,Timpul“ și la T și 8 August 1906, în „Uni­versul“, prin articole publicate în a­­ceste jurnale. Reposații Barbu Catargiu și Geor­ge Filipescu, părintele d-lui Nicu Filipescu, fostul ministru de domenii, au fost și d-lor din aval care și-au­ arendat primul moșia Maia, iar se­cundul Filipeștii din jud. Brăila, pe când trăiau mai înainte de acum 45 de ani. Domnii moștenitori au conti­nuat să dea tot țăranilor fără con­tracte chiar, 5—10—15 pogoane de cap de familie, cu condiția iasă de a li se plăti arenda pămintului în cursul unui an, căci in caz contrariu nu li se mai dă alt pămint în­­ anul urmă­tor. Țăranii și în trecut și acum oferă bucuros 20 și 30 la sută mai mult de pogon de­cât ar da un arendaș. Iată dată că proprietarii au luat și vor incasa mai mulți bani de la ță­rani aren­dându-le lor moșiile de­cât dacă le ar da la arendași. Și cu cât se vor îmbogăți țăranii cu atât vor fi in stare să mărească arenda. Proprietarii menționați precum și alții cari au arendat moșiile lor ță­ranilor s’au pus în bune relațiuni cu ei. N’au fost amenințați nici revolte nu s'au făcut de loc nici la Maia nici la Filipe­ști, căci ei prosperaseră mult pe acele moșii. Să examinăm acum dacă proprie­tarii cari și-ar cultiva moșiile și-am făcut oare mai bine lotuși și țărani­lor. Să luăm câte­va persoane cu­­­­noscute destul de bine în România, pe d-nii Marghiloman, Scarlat Fere­­kyde, Gazotti, Procopie Dimitrescu și pe fostul prim-ministru George Can­­tacuzino, etc., etc.. Toți­ aceștia n’au făcut studii de agricultură, toți sunt licențiați sau doctori în drept, afară de d. Gazotti. Ei bine, este știut că toți aceștia își caută de mulți ani, moșiile lor, prin administratori cu cunoștințe insă agronomice, așa că au incasat îndoit venit de pe moșiile d-lor de cât ar fi luat de la arendași, iar țăranii de pe aceste moșii au imitat cultura cea perfecționată a pământului și au câș­tigat și ei bani mai mulți, așa că s’au înavuțit. După lucrarea d-lui G. D. Creangă • Proprietatea rurală in România, la pag. 75, se vede că proprietatea mare de peste 400 hectare mai puțin de 40 la sută este cultivată de pro­­prietarii acelor moșii. Pe când peste 60 la sută, adică 2,293,961 hectare sunt arendate, 3,810,351 hectare cul­­tivabile din toată România. Dar ce este mai grav din statistica d-lui Creangă, este că 855—687 hec­tare sunt stăpânite de străini și că în Moldova mai ales 416—996 hec­tare sunt in mdinele arendașilor străini, având cele mai mari moșii. Cu legea ia contra trusturilor nu vom împuțina numărul arendașilor străini, ci il vom întrei și împătri, poate, lăsând să se îmulțească mai mult prin sate și pe moșiile aren­date de dânșii. Trebuia dată, după cum există o lege care obligă pe proprietarii de moșii ce locuesc in străinătate să plă­tească fonciera îndoită, tot asemenea se cuvine a se face imediat o lege prin care să se pue un imposit fon­­ciar întreit și împătrit pe toate mo­șiile cari nu vor fi cultivate de pro­prietarii lor prin administratori ro­mâni sau asupra acelora cari nu vor fi arendate la țărani sau la un aren­daș român asociat cu cel­ puțin zece țărani de pe acea­ moșie, ori care ar fi capitalul țăranilor, destul numai ca arendașul să garanteze proprieta­rului plata anuală a arendei. Se vor excepta de un ast­fel de im­posit mare fond­ar : Bătrânii trecuți de 60 ani, infirmii sau cei atinși de maladii grave, femeile, minorii, in­terziși­i și militarii în activitate. Și pentru că după Ani am zis pericolul național este mare, să se declare că toate contractele cari sunt contrarii acestor disposițiuni sunt nule și de nul efect de la 23 Aprilie 1900, și cei cari se vor do­vedi că sunt persoane interpuse de­­ arendașii reali, spre a scăpa de plata întreitei foncieri, se vor pedep­i de la 1—3 ani închisoare corecțională și la o amendă întreită arenzii prevă­zută la acel contract. O asemenea lege va aduce foloase proprietarilor, țăranilor și arendașilor români pe cari se cuvine a’i sprijini și a le veni în ajutor, acum mai a­­les când sunt închise mai toate ca­rierele și s’a pus o stavilă mare la pri­mirea nouilor funcționari prin legile de admisibilitate. Ce le rămâne români­lor de făcut spre a câștiga existența vieței ? Comerțul, industria și agri­cultura mai ales, căci ea este mai productivă și mai sigură de înavuțit. Regretăm că spațiul nu ne permite a desvolta mai mult această chestie arzătoare. I. I. Heliade-Rădulescu LEGEA pentru desființarea impozitului pe hectarul de pruni și înlocuirea lui printr'o taxă pe decalitrul de țuică Art. 4 până la 7 inclusiv al­ legei din 4 Februarie 1002, pentru reîn­ființarea taxei pe hectar de vi­ și de pruni, se modifică precum urmează : Art. 4. Țuica și rachiurile din fructe, până la tăria de 30 grade cen­tigrade, sunt supuse în o taxă în fa­voarea fiscului de 35 bani de decali­­tru ; cele ce ar avea de la 30 gr­­ade în sus vor plăti câte 2 bani de grad și decalitru. Art. 2. Constatarea și perceperea acestor taxe se vor face de aceiași a­­gențî, in același timp și în același mod in care se face constatarea și perceperea taxei asupra acestor bău­turi prin legea pentru desființarea ac­­ceselor și înființarea fondului comu­nal, aplicându-se aceleași pedepse in caz de contravențiuni. Art. 3. Pentru fie­care hectar de vie lucrătoare, se va plăti, în favoa­rea fiscului, câte 6 lei pe an, pentru dreptul de a fabrica rachiu din pro­dusul viilor, fără a mai plăti taxa pe decargru. Fracțiunile de hectar vor plăti taxa după analogie. Viile maî­iniei de o pătrime de hectar vor plăti taxa ca pentru o pătrime. Art 4. — Toți cei cari vor fabrica rachiu de tescovină sau de vin ori drojdii de vin, cari nu ar proveni din viile lor proprii, vor plăti o taxă de 5 bani de grad și decalitru. Ei nu vor putea fabrica asemenea rachiu mai înainte de a fi cerut de la adm­inistrațiunea financiară și de a fi dobândit autorizarea de a fabrica. Administrațiunea financiară poate să refuze autorizarea dacă cel ce o cere nu dispune de­ aparate de desti­­lare cari să îndeplinească condițiunile cerute de regulamentele sanitare și cari nu ar fi prevăzute cu aparatele de control, conform modelelor aprobate de ministerul finanțelor. Fabricarea fără autorizare se pe­depsește cu amendă de la 400 până la 400 leî și cu confiscarea cazanelor de fabricare, deosebit de pedepsele prescrise de legea impozitului băutu­rilor spirtoase, în cazurile de sustra­gere a rachiului de la plata taxei. Art. 5. Taxa pe hectarul de vis se va înscrie prin matricolele și rolurile de contribuțiune și se va percep­e tri­mestrial după prescripti unite legii pentru constatarea și perceperea con­­tribuțiunilor directe. Până la viitorul recensâmînt gene­ral perceperea acestei taxe se va face pe baza înscrierilor din aceste matri­cole și roluri in vigoare, având drep­tul și contribuabilii și fiscul­­ a cere modificarea lor, prin comisiunile a­­nuale de prefacere a contribuțiunilor. Art. 6.—Taxa pe hectarul de vii este scutită de orice­ fel de zecimi. Art. 7.—Orice dispozițiune de legi contrarii legii de față sunt și rămân abrogate. Art. 8.—Această lege se pune in aplicare cu începere de la 1 Aprilie 1908. Dispozițiuni tranzitorii Art. 9.—Țuica sau rachiurile de fructe, cari au achitat fie taxa pe grad, fie taxa pe hectar după legea anteri­oară, nu sunt supuse, la punerea lor în consumațiune, ta fei înființată prin legea de față. Proprietarii sau arendașii de livezi de pruni, depozitarii sau întrepozita­­r’i, cari, la punerea în aplicare a aces­tei legi, vor avea în depozitele lor asemenea băuturi, sunt obligați ca, până la 4 iunie 1008, să declare ad­­ministrațiunilor financiare cantitățile ce posed. Aceste declarațiuni sunt imediat controlate și constatate de propușii administrațiunilor financiare. Oricine va fi făcut declarațiuni false, in scop de a­ arăta cantități mai mari decât cele ce posedă, se va pedepsi cu o amendă egală cu valoarea băuturi­lor declarate în plus, contravențiu­­nile se constată cu îndeplinirea for­melor prescrise de legea asupra bău­turilor spirtoase. Art. 10. Orice contravențiuni s’ar comite în scop de a pune in consu­­mațiune, fără plată de taxe, o canti­tate de băuturi mai mare decât cea constatată, se va pedepsi în confor­mitate cu legea asupra băuturilor spir­toase. Art. 11. Orice cantități de țuică sau de rachiuri de fructe aflate în depozite la punerea în aplicare a a­­cestei legi și nedeclarate­ până la 1 iunie 1908, vor fi supuse­ taxelor pre­văzute în legea de față, mare car! major! fiind, mai pot să se folosească de cunoștințele câștigate in școală, s’a găsit că numărul lor e și mai mic. Congresul învățătoresc din a­­cest an, cercetând căușele, și-a exprimat dorința ca obligativita­tea să se întindă până la 18—21 ani, prin școale complimentare (cursuri superioare) și de adult­. Aceste cursuri pot fi conduse de învățători! actuali, dar un ade­vărat progres s’ar obține numai când conducători! acestor școale nu vor mai fi învățător! și la școala primară. Ei s’ar recruta dintre învățători! cu peste 20 ani de serviciu. Prin această măsură s’ar aduce și o mică îndulcire carierei învățătorului, care „că­prar a intrat, în serviciu, căprar moare“. Intru­cât ar­ trebue să ne gân­dim nu la absolvenți! școale! ci la adulți! absolvenți ce! cari tre­când prin școală încă n’au uitat cele ce au câștigat in școală și întrucât, pentru prezent, Onor, minister al instrucțiunei a obți­nut sporirea numărului învățăto­rilor cu 1000, cele propuse ar fi, cred, realizabile. Nu ar­ fi bine care ca cele 1000 nouă posturi să fie tot atâtea școale compli­mentare (școale primare superi­oare cu ateliere etc. etc.) conduse de 4000 învățători, în vârstă, iar în locul lor să se numească cei 4000 nou­ veniți. (Marius Duiculescu­ Dir. sc No. 2. Gângeova (Dolj) N­IZV PROVERB JP27 Z1 Nu trebue să fii mai prea de­pane, mei prea aproape de cei mari. ______________ 0 propunere relativ la școală. Statisticile didactice ne arată cu­­ învățământul nostru deși obliga­­­­toriu de 30 ani,­ încă nu a­u dat i decât 48—20 la sută știutori de­­ carte. Făcându-se statistica și a ? adulților absolvenți a! școale! pri­ Consiciu! sângeros DIN SOFIA Sofia, 29 Martie. (NODT AMĂNUNTE) Indignarea ofițerilor.—Acuzăm­ con­tra lui Takev. — Amenințări grave ■contra prefectului poliției.—Raport către prinț.—Ciocniri intre militari și civili. —Grija­ guvernului. — Ecoul presei Ciocnirea sângeroasă intre un ofi­țer și­ un ziarist, despre care am re­latat în corespondența noastră trecută și care a avut urmări atât de grave, continuă să agite opinia publică din­­ Sofia. Ofițerii mai cu seamă sunt foarte indignați împotriva ministrului de interne Takev, pentru că acesta s’ar fi manifestat în mod ostil față de cor­pul ofițeresc, numind agresiunea lui Popovici contra ziaristului Stancov, o barbarie. Ofițerii s’au adresat cu o plângere ministrului de rezbel, ca să ceară explicațiuni lui Takev care a permis ținerea meetingului, ce e drept a doua zi, pentru că știa că lucrătorii sunt contra armatei. Cu modul acesta s-a dat socialiștilor prilejul ca sâ insulte armata bulgară. Ofițerii sunt îndârjiți contra maio­rului Concev, prefectul de poliție, pentru că i-ar fi insultat față de presă. Ei cer ca prefectul să-și lepede uni­forma, să renunțe la epolet, la din contra ii vor smulge epoleții în mij­locul străzii. Comandantul școalei de artilerie unde sub-locotenentul Popovici este profesor, a trimis Prințului un raport oficial în care se spune că Popovici făcând observațiune unui soldat pen­tru purtarea­­ sa neserioasă și neres­­pectuoasă în timpul beției, acesta în­cepu să vorbească tare, să ridice capul în sus și să facă strâmbături la spa­tele ofițerului. Atunci acesta, scos din răbdare, trase o palmă elevului Stoianov. Indignarea crește în ambele tabere, civilă și militară. Ofițerii au ciocniri cu publicul, iar acesta are o atitu­dine ostilă armatei și nu se oprește de la insulte în contra ofițerilor. Guvernul face tot posibilul să as­tâmpere patima populară, care în Bulgaria este foarte vie, de­oare­ce nici un cetățean nu rabdă, ori­cât de sărac ar fi, ca cine­va să-l nedreptă­țească sau să-l umilească. Cunoscând mândria­ civică a concetățenilor lor, guvernamentalii se tem ca toate a­­ceste tulburări să nu aibă vre-un ră­sunet rău asupra viitoarelor alegeri. Toată presa este unanimă să regrete incidentele, sângeroase și să acuze pe militari ca samavolnici; o parte acuză guvernul că e vinovat, o parte acuză publicul. „Grajdanii“ zice că in corpul o­­fițeresc au­ început să se nască senti­mente periculoase libertăților publice. Trebue ca lucrurile să se schimbe. „Reci“ se ridică contra tendinței militarilor de a-și face singuri drep­tate și cere ca ministrul de războia să readucă pe militari la legalitate pentru ca să nu se sape prăpastie intre militari și civili. „Cariban“ organul socialist al cărui redactor este Stancev, zice că nu le va fi­ destul de scump singele pentru a se ridica cu toată puterea contra abuzului milităresc. „Narodni Prava“ zice că regimul democratic debutează cu fapte cari reamintesc regimul stambulovist. „Vecerna Poșta“ dorește ca pen­tru binele Bulgariei asemenea fapte să nu se mai întâmple, dar se in­­doește că sub Takev, socialiștii nu vor ridica și mai mult capul. „Vremea“ critică eșirea din lega­litate a cetățenilor. “O SERBARE la «Azilul Teodora Cazzavillan» Era la orele 3 et. n. a avut loc în salonul de recepție al „Azilului Teo­dora L. Cazzavillan“ din Splaiul Mi­­­­haiu-Vodă, o frumoasă serbare, cu caracter intim. D-na Teodora N. D. Câmpina, pro­prietara ziarului „Universul“ a bine­voit a boteza pe fiica colaboratorului nostru d. N. G. Marinescu, căreia i s’a dat numele „Teodora“. In același timp mult stimata noas­tră patroană a bine-voit să boteze și pe mica Paula in etate de 5 ani, fiica d-nei și d-lui I. Francescu din Sascut. Au luat parte la această deosebită serbare peste o sută de invitați, prin­tre cari: d-na și d. Gr. Alexandrescu, mare industriaș, d-na și dr. Mitulescu, d-ra și d. căp. Marini, d-na și d. G.­ Popovici, d. avocat Anton Antonescu, d-na și­ d. I. Călinescu, familiile Lă­­zăreanu, Dobriceanu, dr. Gh­imberș, Brătianu, etc.; d. dr. N. Minovici, di­rectorul soc. de Salvare, Ion Popescu primul redactor al ziarului nostru, d-na și d. G. Maioni, administrato­rul ziarului, d-na și d. Gh. Mincu­­lescu, d-na și d. C. Cosca, d-na și d. N. Traian Dimitrescu, d-nii P. Botzan, G. Caliga, G. Parapeanu, V. Rusenescu, B. I Marian, și mulți alți membri ai redacției ziarului „Uni­versul“. Serviciul religios a fost oficiat de P. S. S. Arh­iereul Sofronie Craio­­veanu­ și de preotul Avramescu de la biserica Brezoianu. D. N. D. Câmpina a oferit tutu­ror invitaților mărturii de argint, gravate cu numele mirelor botezate, cu numele distinsei nașe și cu data săvârșire a botezului. Micii copilași au fost de o drăgă­lășenie neîntrecută. S'a servit un foarte bogat bufet de către casa „Th. Dimitrescu și Theo­­filescu“. Generoasa noastră patroană, d-na Teodora N. D. Câmpina a oferit prețioase daruri micuțelor fine, iar seara, a oferit invitaților o masă co­mună la restaurantul Iordache. D. Cosăcescu propune ca adunarea să dea descărcare consiliului și sa nu­mească o comisie de cinci, care într’o vii­toare adunare"­ să avizeze asupra mijloacelor necesare pentru propășirea societăței. Propunerea se admite. Se aleg in comisia d-nn: general Năsturel, N. Cosăcescu, Brătilă, Sava Grigorescu și Dimitriu. . Se decide ca viitoarea adunare ge­nerală să se țină la 4 Maiti, orele 3 după amiază. Se procede la alegerea a trei mem­bri­­ în consiliul de administrație în locul d-lor col. Cioran, G. Davidescu și Petre Ionescu cari se realeg. Se realeg de asemenea censor­ d-niî Ch. D. Staicovici, C. Babeș și Al. Simionescu și censor­ supleanți d-niî G. G. Mihăilescu, L. Antonescu și dr. Baican. Ședința se ridică la orele 12 jum. Mes. Baierfliev m ă. Kalinov, primul-ministru­ fotaliar Un ziarist din opoziție a avut alaltă­ erî un interview cu d. Ma­­linov, intrebându-1 asupra datei alegerilor. Primul-ministru a des­­mințit știrile date de ziare cum că alegerile vor fi in Maiü. Data când se va disolva Camera szambulo­­vistă pentru a se începe noun­e ,alegeri generale nu s’a fixat incă. Ele nu se vor face așa de curând. La Întrebarea de ce nu se duce in turneu de agitație electorală, șeful guvernului a răspuns că fiind ministru nou, are așa de mult de făcut și de rezolvat ca lucrări curente, încât n’are timp să se ocupe cu turneuri electorale, s’au rostit 106 discursuri. Pentru , au vorbit 10 deputați, contra 96.­­ Dintre discursurile rostite contra, 1­52 au fost ale deputaților ma­ghiari, 42 ale deputaților națio­­­­nal­iști, iar 2 ale croaților. In șe­­­­­dința de ieri deputații au termi­­­­nat­ și desbaterea pe articole și , ast­fel azi va începe vacanța ie i sărbători. j ,*. Flota germană va face la ] cursul lunei Mai manevre inr ma­­­­rea nordică sub comanda princi­­­­pelui Henric de Prusia, frati!* imnăratului Germaniei. „*» Cu ocazia unei escursiuni cu­­ barca­ne lacul Slepanowo, din Posen (Germania) s’au înecat patru fete în virstă de câte 47 ani, cari nu știau să vâsleze. Cadavrele au fost pescuite a doua zi. "Ziarul «Az Ujsag» din Buda­­pesta publică o scrisoare a unui distins bărbat de Stat, în care se zice că coaliția a eliminat in pac­tul încheiat cu Coroana, toate­ ce­­rerile ei militare. In acest pact nu se face amintire de comanda ma­ghiară, privitoare la urcarea con­tingentului actual. Coaliția recu­noaște în mod formal că ține ur­carea de necesară și că guvernul se obligă a face să se voteze la timpul său urcarea contingentului. Despre concesiuni naționale in schimbul urcărei nici pomenire. Această scrisoare, prin care­ se scoate la iveală neputința guver­nului actual față cu Viena, pro­duce o senzație enormă. Cea mai de căpetenie și ur­gentă lucrare a viitoarei sesiuni parlamentare ungare va fi desba­­terea și votarea budgetului pe 1908—1909. După aceasta Camera va lua in desbatere reforma dărei. Despre durata ședințelor viitoare cercurile conducătoare insă nu sunt în clar. Președintele Jusțin și-a exprimat dorința ca Camera să să țină zilnic două ședințe : di­mineața deja 10—2 p. m. și după- amiaza deja 4—8 oare seara. S'au ivit incă păreri in sânul partidu­lui kossutist, ca deocamdată să sa țină numai ședințe de câte 5 ore și numai mai târziu să se prelun­­gească ședințele. O decisiune de­finitivă se va aduce într’o am­­sfătuire a biroului Camerei. O CV GUSTA­RT? PS MX Castitatea trebue să fie o deli­cioasă virtute pentru o femee fru­moasă care simte orice noblețe, în inima ei. Aprobarea gestiunei fin­al­ citire.—Înființarea casei de ajutor pentru muncitori dri dimineață s’a ținut la camera de comerț din Capitală, adunarea nerală a „­Uniunea industriașilor din România“, sub președinția d-lui Gh­. G. Assan, președintele Uniune!." " Adunarea a aprobat gestiunea fi­nanciară pe anul 1907 și a reales !* comitet pe d-nii I. G. Cantacuzino, Jean Catz, Chr. Staicovici și Braga­­diru al căror mandat expiră. ¥ *t # • Apoi adunarea a discutat proiectul pentru Înființarea unei case de ajutor în caz de accidente pentru muncito­rimea industrială. „Universul“ a vorbit mai de­mult despre modul de organizare al acelei case care, departe de a urmări vre­un scop de câștig, va ajuta, în schim­bul unei plăți neînsemnate, pe mun­citori de nenorocirile inerente ocupa­­țiunilor lor. Pe lângă aceasta, societatea ce nu înființează va căuta ca fabricele și atelierele să fie instalate în condiții mai avantagioase așa în­cât acciden­tele să fie înlăturate pe cât va fi mai cu putință. Fabricele și atelierele cele mai bine instalate vor plăti premiile de asigu­rare cele mai mici. Adunarea a aprobat proiectul in întregime. Casa de ajutor va funcționa sub auspiciile Uniunea industriașilor, din momentul când salariile asigurate vor atinge cifra de 2 milioane lei. Această sumă se va putea subscrie într-un timp scurt, dat fiind că unele fabrici mai mari plătesc singure sa­larii de câte 3.400.000 lei lucrători­lor lor. Adunarea a însărcinat comitetul Uniune­ cu organizarea­ casei de ajutor conform regulamentului votat.Mas. Rcp. TiMiTliair ai soc. «Viațai» Eri dimineață s'a ținut adunarea generală a acționarilor soc. „Viața“, în localul Camerei de comerț din Ca­pitală. Au fost prezenți vre-o două sute de acționari. Sa cere amânarea ședinței pentru Duminica viitoare. Propunerea pusă la vot se respinge. D. G. Many, administrator-delegat, dă citire raportului consiliului de ad­ministrație. Din acel raport rezultă că în anul acesta societatea nu a realizat nici un beneficiu net. Aceasta a provenit, explică d. G. Many, din cauză că societatea a plă­tit mai scump de­cât de obiceiü nu numai grâul ‘și făina, dar și combus­tibilul și furajele. * Afară de aceasă societatea n’a ri­dicat prețul pâinei de­cât atunci când a văzut că prețul grâului nu prezintă nici o tendință de scădere și a fost nevoită să respecte angajamentele cu diferitele instituțiuni, furnizându-le pâinea sub prețul pieței. D. Manu dând aceste detalii ada­ugă că scopul «Vieței», mai presus de ori­ce câștig, a fost de a furniza cetățenilor o pâine bună și care să nu fie lipsă la c&star. Societatea și-a atins cu prisosință scopul și grație concursului ce l'a dat primăriei, în nenumărate rânduri a isbutit, să pre­vină grevele cu cari amenințau bru­tarii și a menține prețul pâinei pe o scară mai resonabilă. D. Cordescu aduce mulțumiri d-lui Manu și consiliului de administrație pentru munca depusă, și aceasta cu atât mai mult cu cât conducătorii societății n’au primit nici o plată sub nici o formă pentru munca lor. Totuși, adaugă d. Cordescu, de­oarece sunt nemulțumiri printre ac­ționari, ar fi bine ca să se formeze o comisie de zece care să verifice ges­tiunea consiliului de administrație. D. Manu, fără a se opune institu­­ț­irei comisiunei de verificare, cere ca­­ adunarea să dea descărcare consiliului de administrație. D. Sava Grigorescu critică activi­tatea consiliului de administrație, și in deosebi atacă pe acei din membri cari nu s’au interesat de aproape de mersul treburilor. Despre aceștia spune că ar fi bani de gonit pe fe­reastră. Parte dintre asistenți subliniază spusele d-lui Grigorescu prin aplauze, alții protestează. Se naște un tumult. D. Chr. Staicovici, censor, protes­tează de asemenea spunând că mem­bri vizați de d. Sava Grigorescu sunt persoane de seamă, de o cinste in­contestabilă și ca atare au dreptul la respectul tuturor. Afirmă ca la șoc. „Viața“ totul s’a petrecut în cea mai desăvârșită regulă. Declară că agita­ția făcută de un număr restrâns de acționari contra consiliului de admi­nistrație , fără teme î­­ n lămurire (Prin poștă de la coresp. nostru particular). Craiova, 29 Martie. Corespondenții ziarelor «Dimineața» și «Viitorul» găsesc cu cale de la o vreme să’șî inducă cititorii în eroare —ca să-și justifice neglijența față de redacțiile ziarelor la care colaborează,­­spunând că, informațiile din Craiova ale „Universului“, sunt sau de do­meniul fanteziei, sau inexacte. Dar, pentru o mai bună lămurire, vom­ trata numai două cazuri din cele mai recente : Cartelul „Dimineața-Viitorul“ vor­bind de flirturile săvârșite de Nico­­lae Tașcu tocmai a treia zi după ce apăruse în „Universul“ o complectă și sinceră descriere a faptelor, susține neseriozitatea relațiilor, scăpând din vedere că cele arătate ulterior de dân­șii, era o copie fidelă a celor descrise cu 3 zile înainte de „Universul.“ Vine apoi antrefileul „greva mă­celarilor,“ caz tratat iarăși numai de „Universul.“ Cartelul „Dim­ineața-Viitorul“, care și de rândul acesta scăpase trenul, întrebuințează iarăși vechiul clișeu : „Știrea este de domeniul fanteziei“. Dar fiind-că clișeul se banalizase printr’o deasă întrebuințare și­ înce­puse a fi suspectat chiar de cei din redacție, corespondenții caută o scă­pare prin tangență și adaugă: „Mă­celarii au luat parte la licitațiile pentru închirierea gheretelor, dar li­citațiile au fost mereu amânate“. Ca să nu revin asupra unor fapte cunoscute cititorilor și­ pentru ca să nu abuzez de spațiul prețios al gaze­tei, incheia în câteva cuvinte și pen­tru totdeauna cu desmințirile ridicole ale celor două corespondenți. Relațiile date de mine au fost ab­solut exacte și ele n’au păcătuit de­cât prin faptul că au apărut intâiți în „Universul“. Lucilius. ȘTIRI DE STHEI­ATATE — Prin poștă — Curtea cu jurați din Loeben (Austria) a condamnat la 15 luni închisoare pe escroaca internațio­nală Elena Vogt. După expirarea pedepsei ea va fi extrădată tribunalului din Ber­lin, unde va fi judecată, împreu­nă cu soțul ei, pentru escrocherie. In tot timpul șederei fami­liei imperiale germane la Corfu, carnea va fi furnizată de o mare firmă din Viena. In luna August 1908 se va ține la Budapesta al XIII-la con­gres internațional al medicilor. Programul acestui congres a fost distribuit zilele trecute în 20.000 exemplare, în toate țările din lu­me. Comitetele din străinătate s’au constituit zilele trecute. „*» Principesa Gisela a Bavariei a plecat la Ierusalim, unde va sta zece zile, de unde se va duce in Egipt și apoi la Constantinopol. Sultanul și-a exprimat dorința ca principesa să descindă la Vidiz- Kiosk, dar ea a refuzat, decla­rând că voiajează incognito. Ziarele din Budapesta anun­ță că contele Nako, guvernatorul din Fiume,­­și va da în curând demisia. In jocul sau guvernul va numi pa contele Wickenburg. Camera ungară s’a închis. Cu acest prilej un ziar maghiar face următoarea statistică: Dis­cuția revizuirei regulamentului s’a început la 24 Februarie și a ținut până la 9 Aprilie 1908. Proiectul s’a discutat în 36 de ședințe și «¥air& MsrMvasă Begios ISHsaveta» In soc. regionale s'au mai înscris următoarele persoane : D-niî: Diamandi Gheorghiu, Seb. Schwartz, T. I. Teodorescu, M­. Saltz­­mann, L. Chaiss, C. Loewenton, C. Heilesr, G. Niculicî, M.M. Stahlberg, P. M. Stahlberg, I. Iscovitz, I. Lem­­bovitz, I. N. Iacobescu, V. Ion, V. Zoltan, Aurelia H. Gojila, Ap. Con­stantin, Al. Guiscă, W. Hirschofn, I­ Constantinescu, St. G. Moldovan, N. Ghețianu, N. Vasilescu, Mih. Ur­sescu, Sp. P. Levendis, I. Stambu­l­­giu, Jeanette Teodorescu, Paula A­­xelrad, A. Teodorovici, L. P. Teodor, Elena Constantinide, S. Silberstein, Gr. Bezanoff, Aneta Bezanoff, Elisa Fried, A. Luzatti, S. Sagail, Th. E­. Lambrinos, Leon Hirschen, Fani L. Hirschen, H. Heks, Gh. M. Mănescu, 52 Eroare fatală Roman de William Le Queux XXV D. Inwood era in biurou însă voia să știe de mai înainte ce dorea Bob. — Spune-i că vreau să-i vor­besc intr’o chestiune foarte im­portantă și că n’am să-l răpesc mult timp, zise Bob către ser­vitor. După câte­va minute fu poftit înăuntru Inwood ședea la biuton și de îndată ce văzu pe Mackinlay se rădică și îl salută ceremonios. — D-ta dorești să ’mi vorbești, d-le Mackinlay. Insă permite-mî a te ruga să isprăvești cât de cu­rând căci am mult de lucru in dimineața aceasta. — Domnule Inwood, am venit sa-ți fac o întrebare cu privire la «eea ca s’a petrecut nu de mult în casa dumitale, zise Bob pre­­facându-se a nu fi observat lipsa de curtenie a lui Inwood. — Dacă e așa, poți să mă cruți de­ această deranjare căci­­ eu nu mai mă ocup de afacerea la care fac­ aluziune. Trebue să știi că am încredințat-o unui avocat. — Dar scuză-mă­, această ches­tiune te interesează atât pe d-ta cât și pe... amicul nostru comun Royston. „Eu nu vreau să fiu în nici un mod agresiv și, pe de altă parte, nu pot să cred că acum­, când a trecut prima impresiune, d-ta m­ai poți să ai atitudinea de la început. „Te rog... adaogă dansul vă­zând că Inwood vrea să-l între­rupă, înțeleg prea bine că, sub impulsiunea momentului, când ai văzut pe Roy în mâinile poliției și a­ aflat modul suspect în care eștie din casa d-tale, înțeleg zic că te-am purtat cu el așa cum știi, deși nic! așa nu trebuia să-l în­vinovățești de furt, căci d-ta în­suți îi dăduseșî acea sum­ă cu câte­va ore mai înainte... — De unde ai putut să ai d-ta această informațiune , întrebă In­wood cu asprime. Pe cât se pare, d-te eș­t in contact cu acel in­divid și'l ajuți ca să scape de justiție. „In așa caz, scumpul meu domn Mackinlay să’mi da! voie să’ți amintesc că d-ta ești com­plicele acelui infam și vei putea să ai onoarea d’a ședea cu dânsul la banca acuzaților de îndată ce poliția o va prinde. Bob observă că făcuse un pas greșit insă­ nu se dete biruit. Ba încă, fără ca fața să i­ se schimbe câtuși de puțin, respinse repede: — Pot să-ți dau cuvântul meu de onoare că nu știu unde se află Roy Royston, tot așa cum nu ști­­m­e! d-ta. — Adevărat ?! zise Inwood cu ironie. Bob nu luă în seam­ă și urmă • — Insă nu pentru asta am venit acum aci. Aș vrea să’ti fac o singură întrebare. Când poliția a început să facă cercetări, a des­coperit în acea cameră sau în împrejurimile ei niște­­ urme de degete. E adevărat aceasta ? Nu­mai atâta vreau să’mi spui. — Cum iți spusei, nu mă ocup­au de această afacere ci justiția. Și apoi ce trebuință are cineva să"și bată" capul cu aceste urme când ucigașul a fost găsit cu mâinele pline de sânge ? „Ah ! dacă n’ar fi fost atât de nătărău polițistul acela, in acest moment amicul d-tale ar fi fost judecat, condamnat spânzurat și înmormântat, și lumea ar fi azi scăpată de un criminal. La aceste cuvinte, Bob simți că i­ se urcă sângele la creer. Mânile’î tremurau foarte tare. Insă făcând asupra-șî o sforțare, putu să’și redobândească liniștea, după care zise domol. — Mi se pare că d-ta uit! ma­xima engleză după care un om nu trebue să fie considerat vinovat până la proba contrară. „Și d-ta, domnule Inwood, nu pot­ să dovedești că Royston a comis crima. Insă n’am răspuns încă la întrebarea­ mea. Sau des­coperit acele, urme? — Nți mai spun o dată că nu am de gând sa’ți răspund. Toată afacerea aceasta îmi face rău și nu vreau să mai știu de ea. „Dacă ti­ să a! această i­nfor­­mație, duce la poliție și ea va ști ce poate să’ț­ spună și ce nu. Nu mai sta ac! ca să mă fac! să’mi perd timpul cu întrebările d-tale zadarnice și nejustificabile. Bună ziua. — Așa­dar refuzi a’mi da a­­ceastă mică informație ? — Refuz, d-le, și’mi permit chiar să’ți spun că vizita d-taie im! dă multe de bănuit. — Nu te îngriji de asta. Te rog numai să urmărești încă un minut raționamentul meu. D-ta a­ arătat o ciudată și neașteptată ură contra unui om care ani în­delungați, aproape din copilăria sa, a fost cel mai bun amic al d-tale, care nu ți-a făcut nici o­­dată vr’un rău cât de mic ba încă a fost odată logodnicul aceleia care trebuia să­ țî fie apoi soție. — Ah­­­im! mai amintești și de asta !.. întrerupse Inwood. Și fața lui luă o expresie și mai aspră ,ca înainte. Insă Bob nu se descurajă și continuă : — D-ta cunoștea" greutățile bă­nești ale lui Royston și, cu o a­­parentă generositate,­ i-ai venit în ajutor pentru ca după câte­va ore să întorc­ contra lui, ca armă teribilă, această generositate. „Eu nu pot să înțeleg din ce motive ai tratat în așa mod pe omul in care avusese până atunci cea mai deplină încredere. Nu­mai Dumnezeu poate să știe­!.. „Insă ceea ce voiu declara or! când și or! cui, este că Roy n’a comis nici o crimă, nici o faptă rea și asta o ști! bine și d-ta care-1­­ acuz !.. Din fericire o așa con­trazicere remâne in sarcina con­științei d-tale. — Domnule Mackinlay, d-ta ar fi trebuit să te fac­ actor. Pe scenă ai face o frumoasă figură, esclamă Inwoood. Și ca avocat ar fi fost bun. E păcat să se piardă un talent ca al d-tale. Dar acum du-te și"țî vez" de nevoi. La drept vorbind, nu'mi pare rău că a­ venit pen­tru că voiü putea sa dau poliției un indiciu care'i va folosi de­si­gur. Așa­dar poți să pleci. Mackinlay eși fără să mai zică o vorbă. Nu făcuse nicio ispravă și totuși era mulțumit că’și re­vărsase ce avea pe inimă. Ajungând în stradă, stătu un moment la indoeala apoi­luă o birjă și se duse la poliție. Aci.în­­treba de inspectorul Desborough. Acesta era in biuroul sau unde Bob fu introdus imediat. El intră imediat în materie zi­când : ... — Domnule Desborough, am venit să-ți cer în sinceritate o in­­formațiune in privința crimei de la Cumberland Terrace. (Va urma) ♦ Sunt rugați d-nnî abo­nați, cari fair reclama­­țiuni sau cer schimbări de adresă» să bine-voiască a trimite la Ad­ție tot­­de­odată și eticheta pe care este imprimată zil­nic adresa, spre a se putea da curs repede re­­clamați­­i­lor și a mi se face inf­­rzieri cu trimi­terea ziarului la noua an­dresai-

Next