Universul, noiembrie 1908 (Anul 26, nr. 301-330)
1908-11-26 / nr. 326
ANUL XXVI No. 328.TM-Miercuri 28 Maiun« an?«* Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIW ^ H, Strada Brezidanu» ti, București 5 bani la România.—io bani sa stra laâinie maessa Azi Marți a apărut No. 603 din Ti in toată tara. Se vinde cu 104 bani Femei din Serbia făcând exerciții de tir Calendar pe anul 1008 Ortoflox Marti, 25 Noembrie.—Mart. Ecaterina și Mercuriu Catolic Marți, 8 Decembrie. — Concepția Marto! Pläsar, soarelui 7.4?.. Apusul 4.35 «Univers«!» are următoarele linii telefonice: Administramn...................................... 6162 Redacția . . . _ • • ■ Comunicări cu straină talsta. București. 25 noembrie art. 7 din Constituție Este în legile noastre ,vr’o sancțiune contra călcării art.. 7 din Constituțiunio în ce privește proprietatea rurală ? Aceasta e întrebarea pe care și-o pune d. I. G. Bibicescu, publicist cunoscut, și la care răspunde într’o broșură de 10 întrebarea e motivată de faptul că diferite persoane _ neavând,dreptul de a dobândi, proprietate rurală, au înconjurat ' d disporițiile pactului fundamental servindu-se de oameni interpuși. Asemenea fapte au fostduse la cunoștința Parlamentului de d. Emil Gostinescu, actual ministru de finanțe, în ședinta Camerei de la 9 Martie 1907, de d. președinte al consiliului D. A. Sturdza în Senat și de către presă. Aceasta însemnează, zice dl Bibicescu, că nerespectarea art. 7 din Constituțiune a ajuns regulă, calitatea de român, marfă curentă și drepturile de cetă■țean, obiect de târg. S’au tolerat prea mult asemenea fapte, ceea ce nu face o națiune care nu-i bolnavă de boala uitării de sine, boală fără leac. La întrebarea ce și-a pus, d. Bibicescu răspunde că: 1) Art. 7 din Constituțiune are in legile noastre o sancțiune clară și pozitivă; 2) Cumpărările săvârșite contra acestui articol sunt nulele drept; 8) Cumpărătorul neîndrituit, cum și cel care i-a împrumutat numele, sunt pedepsiți cel dintâi cu închisoare și amendă, iar celalt,, pe lângă acestea, și cu interdicția drepturilor polilitice. Sancțiunea aceasta a rămas uitată pentru că se află într’o lege specială, legea privitoare la vânzarea bunurilor Statului; ea e însă in vigoare și are o aplicare și un înțeles general, privind orice fel de vânzare rurală, nu numai a proprietăților Statului. Ca să dovedească aceasta, d. Bibicescu amintește că Insecința de la 18 Noembrie 1883 a Camerei, când se discuta modificarea legii pentru vânzarea bunurilor Statului, d-sa a propus uni amendament ce a fost adoptat, ca articol 65 al legii, și prin care se da această sancțiune art. 7 din Constituție. Din desbaterile urmate și pe care d. Bibicescu le reproduce, reiese că atât guvernul cât și Parlamentul au dat acelui articol un înțeles și o aplicare generală la toate vânzările de proprietate rurală. Articolul sună astfel, în redacțiunea definitivă: «Oricine își va împrumuta numele spre a cumpăra imobile rurale pentru persoane care nu au drept după lege, va fi pedepsit cu amendă de 5000—• 10.000 lei și închisoare corecțională de la 2—6 luni. «Interdicțiunea drepturilor politice de la 2—5 ani va fi de drept aplicată acestor delicvențe. * «Ordine, fără drept, ar cumpăra proprietâți în asemeni condiții și va fi asemenea supus la pedeapsa din aliniatul 1. «Vânzarea va fi nulă. Acțiunea pentru anularea ei se va intenta de Stat, de particulari, cât și de procuror din oficiu». Autorul își încheie lucrarea spunând că scopul său e ca proprietățile, rășinile prin fraudă, să ajungă, prin Casa rurală, în mirnile sătenilor romitii muncitori de pământ. 10B1UMBE iii «181.4 Oradea-Mare, 2.2 Noembrie. De trei zile sami-oficioasele desmint intr’una că în Ungaria ar fi mobilizara.. De trei zile însă, din diferite ,garnizoana pleacă mereu trupe spre Muntenegru și în Bosnia. Alaltă eri a plecat de aci așa zisul „Afti știu regiment“—cum iî zice in glumă regimentului 37, pentru că fiind românesc și când străinii întreabă ceva pe soldați, aceștia răspund „nu știu“. E un regiment glorios, care la Magenta și Solferino a decis lupta. Steagul îi este ciuruit de gloanțe și are cea mai înaltă dinstincție : crucea de aur pentru merite. Se știa deja de mai multe zile că un batalion al acestui regiment va pleca în Bosnia. De atunci, în fața cazărmilor era locul plin de țărani români și țărănci, părinții și rudele soldaților. Iar ori dimineață, când trompetele au sunat părăsirea garnizoanei, iu curie și în afară de cazarmă s'au petrecut scene duioase. Mamele mai ales plângeai disperate. A început insă muzica militară, apoi tobele și trompetele și până la gară jumătate oraș a petrecut pe soldațî, dintre cari cine știa câți se vor mai întoarce îndărăt. înainte de plecare, generalul Grüinzweig a ținut o vorbire soldaților. „Fii mei, le-a zis, porunca împărătească vă choamă la grea slujbă. O chemare grea, întradevăr pentru soldat, vă așteaptă în străini. Ori ceva aduse soarta, să nu uitați pilda predecesorilor voștri viteji“. Vorbirea a fost ascultată în tăcere incrumentală. La gară scene sfâșietoare. Tocmai ,sosiseră știri de la Bitek,unde muntenegrenii au măcelărit și spânzurat o patrulă de austriac. Patrula era condusă de, locotenentul Tibor Trajhlev din Nyivergháza, oraș nu departe de aici. El abia împlinise 32 de ani și a lăsat in doliu o mamă văduvă, o sora și un frate care este ofițer și el. Tot prin Oradia a trecut ieri întâiul batalion din alt regiment, al 36-lea de la Bistrița. Erau 670 oameni conduși de maiorul Starcianu. O scenă mișcătoare s’a întâmplat pe drum cu unul dintre acești soldați. La Apahida, unde a stat vrema mai îndelungată, el s-a dus la telefon și a cerut legătură cu satul său natal din apropiere. «Să mai aud odată glasul mamei»,—a zis cu ochii scăldați în lucrăriî. Alaltaeri au plecat din Budapesta 850 sflldați din regim. Regele Carol al României. Se vor duce la Bilek. Au plecat apoi, da la Mișcolț sub conducerea maiorului Loșiciu, la Vlastina. Da la Kassa (Cașovia) au plecat 4 treburi separate. După știrile, de la comanda corpului de armată de aici, în pilese acestea vor ajunge în Bosnia 30.000 soldați... Și mai este acolo un întreg corp de armată... Totuși semidicioasele negau că ar fi mobilizare. . Senzația cea mai mare este însă acum seara : s’a afișat aici înștiințarea chemării sub arme a rezerviștilor Celor din urmă trei arii, iar din Fiume sosește vestea că acolo ziua întreagă se îmbarcă timp cu destinația spre Muntenegru și de la 8 Dec. st. n. încolo vapoarele societății Ungaro-Groate sunt angajate toate pentru transportarea mimițiunilor pe sama soldaților duși la frontiera Muntenegrainî. Iată ce încurcături poate să facă o țărișoară numai pe jumătate cât este comitatul nostru, a Bihorului! O Twair /«cercare zădărnicită.—O școală cu un elev.—Pretenți/la neomenoase a/e patronilor. — Chestia șocatelor de i/con/oî /a Camera de meserii Țelul urmărit prin înființarea corporațiilor de meseriași a fost între altele, de a ridica nivelul cultural al muncitorului ținijiindu-l în acelaș timp, prin scoatele de ucenici la teoria meseriei ce o exercită. De aceia, legea meseriilor prevede înființarea serialelor de ucenici în care micii muncitori să poată căpăta cunoștințele de cari au nevoe ca viitori cetățeni și meseriași. Legea obligă chiar pa patroni a lăsa timp ucenicilor și elevilor lor ,pentru a frecventa o școală de ucenici. Din nefericire, pânii acum, nu s’a aplicat această dispoziție atât de importantă a legei meseriilor, astfel încât, ucenicii industriali și comerciali ajungând la rândul lor lucrători rămân tot așa de inculți ca și pe vremurile când nu exista nici o legea. E adevărat că auu trecut s’a făcut o încercare in această direcție de către d. prof. Moisescu și d. M. Dimitriu, secretar-inspectorul Camerei de meserii din Capitală, D. Moisescu și-a început cursurile, pare mise în localul liceului Lázár, cu 10 ucenici recrutați de pe la diferita meserii. Peste câteva zile însă toți ucenicii, afară de unul, au părăsit școala, siliți de către patronii lor. Acest unic elev al școalei de ucenici a arătat însă atâta dragoste pentru carte, încât d. Moisescu nu s’a îndurat să-i părăsească și și-a continuat cursurile numai cu acel elev sârguitor, până în iunie trecut, când școala sa închis definitiv. Cauza pentru care întreprinderea atât de folositoare a d-lui Moisescu n’a izbutit e pur și simplu rezistența patronilor. Intr’adevăr, patronii ar dori ca scoalele de ucenici să funcționeze după terminarea lucrului și anume de la 8—10 seara. Firește, pretenția aceasta a patronilor nu numai că e nemiloasă dare =i inaplicabilă. Cei cum s’ar putea ca niște copii istoviți de munca grea a unei zile întregi să mai poată îndura și oboseala frecventărea cursurilor de îcrilib! Afară de aceasta, patronii, pretinzând ca orele de școală să fie fixate intre 8—40 seara, sunt în contrazicere cu legea, care care ca în cele zece ore de muncă ale ucenicilor, Bit să cuprindă și timpul necesar pentru mâncare și studii. Patronii au făcut tot posibilul pentru ca încercarea d-lui Moisescu să nu reușească deoarece cursurile urmau să se țină între orele 5—6 după amiază. Rezistența cea mai mare au făcut-o croitorii și mai ales cofetarii Aceștia din urmă au declarat că în caz dacă s’ar insista în privința inființarea școalilor de ucenici în orele ce nu le convin, ei ar concedia pe toțielevii lor lipsindu-se da serviciile lor. * * * După cum anunțăm la informații, Camera de meserii din Capitală, în ședința sa de mâine va lua in discuție chestia inființărei școalelor de ucenici industriali și comerciali. Și sunt speranța că ceea ce S’a putut face inițiativa privată o va scoate la cap Camera de meserii, care e îm măsură să se folosească la nevoi de toată autoritatea ce i-o dă legea în ce privește cultura și educația ucenicilor industriali și comerciali. Camera de meserii ar putea să disolve toate comuzile de corporații cari nu și-ar face datoria in mod sincer și conștiincios pentru înființarea și propășirea școalelor de ucenici. Credem că, cu puțină energie și bună-voință, ori ce dificultate, ster înlătura din calea celor cari vor să lucreze pentru binele micilor muncitori. Nu va fi grofi de a face pe patronii recalcitranți să înțeleagă că nu poate să fie o crimă mai maya, decât aceea de a lăsa pe elevii încredințați îngrijirilor lor să rămână vecinie în întunericul ignoranței; că e nepermis unui patron conștient de datoria sa, ca să nu se lipsească de bunăvoe de câștigul meschin ce l-ar trage din munca sărmanului .A hi elev în cursul „celor două ore pe săptămână“ destinate fresventăr’ei cursurilor școalei. Mas. MIȘCARE NI ARI Pe ziua de 28 Noembrie s'au făcut următoarea mișcare in armată : ÎNAINTĂRI La gradul de general de brigadă.—D. colonel Văleanu D., comandantul brigăzii îl de cavalerie la același comandament. , , Ssi aB*i«ies*îe La gradul de colonel, lopot-colonel Ghenea T., comandantul reg. 13 artilerie. La gradul de locot.1 colonel. maiorul Vivescu Roam în?, diacegnul artilerie. La gradul de maior.—Căpitanii Genovici Al. din reg. 13 și Robașcu V. din reg. 1 „Regele Carol I“. La gradul de căpitan.—Locot. Divari Gherasiu din cetate; Pavelescu D. Sturdza din comp. pompieri Iași, comandant al acelei companii; Tănăsescu G. din 1 cetate; Slăniceanu Ștefan din 10 artilerie; Marțian D. din reg. 3; Frunzescu Tr. din reg. 5. La gradul de grard de artilerie cL J. —Lobel Constantin. II corpul medical La gradul de medic colonel.— Medicul locot.-colonel Mihail Gh. de la spitalul militar „Regina Elisabeta“ în administrația centrală a războiului. La gradul de medic locot.-colonel.Medicii maiori Constantinescu P. de la liv. “ și Andreescu D Gh.de la spit. „Regina Elisabeta“. La gradul de medic maior. — Medicii căpitani: C-tinescu Firm de la comand, marinar; Ionescu Carpala Mehedinți 17, la spit. Regina Elisabeta. La gradul de medic căpitan. — Medicii locotenenți Saidachi Ion din 9 artilerie; Niculescu Gh. din 1 roșiori; Pârvulescu Gh. din 1 artilerie. La gradul de farmacist căpitan. — Locotenenții farmaciști : Dobrovicescu N. I. din T.Jifi și Viața AL. de la Iași, în geniu La gradul de colonel. — Locot.colonel Al. Văitoianu Al. din minister. La gradul de guard de geniu cl. I, guardul de geniu cl. II Botes D, de la tabăra Șipote. La gradul de guard de geniu cl. 3-a în rezervă.—Mihăilescu I., subofițer guard de geniu, in cavalerie La gradul de maior.—Căpitanui: Costescu D., din reg. de escortă; Comănescu G., din 2 roșiori ; Vasilescu M., din 1 roșiori ; Stârcea Tr., din 4 roșiori ; Petrescu I., din 6 roșiori; Popea C. din 3 roșiori ; Zizi Gh., din jandarmeria rurală ; Naum Theodor, din 9 roșiori ; Grețulescu A., din 6 călărași ; Zosima G., din 5 călărași. In infanterie La gradul de căpitan.—Locotenenții : Gurițn G., din R.Săratu •P.adrian Eustațiu din Constanța 34 Din áiandi G., din bat. 3 vânători Ghijescu D., din Matei Basarab 35 Mitra de la școala militară din Iași; Merișescu N., din Argeș 4; Răuțoiu G., din Matei Basarab 35; Gămărășescu Aurel din Gorji S; Procopivici Al., din OU S; Antoniu G., din Constanța 34; Vicovici V., din Vlașca 5 și Dumitrescu T., din 2 Jetomanați No. 19. In intendenții La gradul de administrator cl. I, administratorii cl. Hărdăreanu N., din Tulcea 33, Țuțuianu Bucur de la depozitul central de imprimate. La gradul de administrator cl. II.—Administratorii cl. IiI, Miron G., de la divizia de mare, Mușetescu M. de la depozitul de remontă Gislau și Mirescu M., de la arsenalul armatei. Inaintari în rezervă In artilerie La gradul de sublocot.— Plutonierii : Paraschivescu M., din 1 cetate; Protascu V., Stamatescu G., Roșu Al., Ionescu T. D., din 2 cetate in 1 cetate; Protescu Otto din 2 cet., Stelian Ion, Roșanu N. Ion, Panaitopul Gh., din 2 in 1 cetate, Ghica Șerban, Gostinescu Dan din 2 cetate și Alexandrescu P. Al. din 2 în 1 cetate. In cavalerie La gradul de sublocotenent.• Plutonierii Alexandrescu Th. B., din 2 roșiori; Stoianovici Al. G. din^7 în 8 roșiori; Petrescu D., din 6 în 12 călărași , Pethon Victor, din 6 în 5 călărași și Comnino Gherase din 11 călărași. Mutări In Infanterie Locotenenții.—Laugier Henry, din Dolj 1 la brigada 2-a infanterie ; Diaconescu N. din Muscel 30 la brigada 5; Mărgineanu Al., de la brigada 5-a în Radu Negru 28. Sublocot Moyer Titus din Siret 11 la gimnaziul militar Craiova. f SEPTUM! SEVER BARIU Duminecă seară a încetat din viață, după grele suferințe, confratele nostru Septimiu Sever Darul, redactor la „Voința Națională“, în vârstă de 39 ani. Savor .Dări»era originar din Transilvania.După tortalizarea studiilor secundare la liceele din Blaj și Brașov, a venit la București, unde a colaborat mai IRUCÖ""la ziarul, ,,Binele Public“, de. stire"direcția lui Pană Buescu, iar de la 1890—1936, a fost redactor la ziarul „Universul“. De aci trecu in redacția ziarului „Voința Națională“, unde colabora neîntrerupt până aproape de moarte. Regretatul nostru confrate s’a distins în ziaristică printr’o muncă sârguincioasă și cinstită. Dinezeu să-î odihnească în nane ! 1288 20156 ■ Sever Dariu ȘTIR! MÎS ÎMINITATE — Prin poștă — ... In Ianuarie se va face, la șantierul naval din La Seyne-surmer, lansarea noului cuirasat francez cu turbine «Voltaire». Prezidentul republicei va asista la solemnitatea punerea pe apă a noului vas de războiu, care este unul din cele șase a căror construire trebuie să se sfârșească în 1910. .*, De la 3 până la 15 iunie 1999 se va deschide la Lipsca, în palatul de cristal, o expoziție muzicală. Alaltă erî a încetat din viață la Viena celebrul oculist și profesor universitar dr. Isidor Schaabel, în vârstă de 66 ani. ,*, In micul orășel Delft (Olanda) a murit în virată de 74 ani o nepoată a regelui Ludovic XVI. Cunoscută sub numele de principesa Augusta Maria Teresa de Bourbon, ea era unica fiică supraviețuitoare a pretendentului Carol Wilhelm Naundorf, ceasornicarul din Spandau, mort și el la Delft, în 1845. Ziarele rusești își exprimă satisfacția de evenimentele de la Praga. Ele cred că serioase dificultăți interioare vor face pe Austria să’șî atenueze pretențiile în domeniul politicei externe și vor ușura regularea crizei balcanice .*. La începutul anului noii principele Henric, fratele împăratului Germaniei, va fi numit mare amiral. Ministrul de externe al Angliei, sir Edward Grey, a inaugurat Vineri, la minister, conre Cu această ocazie se vor face și exerciții navale, pe cari le va prezida amiralul. *. Arhiducele moștenitor Francisc Ferdinand va lua parte la o vrotoare de trei zile în Pusztaszor, lângă Seghedin. Din sorginte sigură se anunță că scaunul episcopal sârbesc din Budapesta nu va fi ocupat și că fostul episcop, actualul patriarh din Gaboviț,Bogdanovic, va conduce afacerile diecesei. In anii din urmă scăzând numărul credincioșilor in această eparhie, ea va fi incorporată la episcopia din Bacs. Din Constantinopol se anunță că in urma presiunilor comitetului june turc, administrația listei civile a renunțat la 23 diferite concesii de mine, navigație, depozite prin porturi, și servicii automobilistice. ——.Mgama eiBB «»• o OBMiKH ■ [UNK] [UNK] [UNK]«. 0 CüOjET XABIL? pe zi Despotizmul face ca ignoranța să fie perpetuă, iar ignoranța face ca despotismul să fie perpetuu. 1 ■ N ....nmmmuwwtmiM NEREGULILE de la Banca comerțului (AMĂNUNTE) {Prin poștă de la coresp. nostru particular) Bacău, 2-4 Noembre. Am vorbit intr’un număr trecut despre neregularitățile comise la Banca comerțului din localitate de către casierul bănceî, Vasile Gorănescu, implicat pentru falsuri și delapidarea " unei sume de 58 mii franci. Astăzi s’a sfârșit instrucția luându-se ultimul ’interogatoriu d-nei Maria Gorănescu, soția casierului Gorănescu, D-sa a declarat in fața d-lui judecător de instrucție Rădulescu, contrarii celor publicate de darul «Dimineața«, că soțul său, in ajun de a fi descoperit, i-ar fi dat in păstrare suma de 12 mii de lei; a mai declarat că nu are altă avere decât 1000 de lei în bonuri și un libret al Casei de depuneri pe suma de 1800 lei. Instrucția fiind terminată, Vasile Gorănescu va fi trimis înaintea instanțelor judecătorești pentru sustragerea sumei de 58 mii de lei, atât de fatală Mauesmils d-nel Steinheil Din cercetările instrucției s’a contatat că dna Steinheil, a mințit când a afirmat că «fin moartea soțului și a mamei sale n’a obținut avantagii materiala Femeea Yar>f, mama ei, lua da la acțiunile societății de țesătoria Yapy în valoare de 50.000 franci, pe care fiica ei le-a primit ca zestre, dividende mari ca rentă &nuală. Aceste îî vin acum d-nei Steinheil. Afară de aceia ea primește două cincimi din suma de 20.000 franci, la care mama ei a asigurat pa cei patru copii ai fiicei și ginerelui ei Steinheil. D-na Steinheil mai moștenește casa evaluată la 80.000 franci, care ca moștenire părintească a fost proprietatea soțului ei Tatăl lui Steinheil era un foarte cunoscut pictor bisericesc. Fiul a moștenit, după moartea tatălui sau numeroșii clienți ai acestuia și avea mult de lucru pentru biserica Sacre-Coeur din Montmartre și la alte biserici. După o socoteală controlată, pictorul Steinheil de la căsătoria sa cu Margareta Japy a câștigat 150.000 franci. Este prin urmare greu de crezut ca un artist atât de sârguincios să fi dus o viață viitoară, după cum a declarat soția sa. O losfixîeia ruptă Din Chambery se anunță că â. Louis Boisson, logodnicul d-re. Marta Steinheil, a semnat actul de angajament pe trei ani în regimentul 4 de dragoni cu garnizoana la Chamberg și că a și fost încorporat în escadronul al 5-lea. Această înrolare voluntară a fost hotărâtă da familie in urma afacerea din fundătura Ronsin. Firește, logodna cu Marta Steinheil e definitiv ruptă, dar familia a vrut, pe lângă aceasta, să-și îndepărteze de la Paris pe tânărul logodnic. Protestări de nevinevftate In timpul interogatoriului de Joi, d-na Steinheil a spus judecătorului de instrucție: „Vrei să mă trimiți la eșafod , dar mă voi apăra, căci sunt nevinovată, căci am o fată pe care o iubesc. Fiindcă nu iubiam pe mama, sunt pe cea mai îngrozitoare dintre crime. De ce ucigașii m’au lăsat în viață? Te rog, d-le judecător, nu stărui. Am făcut greșeli foarte grave; am avut o purtare proastă, dar nu sunt criminală. — Vom vedea, a răspuns d. André. Rănirea din str. IMnî NOUI AMĂNUNTE Am anunțat că Duminecă seara in cârciuma lui Rumeliotis, din strada Viitorului, a fost înjunghiat un anuaae Mihăilescu de către pungașii Nicolăiță Țiganu. Azi revenim cu amănunte nouă și complecte. Din spusele celor cari erau de față cum și din acelea ale tovarășilor de petrecere, iată modul cum s'a făcut această înjunghiere": Tâmplarul Falu Ștefan Cristeanu zis Talpă-lată, întâlnindu-se cu prietenul său Ghițăilescu, acesta i-a propus ca să chefuiască împreună. Amândoi, întâlnindu-se cu un al treilea prieten anume Ion Pantazescu zis Viniei, s’au dus la cârciuma lui Alexoaia. Ajunși acolo, se așezară la o masă și comandară să li se aducă de băutură. După ce chefuirând vr’o câteva ceasuri și în stare complectă de beție se duseră în cârciuma lui Hr. Rumeliotis din str. Viitorului 155. Aci au intrat într’o odae din fundul cârciumei, unde se mai aflau ,și Ioniță Țiganu zis Arapu, Lică Petrescu și Carol Iordăchescu, toți niște vechi pușcăriași și condamnați în mai multe rânduri pentru furt și crime. In acest timp veni în odae și Ghița Mihăilescu, care dându-se banii seara, observă că toți i-au răspuns afară de Carol care nu î dădit nici o atenție: înfuriat de acest refuz Mihăilescu apucă un scaun pe cara îl trânti în capul lui Carol. Acesta văzându-se atacat, așa din senin, se sculă de la masă și o rupse la fugă. Gel l’alți se luară după dinsul iar Mihăilescu punând mâna pa Carol iî dădu câteva palme, amenințând tot d’odată și pe tovarășii lui cari săriseră în ajutorul lui Carol. Unul din aceștia Lied Petrescu, văzându-se amenințat de Mihăilescu, sroase de la brio un cuțit și îi dădu o lovitură în antabrațul stâng. Nicolăiță Țiganu, la rândul sări, scoase și el cuțitul și se repezi asupra lui Mihăilescu dându-I o a doua lovitură în partea stângă a pieptului mai jos de țâță. Rănit grav Mihăilescu căzu jos iar cei doi tovarăși se făcură nevăzuți. Rănitul a fost transportat la spitalul Colentina, unde se află într’o stare desperată. Cei maRi tovarăși cari au luat parte la chef au fost cu toții arestați și duși la poliție. S’au trimis mai mulți agenți pentru prinderea celor doui criminali, dar până acum nu s’a putut da de urma lor. Cu anchetarea acestei răniri a fost însărcinat â. subcomisar Gh. Bârzescu. Cas. VLN JPJS II La casa cu două fete mor pisicile de sete. VTELE — Serviciul nostru telegrafe — Spiritul războinic în Muntenegru Viena, St.— Telegramă din Cattaro. Spiritul războinic în Muntenegru dăinuește. După sărbătorile Crăciunului ortodox, Muntenegrul va desfășura o acțiune in acest sens. Principele Nikita a constrâns să lucreze sub presiunea opiniei publice, care, contrariu, amenința că se întoarcă în contra lui. Declarațiile generalului Vukotici Constantinopol, 21. — Generalul muntenegrean Vukotici a declarat corespondentului ziarului «Novoja Vremia» că principele Muntenegrului își rețină poporul de la război ni ’numai supunăndu-se îndemnurilor Rusiei. De altfel, dacă conferința nu satisface cererile sîrbe și muntenegrene—a declarat generalul,— tot poporul e hotărît să moară, înainte de a deveni rob al Austriei. Vukotici e satisfăcut de misiunea lui la Constantinopol. El a mai declarat că tinerii turci înțeleg că Muntenegru și Turcia au un dușman comun. Generalul Vukotici s’a dus ieri la Vcskueb, unde a fost primit cu entuziasm imens. I s’a oferit și un banchet, la care am luat parte autoritățile. Motivele retragerei șefului statului major Berlin. 24. — «Lokalanzeiger» află din Belgrad că neașteptata retragere a șefului statului major, generalul Putnik, nu a fost pricinuită de motive de sănătate, după cum s’a afirmat,, ci pentru ca Putnik s’a declarat convins că armata sârbă nu e deloc pregătită acum de războiri. O propunere a guvernului sârbesc Viena. 24.—la cercurile diplomatice de aci se spune că guvernul sârbesc e propus ca la eventuala conferință internațională să se asigure integritatea teritorială a Serbiei. In Viena această știre e primită foarte bine și Austro- Ungaria e în totul de acord cu aceasta, dacă Serbia ar fi gata să considere odată pentru totdeauna chestiunea anexării Bosniei ca razolvită. Situația lui Kiiiovarovicî Belgrad, 24. — Ministrul de externe al Serbie, Milovanovici, a declarat că, dacă va fi silit să iasă din guvern, el va lua probabil postul de ministru pieat, potențiar la Berlin. Franz Kassut și anexaraa Berlin, 24.— «Kreit iW Journal» alia din Belgrad că Pasici a spus cunoscuților săi că ministrul ungar, Franz Kossuth, a declarat șefului sîrbilor din Ungaria că parlamentul maghiar nu va aproba niciodată anexarea Bosniei și a Herțegovinei. Pasici a adăugat ca e gata să dovedească cu documente această afirmație. Alianța sârbo - muntenegreană Viena. 24.—Din Cattaro (Dalmația) se depeșează câ între Serbia și Muntenegru a intervenit o alianță ofensivă și defensivă prin care Serbia asigură Muntenegrului o treime din teritoriile ce eventual i se vor da ca compensație. Anticari va fi portul comunal Serbiei și Muntenegrului și va fi legat cu Serbia printro linie ferată care va trece prin sangiacul Novibazar. Belgrad, 2A.În urma incheierei unei alianțe ofensive și defensive între Serbia și Muntenegru, guvernul sârb a expediat Muntenegrului 300.000 dinari. înainte de rndicarea alianței guvernul din Geringe a mai primit din Serbia un milion de dinari. Serbia sprijinită de panslaviștii ruși Viena, 34.—Telegramă din Belgrad. Bătrânii radicali sârbi sunt foarte mulțumiți de rezultatul călătoriei lui Pasici în Rusia. Pasid a obținut formula făgăduială a tuturor șefilor partidului panslavist rus că Duma va discuta în fond chestiunea sârbească. Chiar și partidele liberale din Dumă vor sprijini eventuala acțiune a Rusiei, tinzând să asigure compensații Serbiei. Pasid declară că panslaviștii, spre a-și ajunge scopul, vor îndepărta pe Tiwolsky,precum și pe ambasadorul rus de la Constantinopol, Sinoviev, de pe scena politică. AFACEREA STEINBEIL Bece a redeschis afacerea d-na Steinbeil Foarte multă lume, la Paris, a doua zi după arestarea d-nei Steinbeil, și-a pus următoarea întrebare : ,,ce interes putea să aibă femeia aceasta să redeschidă o afacere de care aproape nu se mai vorbea, și în care pare acum atât de grav implicată?“ Este foarte probabil, într’adevăr, că dacă d-na Steinbeil n’ar fi scris la sfârșitul lui Octombre scrisoarea către „L’Echo de Paris“, drama din fundătura Ronsin n’ar fi devenit enigma pasionantă, al cânți secret justițiar Se silește a'i smulge, azi ,so ia văduva prizonieră. Acest punct de psihologie feminină pare ușor de lămurit. Chiar după declarațiile doamnei Steinheil, aceasta apare ca fiind fost totdeauna dominată de nevoia, afectoasă sa fi utilă, da a păstra intactă iubirea d-nuî Borderei. Oare, dacă e nevinovată, după cum persistă să declare, nu presimțind o catastrofă, d-na Steinheil telefona câteva ore înaintea dramei, zitlul Borderei și avea cu el acea convorbire, banală în ea însăși, in care, intr’un hohot de râs, se bucura de a’i auzi glasul? Saul, vinovată, n'a simțit intr’un fel de moment de autosugestie, absoluta nevoi« de a se simți aproape de acel căruia visa sâ’î devină nevastă ? Dar crima s'a făptuit, și, dacă misterul care planează asupra ei amenință să devină de nepătruns, va împiedica el ca bănuiala să atingă pe aceea care a supraviețuit. Castelanului din Ardennes, care urmărește cu un interes foarte natural toate fazele anchetei, îl e teamă pentru cea pe care a iubit-o. Și temerea îi e cu atât mai mare cu cât ancheta nu izbutește la nimic. Astfel, pe la jumătatea lui Octombrie trimite la ea pe un amic, d. Martin, care—a declarat-o judecătorului da instrucție—o imploră să facă tot ce-i stă in putință ca să scape de groaznica acuzație ce o amenință. Atunci d-na Steinbeil înțelege că trebue să răspundă cu orî ce preț. crudelor avertismente ale d-luî Borderei, simte că nu numai în ochii amicului ei trebue să se dea vinovățească, ci—chiar da ar fi numai pentru el—în ochii opiniei publice. Ea știe că d. Borderei citește :,L’Echo de Paris“ și vrea ca, în ziarul lui preferat, în acela în care caută în fiece zi amănunte asupra dramei, vrea ca d. Borderei să nu citească hotărirea de a face deplină lumină. Și astfel d-na Steinheil a publicat la nunța pentru dreptul maritim vn în „L’Echo de Paris“ scrisoarea careternațional. trebuia să-i fie, cel puțin până acum. .*. Amiralul Montecucoli inspectează zisele aceste forțele navale austro-ungare din marea Adriatic[. ă SERBIA fălirii Preotului — ROMA IV —■ de Emilia a ® Marchi ~T~ După crimă—SenzaHuni . .Pentru ca să nu dea oamenilor ceva de bănuit, apucă d’a dreptul peste câmp și urcând deabci ,pe o potecă pe care o cunoștea foarte bine, eși îs drumul lui Salvatore, care apucase pe panta cea mai lină însă și foarte lungă. Se așeză pe o ruină de zid și aprinse o havană, ca un turist obosit de un mers îndelungat. Din locul unde se oprise, vederea se întindea asupra întregului Neapole și a strălucitului golf. Mai departe se vedea Vezuvul din care eșra o fâșie subțire de fum. — Sunt senzații, zise iar vocea de mai înainte, ca și cum ar fi vorbit în el spiritul unui rece anatomist. Și privirea lui posomorâtă se adâncea în orizon. Ișî aprinse din bou havana și ce încercă să sufle fumul in sus, cu indiferența unuia care ese din sala de mâncare ia grădinii spre a-șî face mistuirea. Natura era frumoasă, suavă, strălucitoare, liniștită, ca și cum nimic nu s’ar fi petrecut. Martin trăgea mereu clopotul, vesel, nebunatec, și la sunetul acestei mozici jucau ecourile depărtate. — Și senzațiile trec, iar faptele rămâne îl repeta iar vocea internă și lăsându-și puțin mâna, dădea peste mototelu din buzunar. Câți bani avusese preotul ia dânsul? Nu avusese timp să’l socotească, iasă pe d'asupra văzuse un adevărat tezaur pe care acum îl simția în buzunarele sale și pe care nu Indruznia să’l privească da frică să traispară visul și să nu se afle în ziua de răsplată cu jandarmul la ușă. Salvatore, care mergea târîndu-și tălpile pe pietrele drumului, observă pa baron abia când fu la un pas de el. Ar fi trecut chiar înainte dacă baronul nu î-ar fi atins umărul. Bătrânul se deșteptă din somnolența’i obișnuită și scoase un oic , fără mirare. — Trebue sä plec îndată și i-am adus cheea de la poarta viei. Am încuiat în toate părțile. „Dacă va veni cineva să viziteze vila, sub cuvânt ca vrea s’o cumpere, să’i spui ca vila nu e de vânzare sau chiar că e vîndutii și că ai ordin să nu lași pe nimeni înăuntru. Baronul vorbia așa de lămurit și Salvatore era așa băgător de seamă încât ar 0 fost gineri să nu înțeleagă. Servitorul îșî puse mâna pe piept și zise : — N’o să între nimeni, excelență și stăpâne. In acea atitudine umilă și supusă se putea vedea vechiul vasal gata sâ’și dea viața pentru domnitorul feudal. Baronul simți că de această parte putea să fie liniștit și adăogă: — Bă-mi înapoi scrisoarea, am s’o trimit prin poștă , tu întoarce te acasă, căci ești bătrân și anevoe de odihnă. — O î excelență — Am sa’ți trimit ceva ban! ca să trâești și tu mai bine... — Oî strălucitule !.. Baronul, pronunțând acesta cuvinte de milă, simți o înduioșare cuprinzându-i inima. Salvatore și Madalena îi purtaseră în brațe și posedări în inima lor partea cea mai bună a micului lor stăpân de odinioară, care nu murise în ei pe când stăpânul o ucisese în șina. Stătu încă jos și se uită după sărmanul bătrân care se întorcea la vilft spre a ține tovărășie celui l’aît, și ca o ceață groasă îl întunecă ochii un moment. Ceața se risipi și baronul îșî simți ochii plini de lacrimi. Martin începu din nou sa sune clopotul în depărtare. — Sunt senzații, zise iar vocea secretului anatomist pe care baronul o recunoscu drept aceea a doctorului Panterre, vestitul nihilist. Văzând soarele apropiindu-se tot mai mult de apus, se rădică și-și scutură capul tot așa crm un leu își scutură coama când ese din culcuș, își consultă ceasornicul. Erau patru ore. Preotul Girillo sosise la vilă la ora unu și ceva. Câte lucruri se petrecuseră în aceste trei ore! Baronul simția ca de atunci încoace trăise zece ani. La 4 ore și 35 minute trecea trenul spre Neapole. Apucă pe o cărare, eși pe șoseaua vecinală și ocolind Santafusca o luă puțin spre mare, mergând repede ca un om foarte ocupat. Când auzi fluerătura trenului care intra in stațiune, își a~ bătu pașii spre calea ferată, căutând a nu ajunge nici cu o secundă înainte de pornirea trenului, căci ÎL venea foarte greu să aștepte în stațiune. După ce trenul se puse în mișcare, dânsul dădu fuga și se urcă în cel din urmă vagon. Arătă conductorului biletul de întoarcere, și intră într’un compartiment. Aci mai eram doi tineri soți elvețieni sau germani, cari probabil voiau să petreacă luna de miere la Neapole. Ei stăteai strîns lipiți unul de altul in mijlocul unui munte de geamantane, de cutii, de șaluri și umbrele. Se țineau de mână și privirile lor erau pierdute în nesfârșita splendoare a mării, orbiți de acea lumină ce devenea mai puternică în crepuscul, murmurând cuvinte în cari resuna toată dulceața iubire!. Biasa era blondă, cu obrajii de culoarea trandafirilor, cu ochii azurii, plini de nevinovăție și virginătate. Sufletul acelei romantice creaturi nu avea nici o pată și Dumnezeu se oglindi» în el ca într’un cristal. Baronul, aruncând un muc de țigară pe fereastra vagonului, întoarse spatele spre fericita pereche și scuipă afară. Se prinse cu mâinile de ferul ferestrei și -și rezimâ capul la o parte în vreme ce ochii su gol și umflați privisä afară fără să vadă decât o lungă fășie de culori fugitive. Cât timp trenul întârziat își forță cursa, gălăgia, schiuncinurile dispariția lucrurilor de pe de lături, gâfâirea mașinei spre a ajunge la timp, apoi svâcnirea tâmplelor sale, palpitația inimei sale afectată deja de hipertrofie, nu -l lăsară timp de reflexiune. Ba încă, în curs de un sfert de oră, se uită la sine și, absorbit de eracțiunile fizice. Insă cu cât trenul îșî încetinea cursa, el își redobândea conștiința de sine și se regăsi în întregime când se coborî în gara. Se miră ca se simte așa de sigur și liniștit. Eși din gară, porni spre oraș cu pasul unui om convins. Și cu cât revedea casele, prăvăliile, oamenii și pe obicinuiții amici, cu atâta ’și redobândit sensul vieței sale obicinuita (Va urma!