Universul, martie 1909 (Anul 27, nr. 58-86)
1909-03-01 / nr. 58
Tun contra baloanelor. ■(Vezi explicația) București. 28 Februarie. COMERȚUL nostru cu Spania Către sfârșitul anului trecut, Statul nostru a încheiat o convenție de comerț cu Spania, convenție prin care se asigură părților contractante tratamentul națiunii celei mai favorizate. Deocamdată sunt slabe relațiile noastre cu Spania. Exportăm în acea țară semințe oleaginoase, grâu,porumb, orz și alte cereale, scânduri în mici cantități; în anii din urmă exportul nostru a scăzut, atingând în 1907 numai 9,789,544 de lei. Importăm din Spania aproape numai țesături de bumbac ; în 1907, tot importul nostru , din acea țară a fost de 56,071 lei. S’ar putea însă desvolta mult aceste relații, spre marele folos al amânduror părților. In privința aceasta, biuroul de informațiune al ministerului industriei și comerțului a publicat de curând un studiu interesant, asupra căruia atragem toată atențiunea producătorilor și comercianților noștri. Rezultă din acest studiu că peste 28 de articole — pe cari țara noastră le produce în mari cantități — ar găsi desfacere avantajoasă pe piețele spaniole. Așa sunt cerealele, făina, lemnele (scânduri, doage, traverse de cale ferată, stâlpi de telegraf), cărbuni de lemn, pastă pentru fabricat hârtie, materii textile vegetale (in și cînepă între și câlți), legume uscate, semințe de in și alte oleaginoase, piei proaspete neuscate și piei netăbăcite uscate, produse alimentare( carne proaspătă și sărată, șunci și cărnuri de porc afumate, păsări vii sau tiiete), conserve alimentare, petrol și produse petrolifere. Concluziunea la care ajunge Biuroul de informațiune al ministerului comerțului, din datele statistice pe cari le dă în studiul sau, e aceasta : «Exportul nostru în Spania e departe de ceea ce ar putea să fie. «Articolele noastre de export în Spania sunt actualmente numai cerealele, legumele uscate și lemnele (în cantități foarte mici). «Este netăgăduit însă că relațiunile noastre comerciale cu Spania și mai cu seamă exportul nostru acolo sunt susceptibile de o mare desvoltare. Avem, în mari cantități, producere pe care Rusia, Austro-Ungaria, Statele Unite, Bulgaria, Turcia, Italia, Franța, etc., le trimit la Spania, nu de mult (Decembrie 1908), s’a încheiat convenția comercială între țara noastră și Regatul spaniol, convenție în baza căreia ne bucurăm de clauza națiunii celei mai favorizate, astfel că produsele noastre plătesc la intrarea lor în Spania, taxele cu eari sunt impuse produsele Statului celui mai favorizat de Regatul spaniol». Producătorii și comercianții noștri trebue să profite de aceste împrejurări favorabile și să se intereseze de aproape de chestiune. Un mijloc bun de a-și face cunoscute produsele lor este să și le expue la Expozițiunea permanentă de industrie și produse agricole, înființată anul trecut la Madrid de către guvernul spaniol. Expoziția aceasta are sucursale și reprezentanți generali si toate capitalele provinciilor spaniole și agenți în toate orașele Spaniei; prin mijlocirea ei se pot indheea afaceri, încheiat atrăgând din nou atențiunea producătorilor și comercianților asupra studiului publicat de ministerul industriei și comerțului, studiu în care pot găsi date foarte interesante. CROITORUL LII DUMBO — Fabulă — Fac lux copacii!.. Da, copacii, Cari au stat iarna ’n sdrențe, goi, Sasi hotărît și ei, săracii, De Paști să’și facă haine noi. Natura, meștera Natura, Al cerului prim croitor, Chemată fu să ia măsura Pentru costumul dumnealor, Stejaru 'mnalt, că'n nori sa pierde, Ga și michiul liliac... Toți... au ales culoarea verde. Semn de nădejde la sărac! Ba încă bradul din Sinaia, Fudul pesemne de urechi, i-a spus—«Un nou costum ? Ce-i aia ? «Nu mi fac! Port tot hainele'mi vechi!» Natura, foarte mulțumită că a scăpat așa ușor, Trecu la alți clienti grăbită; Să ia comanda florilor. E de pe flori mai anevoie Decât pe pomi e să le 'mbraci! Gând crezi că le-ai intrat în voie, Atunci mai greu poți să le 'mpaci. Nu merg doar stofe verzi la ele, Ga la copaci modești, calici, Cer rodii în sute de vopsele, Cu ciucuri, horbote, panglici! Scăpași tu eftin, o Naturi Cu hainele pentru copaci; Dar, vezi câtă' harababură, Pe flori când cerci să le îmbraci? Ele vor scumpe rooii, nu glume; Și când ’ti-achită Dumnezeu Notele lor cu atâtea sume, la spune: nu oftează greu! Că n'ars o floare, n'are două, Ci miliarde spre-a 'mbrăca; Natură, poli de aur plouă Desigur în tejgheaua ta! ...Bărbăție pomi, femeile fiori sunt: Precum în cer, așa și pe pământ. George Ranetti. MIȘCARE l\ ARMATA Următoarea mișcare s’a făcut în armată: D. căpitan Gantacuzino Gh. din reg.Calafat No. 31, a fost mutat în reg. Muscel 30. — A fost mutat în interesul serviciului d. locot. Crasu Gr. din reg. 4 artilerie, la pulberăria Dudești. — Au fost mutați în mod disciplinar : Actorul 1.1 Băleanu D. din reg. Constanța 34 in Olt 3 și ad-torul cl. IlI-a, Filibiu C. de la depositul general al marinei ia compania de subsistența. — Subofițerii plutonieri Popovici N. D. Ștef., din pioneri și Moldoveanu I., din batalionul de pontonieri, au fost înaintați, pe 1 Martie, la gradul de sublocotenenți In rezervă. — Au fost puși în disponibilitate pentru caz de boală guardul de geniu cl. 2, Niculescu P. din batalionul de căi ferate și locotenentul Gorjan Iacob, din reg. 2 roșiori. — Au fost puși în retragere din oficiu pentru infirmități căpitanii Popescu P., din infanterie, aflat în disponibilitate și Manolescu Matei din infanterie.’ Sub-locotenentul Nestorescu N. din reg. Constanța 34 a fost chemat în activitate de serviciu la acel regiment. — D. maior Gr. Rachtivan, din reg. Mihai Viteazul, a obținut un concediu de 8 luni, trecându-se în disponibilitate. — S’a acordat concediu d-lor general de brigadă Ionescu Gh., comandantul brigadei a 3-a de infanterie, 40 zile ; locot.-colonel Iosef Marin, din reg. 9 artilerie, 30 zile; căpitanului Petrahan Mircea, din reg. Matei Basarab 35, 90 zile. — Chemarea temporară în activitate de serviciu la reg. 2 cetatea sub-locot. de rezervă Nicolau Toma, a încetat. ÍiFÍmFre baloanelor — Vezi ilustrația — Uzinele Krupp au construit trei modele diferite de tunuri, cari să servească la distrugerea baloanelor. Gravura noastră reprezintă un tun care aruncă o ghiulea de 4 tigri cu o iuțeală de 620 m, și care poate ajunge până la o înălțime de vreo 5500 metri. Cronica financiara, Reforma impozitelor directe La ministerul de finanțe se lucrează de mai multă vreme la facerea unei statistici amănunțite a veniturilor Statului din contribuțiunile directe, după toate probabilitățile in vederea vreunei reforme în materie, la care se gândește d. ministru de finanțe. S’a mai încercat și astă dată reformarea impozitelor noastre directe, fie in totalitatea lor, fie numai parțial, însă până acum nu s'a putut ajunge la deslegarea acestei probleme financiare. S’au întâmpinat greutăți mari, peste cari nu a fost cu putință să se treacă. Din această pricină, reforma a tot fost amânată, făcându-se numai mici modificări pe ici pe colea. Cu toate acestea, impozitele noastre directe, așa cum sunt așezate, n’au încetat un moment de a fi criticate, pe cât de aspru pe atâta de temeinic. In marginele cadrului acestei Cronici, vom încerca să scoatem în evidență principalele neajunsuri ce se atribue acestor contribuțiuni, cari lovesc toate clasele populațiunei. Dar mai înainte, câteva cuvinte despre importanța veniturilor ce eie procură Statului. In exercițiul financiar 1907—1908, încasările Statului au fost de 307.g milioane de lei, astfel repartizate după proveniența lor : Proveniența Milioane, lei Impozite directe .... 44.* Impozite indirecte ... 103.8 Monopoluri.........................63.5 Veniturile ministerelor . . 96 . Total 301.g Rezultă de aci că veniturile din impozitele directe reprezintă 144% în totalul veniturilor Statului din exercițiul ce am considerat. . In decursul celor din urmă trei decenii veniturile din contribuțiunile directe, considerate în totalitatea lor, au crescut în măsura ce se poate vedea în următoarea tabelă : Exercițiile Milioaneler 1880-1881 27.s 1905-1906 42.3 1907-1908 44.* De la 27 s milioane câte erau în 1880/1, aceste venituri s’au ridicat în 1907/8 la 44.4 milioane, ceea ce însemnează o creștere de 62.e ®<.. Dar nu toate felurile de venituri provenite din impozitele directe s’au dezvoltat in aceiași măsură, ba unele din ele au dat chiar înapoi. Astfel, dintre cele patru mai importante, au crescut veniturile din fontieră și din patentă, primele de la 6.3 milioane în 1880/1 la 18.x milioane în 1907/8, secundul de la 1,5 la 5.{ milioane, în același interval de timp. Veniturile din impozitul personal și din licență, din centru, au descrescut: cele dintâiu, de la 9.7 la 4.c milioane, iar cele de al doilea de la 4.* la 3.7 milioane. Sporul așa de însemnat ce se constată la veniturile din forieră se datorește : creșterea celei mari a venitului proprietăței rurale și urbane ce s’a produs în ultimele trei decenii ; înmulțirea terenurilor de cultură producătoare de venituri impozabile ; transformarea domeniilor statului, ce nu plăteau foncieră, în proprietăți particulare supuse la plata acestui impozit. Veniturile din patentă au crescut și ele, nu însă în raport cu materia impusă, adică cu desvoltarea comerțului, industriei, meseriilor și înmulțirea profesiunilor liberale. Pricina se găsește în așezarea defectuoasă a acestui impozit. Veniturile din personal și din licență au scăzut din cauza reducerilor ce s’au făcut acestor impozite. Iată cum se repartizează pe fel de impozite veniturile din contribuțiunile directe în exercițiul 1907-1908: Impozitele Milioane lei Imp. personal. . . . . . "Tg Foncieră. . . * . . . . 18.x Patenta. ....... 5.s Licența..................»•, . 3.7 Taxa 3% as. salar. ... 2.5 Imp. mobiliar. ..... 1.6 Taxa as. viilor. ... . 2.— Zecimi de percep. .... 6., Total. 44.4 Gel mai producător impozit direct este așadar soncieră, după care urmează, la mare distanță însă, patenta, impozitul,personal, licența, 'etc. Tendința statelor moderne în așezarea impozitelor — ne spune d. Th. Aslan în valoroasa-i lucrare asupra finanțelor României—este de a căuta ca sarcifiele statului să apesi asupra contribuabililor cât se poate mai in proporțiune cu venitul fiecăruia. Ei bine, tocmai în contra acestui principiu sfânt de „dreptate“ și „umanitate“ păcătuesc impozitele noastre directe. Și dintre toate, impozitul zis personal este cel mai puțin drept, cel mai puțin umanitar,, și cel care, tocmai din aceste pricini, a dat naștere la criticele cele mai severe. Impozitul personal datează de multă vreme în legislațiunea noastră fiscală, numai că în decursul timpului i s’a schimbat în mai multe rânduri denumirea. Critica ce i se aduce, și cu bună dreptate, e că nu este proporțional în bogăția contribuabililor, percepându-se în mod egal de la cel cu dare le mână, ca și de la cei lipsiți chiar destrictul necesar vieței. Spre a face mai puțin apăsător, acest impozit a fost redus treptat, de la 18 lei cât era altă dată până a ajuns la 4 lai prin reforma ce i s'a făcut în 1906. Prin această reformă se mai adăptase la această taxă fixă și una proporțională calculată după cuantumul chiriei, impunere de asemenea critiată pe motivul că chiria nu poate constitui un indiciu serios de avutur i venitul contribuabililor. Această axă proporțională a fost desființată un an mai târziu. Mari și nu mai puțin fondate sunt riticele ce se aduc și impozitului de atentă, la care sunt supuse comertirile, industriile și profesiunile. Acest impozit, precum se cunoaște, e compune dintr’un drept fix stabilitupă numărul popular,ninel localităței nde contribuabilul își face afacenle i un drept proporțional așezat după aloarea locativă a stabilimentului aü. Pe aceste baza eomerțurile, industriile și profesiunile sunt împărțite în mai multe clase. ■ • Așezarea acestui impozit nu este echitabilă, pentru că nici numărul populațiunei și nici valoarea locativă nu pot constitui destule probe de importanța afacerilor. E la mijloc numai o prezumțiune că in localitățile cu o populație mai’ numeroasă și într’un local cu o valoare locativă mai ridicată, un contribuabil face dar averi mai însemnate, care-i produc un venit mai mare. Din cauza asietei sale defectuoase, impozitul acesta produce mult mai puțin decât ar trebui. Reformarea lui a preocupat aproape necontenit pe oamenii noștri de Stat, fără a se fi făcut însă un pas hotărâtor în această direcție, afară de modificările din 1899 privitoare la patenta bancherilor, băncilor, contoarelor de scont și societăților de tot felul, modificări ce le purtem numi fericite. De chestiunea impozitului,de patentă s’au mai ocupat și cei interesați:, membrii Camerelor de comerț ,și, industrie,, într’unul din congresele lor. . In ce privește impozitul de licență, el prezintă, cam aceleași neajunsuri ca impozitul patentei, deoarece așezarea ambelor impozite s'a făcut pe prezumpuri deduse din manifestațiunile exterioare ale contribuabilului și cari nu corespund totdeauna realitaței. Licența a fost înființată , intre altele și cu scopul de a pune frâu alcoolismului, lovind pe debitanții de băuturi spirtoase cu taxe, grele, pe lângă că aceștia mai sunt impuși și la piața patentei. Dar astăzi când avem monopolul cârciumelor, făcut în acelaș scop, impozitul licenței nu mai are nici o rațiune de a fi. ■ Dintre toate impozitele noastre directe, cel mai drept ca cestiune de așezare este taxa de 300 asupra salariilor funcționarilor. Este un impozit ideal pentru că are la baza sa principiul unei proporționalități perfecte. Decât, impozitul acesta prezintă marele neajuns că nu se aplică decât numai unei clase a populației. Și această clasă este tocmai aceea care suferă astăzi mai mult din pricina scumpire a traiului, rezultată în mare parte din sistemul nostru de contribuțiuni indirecte, mai ales, contribuțiuni ce se repercutează asupra funcționarilor, fără ca aceștia să poată a se trace mai departe asupra altora. Din punctul acesta de vedere, s’ar face un act de mare dreptate, dacă această taxă s’ar suprima din legislația noastră fiscală." Un alt impozit direct și cel mai important sub raportul veniturilor ce el procură Statului, este impozitul funciar. Nici acesta nu este scutit de critice, cu toate că așezarea sa este mai echitabila ca la altele Critica este îndreptată mai ales asupra stabilirea veniturilor impozabile ale proprietăței rurale. Venitul propretăței țărănești este evaluat mai ridicat ca la restul proprietăței. Și cu toate măsurile ce s’au luat în timpul din urmă pentru înlăturarea acestui mare neajuns, nu s’a putut, firește, ajunge la toate rezultatele dorite. Pe de altă parte, determinarea veniturilor impozabile ale proprietăților cultivate în regie nu se poate face decât cu aproximație, ceea ce din punct de vedere al dreptăței în impunere lasă de dorit bine înțeles. In sfârșit, dacă impozitul asupra venitului avere i mobiliare, introdus de curând în legislațiunea noastră fiscală, constitue un adevărat progres, apoi nu este mai puțin adevărat că acest impozit păcătuește și el prin aceea că nu a fost pus decât numai asupra unora din valorile noastre morbiliare, restul fiind scutite. Cam acestea sunt în trăsuri generale criticele ce se aduc impozitelor noastre directe, critice temeinice ce ar trebui să fie neapărat luate în considerațiune. Din punctul acesta de vedere, reforma acestor impozite se impune, și o reformă făcută în mod cât mai serios și cât mai drept va fi nu se poate mai bine venită. G. Christ. 1885-1886 24.7 1890-1891 28 9 1895-1896 32. s 1900-1901 41.3 BOALA DOAMNEI GUZA [sțrin telegraf de la coresp. nostru) Piatra, 27 Februarie. In boala Doamnei, Cuza a intervenit o îmbunătățire neașteptată. Astă-noapte a dormit bine, iar azi dimineață s'a trezit bine, dispusă și vioae, a mâncat cu poftă, și a vorbit cu cei din casă și a consumat mai puțin oxigen. Dacă starea aceasta se va menține, Doamna Cuza poate să mai trăiască câtva timp, deși deocamdată slăbiciunea e staționară. ÎMBUNĂTĂȚIRII pentru corpul factorilor poștali prevăzute prin budgetul anului 1909—1910 Prin bugetul anului 1908—909 erau prevăzute: 6 locuri de factori principali retribuții a 100 lei lunar, 98 gr. I a 90 lei lunar, 216 gr. II a S0 lei lunar, 303 gr. III a 70 lei lunar,1197 gr. IV a 60 lei lunar. Prin bugetul anului viitor s’au prevăzut : 50 locuri de factori principali a 100 lei lunar, 130 gr. I a 90 lei lunar, 230 gr. II a 80 lei, 320 gr. III a 70 lei lunar, 91 gr. TV a 60 lei lunar. Pe ziua de 1 Aprilie se vor face prin urmare un număr foarte mare de avansări în corpul factorilor și anume: 44 factori principali, 76 gr. I, 90 gr. II, 108 gr. III. In total 318 factori avansați. Un număr neatins până acum. După cum se vede din tablou, factorii de gr. IV retribuiți cu 60 lei lunar nu vor mai fi decât 91 față de cei 197 din trecut. Acești 91 factori vor fi admiși numai la oficiile mici din orașele în care traiul este mai ieftin și munca ce se cere mult mai ușoară. Pe lângă avansări, factorilor din Capitală, în urma dispozițiunei luate de d. director Gr. Zahariade, li se va da un număr îndoit de mare de bilete de liberă circulațiune pe liniile de tramvaie. Factorii dispuneau în trecut de 12 bilete de tramvai , acum au 26 bilete și în scurt timp vor avea 50. In afară de bilete d. Zahariade a dat ordin să se mai creeze un al doilea brek pentru transportul factorilor în distantele pe care le deservesc. SINII CinEMEA CĂPITANULUI DIMIHUE NICULESCU culescu umplu casa de strigătele Contabilul inspectoratului militar școlar Eri, la orele 11 luni. dimineața, s-a sinucis cu un glonte de revolver, în locuința sa din str. Cătuneanu, căpitanul Dimitrie Niculescu, contabilul inspectoratului militar școlar. Scrisorile Căpitanul D. Niculescu Vestea sinuciderea căpitanului a alarmat întreg cartierul Ghencea. Strada Cătuneanu, de obicei atât de tăcută și de pustie era animată de numeroșii prieteni ai defunctului căpitan cari, aflând de trista veste, se duceau să vadă corpul neinsuflețit al căpitanului In fața locuinței defunctului era o mare aglomerație de curioși. In curte se plimbau triști și tăcuți numeroși ofițeri, camarazi de arme ai căpitanului Niculescu. Pătrund cu mare greutate într'un coridor strâmt, in care găsesc câțiva ofițeri, mai mulți polițiști și mai ales un număr de femei din vecinătate. Un polițist caută să evacueze coridorul de acele femei, insă nu reușește, căci toate țin să rămână la locurile lor. Multe din ele plâng u hohot umplând văzduhul cu trigăte de jale. M'adresez' uneia din ele : — Dar unde e cornul căpitanului ? — Uite colo, domnule, îmi răspunde ea, arătându-mi o încăpere din fundul coridorului. Mă îndreptez intr'acolo. încăperea aceea era bucătăria casei, iar în mijloc, pe o manta militară așternută jos, zăcea cadavrul nenorocitului căpitan. Din urechia dreaptă atârna dungi de sânge închegat. De altfel capul și o parte din corpul sinucigașului zăcea intr’un adevărat lac de săige. In acel moment se afla lângă cadavru d. maior Castriș, comisar regal, care îșî începuse ancheta. Două oameni au desbrăcat cadavrul de tunica militară și au procedat la o minuțioasă perchiziție prin toate buzunarele hainelor. Nu s’a găsit asupra cadavrului nici un petec de hârtie și nici un alt obiect. D. comisar regal, după ce a făcut această constatare, și-a continuat ancheta, luând interogatorul d-nei Niculescu, asupra împrejurărilor în care s’a săvârșit această senzațională sinucidere precum și asupra ultimelor momente ale defunctului căpitan. Printre cei dintâi cari au sosit la fața locului sunt și primul procuror Antonescu și dl Teodoru, secretarul general al ministerului instrucției publice și cultelor cari fuseseră anunțați telefonic de către d. Pestreanu, comisarul secției respective. Ce spune d-na Niculescu? Sărmana d-nă Niculescu, soția defunctului căpitan, deși într’o indescriptibilă stare de deprimare, a putut da d-lui comisar regal următoarele amănunte asupra tragicului sfârșit al căpitanului Niculescu. Căpitanul era foarte afectat de când,cu afacerea neregulilor de la inspectoratul militar școlar, afacere care în acest moment se anchetează la ministerul de culte. Aceasta nu pentru că defunctul ar fi avut să-și reproșeze vreo faptă reprobabilă, ci din cauză că se simțea persecutat de anumite persoane,despre care spunea că vor să-l implice în afacerea neregulelor deiă inspectorat și să-l compromită cu desăvârșire. Căpitanul se plângea zi și noapte soției sale ridicându-se contra acelora, cari puneau la îndouială cinstea , sa și voiau să-î târască numere, neprihănit de militar în noroi și rușine. Era, din contră, căpitanul a fost mai vesel ca niciodată. Dânsul s’a arătat cu toți cei din casă de o drăgălășie neobicinuită. Se vede că bietul căpitan avea în acel moment seninătatea acelora cari iau o hotărâre supremă. Azi dimineață, pe la orele 10 căpitanul a rugat pe soția sa să se ducă până la d. Fântânescu, nașul lor și să’i comunice persecuțiile al căror obiect era din partea celor cari voiau să’l piardă. Aceasta nu era de cătun truc spre a rămâne singur. D-na Niculescu o dată plecată, căpitanul s’a așezat la o masă și a scris două scrisori, în care explică cauzele actului sau de desperare. Scrisorile nu conțin nimic confus și arată că mâna căpitanului n’a tremurat în momentul de a se redica. Abia terminase scrisul, când, probabil, căpitanul văzu din bucătărie, unde se afla, pe soția sa reintorcându-se acasă. Atunci ofițerul îșî așternu jos mantaua și lungindu-se pe ea cu fața în sus, ișî trase un glonte de revolver in ureche. Căpitanul se servise de un revolver cazon de calibru mare astfel încât moartea i-a fost instantanee. * * * D-na Nicolescu abea făcuse câțiva pași in curte când auzi detunătură focului de revolver. Atunci sărmana femee alergă în casă și se aruncă pe corpul însângerat al soțului ei. Nebună de durere, doamna Niei de disperare. Acete strigăte sfâșiitoare fură auzite de vecini cari alergară în ajutor. Toate încercările însă de a readuce pe căpitan la viață, au fost zadarnice ; căpitanul era mort. In una din scrisorile ce le-a lăsat, căpitanul explică motivele cari l-au îndemnat să-și pună capăt vieței. Dinsul face răspunzător de nenorocirea sa pe d. maior Chirițescu, inspectorul general militar al școalelor, despre care spune că țintește să-l necinstească in afacerea neregulelor de la inspectorat. Defunctul căpitan mai spune in scrisoarea sa că în întreaga sa viață a fost un model de cinste, astfel încât nu poate să tolereze ca cea mai mică umbră de bănuială să planeze in jurul numelui sau. Apoi, in momentul de a păși pe pragul morței, căpitanul blestemă pe toți acei cari "i-au împins la actul sau de desperare. In aceiași scrisoare căpitanul cere ertare soției sale pentru durerea ce-î pricinuește și o roagă ca la înmormântare să nu i se facă pompă mare și ca, în fine, corpul său să fie îngropat la cimitirul Ghencea. In cea de a doua scrisoare, căpitanul recunoaște că a primit 4700 lei de la socrul sau și că acea sumă constitue dota soției sale. După informațiile ce am cules, căpitanul Niculescu era foarte iubit și stimat în cartierul Ghencea unde locuește de un lung șir de ani. Om pios și bisericos, defunctul căpitan era epitrop al bisericei Ghencea. In cartierul acela depărtat al Capitalei căpitanul avea numeroși fini și foarte mulți prieteni și astfel se explică profunda durere ce a pricinuit moartea sa in partea focului. De altfel defunctul căpitan se bucura de mare considerație și printre camarazii săi de arme, din cauza caracterului sau sincer și cavaleresc. Căpitanul Niculescu era de fel din Slatina unde are și părinți. El moare in vârsta de c1,2 de ani. M. Sinuciderea,—epilog al fraudelor de la inspectoratul militar școlar In cercurile militare vestea sinuciderea căpitanului Dumitru Niculescu a produs o impresie colosală. Faptul că se dedea drept cauza șinuederei nefericitului căpitan, oarecare încurcături bănești, a surprins pe toți acei cari il cunoșteau. — «Era im om cinstit și nu se poate admite aceasta» — spuneau ofițeri cari au urmărit pe căp Dumitru Niculescu în timpul celor 2b ani cât a fost casier al Arsenalului armatei, funcție din care a plecat regretat și de camarazi și de șefi. Când astfel stăteau lucrurile, în mintea tuturor s’a pus o întrebare: Ce motiv puternic a determinat pe nefericitul căpitan să-și pună capăt zilelor ? Cele două scrisori lăsate de sinucigaș soției sale explicau îndeajuns acest mister. In ele, căpitanul Dumitru Niculescu arăta cum a căzut victimă unor foști camarazi ai săi și cum grație lor trebuia acum sa pășească pragul pușcăriei, implicându-l în fraudele de la inspectoratul militar școlar. Cititorii sunt în curent cu aceste fraude, despre care am vorbit acum câteva zile. Este vorba despre niște plutonieri cari figurau în stare fără ca ei să existe, și ale căror solde intrau în buzunarul unora din cei cari conduceau inspectoratul militar școlar. Ancheta făcută zilele trecute de către d. maior Castriș, de la parchetul militar, împreună cu Brătilă, inspector școlar, a reușit să descopere fraudele și aialtăerî când s’a depus raportul, căpitanul Duțescu, de la inspectoratul militar școlar a și fost depus in închisoarea militară. Vestea acestei arestări a căzut ca un trăsnet asupra căpitanului Dumitru Niculescu. De complezență—spune el în scrisorile ce a lăsat—a trebuit să semnez statele de viață, fiind cu insistență rugată de către maiorul I. Tîirițescu și căpitanul Duțescu. Trebuia deci ca alături de ei, iară să fi avut vreun folos de pe urma acestui act nesocotit, să compar înaintea justiției și să fiu desigur condamnat. Situația aceasta m’ar fi omorit și de aceea am preferat să iau hotărirea de a mă sinucide. Căpitanul Dumitru Niculescu cere însă o grație ; ca ancheta să se facă cât se poate de riguros și afirmă că, din ea dacă cei doi implicați vor fi cavaleri, el va eși nevinovat așa cum a fost. In altă scrisoare, sinucigașul spune că a trebuit să se sinucidă din cauză că maiorul Kirițescu i-a amenințat că-i va nenoroci dacă va spune un cuvânt asupra celor ce au săvirșit Împreună. Iată textul acestei scrisori. Dragă Marie. Nu sunt vinovat nici direct nici indirect de cele ce se Întâmplă. Mă văd implicat fără să fiu vinovat în niște afaceri cu totul rușinoase. Maiorul Chirițescu e toată vina. Dumnezeu să-l răsplătească după faptele lui. Țin să mi se facă o înmormântare fără pompă și să fiu dus la cimitirul Ghencea. Pentru înmormântare să se ceară ajutor de la ,,Casa Ofițerilor“ și de la ,,Soc. Funcționarilor“ unde sunt membru de la 1888. * * ¥ Acesta este tot misterul explicat. Ancheta care se continuă de către d. maior Castriș va lămuri desigur mai bine această sensațională afaceie. Tis. Conflictul austro-sârb — Serviciul nostru telegrafic — și spune ca nu e nici un motiv ca guvernul sârb să nu răspundă la nota remisă de contele Forgaci. De altfel chiar acesta a spus că nu e nici un motiv de grabă și că întârzierea sau refuzul Serbiei de a răspunde nu va putea fi considerat ca un casus belli. In ceia ce privește dezarmarea, corespondentul ziarului citat crede că puterea cea mai mare trebue sa dea exemplul cel bun, mai ales că Serbia a declarat că nu dorește războiul. Un ziar german despre nota nativ la nota circulară a Serbiei circulară a Serbiei Berlin, 27.—«Komische Zeitung» află din cercuri autorizate de aci că in ce privește chestiile economice dintre Serbia și Austro-Ungaria, puterile nu se pot amesteca, ci ele trebuesc tratate direct intre cele două state. Ceea ce e neliniștitor în nota circulară a Serbie e că nu se vorbește nimic despre dezarmare. Se speră că Serbia va da un răspuns la nota remisă de contele Forgaci. Important consiliu de miniștrii în Belgrad Belgrad, 27. — Aseară s'a ținut un consiliu de miniștrii, care s'a ocupat de expunerea lui Simica, ministrul Serbiei la Viena, despre impresia care a produs-o acolo nota circulară a Serbiei și despre convorbirea sa cu baronul Aerenthal. Se știe și la ministerul de externe de aci că nota Serbiei n’a produs mulțumire în cercurile oficiale din Viena. Consiliul de miniștrii s’a mai ocupat cu știrile primite de la ministrul Serbiei la Constantinopol, Nenadovici, care a comunicat că Poarta a permis transitul munițiilor sârbești. Această știre a fost primită cu bucurie de toți miniștrii. Ministrul de război, Zivkovici, declară că acuma e în stare să înarmeze in mod complet armata. Mâine vor sosi aci cazacii și ofițerii ruși. Comitetul de apărare națională a hotărât să-l sărbătorească la primire. Roma, 27. — „Tibuna“ află din cercurile competente de aci că din răspunsul Serbiei se vede că ea a renunțat la politica sa de până acum relativ la Bosnia și Herțegovina ;și că din această cauză Austro-Ungaria nu trebue să se teamă de o conferință. E adevărărat că nu se vorbește in nota Serbiei de dezarmare, dar Austro- Ungaria trebue să țină seama că Serbia trebue să mențină armata pe picior de război din cauza agitației poporului. " Dezarmarea se va face încetul cu încetul. Aceasta depinde și de atitudinea Rusiei. Noul agitații pentru război în Serbia Viena. 27.—«Neues Wiener Tagblatt» află din Belgrad că acolo comitetul de apărare națională continuă cu agitația pentru războiu. Comitetul a publicat era protestele unor ofițeri din Niș, Kragujevitz și Șabatz, contra renunțărilor la pretențiile de până acum ale Serbiei. Prințul moștenitor, care a apărut la o ședință a comitetului împreună cu ministrul de război, a spus că armata poate fi liniștită; nota nu vorbește despre nici o renunțare la cererile de mai nainte. El a mai adăugat că speră că se vor înscrie mii de voluntari din Rusia în armata sârbă. Muniții sârbești tranzitate prin turcia Constantinopol, 27.—Din Salonic se anunță că acolo a sosit un vapor grec care conține 966 de lăzi cu muniții pentru Serbia. Poarta a permis tranzitul lor prin Turcia. Rusia și nota Serbiei Berlin, 27.—Lokai Anzeiger» află din Petersburg că acolo se discută în toate felurile nota circulară a Serbiei, dar se crede că Austro- Ungaria trebue să fie mulțumită de răspunsul guvernului sârb. Ambasadorul austro-ungar contele Berchtold, a avut dese convorbiri cu Iswolski relativ la nota Serbiei. Declarațiile baronului Aerenthal Paris, 27. — Baronul Aerenthal a primit era pe corespondentul din Viena al ziarului ,,Le Matin“ și l-a autorizat să publice declarațiile următoare: „îmi face plăcere să constat loialitatea, și imparțialitatea cu care Franța a judecat politica Austro-Ungariei. Pot să vă argă că monarhia nu va uita niciodată această atitudine a republicei. «Franța a văzut că politica noastră nu e secretă ci se face la lumina zilei. Ne-am bucurat văzând că Franța uzează de influența pe care o are în Europa spre a menține pacea. Guvernul din Petersburg a uzat și el de influența sa in Balcani în același scop pacific. Noi credem că nota Serbiei nu a lămurit situația, ceia ce era dorința noastră cea mai vie». Serbia și răspunsul la propunerile contelui Forgaci Londra. 27. — Corespondentul din Viena al ziarului „Daily Telegraph“ arată care este punctul de vedere al Austro-Ungariei re impresia notei Serbiei în Italia PROIECTUL DE LEGE pentru acordarea drepturilor politice locuitorilor din jud. Constanța și Tulcea Am anunțat ori că s'a alcătuit proectul pentru acordarea drepturilor politice dobrogenilor. Iată textul acestui proect, care a fost depus ori în Parlament. Art. 1.—Se acordă locuitorilor din județele Constanța și Tulcea, după distincțiunile de mai jos, drepturile politice recunoscute românilor prin Constituțiune. Art. 2.— Fiecare din aceste județe va alege câte 2 deputați în colegiul I și câte unul în colegiile II și III precum și câte 2 senatori in colegiul I și unul în colegiul II. Colegiile electorale se vor constitui conform art. 59, 60, 61, 68 și 69 din Constituție. Vor avea dreptul de alegător : a) Locuitorii cetățeni otomani cari aveau domiciliul real în Dobrogea în ziua del1 Aprilie 1877, și care după această dată n’au emigrat nici nu s’au prevalat de vreo protecțiune streină. bl Cetățenii români care au trecut din țară sau vor trece. Și unii și ceî-l’alțî vor trebui să îndeplinească condițiunile de capacitate prevăzute de art. 16 din legea electorală, aplicându-se pentru incapacități și nedemnități art. 18 și 19 din aceeași lege. înscrierea pe listele electorale de comună, județ sau Camera de comerț nu constitue pentru cei înscriși prezumțiunea că îndeplinesc condițiunile de mai sus. Art. 3. Pentru întocmirea primelor liste electorale, se instituesc pentru această singură dată două comisiuni, una pentru județul Constanța, alta pentru județul Tulcea, compuse fiecare din prefectul județului, un membru al Curtei de apel din Galați și președintele tribunalului local. Cei nemulțumiți cu încheerile acestor comisiuni vor avea dreptul de apel la Curtea de casație, secția contenciosului, în termen de o lună de la pronunțarea lor. . Curtea vă statua de urgență asupra acestor apeluri. Un decret regal va fixa termenele pentru întocmirea primelor liste electorale, pentru introducerea și judecarea apelurilor, precum și pentru indicerea listelor definitive. Pe viitor se va urma in totul conform legii pentru intocmirea, revizuirea și permanența listelor electorale. Art. 4. Prin derogare de la dispozițiile comune, alegătorii direcți și delegații colegiului 111 de Cameră vor vota în atâtea secțiuni câte plăși sunt în fiecare județ. Secțiunea centrală va fi in orașul de reședință al județului, unde vor vota și alegătorii din toate comunele plășii în care e situat orașul de reședință. Alegătorii din celelalte plăși se vor întruni in comunele de reședință ale plășilor. Ministru de interne, Ion I. Brătianu, o cogretar:e Cei miei vorbesc mult, mult nu spun nimic. si BANCHETUL ARCHITECTÎLOR Joi seară s’a dat în salonul hotelului Bulevard al 48-lea banchet aniversar al societatei arcitecților români. Afară de numeroșii membri ai societăței, au onorat acest banchet prin prezența lor d-ni. Spiru Haret, ministrul cultelor și instrucției publice, E. Pangrati, directorul scoalei naționale de architectură; Take Ionescu, membri onorari ai societăței; D-niu Costinescu și Delavrancea au aderat prin scrisori, arătând in acelașî timp regretul că nu pot lua parte la banchet. Cel d’intâî toast s’a ridicat de către d. I. Mincu, președintele societăței, pentru d. ministru Sp. Haret, ațâțând protecțiunea părintească cu care d.-sa ocrotești arcitectura pământeană. D. ministru Sp. Haret, după ci arată iportanța architecturei în trecutul nostru, toastează pentru d. Mincu, sub conducerea căruia societatea a făcut progrese atât de mari. A toastat apoi d. I. Trajanescu pentru conducătorii tinere,generați de arhitect, reprezentați la acest banchet prin d. ministru Sp. Haret, d. E Pangrati și d. I. Mincu. D-nul Stata Ciortan închină pentru d. Pangrati arătând progresele însemnate ce a făcut școala națională de architectura sub inteligenta și inimoasa d-sa de conducere. D. E. Pangrati, mulțumind, bea pentru arhhitecții români, urându-se cât mai curând realizarea visului lor dorit: legea architecților. D. S. Vasilescu a pastează pentru d. Socolescu, care a înființat prima șc. națională,de architectura, la care d. Socolescu mulțumește. Au mai coastat și d. Z. Mihăilescu precum și d. M. Constantinescu architectul jud. Ilfov, pentru d. Mincu președintele societăței. Banchetul a luat sfirșit la ora L Conflictul austro-rus —Serviciul nostru telegrafic— Trupe rusești la fruntaria austriacă și germană Berlin. 27.— Din Odesa se telegrafiază că prefecții districtelor Odesa, Varșovia, Vilna și Kiev, precum și guvernatorii generali ai ținuturilor de la granița germană și austriacă, au primit ordinul să facă pregătirile necesare spre a transporta arbitele militare și civile în interiorul imperiului. In acelaș timp se anunță din cercurile militare că trupele de la acele fruntarii primesc mari întâi ii. La ministerul de război din Petersburg se observă o vie agitație. In cercurile militare aceste pregătiri produc nemulțumiri din cauză că armata rusă nu e pregătită pentru un război. Berlin. 27.— «Lokal-Anzeiger» află din Petersburg că mari trupa rusești sunt trimise la fruntaria austriacă.