Universul, martie 1909 (Anul 27, nr. 58-86)

1909-03-01 / nr. 58

Tun contra baloanelor. ■(Vezi explicația) București. 28 Februarie. COMERȚUL nostru cu Spania Către sfârșitul anului trecut, Statul nostru a încheiat o con­venție de comerț cu Spania, convenție prin care se asigură părților contractante tratamen­tul națiunii celei mai favorizate. De­ocamdată sunt slabe re­lațiile noastre cu Spania. Ex­portăm în acea țară semințe oleaginoase, grâu,­porumb, orz și alte cereale, scânduri în mici cantități; în anii din urmă ex­portul nostru a scăzut, atingând în 1907 numai 9,789,544 de lei. Importăm din Spania aproape numai țesături de bumbac ; în 1907, tot importul nostru , din acea țară a fost de 56,071 lei. S’ar putea însă desvolta mult a­ceste relații, spre marele folos al amânduror părților. In pri­vința aceasta, biuroul de infor­­mațiune al ministerului indus­triei și comerțului a publicat de curând un studiu interesant, asupra căruia atragem toată a­­tențiunea producătorilor și co­mercianților noștri. Rezultă din acest studiu că peste 28 de articole — pe cari țara noastră le produce în mari cantități — ar găsi desfacere avantajoasă pe piețele spaniole. Așa sunt cerealele, făina, lem­nele­ (scânduri, doage, traverse de cale ferată, stâlpi de tele­graf), cărbuni de lemn, pastă pentru fabricat hârtie, materii textile vegetale (in și cînepă în­tre și câlți), legume uscate, semințe de in și alte oleagi­noase,­ piei proaspete neuscate și piei netăbăcite uscate, pro­duse alimentare( carne proas­pătă și sărată, șunci și cărnuri de porc afumate, păsări vii sau tiiete), conserve alimentare, pe­trol și produse petrolifere. Concluziunea la care ajunge Biuroul de informațiune al mi­nisterului comerțului, din da­tele statistice pe cari le dă în studiul sau, e aceasta : «Exportul nostru în Spania e departe de ceea­ ce ar putea să fie. «Articolele noastre de export în Spania sunt actualmente nu­mai cerealele, legumele uscate și lemnele (în cantități foarte mici). «Este netăgăduit însă că re­­lațiunile noastre comerciale cu Spania și mai cu seamă ex­portul nostru acolo sunt sus­ceptibile de o mare desvoltare. Avem, în mari cantități, produ­­cere pe care Rusia, Austro-Un­­garia, Statele­ Unite, Bulgaria, Turcia, Italia, Franța, etc., le trimit la Spania, nu de mult (Decembrie 1908), s’a încheiat convenția comercială între țara noastră și Regatul spaniol, con­venție în baza căreia ne bucu­răm de clauza națiunii celei mai favorizate, astfel că pro­dusele noastre plătesc la intra­rea lor în Spania, taxele cu eari sunt impuse produsele Statului celui mai favorizat de Regatul spaniol». Producătorii și comercianții noștri trebue să profite de a­­ceste împrejurări favorabile și să se intereseze de aproape de chestiune. Un mijloc bun de a-și face cunoscute produsele lor este să și­ le expue la Expozițiunea permanentă de industrie și pro­duse agricole, înființată anul trecut la Madrid de către gu­vernul spaniol. Expoziția aceasta are sucur­sale și reprezentanți generali si toate capitalele provinciilor spaniole și agenți în toate ora­șele Spaniei; prin mijlocirea ei se pot indheea afaceri, încheiat atrăgând din nou atențiunea producătorilor și­ co­­mercianților asupra studiului publicat de ministerul indus­triei și comerțului, studiu în care pot găsi date foarte inte­­resante. CROITORUL LII DUMBO — Fabulă — Fac lux copacii!­.. Da, copacii, Cari au stat iarna ’n sdrențe, goi, S­asi hotărît și ei, săracii, De Paști să’și facă haine noi. Natura, meștera Natura, Al cerului prim croitor, Chemată fu să ia măsura Pentru costumul dumnealor, Stejaru 'mnalt, că'n nori sa pierde, Ga și michiul liliac... Toți... au ales culoarea verde. Semn de nădejde la sărac! Ba încă­ bradul din Sinaia, Fudul pesemne de urechi, i-a spus­­—«Un nou­ costum ? Ce-i aia ? «Nu mi fac! Port tot hainele'mi vechi!» Natura, foarte mulțumită că a scăpat așa ușor, Trecu la alți clienti grăbită; Să ia comanda florilor. E de­ pe flori mai anevoie De­cât pe pomi e să le 'mbraci! Gând crezi că le-ai intrat în voie, Atunci mai greu­ poți să le 'mpaci. Nu merg doar stofe verzi la ele, Ga la copaci modești, calici, Cer rodii în sute de vopsele, Cu ciucuri, horbote, panglici! Scăpași tu eftin, o Naturi Cu hainele pentru copaci; Dar, vezi câtă' harababură, Pe flori când cerci să le îmbraci? Ele vor scumpe rooii, nu glume; Și când ’ti-achită Dumnezeu­ Notele lor cu atâtea sume, la spune: nu oftează greu! Că n'ars­ o floare, n'are două, Ci miliarde spre-a 'mbrăca; Natură, poli de aur plouă De­sigur în tejgheaua ta! ...Bărbăție pomi, femeile fiori sunt: Precum în cer, așa și pe pământ. George Ranetti. MIȘCARE l\ ARMATA Următoarea mișcare s’a făcut în armată: D. căpitan Gantacuzino Gh. din reg.­Calafat No. 31, a fost mutat în reg. Muscel 30. — A fost mutat în interesul ser­viciului d. locot. Crasu Gr. din reg. 4 artilerie, la pulberăria Du­­dești. — Au­ fost mutați în mod dis­ciplinar : Ac­torul­ 1.1 Băleanu D. din reg. Constanța 34 in Olt 3 și ad-torul cl. IlI-a, Filibiu C. de la depositul general al marinei ia compania de subsistența. — Sub­ofițerii plutonieri Popo­vici N. D. Ștef., din pioneri­ și Moldoveanu I., din batalionul de pontonieri, au fost înaintați, pe 1 Martie, la gradul de sublocotenenți In rezervă. — Au fost puși în disponibili­tate pentru caz de boală guardul de geniu cl. 2, Niculescu P. din batalionul de căi ferate și locote­nentul Gorjan Iacob, din reg. 2 roșiori. — Au fost puși în retragere din oficiu pentru infirmități căpitanii Popescu P., din infanterie, aflat în disponibilitate și Manolescu Ma­tei din infanterie.’­­ Sub-locotenentul Nestorescu N. din reg. Constanța 34 a fost chemat în activitate de serviciu la acel regiment. — D. maior Gr. Rachtivan, din reg. Mihai­ Viteazu­l, a obținut un concediu de 8 luni, trecându-se în disponibilitate. — S’a acordat concediu d-lor ge­neral de brigadă Ionescu Gh., co­mandantul brigadei a 3-a de in­fanterie, 40 zile ; locot.-colonel Io­­sef Marin, din reg. 9 artilerie, 30 zile; căpitanului Petrah­an Mircea, din reg. Matei Basarab 35, 90 zile. — Chemarea temporară în acti­vitate de serviciu la reg. 2 cetate­a sub-locot. de rezervă Nicolau Toma,­ a încetat. ÍiFÍmFre baloanelor —­ Vezi ilustrația — Uzinele Krupp au construit trei modele diferite de tunuri, cari să servească la distrugerea baloane­­lor. Gravura noastră reprezintă un tun care aruncă o ghiulea de 4 tigri cu o iuțeală de 620 m, și care poate ajunge până la o înăl­țime­­ de vreo 5500 metri. Cronica financiara, Reforma impozitelor directe La ministerul de finanțe se lu­crează de mai multă vreme la face­rea unei statistici amănunțite a ve­niturilor Statului din contribuțiunile directe, după toate probabilitățile in vederea vre­unei reforme în materie, la care se gândește d. ministru de finanțe. S’a mai încercat și astă dată refor­marea impozitelor noastre directe, fie in totalitatea lor, fie numai parțial, însă până acum nu s'a putut ajunge la deslegarea acestei probleme finan­ciare. S’au întâmpinat greutăți mari, peste cari nu a fost cu putință să se treacă. Din această pricină, reforma a tot fost amânată, făcându-se numai mici modificări pe ici pe colea. Cu toate acestea, impozitele noas­tre directe, așa cum sunt așezate, n’au încetat un moment de a fi cri­ticate, pe cât de aspru pe atâta de temeinic. In marginele cadrului acestei Cro­nici, vom încerca să scoatem în evi­dență principalele neajunsuri ce se a­­tribue acestor contribuțiuni, cari lo­vesc toate clasele populați­unei. Dar mai înainte, câte­va cuvinte despre importanța veniturilor ce eie procură Statului. In exercițiul financiar 1907—1908, încasările Statului au fost de 307.g milioane de lei, astfel repartizate după proveniența­­ lor : Proveniența Milioane, lei Impozite directe .... 44.* Impozite indirecte ... 103.8 Monopoluri.........................63.5 Veniturile ministerelor . . 96 . Total 301.g Rezultă de aci că veniturile din impozitele directe reprezintă 14­4% în totalul veniturilor Statului din­ e­­xercițiul ce am considerat. . In decursul celor din urmă trei de­cenii veniturile din contribuțiunile directe, considerate în totalitatea lor, au crescut în măsura ce se poate ve­dea în următoarea tabelă : Exercițiile Milioane­ler 1880-1881 27.s 1905-1906 42.3 1907-1908 44.* De la 27­ s milioane câte erau în 1880/1, aceste venituri s’au ridicat în 1907/8 la 44.4 milioane, ceea ce în­semnează o creștere de­­ 62.e ®<.. Dar nu toate felurile de venituri prove­nite din impozitele directe s’au dez­­voltat in aceia­și măsură, ba unele din ele au dat chiar înapoi. Ast­fel, din­tre cele patru mai importante, au­ crescut veniturile din fontieră și din patent­ă, primele de la 6.3 mi­lioane în 1880/1 la 18.x milioane în 1907/8, secundul de la 1,5 la 5.{ milioane, în același interval de timp. Veniturile din impozitul personal și din licență, din centru, au descres­cut: cele dintâiu, de la 9.7 la 4.c milioane, iar cele de al doilea de la 4.* la 3.7 milioane. Sporul așa de însemnat ce se con­stată la veniturile din for­­ieră se datorește : creșterea celei mari a ve­nitului proprietăței rurale și urbane ce s’a produs în ultimele trei dece­nii ; înmulțirea terenurilor de cultură producătoare de venituri impozabile ; transformarea domeniilor statului, ce nu plăteau foncieră, în proprietăți particulare supuse la plata acestui impozit. Veniturile din patentă au crescut și ele, nu însă în raport cu materia impusă, adică cu desvoltarea comer­țului, industriei, meseriilor și înmul­țirea profesiunilor liberale. Pricina se găsește în așezarea defectuoasă a acestui impozit. Veniturile din personal și din li­cență au scăzut din cauza reducerilor ce s’au făcut acestor impozite. Iată cum se repartizează pe fel de impozite veniturile din contribuțiunile directe în exercițiul 1907-1908: Impozitele Milioane lei Imp. personal. . . . . . "Tg Foncieră. . . * . . . . 18.x Patenta. ....... 5.s Licența..................»•, . 3.7 Taxa 3% as. salar. ... 2.5 Imp. mobiliar. ..... 1.6 Taxa as. viilor. ... . 2.— Zecimi de percep. .... 6., Total. 44.4 Gel mai­­ producător impozit direct este așa­dar soncieră, după care ur­mează, la mare distanță­ însă, patenta, impozitul,personal, licența, 'etc. Tendința statelor moderne în așe­zarea impozitelor — ne spune d. Th. Aslan în valoroasa-i lucrare asupra finanțelor României—este de a căuta ca sarcifiele­­ statului să apesi asupra contribuabililor cât se poate mai in proporțiune cu venitul fie­căruia. Ei bine, tocmai în contra acestui principiu sfânt de „dreptate“ și „u­­manitate“ păcătuesc impozitele noa­stre directe. Și dintre toate, impozitul zis per­sonal este cel mai puțin drept,­ cel mai puțin umanitar,, și cel care, toc­mai din aceste pricini, a­ dat naștere la criticele cele mai severe. Impozitul personal datează de multă vreme în legislațiunea noastră fiscală, numai că în decursul timpului i s’a schimbat în m­ai multe rânduri de­numirea. Critica ce i se aduce, și cu bună dreptate, e că nu este proporțional în bogăția contribuabililor, percepân­­du-se în mod egal de la cel cu dare le mână, ca și de la cei lipsiți chiar de­strictul necesar vieței. Spre a­­ face mai puțin apăsă­­tor, acest impozit a fost redus treptat, de la 18 lei cât era altă dată până a ajuns la 4 lai prin reforma ce i s'a făcut în 1906. Prin această reformă se mai adăp­­tase la această taxă fixă și una pro­­porțională calculată după cuantumul chiriei, impunere de asemenea criti­­ată pe motivul că chiria nu poate constitui un indiciu serios de avutur i venitul contribuabililor. Această axă proporțională a fost desființată un an mai târziu. Mari și nu mai puțin fondate sunt riticele ce se aduc și impozitului de atentă, la care sunt supuse comer­­tirile, industriile și profesiunile. Acest impozit, precum se cunoaște, e compune dintr’un drept fix stabilit­upă numărul popular,ninel localităței nde contribuabilul își face afacenle i un drept proporțional așezat după aloarea locativă a stabilimentului aü. Pe aceste baza eomerțurile, in­dustriile și profesiunile sunt împăr­țite în mai multe clase. ■ • Așezarea acestui impozit nu este echitabilă, pentru că nici numărul po­­pulațiunei și nici valoarea locativă nu pot constitui destule probe de impor­tanța afacerilor. E la mijloc numai o prezumțiune că in localitățile cu o populație mai’ numeroasă și într’un local cu o va­loare locativă mai ridicată, un con­tribuabil face dar averi mai însemnate, care-i produc un venit mai mare. Din cauza asietei sale defectuoase, impozitul acesta produce mult mai puțin de­cât ar trebui. Reformarea lui a preocupat aproape necontenit­ pe oamenii noștri de­ Stat, fără a se fi făcut însă un pas hotărâtor în această direcție, afară de modificările din 1899 privitoare la patenta bancherilor, băn­cilor, contoarelor de scont și societă­ților de tot felul, modificări ce le pur­tem numi fericite. De chestiunea im­pozitului,de patentă s’au mai ocupat și cei interesați:, membrii Camerelor de comerț ,și, industrie,, într’unul din congresele lor. . In­ ce privește impozitul de licență, el prezintă, cam­ aceleași neajunsuri ca impozitul patentei, de­oarece așe­zarea ambelor impozite s'a făcut pe prezumpuri deduse din manifestațiu­­nile exterioare ale contribuabilului și cari nu corespund totdeauna reali­­taței. Licența a fost înființată , intre al­tele și cu scopul de a pune frâu al­coolismului, lovind pe debitanții de băuturi spirtoase cu taxe, grele, pe lângă că aceștia mai sunt impuși și la piața patentei. Dar astă­zi când avem monopolul cârciumelor, făcut în acelaș scop, impozitul licenței nu mai are nici o rațiune de a fi. ■ Dintre toate impozitele noastre di­recte, cel mai drept ca cesti­u­ne de așezare este taxa de 30­0 asupra sa­lariilor funcționarilor. Este un impo­zit­ ideal pentru că are la baza sa principiul unei proporționalități per­fecte. De­cât, impozitul acesta pre­zintă marele neajuns că nu se aplică de­cât numai unei clase a populației. Și această clasă este tocmai aceea care suferă astăzi mai mult din pri­cina scumpire a traiului, rezultată în mare parte din sistemul nostru de contribuțiuni indirecte, mai ales, con­­tribuțiuni ce se repercutează asupra funcționarilor, fără ca aceștia să poată a se trace mai departe asupra altora. Din pu­nctul acesta de vedere, s’ar face­ un act de mare dreptate, dacă această taxă s’ar suprima din legisla­ția noastră fiscală." Un alt impozit direct și cel mai important sub raportul veniturilor ce el procură Statului, este impozitul funciar. Nici acesta nu este scutit de critice, cu­ toate­ că­ așezarea sa este mai echitabila ca la altele Critica es­te îndreptată mai ales asupra stabilirea veniturilor impozabile ale proprietăței rurale. Venitul propretăței țărănești este evaluat mai ridicat ca la restul proprietăței. Și cu toate măsurile ce s’au luat în timpul din urmă pentru înlăturarea acestui mare neajuns, nu s’a putut, firește, ajunge la toate re­zultatele dorite. Pe de altă parte, determinarea ve­niturilor impozabile ale proprietăților cultivate în regie nu se poate face de­cât cu aproximație, ceea­ ce din punct de vedere al dreptăței în impunere lasă de dorit bine înțeles. In sfârșit, dacă impozitul asupra venitului avere i mobiliare, introdus de curând în legislațiunea noastră fiscală, constitue un adevărat progres, apoi nu este mai puțin adevărat că acest impozit păcătuește și el prin aceea că nu a fost pus de­cât numai asupra unora din valorile noastre mor­biliare, restul fiind scutite. Cam acestea sunt în trăsuri ge­nerale criticele ce se aduc impozitelor noastre directe, critice temeinice ce ar trebui să fie neapărat luate în considerațiune. Din punctul acesta de vedere, reforma acestor impozite se impune, și o reformă făcută în mod cât mai serios și cât mai drept va fi nu se poate mai bine venită. G. Christ. 1885-1886 24.7 1890-1891 28 9 1895-1896 32. s 1900-1901 41.3 BOALA DOAMNEI GUZA [sțrin telegraf de la coresp. nostru) Piatra, 27 Februarie. In boala Doamnei, Cuza a intervenit o îmbunătățire neaș­teptată. Astă-noapte a dormit bine, iar azi dimineață s'a tre­zit bine, dispusă și vioae, a mâncat cu poftă, și a vorbit cu cei din casă și a consumat mai puțin oxigen. Dacă starea aceasta se va menține, Doamna Cuza poate să mai trăiască cât­va timp, de­și deocamdată slăbiciunea e staționară. ÎMBUNĂTĂȚIRII pentru corpul factorilor poș­tali prevăzute prin budgetul anului 1909—1910 Prin bugetul anului 1908—909 erau prevăzute: 6 locuri de factori principali retribuții a 100 lei lunar, 98 gr. I a 90 lei lunar, 216 gr. II a S0 lei lunar, 303 gr. III a 70 lei lunar,1197 gr. IV a 60 lei lunar. Prin bugetul anului viitor s’au pre­văzut : 50 locuri de factori principali a 100 lei lunar, 130 gr. I a 90 lei lu­nar, 230 gr. II a 80 lei, 320 gr. III a 70 lei lunar, 91 gr. TV a 60 lei lunar. Pe ziua de 1 Aprilie se vor face prin urmare un număr foarte mare de avansări în corpul factorilor și anume: 44 factori principali, 76 gr. I, 90 gr. II, 108 gr. III.­­ In total 318 factori avansați. Un număr neatins până acum. După cum se vede din tablou, factorii de gr. IV retribuiți cu 60 lei lunar nu vor mai fi decât 91 față de cei 197 din trecut. Acești 91 factori vor fi admiși numai la oficiile mici din orașele în care traiul este mai ieftin și munca ce se­ cere mult mai ușoară. Pe lângă avansări, factorilor din Capitală, în urma­ dispozițiunei luate de d. director Gr. Zahariade, li se va da un număr îndoit de mare de bilete de liberă circulațiune pe liniile de tramvaie. Factorii dispuneau în trecut de 12 bilete de tramvai , acum au 26 bilete și în scurt timp vor avea 50. In afară de bilete d. Zahariade a dat ordin să se mai creeze un al doilea brek pentru transportul factorilor în distantele pe care le deservesc. SINII Cin­E­M­EA CĂPITANULUI DIM­IHUE NICULESCU culescu umplu casa de strigătele Contabilul inspectoratului militar școlar Eri, la orele 11 luni. dimineața, s-a sinucis cu un glonte de revol­ver, în locuința sa din str. Cătu­­neanu, căpitanul Dimitrie Nicu­lescu, contabilul inspectoratului militar școlar. Scrisorile Căpitanul D. Niculescu Vestea sinuciderea căpitanului a alarmat întreg cartierul Ghencea. Strada Cătuneanu, de obicei atât de tăcută și de pustie era animată de numeroșii prieteni ai defunctului căpitan cari, aflând de trista veste, se duceau să vadă corpul neinsuflețit al căpitanului In fața locuinței defunctului­ era o mare aglomerație de curioși. In curte se plimbau­ triști și tăcuți numeroși ofițeri, camarazi de arme ai căpitanului Niculescu. Pătrund cu mare greutate în­­tr'un coridor strâmt, in care gă­sesc câți­va ofițeri, mai mulți po­lițiști și mai ales un număr de femei din vecinătate. Un polițist caută să evacueze­­ coridorul de acele femei, insă nu­­ reușește, căci toate țin să rămână la locurile lor. Multe din ele plâng u hohot umplând văzduhul cu trigăte de jale. M'adresez' uneia din ele : — Dar unde e cornul căpita­­nului ? — Uite colo, domnule, îmi răs­punde ea, arătându-mi o încăpere di­n fundul coridorului. Mă îndreptez intr'acolo. încăperea aceea era bucătăria casei, iar în mijloc, pe o manta­­ militară așternută jos, zăcea ca­davrul nenorocitului căpitan. Din urechia dreaptă atârna dungi de sânge închegat. De altfel capul și o parte din corpul sinucigașu­lui zăcea intr’un adevărat lac de săi­­ge. In acel moment se afla lângă cadavru d. maior Castriș, comisar regal, care îșî începuse ancheta. Două oameni au desbrăcat ca­davrul de tunica militară și au procedat la o minuțioasă perchi­­ziție prin toate buzunarele hai­nelor. Nu s’a găsit asupra cadavrului nici un petec de hârtie și nici un alt­ obiect. D. comisar regal, după ce a făcut această constatare, și-a continuat ancheta, luând interogatorul d-nei Niculescu, asupra împrejurărilor în care s’a săvârșit această sen­zațională sinucidere precum și a­­supra ultimelor momente ale de­functului căpitan. Printre cei dintâi cari au sosit la fața locului sunt și primul pro­curor Antonescu și­ dl Teodoru, secretarul general al ministerului instrucției publice și cultelor cari fuseseră anunțați telefonic de că­tre d. Pestreanu, comisarul secției respective. Ce spune d-na Niculescu? Sărmana d-nă Niculescu, soția defunctului căpitan, deși într’o in­descriptibilă stare de­­ deprimare, a putut da d-lui comisar regal ur­mătoarele amănunte asupra tragi­cului sfârșit al căpitanului Ni­cu­lescu. Căpitanul era foarte afectat de când,cu afacerea neregulilor de la inspectoratul militar școlar, afa­cere care în acest moment se an­chetează la ministerul de culte. Aceasta nu pentru că defunctul ar fi avut să-și reproșeze vre­o faptă reprobabilă, ci din cauză că se­ simțea persecutat de anumite persoane,­­despre care spunea că vor să-l implice în afacerea nere­­gulelor deiă inspectorat și să-l compromită cu desăvârșire. Căpitanul se plângea zi și noa­pte soției sale ridicându-se contra acelora, cari puneau la îndouială cinstea , sa și voiau să-î târască numere­, neprihănit de militar în noroi și rușine. Era, din contră, căpitanul a fost mai vesel ca nici­odată. Dânsul s’a arătat cu toți cei din casă de o drăgălășie neobicinuită. Se vede că bietul căpitan avea în acel moment seninătatea acelora cari iau o hotărâre supremă. Azi dimineață, pe la orele 10 căpitanul a rugat pe soția sa să se ducă până la d. Fântânescu, na­șul lor și să’i comunice persecu­țiile al căror obiect era din partea celor cari voiau să’l piardă. Aceasta nu era de cătun truc spre a rămâne singur. D-na Niculescu o dată plecată, căpitanul s’a așezat la o masă și a scris două scrisori, în care ex­plică cauzele actului sau de des­perare. Scrisorile nu conțin nimic con­­fus și arată că mâna căpitanului n’a tremurat în momentul de a se redica. Abia terminase scrisul, când, probabil, căpitanul văzu din bu­cătărie, unde se afla, pe soția sa reintorcându-se acasă. Atunci ofițerul îșî așternu jos mantaua și lungindu-se pe ea cu fața în su­s, ișî trase un glonte de revolver in ureche. Căpitanul se servise de un re­volver cazon de calibru mare ast­fel în­cât moartea i-a fost ins­tantanee. * * * D-na Nicolescu abea făcuse câți­va pași in curte când auzi detu­nătură focului de revolver. Atunci sărmana femee alergă în casă și se aruncă pe corpul în­sângerat al soțului ei. Nebună de durere, doamna Ni­ei de disperare. Acete strigăte sfâ­­șiitoare fură auzite de vecini cari alergară în ajutor. Toate încercările însă de a re­aduce pe căpitan la viață, au fost zadarnice ; căpitanul era mort. In una din scrisorile ce le-a lă­sat, căpitanul explică motivele cari l-au îndemnat­­ să-și pună ca­păt vieței. Dinsul face răspunzător de ne­norocirea sa pe d. maior Chiri­­țescu, inspectorul general militar al școalelor, despre care spune că țintește să-l necinstească in afa­cerea neregulelor de la inspectorat. Defunctul căpitan mai spune in scrisoarea sa că în întreaga sa viață a fost un model de cinste, astfel încât nu poate să tolereze ca cea mai mică umbră de bă­nuială să planeze in jurul nume­lui sau­. Apoi, in momentul de a păși pe pragul morței, căpitanul blestemă pe toți acei cari "i-au împins la actul sau de desperare. In aceiași scrisoare căpitanul cere ertare soției sale pentru du­rerea ce-î pricinuește și o roagă ca la înmormântare să nu i se facă pompă mare și ca, în fine, corpul său să fie îngropat la cimi­tirul Ghencea. In cea de a doua scrisoare, că­pitanul recunoaște că a primit 4700 lei de la socrul sau și că a­­cea sumă constitue dota soției sale. După informațiile ce am cules, căpitanul Niculescu era foarte iu­bit și stimat în cartierul Ghencea unde locuește de un lung șir de ani. Om pios și bisericos, defunctul căpitan era epitrop al bisericei Ghencea. In cartierul acela depărtat al Capitalei căpitanul avea nu­meroși fini și foarte mulți prieteni și astfel se explică pro­funda durere ce a pricinuit moar­tea sa in partea focului. De alt­fel defunctul căpitan se bucura de mare considerație și printre camarazii săi de arme, din cauza caracterului sau sincer și cavaleresc. Căpitanul Niculescu era de fel din Slatina unde are și părinți. El moare in vârsta de c1,2 de ani. M. Sinuciderea,—epilog al frau­delor de la inspectoratul militar școlar In cercurile militare vestea si­nuciderea căpitanului Dumitru Ni­culescu a produs o impresie colo­sală. Faptul că se dedea drept cauza șinuederei nefericitului căpitan, oare­care încurcături bănești, a surprins pe toți acei cari il cunoș­teau. — «Era im om cinstit și nu se poate admite aceasta» — spuneau ofițeri­ cari au urmărit pe căp Dumitru Niculescu în timpul ce­lor 2b ani cât a fost casier al Ar­senalului armatei, funcție din care a plecat regretat și de camarazi și de șefi. Când astfel stăteau lucrurile, în mintea tuturor s’a pus o întrebare: Ce motiv puternic a determinat pe nefericitul căpitan să-și pună capăt zilelor ? Cele două scrisori lăsate de si­nucigaș soției sale explicau în­deajuns acest mister. In ele, că­pitanul Dumitru Niculescu arăta cum a căzut victimă unor foști camarazi ai săi și cum grație lor trebuia acum sa pășească pragul pușcăriei, implicându-l în fraudele de la inspectoratul militar școlar. Cititorii sunt în curent cu a­­ceste fraude, despre care am vor­bit acum câteva zile. Este vorba d­espre niște plutonieri cari figu­rau în stare fără ca ei să existe, și ale căror solde intrau în buzu­narul unora din cei cari condu­­ceau inspectoratul militar școlar. Ancheta făcută zilele trecute de către d. maior Castriș, de la par­chetul militar, împreună cu­­ Brătilă, inspector școlar, a reușit să descopere fraudele și aialtăerî când s’a depus raportul, căpitanul Duțescu, de la inspectoratul mi­litar școlar a și fost depus in în­chisoarea militară. Vestea acestei arestări a căzut ca un trăsnet asupra căpitanului Dumitru Niculescu. De comple­zență—spune el în scrisorile ce a lăsat—a trebuit să semnez statele de viață, fiind cu insistență ru­­gată d­e către maiorul I. Tîirițescu și căpitanul Duțescu. Trebuia deci ca alături de ei, iară să fi avut vre­un folos de pe urma acestui act nesocotit, să compar înaintea justiției și să fiu de­sigur condam­nat. Situația aceasta m’ar fi omo­­rit și de aceea am preferat să iau hotărirea de a mă sinucide. Căpitanul Dumitru Niculescu cere însă o grație ; ca ancheta să se facă cât se poate de riguros și afirmă că, din ea dacă cei doi im­plicați vor fi cavaleri, el va eși nevinovat așa cum a fost. In altă scrisoare, sinucigașul spune că a trebuit să se sinucidă din cauză că maiorul Kirițescu i-a amenințat că-i va nenoroci dacă va spune un cuvânt asupra celor ce au săvirșit Împreună. Iată textul acestei scrisori. Dragă Marie. Nu sunt vinovat nici direct nici indirect de cele ce se Întâmplă. Mă văd implicat fără să fiu vi­novat în niște afaceri cu totul ru­șinoase. Maiorul Chirițescu e toată vina. Dumnezeu să-l răsplătească după faptele lui. Țin să mi se facă o înmormân­tare fără pompă și să fiu dus la cimitirul Ghencea. Pentru înmormântare să se ceară ajutor de la ,,Casa Ofițerilor“ și de la ,,Soc. Funcționarilor“ unde sunt membru de la 1888. * * ¥ Acesta este tot misterul explicat. Ancheta care se continuă de către d. maior Castriș va lămuri desigur mai bine această sensațională a­­fac­eie. Tis. Conflictul austro-sârb — Serviciul nostru telegrafic — și spune ca nu e nici un motiv ca guvernul sârb să nu răspundă la nota remisă de contele Forgaci. De alt­fel chiar acesta a spus că nu e nici un motiv de grabă și că întârzierea sau refuzul Serbiei de a răspunde nu va putea fi consi­derat ca un casus belli. In ceia­ ce privește­ dezarmarea, corespondentul ziarului citat crede că puterea cea mai mare trebue sa dea exemplul cel bun, mai ales că Serbia a declarat că nu dorește războiul. Un ziar german despre nota nativ la nota circulară a Serbiei circulară a Serbiei Berlin, 27.—«Komische Zeitung» află din cercuri autorizate de aci că in ce privește chestiile econo­mice dintre Serbia și Austro-Un­­garia, puterile nu se pot amesteca, ci ele trebuesc tratate direct intre cele două state. Ceea ce e neliniștitor în nota circulară a Serbie­ e că nu se vor­bește nimic despre dezarmare. Se speră că Serbia va da un răspuns la nota remisă de contele Forgaci. Important consiliu de miniștrii în Belgrad Belgrad, 27. — Aseară s'a ținut un consiliu de miniștrii, care s'a ocupat de expunerea lui Simica, ministrul Serbiei la Viena, despre impresia care a produs-o acolo nota circulară a Serbiei și despre convorbirea sa cu baronul Aeren­­thal. Se știe și la ministerul de externe de aci că nota Serbiei n’a produs mulțumire în cercurile ofi­ciale din Viena. Consiliul de miniștrii s’a mai ocupat cu știrile primite de la mi­nistrul Serbiei la­ Constantinopol, Nenadovici, care a comunicat că Poarta a permis transitul muni­țiilor sârbești. Această știre a fost primită cu bucurie de toți mi­niștrii. Ministrul de război, Zivkovici, declară că acuma e în stare să înarmeze in mod complet armata. Mâine vor sosi aci cazacii și o­­fițerii ruși. Comitetul de apărare națională a hotărât să-l sărbăto­rească la primire. Roma, 27. — „Tibuna“ află din cercurile competente de aci că din răspunsul Serbiei se vede că ea a renunțat la politica sa de până acum relativ la Bosnia și Herțe­­govina ;și că din această cauză Austro-U­ngaria nu trebue să se teamă de o conferință. E adevă­­rărat că nu se vorbește in nota Serbiei de dezarmare, dar Austro- Ungaria trebue să țină seama că Serbia trebue să mențină armata pe picior de război din cauza agi­tației poporului. " Dezarmarea se va face încetul cu încetul. Aceasta depinde și de atitudinea Rusiei. Noul agitații pentru război în Serbia Viena. 27.—«Neues Wiener Tag­­blatt» află din Belgrad că acolo comitetul de apărare națională continuă cu agitația pentru răz­­boiu. Comitetul a publicat era protes­tele unor ofițeri din Niș, Kraguje­­vitz și Șabatz, contra renunțărilor la pretențiile de până acum ale Serbiei. Prințul moștenitor, care a apă­rut la o ședință a comitetului îm­preună cu ministrul de război, a spus că armata poate fi liniștită; nota nu vorbește despre nici o re­nunțare la cererile de mai nainte. El a mai adăugat că speră că se vor înscrie mii de voluntari din Rusia în armata sârbă. Muniții sârbești tranzitate prin turcia Constantinopol, 27.—Din Salonic se anunță că acolo a sosit un va­por grec care conține 966 de lăzi cu muniții pentru Serbia. Poarta a permis tranzitul lor prin Turcia. Rusia și nota Serbiei Berlin, 27.—Lokai Anzeiger» află din Petersburg că acolo se discută în toate felurile nota circulară a Serbiei, dar se crede că Austro- Ungaria trebue să fie­­ mulțumită de răspunsul guvernului sârb. Ambasadorul austro-ungar con­tele Berchtold, a avut dese con­vorbiri cu Iswolski relativ la nota Serbiei. Declarațiile baronului Ae­­renthal Paris, 27. — Baronul Aerenthal a primit era pe corespondentul din Viena al ziarului ,,Le Matin“ și l-a autorizat să publice declara­țiile următoare: „îmi face plăcere să constat loialitatea, și imparția­litatea cu care Franța a judecat politica Austro-Ungariei. Pot să vă ar­gă­ că monarhia nu va uita nici­od­ată această atitudine a re­publicei. «Franța a văzut că politica noas­tră nu e secretă ci se face la lu­mina zilei. Ne-am bucurat văzând că Franța uzează de influența pe care o are în Europa spre a men­ține pacea. Guvernul din Peters­burg a uzat și el de influența sa in Balcani în același scop pacific. Noi credem că nota Serbiei nu a lămurit situația, ceia ce era do­rința noastră cea mai vie». Serbia și răspunsul la propu­nerile contelui Forgaci Londra. 27. — Corespondentul din Viena al ziarului „Daily Te­legraph“ arată care este punctul de vedere al Austro-Ungariei re­ impresia notei Serbiei în Italia PROIECTUL DE LEGE pentru acordarea drepturi­lor politice locuitorilor din jud. Constanța și Tulcea Am anunțat ori că s'a alcă­tuit proectul pentru acordarea drepturilor politice dobroge­nilor. Iată textul acestui proect, care a fost depus ori în Par­lament. Art. 1.—Se acordă locuitorilor din județele Constanța și Tulcea, după distincțiunile de mai jos, drepturile politice recunoscute românilor prin Constituțiune. Art. 2.— Fiecare din aceste județe va alege câte 2 deputați în colegiul I și câte unul în colegiile II și III precum și câte 2 senatori in colegiul I și unul în colegiul II. Colegiile electorale se vor constitui conform art. 59, 60, 61, 68 și 69 din Constituție. Vor avea dreptul de alegător : a) Locuitorii cetățeni otomani cari aveau domiciliul real în Dobrogea în ziua del1 Aprilie 1877, și care după această dată n’au emi­grat nici nu s’au prevalat de vre­o protecțiune streină. bl Cetățenii români care au trecut din țară sau vor trece. Și unii și ceî-l’alțî vor trebui să îndeplinească condițiunile de capaci­tate prevăzute de art. 16 din legea electorală, aplicându-se pentru inca­pacități și nedemnități art. 18 și 19 din aceeași lege. înscrierea pe listele electorale de comună, județ sau Camera de comerț nu constitue pentru cei înscriși pre­­zumțiunea că îndeplinesc condițiunile de mai­ sus. Art. 3. Pentru întocmirea primelor liste electorale, se instituesc pentru această singură dată două comisiuni, una pentru județul Constanța, alta pentru județul Tulcea, compuse fie­care din­­ prefectul județului, un mem­bru al Curtei de apel din Galați și președintele tribunalului local. Cei nemulțumiți cu încheerile aces­tor comisiuni vor avea dreptul de apel la Curtea de casație, secția conten­ciosului, în termen de o lună de la pronunțarea lor. . Curtea vă statua de urgență asupra acestor apeluri. Un decret regal va fixa terme­nele pentru întocmirea primelor liste electorale, pentru introducerea și ju­decarea apelurilor, precum și pentru indicerea listelor definitive. Pe viitor se va urma in totul con­form legii pentru intocmirea, revi­zuirea și permanența listelor elec­torale. Art. 4. Prin derogare de la dispo­zițiile comune, alegătorii direcți și de­legații colegiului 111 de Cameră vor vota în atâtea secțiuni câte plăși sunt în fie­care județ. Secțiunea centrală va fi in orașul de reședință al județului, unde vor vota și alegătorii din toate comunele plășii în care e situat orașul de re­ședință. Alegătorii din celelalte plăși se vor întruni in comunele de reședință ale plășilor. Ministru de interne, Ion I. Brătianu, o cogretar:e Cei miei vorbesc mult, mult nu spun nimic. si BANCHETUL ARCHITECTÎLOR Joi seară s’a dat în salonul hote­lului Bulevard al 48-lea banchet aniversar al societatei arc­itecți­­lor români. Afară de numeroșii membri ai societăței, au onorat acest banchet prin prezența lor d-ni. Spiru Haret, ministrul cul­telor și instrucției publice, E. Pangrati, directorul scoalei națio­nale de architectură; Take Ionescu, membri onorari ai societăței; D-niu Costin­escu și Delavrancea au a­­derat prin scrisori, arătând in a­­celașî timp regretul că nu pot lua parte la banchet. Cel d’intâî toast s’a ridicat de către d. I. Mincu, președintele societăței, pentru d. ministru Sp. Haret, ațâțând protecțiunea pă­rintească cu care d.-sa ocrotești arc­itectura pământeană. D. ministru Sp. Haret, după ci arată i­­­portanța architecturei în trecutul nostru, toastează pentru d. Mincu, sub conducerea căruia societatea a făcut progrese atât de mari. A toastat apoi d. I. Traja­­­nescu pentru conducătorii ti­nere­,generați­ de arh­itect­, re­prezentați la acest­ banchet prin d. ministru Sp. Haret, d. E­ Pan­grati și d. I. Mincu. D-nul Stata Ciortan închină pentru d. Pan­grati arătând progresele însem­nate ce a făcut școala națională de architectura sub inteligenta și inimoasa d-sa de conducere. D. E. Pangrati, mulțumind, bea pentru arhh­itecții români, urându-se cât mai curând realizarea visului lor dorit: legea architecților. D. S. Vasilescu a pastează pentru d. So­­colescu, care a înființat prima șc. națională,de architectura, la care d. Socolescu mulțumește. Au mai coastat și d. Z. Mihăilescu precum și d. M. Constantinescu architectul jud. Ilfov, pentru d. Mincu pre­ședintele societăței. Banchetul a luat sfirșit la ora L Conflictul austro-rus —Serviciul nostru telegrafic— Trupe rusești la fruntaria au­striacă și germană Berlin. 27.— Din Odesa se te­­legrafiază că prefecții distric­telor Odesa, Varșovia, Vilna și Kiev, precum și guverna­torii generali ai ținuturilor de la granița germană și aus­triacă, au primit ordinul să facă pregătirile necesare spre a transporta arb­itele militare și civile în interiorul impe­riului. In acelaș timp se anunță din cercurile militare că trupele de la acele fruntarii primesc mari întâi i­i. La ministerul de război din Petersburg se observă o vie a­­gitație. In cercurile militare aceste pregătiri produc nemulțumiri din cauză că armata rusă nu e pregătită pentru un război. Berlin. 27.— «Lokal-Anzeiger» află din Petersburg că mari trupa rusești sunt trimise la fruntaria austriacă.

Next