Universul, mai 1909 (Anul 27, nr. 116-146)

1909-05-01 / nr. 116

împăratul Wilhelm in castelul Acheleion din insula Corfu, rezolvând afacerile Statului Calendar pe anul 1609 Ortodox Jouî, 30 Aprilie.—Apostolul Iacob și Sosipatru Catolic Jouî, 13 Maiü.— Servațiu București, 30 Aprilie. Asupra Crizei din Ungaria Unele ziare, înșelându-se a­­supra unei asemănări de nume au anunțat zilele trecute că printre persoanele chemate de regele Ungariei spre a le as­culta părerile,cu privire la criza din urmă din statul vecin, ar fi fost și fruntașul partidului na­țional român, părintele Vasile Lucaciux. Nu el a fost cel che- A­mat ci fostul ministru de fi­­­­nanțe Lukács László,—nume ce pe românește s’ar putea tra­duce și ortografia cana asemă­nător cu acela al fruntașului român. Dar cu acest prilej, s’a adus iarăși în dezbatere faptul că, de o vreme îndelungată acuma, naționalitățile nemaghiare din Ungaria, jumătate cel puțin din populațiunea acestui regat poliglot, nu mai sunt consul­tate, nu mai sunt întrebate, a­­supra soartei ce li se pregătește, firește și lor, când se hotărăște despre regimul sub care are să se­­ cârmuiască mai departe patria comună, — „țările de sub coroana sfântului Ștefan“. Sunt și ziare străine cari in­dică această chestiune, sunt și ziare austriace, cari nu găsesc că o asemenea neglijare ar fi în interesul pacinicei și sănătoasei dezvoltări și propășiri a statu­iei ungar. Cu deosebire interesante ni se par însă informațiunile pe care un ziar german „Fran­kfurter Zeitung“ le publică cu privire la­ o audiență pe care S­imul ministru demisionar al ugariei, d. Weckerle, a avut-o, la timpul crizei, la arhiducele Francisc Ferdinand, prințul moștenitor al tronului împă­rătesc al Austriei și regesc al Ungariei. Este adică vorba, și în aceste informațiuni, despre rolul ce ar reveni și naționa­­lităților nemaghiare în viitoarea organizare a regatului. Ziarele românești de peste mxrțiî iau notă de aceste in­­formațiuni, ele pun și oare­care teme­ pe veracitatea lor, ceea ce ne îndeamnă și pe noi să le relevăm, ca o întrezărire de un viitor mai prielnic pentru orop­sitele naționalități din Ungaria, printre cari numărăm și noi milioane de frați de acelaș sânge. Ar fi spus deci, prințul moș­tenitor al Austro-Ungariei d-lui Wekerie, că el nu vede viito­rul Ungariei pus pe temelii si­gure și trainice de­cât sub ur­mătoarele patru bine precizate condiții : Ca să înceteze dom­nia oligarhiei parlamentare ma­ghiare , ca să se introducă vo­tul universal sincer, direct,egal, secret; ca să se prăsească ten­dințele de separatism în deo­sebi în ce privește armata , — în sfârșit ca să se lase liberă desv­oltare culturală na­ționalităților, punându-se capăt tendințelor de maghiarizare cu sila. Dacă cu adevărat acesta este un program de cârmuire, ni­meni nu va sta la îndoială, și mai ales adevărații și sincerii bine-voitori ai întăririi monar­hiei habsburgice, de a-l recu­noaște drept cel mai înțelept și mai prevăzător ce se poate închipui. Toate urările noastre sunt pentru o asemenea eră, care singură ar fi în stare să aducă puternicului, încă, stat vecin, consolidarea internă și respec­tul din afară. INTERVIEW cu ministrul agriculturii al Turciei într-o convorbire avută cu co­respondentul unui ziar Parisian, Aristidi­ pașa, ministrul de agri­cultură al Turciei, a arătat în linii generale programul actualului ca­binet otoman : Iată, de toate, or­dinea înăuntru și pacea cu vecinii, apoi reorganizarea totală a finan­țelor, răspândirea instrucției pu­blice, revizuirea Constituției și di­ferite alte proecte între care unul pentru desvoltarea agriculturei și exploatarea bogățiilor subsolului. După aceea a desmințit zvonul că guvernul va restrânge libertatea întrunirilor, a presei și a cuvân­tului , va căuta însă să înfrâneze abuzurile. Aristidi-pașa a sfârșit ast­fel: «Orice reacțiune e cu neputință de acum încolo. Abdul Hamid e învins. Noul sultan, credincios Constituției,are multă bunăvoință. Marele sau vizir, Hilmi-pașa, e om energic și experimentat în manele căruia stă bine cârma țării. COMOARA BIN RISHNICKJ-VALCEA Casele din strada Traian, în care au fost instalate tipogra­fia și librăria d-lui Oprea Dumi­­trescu, fiind declarate insalubre, au fost date de prefectura locală în licitație pentru dărâmare și luate de către d. Anton Copetti, antreprenor de lucrări publice. A­­laltăeri s’a început dărâmarea; erî, când s’a tăiat acoperișul, s’au găsit în podul casei o mulțime de bani vechi de argint (sfanți), iar mai ne seară, când s’a ridicat o bârna de lemn din podul casei, s’a vărsat din acea bârnă o mare cantitate de monede de aur, de tot felul și foarte bine conservate. Lucrătorii s’au grămădit ca să adune și au căutat în toate locurile monedele de aur, iar doi dintre dânșii, cari au reușit să ia mai­ multe bucăți, an ai fugit de la lucru, ducându-se acasă in ju­dețul Argeș. Vestea ră­spândindu-se in oraș cu iuțeala fulgerului, s’a strâns înaintea zisei case o mulțime de curioși făcând circulația imposi­bilă pe stradă. Au venit la fața locului de po­lițai și cei l’alțî ofițerî de poliție și au­ postat gardiști spre a im­­pedica mulțimea de a aduna bani și au confiscat toate monedele gă­site. In timpul nopței casa a fost sub paza polițienească. Azi dimineață au început din nou căutările de către poliție și până la 12 ore din zi s’au găsit peste 300 bucăți în valoare de peste 4000 lei, afară de cele luate de persoanele și copiii cari au scormonit dărâmăturile. Căutările continuă și acu­m Se crede că până la completa dărâ­mare a caselor se vor mai găsi mulți bani ascunși pe sub pardo­seli și in pimniță’. Banii au fost puși într’o scobi­tură făcută înadins în bârna de lemn și pe de-asupra acoperiți cu câlți, cari, fiind roși de șoareci în decursul a 40—50 ani, a răs­pândit aurul pe toată suprafața acelei bârne. Se presupune că a­­cești bani au fost puși în acest loc de către Const. Măldărescu Turbatu, un mare bogătaș, care a murit înecat în Topolog și ast­fel că n’a putut spune nimă­nui despre ei. Banii sunt de diverse feluri : galbeni, poli, lire sterline, mah­mudele, etc. și de o frumusețe rară, nefiind uzați de loc. Azi au fost înaintați prefecture­ care este proprietara actuală a caselor și pe care le dobândise prin testament de la Marița Măl­­dărescu Turbatu, soția numitului. VN pynovis BB pe zx Stomacul când pătimește, tot trupul se topește. Un copil asfixiat din imprudență Era dimineață, când soții Iosef An­drás, căruțaș, și soția sa Iunia s’au sculat din pat, au găsit mort pe un copil al lor în vîrstă numai de 3 luni și pe care de cu seară îl culcase în­tre dînșii. Speriați, nenorociții părinți s’au dus la circumscripția 17 și au adus cazul la cunoștința comisarului de serviciu, care, înștiințând la rîndul sau parchetul, s’a dispus transporta­rea cadavrului la morgă spre a i se face autopsia. 2E IN JURUL FRAUDELOR de la î Han în fa­ța regimentului 23 infanterie Călărași, 28 Aprilie Am vorbit la timp despre fraudele săvârșite la manutanța reg. 5 Ialo­mița No. 23 de către adm. cl. 111-a Mihăescu, fost ofițer cu aproviziona­rea al acelui regiment, precum și despre depunerea sa și a căpitanului Predescu, casierul regimentului, la închisoarea militară din Galați, învi­nuit acesta din urmă ca complice în acea fraudă, care până acum se ri­dică la 17.000 lei. Intru­cât ancheta nu a fost termi­nată, d-nii colonel Belinschi și că­pitan Vlădescu, delegații corpului III de armată, au sosit de aseară în lo­calitate, luând astăzi afacerea din nou în cercetare. In acest scop au fost aduși astăzi și cei doui ofițeri inculpați, spre a fi confruntați cu martorii. Cercetările se fac in secret și se crede că vor ține mai multe zile. învestitura noului Sultan (Coresp. particulară a ziarului UNIVERSUL) Constantinopol, 28 Aprilie încă din timpurile cele mai vechi, sultanii turci odată suiți pe tron, tre­­buiau să primească din mâna unui om cu vaste cunoștințe religioase, sabia, de care zice-se că s’ar fi servit pri­mul sultan seleucid. Această sabie reprezintă puterea de care dispune un suveran. Operația încingerii să­biei nu poate fi echivalată decât cu ceremonia încoronărea tuturor regilor și împăraților din statele creștine. O­­rientalii, de felul lor, acordă prea mare importanță lucrurilor fastuoase. Și cum din nenorocire există prea mulți cari își petrec tot timpul în admira­ția naturii, se înțelege de la sine cită plăcere procură orientalului aceste zile. O massă compactă de lume este în stare să suporte cele mai arzătoare raze ale unui soare de vară, mai multe ceasuri, numai spre a vedea defilând pe dinaintea ochilor ei câteva trăsuri, încărcate cu tot ce mintea o­­menească a putut creia mai sclipitor, mai estetic, mai luxos. Se știe că pe ziua de erî, Luni, a avut loc ceremo­nia investitare a noului sultan. De­și se vorbea cu câteva zile mai înainte că această ceremonie va fi cât se poate de simplă, totuși a apărut cu o înfățișare de lux și o avuție de nedes­­cris. Cu o zi înainte marele maestru de ceremonii a trimis bilete de in­vitație la toate instituțiunile școlare, facultăți, misiuni străine, ca elevii împreună cu profesorii lor, să ia parte la această ceremonie. Fie­care ambasadă sau legație a primit câte un număr de bilete, proporțional cu per­sonalul de care dispune. Pe ziua de eră, orice circulație la Stambul era imposibilă. Era o îngrămădeală așa de mare de trăsuri, soldați, tunuri, băeți de școală, steaguri cu fel de fel de inscripțiuni la adresa noului sultan, atâta lume îngrămădită pe balcoane și pe ferestre în­cât orice spectator, la cea dintâi privire avea impresiu­­nea unui ocean de capete. Era pitoresc să vezi amestecul a­­cela de costume, cari de cari mai cu­rioase. Tot Ce este mai curios în Asia și Europa, se putea întrezări în no­ianul acela de lume. Doamne îmbră­cate după ultima modă pariziană a­­mestecate la­olaltă cu dogi, cu tur­banul verde sau alb, îmbrăcați in niște rase lungi și foioase, redingota laolaltă cu cearșaful lung și negru al turcoaicelor — de data aceasta acoperite cu un văl cât mai des,, din cauza unui ordin expres al pre­fecturei capitalei—un aspect cum nu­mai aici în orient se poate vedea. Constantinopolul a avut ocazia să se manifesteze în toată splendoarea lu­xului sau, de două ori în anul acesta, odată la deschiderea Corpurilor le­giuitoare și era. Ori­cum însă, în a­­ceste două manifestări se pot vede oare­cari diferențe. La început tot publicul capitalei s’a îmbrăcat în haine de sărbătoare, a aplaudat un nou regim ce se creia, dar manifesta oare­care ură pentru acela care deținea frânele puterei, de data aceasta, a gieșit întru întâmpinarea unui monarh simpatic, având aceleași năzuință și educație, ca și poporul său. După programul oficial, pe la orele 11 europenești, noul sultan trebuia să apuce drumul spre Eiud, localitate așezată la distanță de un k­ilometru de la zidurile cari împresoară Stam­­bulul. în Moscheia de la Eiule tre­buia să aibă loc ceremonia încinge­­rea săbiei. O sută și unu de tunuri, trase de pe bordurile vaselor „Asah­ Tefir“ și „Mahsudie“, anunțau popo­rului îngrămădit pe străzi că Sulta­nul a părăsit palatul său de la Dolma­­bagee, apucând drumul spre Eiuk. Drumul acesta a fost parcurs pe apă. Iahtul imperial, foarte frumos pa­voazat, era înconjurat de toate vasele de războiu din Cornul de aur. înaintea lui, două torpiloare precum și vasul amiral al marinei turcești, îndepli­nea funcțiunea de cercetași. Toate vasele din port, pavoazate cu steaguri turcești și steagurile respective, salutau îndelung iahtul imperial prin scoborârea steagului de pe co­vertă; unele din ele asurzeau mul­țimea prin sueratul prelung al sire­nelor. La moscheia de la Eiud își dăduseră întâlnire, după un pro­gram stabilit înainte, toate notabili­tățile orașului. O mulțime de tribune, prevăzute cu covoare de mare valoare, erau puse la dispoziția corpului diplomatic și a tuturor funcționarilor superiori. Uni­formele cele mai bătătoare la ochi, decorațiile cele mai scumpe, trimiteau razelor solare niște sclipiri cari te fascinate. Sultanul trece printre a­­ceastă lume, cu haine bogate, salută cu un surâs plin de bună-voință și intră în moschee, unde îl aștepta șeicul de la Conia, împreună cu toate ulemalele, îmbrăcate în niște rase lungi de mătase acoperite cu o cu­sătură fină, în flori de in de aur. După puțin timp, Șeicul-islamul ci­tește o mică rugăciune, pentru ferici­rea Sultanului și prosperitatea popo­rului otoman. Această rugăciune este subliniată de toată asistența prin cu­vântul „amin“, care se repetă la ori­ce frază care se sfârșește. Sultanul stă drept și foarte serios. La un moment dat, un om înalt, cu o barbă nea­gră și stufoasă, îmbrăcat într’o haină lungă de muselin alb, brodată până și în cele mai neînsemnate col­țuri cu fir de aur, se prezintă în fața lui. El ține in mâinile lui o tavă de aur, de-asupra căreia e o sabie în­crustată cu fel de fel de pietre scumpe. După ce se închină în mod reverențios, întinde tava unui alt personagiu, care-l seconda, ia de pe tavă sabia veche și o încinge de mijlocul suveranului. Era șeicul de la Goma, adus intr’adins pentru aceasta. Această ceremonie este urmată de o rugăciune, pe care însuși șeicul o re­­citează, cu o voce stinsă. Această operațiune terminată, sul­tanul, îmbrăcat într’o haină de mare­șal, purtând numai vre-o două sau trei decorații pe piept, întovărășit de­­cei cinci aghiotanțî ai lui, precum și de gazi Muhtar Pașa, își face drum printre mulțimea aceea de funcțio­nari, cu uniforme sclipitoare, cari se închină până la pământ la trecerea lui și ese în curtea moscheei spre a saluta corpul diplomatic și diferiții reprezintanțî spirituali ai tuturor na­ționalităților. Muzica intonează un imn, necunoscut până acum, arma­ta prezintă arma, toată lumea aceia aplaudă cu frenezie pe sultan, pe buzele căruia flutură un surâs de bună­voință. Sultanul Mahomed Re­­șad al V-lea este foarte mișcat. Deși ținut timp de 30 de ani într’un fel de închisoare, de fratele sau, totuși pe figura lui se desenează multă e­­nergie. In ochii săi mari și negri se oglin­dește bunătate și inteligență. Prin fața lui trec miniștrii la început, apoi cele mai înalte grade militare, reprezen­tanții spirituali ai naționalităților, comisiunea de deputați, președinții de tribunal și decanii tuturor facul­tăților. Acest convoiu de oameni, după ce întrebuințează tot ceea ce uzul oriental a consacrat in decursul timpurilor, ca chestie de protocol în analele curții, sa retrage mai la o parte spre a lua loc în trăsurile lu­xoase, care trebuie să compuie alaiul ce va urma pe sultan. Din cauză că locul nu era destul de încăpător, reprezentanții națiunei n’au putut lua parte în corpore la această ceremo­nie. Prin tragere la sorți, s’a dele­gat o comisiune de 15 deputați, care să reprezinte Camera. Cât pentru rest, primăria a avut grije ca să con­struiască un chioșc în fața parlamen­tului, pe unde trebuia să treacă a­­laiul sultanului. Drumul de la Eiub la Top Kapu, în dosul sfintei Sofii, de unde trebuia să­ se îmbarce din nou Sultanul, pentru a reintra la palatul sau de la Dolmabagce, era ocupat de armata macedoneană. Cordoane puternice de jandarmi a­­duși din Salonic, nu lăsau lumea să se dea jos de pe trotuare. O mulțime de ofițeri călări făceau serviciul de eclerorî pe tot acest parcurs. De data aceasta populația nu a mai fost brus­cată de agenții poliției, ca altă dată. Fie­care a manifestat sentimen­tele lui de bucurie. Cuvintele politi­coase, pe care ofițerii veniți din Ma­cedonia le întrebuințau spre a face mulțimea să se retragă din locul pe unde trebuia să treacă armata cu tot alaiul acela fastuos,au surprins pe cei mai mulți dintre europeni. Tinerii turci se prezintă din ce în ce in ochii tuturor streinilor cu apucături cu ade­vărat de oameni civilizați. Ceea­ ce este de admirat, este faptul că de­și se în­grămădise atâta lume pe străzi, n’a­­vem de înregistrat nici cel mai mic accident.Și aceasta se datorește tot prea marei vigilențe a poliției. Nu­mai de un lucru a fost lipsit alaiul noului sultan: înainte, la cele mai ne­însemnate manifestații de felul acesta, în capul tuturor trăsurilor care înso­­țeau trăsurica trasă de patru cai negri cu părul creț a lui Abdul Hamid,se gă­sea în­totdea­una convoiul acela nes­­firșit de trăsuri închise precedate și ur­mate de o armată întreagă de eunuci negri sau albi, cu femeile de la palat. In timpul domniei lui, în toate pa­latele de la Yidiz se gasiau peste 600 de femei, dintre cari o sută până la două sute, care au fost in stare să intre in grațiile sultanului. Se știe că toate aceste femei au părăsit Yidiz- Kioscul , multe din ele și-au căutat norocul în altă parte, iar cele mai multe cer cu insistență să fie trimise din nou pe lângă vechiul sultan. Iată de ce de data aceasta populația capi­talei n’a avut ocazia să vază defilând pe dinaintea ochilor ei, acele trăsuri luxoase dar închise­­ și triste. Numai două trăsuri de ale femeilor de la palat au fost văzute și acelea ames­tecate printre miile de trăsuri și au­tomobile particulare ce staționau pe străzi. (Va urma). Rezultat al examenului de capacitate pentru științe naturale La examenul de capacitate pentru științe naturale, proba practică de pe­dagogie, ținut în zilele de 27 și 29 Aprilie, au fost admiși următorii can­didați : Demetrescu C. Ghițescu P., Gradinescu G., Metaxa E., Mironescu O. și Luca S. 99 universul“ IN PROVINCII! [De la coresp. noștri particulari) 28 Aprilie CATAR­AȘI.— Convocare.— Membrii societăței cooperative de economie din localitate sunt con­vocați în adunare generală ordi­nară pentru ziua de­­ 30 Aprilie c., orele 3 d. a., în salonul­ din­ par­cul comunal. Diverse.—In oraș se lucrează cu mare activitate la așezarea tu­burilor și a cișmelelor pentru a­­limentarea orașului cu apa­, ast­fel ca cel mai târziu până la 1 Iunie, lucrările să fie terminate. GIURGIU.—Prinderea unui contrabandist.—Ieri, d-ni. Scar­­lat Negulescu, taxator al vămei Giurgiu, și Al. Drăgoescu, agent, au prins cu contrabandă pe Mus­tafa Husein din Rusciuk cu o le­gătură de mărgele de sidef sim­ple, nesculptate, în greutate de 2 kgr. și 540 gr. Obligându-l să plătească taxele vamale împătrite, ceea­ ce făcea loc 211 bani­­() și turcul fiind insol­vabil, a fost înaintat parchetului dimpreună cu procesul-­verbal con­statator al contrabandei, t. Parchetul s-a declarat arestat, trimițând afacerea la tribunal spre a preschimba amenda în zile de închisoare, in conformitate cu legea vămilor. Excursiune școlară. — Era, elevele școalei No. 1 de fete din localitate, sub conducerea d-nei directoare Elisa Popescu și a d-nelor Ana Butaș și Rilcea, ins­titutoare, au făcut o excursiune instructivă în jurul orașului pe șoseaua digului—Slobozia. Li s’au arătat elevelor lunca, salcia, digul de apărare în caz de inundare, iar pe marginea apei Cama au observat cu atențiune,— dându-li-se explicațiuni — toate uneltele de pescuit. Apoi s’au intonat diferite cântice școlare și s’au jucat mai multe jocuri freebeliane. In urmă, pe iarbă verde,, ele­vele și institutoarele au luat o mică gustare. Către seară, în mij­locul bucuriei și mulțumirei ge­nerale, s’au reîntors la școală. Zilele acestea se va face o nouă excursiune în pădurea Ramadan. Copii dispăruți. — Prefectura jud. Ilfov a cerut urmărirea unui salaș de țigani care se presupune că a’ furat pe copilul Mitică, în etate de 4 ani, fiul Dobriței Nae Ionescu din Capitală, str. Fundă­tura Ghica Vodă No. 43. BUZEU.—Timpul: distruge­rea recoltei viilor.—Din județ sosesc știri neliniștitoare asupra recoltei viilor, cari anul acesta a fost compromise din cauza aspri­mei timpului de zilele trecute și a brumei ce a căzut aproape în toate localitățile. Din sorginte demnă de încredere ni se comunică un caz curios, demn de a fi relevat, putând fi de folos multor cultivatori de vii în cazuri nenorocite ca cele des­crise aci. Tot acel timp aspru a domnit și în jud. Putna, mai cu seamă în­­ podgoriile din com­. Panciu, care au fost aproape distruse de ger. Un tânăr din acea localitate, absolvent al școalei superioare de agricultură de la Herăstrău, fiul d-lui Ion Vrânceanu, văzând nenorocirea ce a căzut asupra a­­vutului tatălui sau, a avut inspi­rația să așeze câte­va grămezi de­ gunoi in marginea viei, în­spre partea de unde bătea vântul, dându-le apoi foc. Flăcările și căldura produsă de foc, au fost duse de vânt în­spre vie și mulțumită acestui procedeu, bruma ce a căzut în noaptea aceea și care a distrus toate viile, nici n’a atins via lui Ion Vrânceanu, care are un rod de toată frumu­sețea. SINAIA. — Inspecție. —­­ Romulus Voinescu, inspector po­lițienesc, a sosit azi în localitate, în scop de a cerceta mersul poli­ției locale. S’a interesat de aproape, contro­lând scriptele și felul cum func­ționarii își fac datoria, rămâind pe deplin mulțumit. Tot azi, cu trenul de 6 d. a. a plecat la București. Excursiune. — In urma inter­­venirei d-lui I. Tomescu, revizorul școlar al jud. Prahova, s’a acordat de către ministerul lucrărilor pu­blice 75 la sută reducere pe căile ferate elevilor și diriginților școa­­lelor rurale „Principesa Maria“ din Sinaia, și celei din Câmpina. Excursiunea se va face în zilele de 17 și 18 Mai­. Cercetare la fața locului.— Orânduindu-se de trib. Prahova o descindere la localitate pentru clarificarea procesului de reven­dicare ce Eforia spitalelor civile a intentat d-lui Ghiță Ioan, au so­sit astă­zi aci un judecător de șe­dință de la zisul tribunal. S-au luat depozițiile martorilor propuși de părți. I­ a ministerul de finanțe S’a făcut următoarea mișcare în administrațiile financiare din țară: Argeș.­ D. Stoianovici, șef de secție cl. III ; Gr. Popescu, șef de secție; Bencea Georgescu, sub­șef de secție; Apostol Constatin și Emil Va­­rabiev, impiegați auxiliari cl. I. D. Vișan, impiegat auxiliar cl. II de la Teleorman, și C. D. Drăgănescu, impiegat auxiliar cl. II de la Boroa­­națî, transferați la Argeș, Bacău.—C. St. Vasiliu și I. Râ­­pan, impiegați cl. I ; Al. Țarălungă, impiegat cl. II transferat de la Boto­șani ; P. V.­­Cajan, impiegat auxi­liar cl. II. Botoșani.—­Ismail Popovici, șef de secție cl. II ; C. I. Pavel și G. Ră­­ch­ițeanu, impiegați auxiliari cl. I ; G. M. Gheorghiu și N. G. Sofroce­­scu, impiegați auxiliari cl. II trans­ferați de la Tutova și Romanați. Brăila.—G. A. Popa, imp. cl. II. G. Banu, auxiliar cl. NI. Buzău.—Cezar Stanciu, șef de sec­ție cl. II, transferat de la Govurlui; Florea Aricescu, sub­șef de secție, transferat de la Putna; Manole A­­nastase, imp. cl. II ; G. N. Bădescu și G. Em. Ghinescu, imp. auxiliari cl. I. E. Pârvulescu și G. Polihron, imp. auxiliari cl. 11. Constanța.—I. Mănăilă, șef de sec­ție cl. III, transferat din Capitală ; V V. Stelescu, imp. cl. II, transfe­rat de la Ilfov. Covurlui. — N. Drăgoescu, sub­șef de secție; L. Constantinescu, im­piegat cl. I; I. P. Condaxa, impiegat auxiliar cl. III ; C. N. Vasiliu, imp. cl. 2; Th. lagăr, imp. aux. cl. 2. Dâmbovița. — Al. Timbolschi, sub­șef de secție, transferat de la Gorj; Al. Călinescu, imp. cl. I. C. M. Bă­­dulescu, imp. aux. cl. I. D. G. Gheor­ghiu, imp. aux. cl. II. Dolj. — Florian Vasilescu, șef de secție cl. II. D. Dospinom, imp. cl. I. C Dănicel, imp. cl. II. Eremia Ca­­caleceanu, imp. cl. II transferat de la Teleorman; N. Constantiniu și D. G. Atanasiu, imp. aux. cl. NI. Dorohoiu. — G. Popovici, șef de secție cl. II, transferat de la Dolj. Fălciu. —D. D. Golceag, impiegat cl. II. M. M. Miclea și P. T. Gâdea, impiegați auxiliari cl. P. Iordach­e Fi­­limon, impiegat auxiliar cl. II, trans­ferat de la Tutova; I. Cârciu, auxi­liar cl. II. Iași. — C. Scriba, impiegat cl. T. Sc. C. Miciora, auxiliar cl. II; G. Pompilian, șef de secție, transferat de la Bacău. Gorj. — Gr. Stoenescu, subșef de secție; G. Frangolea, impiegat cl. II; Șt. M. Gheorghiu, auxiliar cl. I, tran­sferat de la Buzău ; M. Becheru și V. I. Georgescu, auxiliari cl. I; P. Du­­mitrescu, auxiliar cl. II. Ilfov.—Oreste Constantinescu, șef de secție cl. II ; D. Popescu, subșef de secție transferat de la Vlașca ; I. Bonescu, impiegat cl. 1, transferat din Capitală ; G. Castriș, subșef de secție, transferat din ministerul de finanțe ; Gr. Grigorescu, auxiliar cl. I. G. Niculescu și M. G. Simionescu impiegați cl. II. Mehedinți.— I. Vasilian, impiegat cl. 11 C. C. Mărculescu și P. Stăn­­ciulescu, impiegați cl. II . D. Moscu, auxiliar cl. I . Leon Pascal, auxiliar cl. II transferat de la Olt. Muscel.— G. Țincu, imp. auxiliar cl. II. Neamțu. — C. Socolescu, șef de secție cl. I de la credit la adminis­trație ; Spiru Orza, impiegat cl. I; Florea Georgescu, impiegat cl. II ; G. Neamțu, imp. auxiliar clasa I; Mina Manoliu, imp. auxiliar cl. II de la Muscel. Olt.— G. Bordușanu de la Dâm­­bovița, I. M. Săndulescu și C. On­­cescu de la Argeș, impiegați cl. NI . V. Dragomirescu, impiegat auxiliar cl. I. Prahova.— Radu Bălescu, șef de secție cl. I; Al. I. Nicolaescu și I. Gr. Mihăilescu, impiegați cl. NI. G. V. Ionescu și A. D. Angelescu, im­piegați auxiliari cl. I. M. D. Olteanu și M. Boranda auxiliari cl. II. Putna.—Valeriu Ionescu, impiegat cl. I . N. N. Petrescu, impiegat cl. 11 . Al. Heraru, auxiliar cl. II. Roman.—I. Stepano, impiegat cl. 11. R.­Sărat. — I. Sburlan, impiegat auxiliar cl. I. Romanați.—I. Ventura, șef de sec­ție cl. 111 din Capitală ; G. Criste­­scu și D. Nica, impiegați cl. I de la Prahova ; Ghristu Constantinescu, au­xiliar cl. 11 de la Teleorman ; Marin Tudor impiegat cl. 11. Tecuci. — G. Fălcianu, impiegat cl. I. G. Georgescu, impiegat cl. II. Teleorman.—Eftimie lonescu, im­piegat cl. I; Florea Nenovici, M. Udeanu (secția creditului), C. Po­pescu de la Prahova și D. Tricănescu de la Romanați, impiegați cl. 11 ; I. Săndulescu și St. Marinescu, impie­gați auxiliari cl. I. Tulcea.—Marin Călinescu, impie­gat auxiliar cl. II. A. G. Zaharescu, impiegat auxiliar cl. II. Tutova. —G. Manea, impiegat cl. I dela Roman, C. Velizar dela Botoșani și C. T. Lascar, impiegați cl. II. C. Angheluță, impiegat auxiliar cl. I. Vâlcea.—Em. Constantinescu, șef de secție cl. III dela Ilfov; I. Popescu subșef de secție dela Mehedinți ; M. Teodorescu impiegat auxiliar cl. I . G. Solz, impiegat cl. 11 de la Tulcea ; C. Prodescu, auxiliar cl. I . G. Gri­gorescu, auxiliar cl. 11 de la Olt. Vaslui. — C. G. Iliescu, impiegat cl. 11 de la Fălciu, Vlașca.—Al. Costescu, șef de sec­ție de la Vâlcea ; Gr. Costovici, im­piegat cl. II. M. Moldoveanu, im­piegat auxiliar cl. I. I. Diaconescu, auxiliar cl. II. Capitală.—NI. Bărbulescu, șef de secție cl. IlI ; D. Niculescu, din mi­nisterul de finanțe, subșef de secție ; N. Ionescu, de la Ilfov, sub­șef de secție; I. S. Apostol, din direcția creditului agricol, sub­ șef de secție ; C. Mardoloescu, D. Macu (Ilfov),gim­­piegați cl. I ; Sp. Adamiade (Cons­tanța); Gh­r. Ionid (credit Vlașca), și Octavian Stroe Popescu (Ilfov) ; G. R. Ionescu și Ion Branov, impiegați cl. II. I.a Creditu­l agricol P. G. Stăncescu și D. I. Țigaran, șefi de secție; G. G. Strejescu, imp. auxiliar cl. I, la Mehedinți; G. Leca, șef de secție ; V. D. Cior­nei, sub-șef de secție la Neamțu; A. G. îonicescu, imp. cl. I; Ilie P. Pleșoianu, imp. cl. II, la Vlașca; Pa­­raschiv Ștefănescu, imp. cl. II la Ar­geș; 1. G. Matei, imp. cl. 11; Aurel Angelescu, imp. aux. cl. I, la Ilfov; Șt. Popescu, im­p. cl. II. G. C. Cărare, imp. aux. clasa 1 la Teleorman; A. Jigman și I. G. Florian, imp. [am. cl. I, la Prahova. La mi­nisterul lucrărilor pu­blice Direcția căilor de comunicație pe apă...D. Const. Pantazopol a fost avansat șef de bi­rou principal. D. Ion Costin a fost­ avansat șef de magazie. D. Teodor Menciu a fost avan­sat magaziner. D-ni. Zaharia Marinescu, Aurel Olteanu, Jora Mantu, Ion Iordă­­nescu au fost avansați impiegați cu salariu de 210 lei lunar. D. Abr. Lăncerescu, impiegat principal la căile ferate, a fost a­­vansat contabil la serviciul do­­curilor. D. Petrache Ionescu, actual ma­gaziner, a fost avansat în aceiași calitate cu salariu de 200 lei lu­nar. D. Pandele Dumitrescu, avansat picher principal. D. Atanase Popescu, a fost a­­vansat căpitan de port cl. II-a. D. Vasile Ionescu a fost avan­sat dragoman ajutor cl l-a. D. Petre Dumitriu a fost avan­sat dragoman adj. cl. 1I-a. Serviciul de poduri și șosele. — D-ni. Emanuel Elefteria’de și G. Voiculescu avansați impiegați cl. II-a. D. Ion S. Rădulescu, avansat impiegat cl. III. D-niî Niculae Popescu și Iordan O­ trescu avansați impiegați cl. IV. D. Nie. Ionescu, actual copist, a fost avansat copist cl. I-a. S'a primit demis­ia d-lui Ion Bu­suioc, conductor cl. I-a tp jud. Vâlcea. D-niî Teodor Zamfirescu, Teodor Voiculescu, Toma Carianopol, Mi­hail Apostol și Petre Scânteie, actuali picteri cl. I-a, au fost a­­vansați picheri principali. In corpul medical Pe ziua de î Maiü s’a mai făcut următoarea mișcare în corpul medical: Jud. Argeș. — D. dr. G. Popescu numit la circ. Topolog. Jud. Iași. — D. dr. Titu Deme­trescu, actual medic primar al jud. Argeș, transferat medic-șef definitiv la orașul Iași, în locul d-lui dr. B. Ch. Buicli, demisionar; d. dr. Ilie Șeptilici Andrieș, provizoriu medic co­munal la orașul Iași, post înființat din nou; d. dr. M. Șerbănescu, pro­vizoriu medic comunal la orașul Iași, post înființat din nou; d.dr.D. lamanrî» de la circ. Solești (Vaslui) la circum. Bahluî (Iași), în locul d-luî dr. V. Teodorescu, transferat la circ. Plenița (Dolj). Jud. Vaslui.—D. dr. V. Vasiliu, la circ. Soleștî, în locul d-luî dr. D. Iamandi, transf. la circ. Bahluî (Iași), La depozitele de medica­­mente Persoanele mai jos notate sunt nu­mite, pe ziua 1 Aprilie a. c., în pos­turile înființate din nou la depozitul central de medicamente și la depo­zitele regionale pendinte de direcțiu­nea generală a serviciului sanitar, după cum urmează : Ia depozitul central: D. Ar­tur V. Voitinovici, șef al laboratorului. D. L. Schmelau, contabil-farmacist însărcinat cu cancelaria. D. N. Tilibașa, șef al depozitului interior, însărcinat cu păstrarea ma­terialului și intendenței. D. Seb. Nițescu, farmacist-șef. D-șoarele O. Morțun și M. Nicu­lescu, farmaciste-ajutoare. D. M. Sandu, farmacist-ajutor­ D-șoara Maria Păpurică, chimiste- ajutoare. D. G. Teodorescu, droghist. D. I. Mardărescu, droghist-ajutor. La depozitul regional din Cra­iova.—D. G. Marinescu, farmacist- ajutor. D-șoara Olga Frangopol, farma­­cistă-ajutoare. La depozitul regional din Pi­tești. — D-șoara Teodosia Zenovici, • farmacistă. 104 BRUMELE MOȘTENIREI PARTEA A V-a Falsa moștenitoare in Memoriile Clementinei Fiorina, el find numele de Aneta Inocenți, se cutremură din caș până în tălpi. Mama sa se numea astfel și fu­­­­sese orfană, își amintea că o auzise spu­nând cum că fusese cameristă. Tot sângele i­ se urcă în obraji, începu acum să citească memo­riile cu furie. Doamna Clementina nu se păzi cu, ar fi trebuit, de vorbele ca­meristei. O credea ușurică și neștiutoare, tom­ nu rea. Ia etA&Bta acesta, nu se srâou­i nici un moment că i s’ar putea face o vină din intențiunile ne­bunești ale lui don Mario Barba­ran­o. Primi un bilet pe care ’1 con­sideră ca nesosit, fără să aibă cu­­ragiul de a ’1 trimite îndărăt și mărginindu-se numai în a opri pe Aneta d’a mai lua de la cineva vr'un bilet pentru dânsa. Aci se isprăveau toate greșelile sale cele mari iar la urmă scria cu jurământ, în momentul mor­ții, că nici­odată nu avusese mă­car un gând de care soțul său s-ar fi putut ofensa. De alt­fel, curând fu ocupată de alte griji dureroase, căci, spre marea sa uimire, descoperi că soțul său se ocupa de Aneta și de mai multe ori îl surprinsese cu ea in convorbiri cari se în­­trerupeau imediat. Geloasă cum era din natura și fără să caute a cunoaște faptele în fund, începu a o irita contra soțului său și contra cameristei care-a deveni nesuferită. Ar fi putut s-o isgonească însă teama că soțul său avea s-o în­trețină pe ascuns spre a fi mai liber cu dânsa, o opri. Ast­fel se grămădiră neînțele­gerile. D-na Clementina, chinuită de bănieri, nu mai voia și nu mai putea să găsească calea mna­mei soțului său. Ea era aproape să devină mamă pentru a doua oară și sperase că starea in care se afla, avea să-l readucă pe Maximilian. El, din contra, nu-î arăta de­cât brutalitate și într’o zi, din cauza vorbelor lui foarte ofensa­toare, sărmana fenice căzu leși­nată. El o lăsă jos, fără să-i în­tindă mână de ajutor. Vil Falsa moștenitoare Kierina ta venea să înțeleagă­ nic­i ele cari­ ~spărțiseră pe ceî ,douî soți .și­­ cari' făcuseră ne un tată atât de iubitor ca d. Acerbi, să respingă de la sine pe copila sa. Fiica legitimă murise ast­fel părăsită iar ea, Fiorina, fiica A­­netei Inocenți, care pricinuise a­­tâtea rele, fusese adusă să -î iea locul. Pentru un moment i se înfă­țișă ideea că era și ea fiica d-lui Acerbi. Ce ușurare sufle­tească pentru dînsa de-ar fi fost ast­fel ! Insă d. Acerbi, când îi dăduse, memoriile Clementine­, se jurase de mai multe ori că nu călcase nici o dată credința ce jurase so­ției sale. Ar fi putut dînsul să mintal Nu era cu putință. Convinsă că Aneta, despre care se vorbea în memorii, 1! fusese cu adevărat mamă, reîncepu ci­tirea memoriilor, cu toată tineriia,­­durere ce ele­­ pricinuiau. Doar Amna-Clement’ma spușea ei, ce mudrr­s? ?n fire din acel se văzuse așezată în pat. Toate femeile din casă erau în jurul ei. Bărbatul său nu era acolo. Ea trimise femeile să-și caute de treabă, dar îndată chemă în­dărăt pe Roza, care era o aju­toare a bucătăresei, și o rugă să vie dânsa, ori de câte ori va auzi clopoțelul sunând, căci nu mai­­voia să vadă pe Aneta. Din acea zi , n’o mai văzu, în adevăr. După scena penibilă ce avusese cu Maximilian, doamna Clemen­tina își simțea sănătatea sdrunci­­nată și nu știa ce se mai petre­cuse în casă, în vremea asta. Insă Roza, limbută din fire,­gâ­­sise mijlocul de a o face să înțe­leagă că făcuse bine de alungase pe Aneta din fața sa, căci se știa­­ acum că ea era o fată necinstită. Avea de amant pe un domn din societatea înaltă pe care-o ia camera ei pe când i­efi­­in casă. Câțiva servitori ai bâncei, cari faceau curte Anetei, văzuseră de mai multe ori pe acel domn in­trând noaptea în camera ei și se in­­vorseră între ei precum și cu unul nou venit, anume Wilhelm, și trăseseră o bătie teribilă acelui domn, întocmai ca unui hoț. Se făcuse un mare scandal și toți vecinii eșiseră de prin case. A doua zi, d. Acerbi, aflând de cele petrecute, dădu afară pe A­­neta. Această istorie, povestită de Roza cu mii de amănunte, deș­teptase multe și ciudate senzații în inima doamnei Clementina. O speranță nedefinită, că toate presupunerile ei nu fuseseră ade­vărate, veni să­ î­naaî aline chi­nurile geloziei. Se putea foarte bine ca bărbatul säu să fie ne­vinovat și fu cuprinsă da o ne­biruită darință de a o vedea, da a-! vorbi. Ftiad-câ era kt stage ei se scoate și să umble, hotărî să se coboare la ora prânzului în sala de mâncare, chiar în acea zi. De­oare­ce memoriile erau a­­dresate lui Attilio, dânsa’î amintea trista scenă la care asistase când­ era copil. D. Acerbi, văzând-o intrând în sali de mâncare, se arătă surprins,insă câtuși de puțin emoționat de paliditatea fețet­ei. Soții prânziseră în tăcere, ocu­­pându-se fie­care din el de micul Attilia care ședea dintre dânșii și care, mirat și supărat de atitu­dinea părinților săi, nu mânca nimic. Când servitorii se retraseră, doamna Clementina începu a zice în vreme ce inima’! palpita grozav. — Am aflat azî că ai dat afară pe camerista mea Aneta. Aș fi­fost în drept să cred că o să mă­­ întrebi și pe mine m­aaife­d a lua acassîa­ koui­ira. Toaud îui £ iStoînit, era acard asera t&ci laterala bărbatului sau o ofensa. Ea nu-și închipui că vorbele că aveau să aibă un efect dezastros, ceea­ ce se și întâmplă. D. Acerbi sări în picioare, își încrucișa brațele pe pept și răs­punse cu un ton amenințător. — Și mai îndrăznești să-mi vorbești de aceasta? De unde ai­ d-ta atâta cutezanță? Mi se pare că din casa mea am drept să afară pe ori­ce servitor fără sâ mă censureze nimeni. O mare indignare năvăli­se su­fletul bolnavei dându-i puteri. Se ridică și dânsa cu fața a­­prinsă, și zise: — Credeam că m’am înșelat însă probabil scena petrecută aca într’o noapte și de care am aflat abia azi, a fost o comedie. Aneta a fost dată afară cu un scap. Spune-1 sincer și sa ispravias odată. (Va uina)«.

Next