Universul, iulie 1909 (Anul 27, nr. 177-207)
1909-07-01 / nr. 177
ANUL XXVII.— No. 177.—Miercuri 1 Iulie 1909. JO. Fondator: LUIGI CAZZA VILLAN CELE DIN URMA STIR! DIN LUMEA ÎNTREAGA fie D fi C ȚIft Și ADMINISTIUUl ,Vr XX.—5 f>ani in românia.—IO bank D'Mrălălâ^ Q) TUTUROR VÂNZĂTORILOR BORUL GRATUIT SUpre & participa la importantele premii a[primit» 32 ale ce acordăm tuturor cititorilor.9 Calendar pe anul 1909 Ortodox tarțî, 30 Iunie.—11 Gone, celor 12 Apostoli. ; Catolic "arțî, 13 Iulie.4 Margareta. asăr. soarelui X-16; apusul 8.57 Universal" are următoarele șefiri telefonice: Uministrația. ..... 6/62 Redactiaf...............................12/88 Comunicări cu străinătatea . 20/56 «a«s*£ 3a!S8-r!>-©- — București, 30 Iunie, îndemnuri bune Am arătat că d. I. Kalindeu, adminis Hatorul domeniual Coroanei a rostit cu prilej încheierea anului școlar la stitutul Otetdeșanu din Mamie, un discurs plin de înțăminte și am promis să reunim, dresându-se absolventelor, undem le-a spus că penoștințele căpătate în mai sunt multe luere ce trebuesc evoluează,—a zis ace, și fiecare om ,ias cu progresiiționeze în îndesi, viața e mai mci a aceluia ai mult a spori a întări puterală. r nici de aci trui, cu tot dien cât veți acunoștințe utile, eți îndeplini mai e și veți putea neamului și țării, om e dator să ieriparte din muncă pe minele semenilor și al țârii e O știți aceasta cu toate. Ceea ce vreau să accentuez însă e:că dela voi se așteapă mai mult decât de la altele, pentru că voi ați avut, pe de o parte, norocirea să gustați din generozitatea unui bun român, iar pe de alta, pentru că unele, dacă nu cele mai multe dintre voi, veți trăi mai aproape de populația rurală, de sătenii cari au mare nevoe de sfaturi bune și de îndrumări, sănătoase. Nu uitați apoi un moment că însăși viața omului e alcătuită mai mult din datorii, din cari decurg cu timpul drepturile, ca o urmare, le-aș putea zice ca o răsplată datoriilor bine cunoscute și bine împlinite. Aducându-vă aminte de datorii, nu pot să nu le rezum in următoarele cinci : credința, cumpătarea, economia,onestitatea și caritatea». " Stăruind asupra fiecăreia în parte, d. Kalinderu a arătat de ce mare folos e pentru tot omul îndeplinirea lor și a adăugat: «Recunosc că împlinirea datoriilor e împreunată cu multe greutăți, dar cu cât vor fi mai numeroase piedicile, cu atât va fi mai mare mulțumirea de a le fi înlăturat. Fericirea însăș nu se dobândește decât prin sforțări, cari cer multă voință. N’aveți deci decât să voiți, dar să voiți cu tărie, deoarece voința ne-a fost dată tocmai pentru a învinge cu ajutorul ei greutățile vieței. Fiți apoi totdeauna modeste, căci numai așa vă veți putea bucura de toată simpatia sociosocietăței în care veți trăi. Numai prin modestie vor răsări roade trainice de pe urma pildelor și povețelor ce veți da altor fete și femei mai puțin norocoase. In sfârșit, călăuziți-vă totdeauna și din toată inima de frumoasele precepte ce ați învățat aci. Luați de oriunde exemplul bun și fiți stăruitoare în năzuința către mai bine». Or fi vr’o zece ani de când, într’o expoziție a marelui Grigorescu, am văzut un june modern-style care, însoțind pe o doamnă din înalta noastră societate, se credea obligat să aibă păreri — părerile lui, mă rog — și să le spună tare. Se oprea grav în fața unui tablou, îl fixa cu o privire scrutătoare, și, după ce se apropia și se depărta de câteva ori, din ce în ce mai încruntat, își țuguia buzele, închidea din ochi și, lăsându-și puțin capul pe umărul drept, rostea concesiv: C'esl chic! După aceea, trecea la alt tablou, făcea aceleași tarâmuri, cu singura deosebire că, din când în când, pentru variație, își da sentința în românește. Eu mă țineam după el, să nu-i scap o vorbă, un gest. Mă interesa toată făptura lui. Atunei am auzit cuvântul „nostim“ rostit cu un aer pe care niciodată n’am să-l pot uita. Era un tablou de o simplitate clasică, profund adevărat, înfiorător de trist, — de un strașnic înțeles al sălbăticiei omenești,—ceva care te umplea de jale și de groază în acelaș timp, pe un fund cenușiu, fără cer și fără pământ, subt un stol de corbi, un convoiu de prizonieri, duși prin viscol, zgriburiți de frig, purtând pe fețele lor istovite și’n mersul lor de fantome ceva din fatalitatea tragediilor antice, bieți osândiți ai războiului, jertfe nefolositoare, frimituri de viață spulberate între cele două morți, umbre de oameni, ca și călăreții cari-i duceau din urmă. In fața acestui tablou s’a oprit foarte grav tânărul meu, s’a uitat mult, mult, și, întâi cu oarecare ezitare, a doua oară plin de convingere, a decretat cu acel aer pe care niciodată n’am să-l pot uita, nostim! Peste câțiva ani am auzit vorba asta, spusă exact cu aceeași suficiență de către un june titrat, care ne aducea de la Paris ultimul cuvînt al cravatei elegante și al celei mai îngâmfate superficialități ce mi-a fost dat să văd. Tânărul vorbea de Caragiale într’un cerc de domnișoare foarte distinse, membre fondatoare ale unei societăți de protecție a limbii și literaturii românești. Și-l lăuda pe Caragiale, în românește. E bine... îmi place. Sunt, firește, pe ici pe calea și unele rezerve de făcut..... dar, în definitiv, îmi place cum scrie!“ O domnișoară întreabă: — Năpasta... Ce zici de Năpasta? — Nostimă. Găsesc că e una din cele mai nostime ale lui... De-atunci am auzit mereu vorba asta. Din ce în ce mai des. Poate c’o auziam și ’nainte ,dar nu băgăm de seamă. Acum însă, când știu de cât înțeles e încărcată, mi se pare c’o aud și când n’o spune nimeni. Cum văd un tânăr afectat, — vai, ce afectați sunt unii tineri!—mi-1 și închipuiți țuguindu-și gura și spuind, cu ifosul știut: „Nostim!“ O, admirația de porunceală a unui asemenea chimiră, care se crede ținut să aibă și el păreri, păreri despre orice... Și să ți-le spue! — „Știi că-s nostim Apus de soare?.... „Știi că-s nostime versurile lui Eminescu?“ Pentru el toate-s nostime. Toate câte se pot bucura de înnalta favoare a aprobării lui: un trandafir frumos, o noapte de vară, pălăria unei cocoane, un calambur fericit, sau o mare ’nfuriată.... privită de pe țărm, sunt deopotrivă de nostime.—— Pudicul?—Dacă ar fi numai ridicul! E ceva sfâșietor de trist. Nici nu poate o limbă omenească să spue ce trist lucru e deșertul acesta, uscăciunea asta de suflet, care a pierdut orice atingere cu adevărul, orice comunicare directă cu natura, — un suflet închircit și infirm, o stârpitură de suflet!—Și te gândești că-i om, om in tot locul, și că bieții părinți au cheltuit cu el atâția ani, l’au ținut prin școli, și-au pus toate speranțele, toată mândria lor, în această odraslă scumpă, în acest neprețuit lăstar păzit cu cea mai sfântă grijă de fiecare clipă, —și eată, când să se deschidă, când să ’nflorească și el, toți mugurii, cu atâta nerăbdare așteptați, se desfac în flori de hârtie. Flori artificiale! — Om, deci produsul cel mai de seamă al naturii, și cu toate astea nimic natural în apucăturile lui. Mers afectat, rîs afectat, entuziasm afectat, vorbă afectată.... Ce s’a petrecut în sufletul acestui rătăcit, de nu se mai poate regăsi? — Un om care-și pierde vederea... e desigur o mare durere în viața lui rămasă ’n întuneric, în absolut întuneric, pentru totdeauna, —e o grozavă nenorocire, și nu poți decât să-l compătimești. Dar un om care pierde toate raporturile dintre el și lumea care-l înconjoară, un om care nu mai are simțul realității și se apucă să-și construiască, întocmai ca Don Quichot, o împărăție de izbânzi până și din propriile lui nenorociri, — iată ce e în adevăr grozav,—și pentru el, bietul, neștiutor de ce primejdii îl așteaptă, și pentru ai lui, cari-l urmăresc în durereroasa bucurie a unor biruinți închipuite, îngrijorați ca de trezirea unui lunatic ce umblă pe strașina casei. De unde vine boala asta nenorocită? Molima asta, din ce în ce mai îngrijitoare, care strâmbă firea cea dreaptă a omului? Și ceea ce-i mai curios e că el, bietul, tocmai atunci când se pocește mai rău, crede că-i șade mai bine. — Se ia și asta prin contact. La vârsta când pacientul nu-și are încă o personalitate lămurită, când e în căutarea unui glas, a unei atitudini, a unui chip de a se arăta, întâmplarea îi pune î n față un model afectat. Și, cum nu e pe lume nimic mai ușor de imitat ca nenaturalul,—din însuși faptul firesc al admirației de la mai mic la mai mare, vom avea un afectat, care la rândul lui va deveni și el model pentru o nouă serie de... tipuri secundare. De câte ori nu ți se întâmplă ca gestul vocea, privirea, tătura de frază, toate sculele de exprimare ale unui ucenic să-ți înfățișeze numaidecât în minte pe jupanul de la care le-a furat? Bagă de seamă D-ta, sistem de multiplicare!... Oamenii întregi, drepți, curați, cari s așa cum i-a lăsat Dumnezeu, trec adesea nebăgați în seamă. Ei n’au imitatori, pentru simplul cuvânt că sunt foarte greu de imitat. Iar afectații umplu lumea. Și iată cum se face că o bună parte... adecă p rea parte a tinerimii de azi crește strâmb. — Cine, din câți treceți prin lume cu ochii deschiși, n’ați putea numi cel puțin un exemplar din marea noastră pleiadă de afectați? Și ferice de cine nu găsește decât un exemplar printre cunoștințele lui! Un tînăr, totdeauna spilcuit, care-și pipăe mereu cravata, mustățile și frizura, cu mișcări cumpănite, studiate -n oglindă, un muțunache plin de persoana lui, care știe toate ,cunoaște pe toți oamenii mari, vorbește de toate cu volubilitatea estenă a deșertăciunii fericite, — care se ascultă când vorbește, se observă când umblă pe stradă, se crede veșnic ținta tuturor privirilor, își ia poze solemne, gânditoare, melancolice, se încântă de tot ce face, de tot ce spune, și e convins că toată lumea îl admiră și că toate fetele-l iubesc, — cine nu cunoaște un asemenea tip? Se poate serată, bal ,concert de binefacere, serbare sau escursie în care să nu strălucească El? EL, indispensabilul, știutul de toți, invitatul tuturora, „hionul“ petrecerilor, al cotilioanelor și al conversației „de omnerescibilis et cuibusdam alis!“ Tinere, care, citind aceste rânduri, îți încrețești nasul și zici, cu nițel necaz: „Iată ceva care nu e nostim de loc“ — nu fii supărat pe cel care le-a scris. Ele pornesc fără umbră de răutate, dintr’un adânc sentiment de grijă, de părintească grijă fientru viața ta, care nu e numai a ta, pentru viitorul tău care e o părticică din viitorul nostru al tuturora, al țării și al neamului acestuia, — de la care, orice-ai zice tu, ai multe lucruri bune și adevărate. FUMUR ... de A. VlahuțU. 40 O altă vedere a castelului Konopist, reședința arhiducelui Francisc-Ferdinand FIN SA FONIC Corespondență particulară a ziarului UNIVERSUL Răpirea unei tinere aromânce ce către turci. — Alarma aromânilor.— Un caimacan nedemn. — Disperarea mamei. — Mama bătută de jandarmi până ce cade leșinată Salonic, 27 Iunie. Un fapt de o extremă gravitate,unic aproape în analele nenorocirilor căzute asupra aromânilor, s’a petrecut la 24 curent, în comuna aromânească Huma, din regiunea Ghevgneli. Tînăra fată Toda Riza Preotu, în etate de 46 ani, fiica primului cântăreț al bisericei aromâne din Salonic, eșind in curte, în timpul când ceilalți membri ai familiei se găseau la masă, a fost răpită de către niște indivizi ascunși în jurul casei. Părinții intrigaț de absența ei, au i eșit în curte, în stradă, dar nu era nicăeri. Trista veste se răspândi iute în comună și deși era noaptea, toți aromânii, surescitaț la culme, au năvălit asupra postului de jandarmi, cu scop ca să ceară și sprijinul lor ... Și-au eșit din minți bieți! aromân! când au aflat acolo, că înșiși jandarmi! sunt autori! aceste! nenorociri. Jandarmul Asan, ajutat de camarazii săi, după ce răpise pe față, luase drumul spre Ghevgheli. Tot satul a alergat în direcțiunea aceea spre a sfâșia pe mizerabilul jandarm, dar nu 1-au putut ajunge. A doua zi, dis de dimineață, disperații părinți și frați, în plânsete, s’au dus direct la caimacamii din Ghevgheli, cerând ca fiica lor să fie smulsă din mâinile „turcului“ și transportată, după lege, într’o casă de creștini. Caimacanul, o secătură rămasă din vechiul regim, i-a refuzat categoric. Și nu numai atât, dar ceea ce atinge culmea lașități e faptul că fratele fetei răpite a fost chemat înaintea comisarului Zia și a locotenentului Hilmi Efendi, unde a fost forțat să semneze o declarație că a văzut și a vorbit cu soră-sea și că ea a fugit de bună voe. In acest timp mama fetei alerga nebună pe străzile orașului țipând și smulgându-și părul de dorul Cetei, care cu câteva zile mai înainte se logodise cu un voinic de aromân, cei mai chiabur din sat. La spectacolul jalnic al mamei s’a asociat mila și compătimirea tuturor creștinilor din Ghergheli, care au format cortegiu în jurul ei. Ajungând la gară, mama zări pe peron pe mai mulți jandarmi armați până’n dinți, care formau cerc in jurul unei copile îmbrăcată în costum luxos de turcoaică. ...Era chiar odrasla ei, scumpa ei Toda. Un țipăt înfiorător isbucni atunci cu putere din pieptul mamei și ea se smulse din mulțime și cu o putere supraomenească se aruncă asupre lanțului de jandarmi pe cari fi împrăștie și cuprinse în brațe—fi va oare ultima sărutare de mamă?—nebună pe scumpa ei copilă, vru să-î sfâșie firegeaua cu dinții, dar... nu apucă biata, căci puternicile lovituri de pat de pușcă ale barbarilor jandarmi o amețită și căzu leșinată, în indignarea publicului și țipetelor fetei care a fost urcată cu sila Savagon și dusă la Salonic. Dacă mizerabilul erou al dramei de azi ar fi fost un creștin și tânăra aromâncă inocentă o turcoaică, atunci era să avem o revoluție generală a musulmanilor din împrejurimi, cari s’ar fi năpustit ca un uragan și ar fi sfâșiat de viu pe acel creștin, cu tot neamul lui! Și cu toate astea națiunile din imperiul otoman plutesc în atmosfera constituțională, musulmanii fraternizează (?!) cu creștinii! Cu mare mare trib"» «ă spunem marilor eroi de astazi erei Turcii că până ce nu vor reuși să sape din rădăcini apucăturile barbare din ignorantele masse musulmane, până ce nu le vor face să înțeleagă că ce este al lor este și al ghiauruiă, frumoasa operă a tinerilor eroi turci va fi pururea amenințată. Astăzi demnitatea națiunei aromânești este atinsă și onoarea călcată în picioare de către turci. Barbaria de la Ghergheli va fi o pagină rușinoasă scrisă de turci în istoria multor nenorociri căzute pe capul bietului popor aromân. Cazul a fost raportat telegrafic senatorului și deputatului aromân V. Macedoneanul. STAREA SEMNĂTURILOR Prefecturile județelor Argeș și Olt au raportat următoarele, cu privire la starea semănăturilor și a timpului in cursul săptămâniei trecute. Argeș.— A plouat bine și In abundență in întreg județul, afară de comuna Teiu (satul Lazăr) unde a dat grindină de mărimea unei nuci, timp de o oră. Grâul și orzul au fost distruse. Porumbul fiind mic, sunt speranțe de a se îndrepta. In general, semănăturile de toamnă și primăvară sunt parte bune și frumoase, parte mediocre, iar în unele localități slabe. Fânețele, viile și pomii roditori de asemenea. Pe alocurea locuitorii se ocupă cu secerișul și coasa fânețelor.* Oit.— Ploaie generală în tot județul. In comuna Priseaca grindina a cauzat însemnate stricăciuni semănăturilor. — lt. Strada Breyolanu I ț, Bnețțreșl» £ eoieEEiiL institutului internațional de statistică de la Paris A doua zi a congresului a fost consacrată exclusiv ședințelor pe secțiuni. Congresul este împărțit în patru : I) statistica matematică ; II) demografia ; III) statistica economică ; IV) statistica socială. In prima secțiune, d. Waxweiler (Belgia), face o comunicare despre aplicarea statisticei la științele vieței. Inzistă în special asupra foloaselor pe care naturaliștii și antropologii le pot găsi în statistică și propune ca institutul să emită dorința de a se introduce statistica in programa tuturor doctoralelor în științe din Universitate. După mai multă discuțiune se votează propunerea d-lui Waxweiler, în sensul că este de dorit ca statistica să facă parte nu numai din rogramele studiilor sociale, dar șiacelea ale studiilor biologice și psihologice. In secțiunea demografică, profesorul Lexis prezintă un raport asupra statisticei tuberculozei. Se adoptă părerea de a se recomanda medicilor declarațiunea oricârui caz de tuberculoză, iar pentru decese, medicii să fie obligați, ca în afară de certificatul medical obicinuit, să mai întocmească un buletin confidențial, pe care să-l trimită cu toate notițele cerute, serv. medical al orașului. Acest sistem se practică cu mult folos în Elveția. D. Jackues Bertillon (Paris) face o interesantă comunicare asupra raportului între tuberculoză și alcoolism. D-sa arată mai întâiu că trebuie făcută distincțiunea între consumația de alcool sub formă de vin, bere, cidru, etc., și între consumațiunea alcoolului sub formă de băuturi spirtoase. Demonstrează că în Franța, în regiunile din Nord și Nord-Vest, unde via nu e cultivată de loc sau prea puțin, consumațiunea alcoolului pur este mai mare, dar tocmai în aceste părți se înregistrează cele mai multe cazuri de ftizie. Dovedește de asemenea că clasa debitanților de băuturi spirtoase este mai expusă morbidități și mortalități fizice, decât alte clase. D. Nicolai (Belgia) prezintă un raport asupra statisticii fecundității căsătoriilor și a numărului copiilor pe familii și propune un formular special pentru anchetarea acestei cestiuni importante, formular ce ar trebui completat cu ocaziunea numărătoare populațiunii, la căsniciile unde femeia va fi trecut de 50 ani sau unde căsătoria dintre soți va fi fost desfăcută prin moartea unuia din soț sau prin divorț. Colesal crede că introducerea unui formular suplimentar în recensământ ar îngreuna mult operațiunile și că lucrarea s’ar putea simplifica și ușura adăugând 2 cestiun! la buletinul de familie. Cu modul acesta ancheta ar fi mai generală, căci ar îmbrățișa și căsniciile unde femeia are mai puțin de 50 ani, căsnicii care vor fi rare, atâta timp cât ne-am baza pe declarațiunea etății exacte din partea femeilor. In secțiunea statisticei economice d. E. Levasseur, prezintă un grafic asupra producțiunei și prețului cerealelor în mai multe țări din Europa și statele Unite. ~D. Raffalovich vorbește despre primele ce se acordă in diferite țări pentru protecțiunea agriculture și industriei. D. Ren expune importanța unsi statistice asupra pescăriilor și propune modelul ce ar fi de adoptat in această privință. D. I. Bertillon studiază documentele oficiale publicate cu privire la statistica succesiunilor în Franța, Italia, Anglia, Spania, Olanda și România și ajunge la concluziunea că Franța e inră unde persoanele care lasă avere la moarte sunt cele mai numeroase. D. Kiner (Danemarca) vorbește despre repartiția socială a veniturilor și arată metode după care s-ar putea face o asemenea statistică." In secțiunea statisticei sociale se citește un raport al d-l ui Cheysson asupra statisticei accidentelor muncii. D. Lannoy prezintă un raport despre statistica criminalităței în Belgia și d. Methorat citește un asemenea raport asupra statisticei criminale in Olanda. D. de Juraschek vorbește asupra presei periodice în Austria și prezintă câteva date statistice, pe care le-a cules prin mijlocul unei anchete particulare.* Luni seara comitetul de organizare al congresului a întrunit pe membrii institutului și pe alți invitați la un splendid banchet. O asistență elegantă dădea un farmec deosebit uneia din frumoasele galerii din Champ-Elysées. După un ospăț abundent, publicul a ascultat cu admirațiune pe câțiva dintre artiști și artistele renumite de la Operă și de la Teatrul francez, care au executat in aplauzele frenetice ale asistenței un program delicios, aranjat cu un deosebit gust, al cărui secret îl au numai francezi!. .* ¥ * Adunarea generală de Marți s’a deschis sub președinția d-lui E. Levasseur. D. de Foville citește raportul său asupra metodei monografice și variantelor sale. D. Bichaux crede că această metodă are avantajul de a adăuga într-o cercetare de ordin material indicațiuni prețioase despre viața morală, politică și socială a indivizilor care sunt cercetați. D. Kiner crede că metoda monografică trebue să se completeze cu metoda reprezentativă. Școala lui Le Play s’a aplicat cu deosebire la clasele lucrătorilor; ar fi interesant acum să se cerceteze și clasele de mijloc și cele bogate, spre a se cunoaște mai bine și mai complet structura intimă a societății. D. Bertillon expune progresele nomenclaturei internaționale a cauzelor de deces, care a fost revizuită de la 1—3 iulie anul acesta de o comisiune internațională compusă din delegați a 23 națiuni, la care a luat parte și delegatul României. Adunarea studiază apoi diferitele rapoarte privitoare la lucrările desbătute în secțiuni. La amiază membri congresului au făcut o excursiune plăcută și interesantă la Chantilly, unde au vizitat muzeul istoric al prințului de Condé ce a fost lăsat moștenire institutul Franței de răposatul duce d’Aumale. Muzeul conține o bogată colecțiune de tablouri, care poartă numele celor mai mari artiști din lume, precum și o bibliotecă prețioasă de peste 10.0O0 volume, din care unele foarte rare și de mare interes. Din nenorocire, o ploaie torențială a împedicat pe invitații institutului Franței să viziteze parcul de la Chantilly, care este admirabil. Seara, membrii congresului au luat parte la recepțiunea dată de d-nul Caillaux, ministrul finanțelor, în somptuoasele saloane din Luvru. ___________________Inc. CHESTIA GASTANA —Serviciul nostru telegrafic— Pregătirile de răsboiu ale Turciei Roma, 29. — «Tribuna» anunță că Turcia grămădește necontenit trupe la granița greacă. In Epir și în Tesalia au fost concentrați rezerviștii din clasa II. «Tribuna» adaugă că aceste măsuri extraordinare nu sunt cu nimic justificate și atrage atenția mărilor Puteri asupra păcei amenințate. _Roma, 29.—Din Atena se anunță că Grecia va protesta contra măsurilor militare luate de Turcia. In Epir se află 22 baterii de artilerie. In Tesalia sosesc zilnic trupe noi. Guvernul turc cere ca cestia cretană să fie astfel rezolvată încât prestigiul națiunii otomane să nu fie atins. Meetinguri musulmane pentru războiul Constantinopol 29. — «Monitorul Oficial» anunță că in Ochrida s’a ținut un meeting In chestia cretană în care s’a hotărit să ceară declararea răsboiului și boicotarea Greciei în cazul când sentimentele naționale vor fi jignite. Ministerul de interne a primit dape și despre un meeting ținut la Nazeii in chestia cretană. «Monitorul Oficial» anunță că intr’un meeting ținut la Atash s’a hotărit ca drepturile Turciei, să fie apărute cu toate mijloacele posibile, dacă chestia cretană ar fi rezolvit%in favoarea Greciei. «Ittihad» se ocupă de chestia cretană în legătură cu apropiata demisie a cabinetului grec. ———TM=i«a2Ej3s3S «SO«» «BSca—nini Moartea prof. I. Crăciunescu Erl am fost înștiințați despre moartea distinsului profesor universitar I. Crăciunescu. Se știe că în tot cursul anului acesta profesorul Crăciunescu a fost mereu suferind , boala agravându-se in timpul din urmă. Duminică seara profesorul și-a dat sfârșitul. I. Crăciunescu este unul din cei mai vechi profesori ai facilitate de litere din București, unde timp de 28 de ani a predat cursurile de pedagogie și psihologie. Averea sa de peste 200 mii lei a fost lăsată universității împreună cu o bogată bibliotecă de o însemnată valoare. Corpul defunctului a fost transportat era d. a., dela locuința sa din calea Călărașilor și așezat pe un frumos catafalc in cap’ela dela cimitirul Belu. înmormântarea se va face azi, la orele 5. Vor lua parte, in afară de amicii și cunoscuții defunctului, toți d-ni profesori universitari și studenții cari se află in Capitală. Intre discursurile ce se vor ține la înmormântare d. Rădulescu- Motru va vorbi din partea profesorilor de la facilitatea de litere. 9 ^J55S^8SSEBBtaBB2*a»——— ❖ UNIVERSUL caută corespondenți la Comarnic, Strunga și mănăstirea Soveja Neamțu. Ofertele se vor trimite secretariatului de redacție. Un om in Cadavrul oriBlîmuillai [Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Focșani, 28 Iunie. Azi dimineață, pe la orele 4.30, muncitorii Ion Marin și Toma Marin, venind pe jos de la Odobești spre Focșani, in apropierea gărei Focșani, lângă cantonul 36, au dat peste cadavrul unui necunoscut, tăiat de tren in bucăți. Vestind pe funcționarii gărei de groaznicul spectacol ce zăriseră d. Ilie Dumitrescu, sub-șeful stației locale, împreună cu agentul Săvulescu, s-au dus la locul unde fusese descoperit cadavrul. Imediat după aceea au sosit și d-niî sub-comisari G. Florescu și G. Mathasovici, împreună cu comandantul sergenților Guță Iacob, cari au început cercetările. Cadavrul a fost găsit la mijloc, între șine, pe linia ce duce la Odobești. Capul era desfăcut de corp și aruncat în afară de linie, la o mică distanță, în dreptul picioarelor , asemenea și mâna stângă împreună cu jumătate din piept, tăsate și așezate tot în afară de linie în dreptul trunchiului. Trenul a trecut, retezând capul din dreptul gurei, așa că partea de sus a rămas la cap, iar maxilarul inferior și o parte din gât a rămas la trunchiu. Cadavrul era așezat cu partea superioară spre nord, și cu picioarele spre gara Focșani. Capul are la partea dinapoi o lungă lătură. Două metri înainte de locul unde se afla cadavrul, înspre Odobești, se văd multe urme de sânge, ceea ce a format convingerea unora, că după ce acel individ a fost adus mort sau s’a pus pe linia ferată, lucru nestabilit și foarte discutat, a fost isbit de tren și Ürít acolo unde s’a găsit, și i s’a tăiat capul și mâna. Lucru ce rezultă și din faptul că în dreptul locului unde a fost găsit găsit cadavrul, se vede la șina din dreapta, urma unde capul i-a fost despărțit de corp, căci sunt deoparte și de alta bucăți de oase și carne lipite de șine. Felul ciudat cum a fost găsit cadavrul și părțile tăiate, a pus în oarecare încurcătură pe polițiștii cari au făcut primele cercetări. Cu toate acestea de subcomisar G. Malhasovici, un vechiu și priceput ofițer de poliție, mi-a declarat că d-sa are convingerea nestrămutată mijloc e o crimă. Și această cădgere și-o bazează și pe faptul învins’a găsit sânge in abundență peă un cadavru, cum se întâmplă de e Ungă când cineva este tăiat de obicei viață fiind. ren f Părere insă, pe care nu o împărtășește altcineva mai in măsură de a cunoaște astfel de lucruri. D. doctor Ion Spătățelu, care a sosit din primele momente la fața locului, fiind medic al G. F. R., spune că sângele ce se vede e foarte probabil să se fi scurs dintr’un corp devenit de curând cadavru, mai ales dacă moartea i-a fost instantanee. In orîce caz, de un accident nu poate fi vorba, căci după cum a avut amabilitatea să ne lămurească d. Ilie Dumitrescu, sub-șeful stației, cadavrul nu a putut fi târât decât de mașină deoarece roatele trenului da 11 noaptea, care e lucru cert că l’a ucis sau imi ducă iuțit pe acel individ, sunt astfel alcătuite că nimic nu l’ar fi putut apuca și târâ mai departe de locul unde ar fi căzut și murit. D-sa ne-a mai comunicat că cercetând parte din personalul trenului de Odobești și pe fochistul mașinei, aceștia i-au declarat că nici o sguduitură cât de mică n’au simțit astă noapte, așa că n’au putut prinde de veste că acel individ a fost așa de groaznic mutilat, ceea ce ar fi ușurat de altfel cercetările și ar fi putut stabili dacă la mijloc e crimă sau sinucidere. Identitatea cadavrului nu a putut fi stabilită, cu toate grupele numeroase de oameni cari veneau incă din zori să vadă oribilul spectacol. După sărăcăcioasa îmbrăcăminte, cadavrul pare a fi al vreunui meseriaș nevoiaș sau chiar al vreunui muncitor. Cadavrul a fost transportat la morgă, iar mâine i se va face anopsia, când se va putea face puțină lumină in această afacere. Coresp, Revoluția din Perșii —Serviciul nostru telegrafic -Luptele dintre revoluționari \ trupele guvernului Londra. 59. — Agenția Reutz află din Teheran că un detașament, din trupele guvernului condus de 1200 de soldați cu patr tunuri, a atacat era dimineață naționaliști, dar n'a reușit să I gonească din pozițiiie lor. Pierderîle sunt necunoscute. (A. R). O victorie a revoluționarilo Berlin, 29.—Din Teheran s anunță că erî s’a dat la Saab o luptă singeroasă într revoluționari și cazaci, in car aceștia au fost învinși și revoluționari sau apropiat de Teheran. Martiriul unei mame PARTEA ÎNTÂIA X Pavilionul Marta, dupa ce luase in stăpânire parcul Primerose cu gradinele, florile, serele, animalele, bazinurile și pajiștele lui și dupa ce cunoscuse totul In amănunt, începuse a-și întinde excursiunile și în pădurea Bois-Mures, plecând uneori pe jos, alteori călare sau trăsuri ca el cu un poneyager care-l mâna ea însăși. Nici cincisprezece zile nu treeră de când Marta se afla la merose, și ea cunoștea toate drumurile, cărările și movilele din împrejurim. Ruinele veche monastir o atraseseră cu deosebire. Adeseori, fără să fi spus nimic acasă și pe când toți întrebau de ea îngrijorați, ea ședea ascunsă ceasuri întregi la răcoare, între stâncile, tufele și mormanele de cărămizi, de lângă pavilionul acela care părea pustiit, căci niciodată nu văzuse acolo pe nimeni. Adese ori dânsa se ducea acolo și seara căci, crescută in spiritul american, nu simția nici o frică sau poate tocmai emoțiunea fricei o făcea să se ducă. Misterul o atrăgea. Intr’o seară, când se apropia de pavilion, i se păru că aude glasuri înăuntru. Se opri în ascultare și văzu că nu se înșelase. Persoanele ce se aflau înăuntru, deși se credeau in siguranță, totuși vorbeau cu ton coborât. Cea d’ântăi mișcare a Marteiu s’o rupă la fugă însă lângă gardul de zid al castelului Primerose se opri și se întoarse înapoi : sentimentul curiozității era la dânsa mai puternic ca toate celelalte. Se apropia de pavilion păzindu-se d’a face vr’un sgomot, stătu din nou în ascultare insă de astă dată nu mai auzi nimic. Atâta fu d’ajuns pentru ca imaginația ei să se pună pe lucru, cu atât mai mult că după trei sau patru zile, pe la zece ore seara, i se păru a vedea două umbre eșind din pavilion și perzându se printre copaci spre castelul Bois-Mures. Erau bărbați sau femei ? Erau un bărbat și o femee ? Nu putu să distingă pentru că era prea departe și intunerecul prea adânc. Această a doua întâlnire îi confirmă siguranța de la început. Veniau acolo niște oameni. De ce veneau ? In tot cursul verei, preumblările ei nu avură decât un scop : să pătrundă acea taină care îi ținea închipuirea încordată. Trecură săptămâni fără ca Marta să mai observe ceva apoi întâlnirile acelor misterioase persoane începură din nou. Marta se ascunse între ruine însă nu putu să vadă nimic. Uneori sosia prea curând și se obosia așteptând; alte ori venea prea târziu și nu putea să audă a»cât pașii celor două persoane cari se depărtau. Dinsa vizită pavilionul în timpul zilei. Ușa principală din față era încuiată. Persoanele cari intrau acolo trebuiau să-și fi făcut o cheie. Ferestrele erau închise la catul de jos atât în față cât și în dos. Ușa de din dos, care dădea spre ruinele mănăstirei, părea a nu fi fost deschisă de multă vreme, căci crescuseră burueni pe sub ea. Singura fereastră de la etaj, ce era în dos, părea stricată, putredă, căci nu era bine închisă Etajul nu era la înălțime mare însă o fetiță ca Marta nu putea să ajungă la el. Noroc că un copac își întindea o cracă până lângă fereastră și Marta știa să se urce în copaci ca o veveriță. Ge plăcere pentru ea să ajungă până la acea cracă ! Ge bucurie copilărească să încalece pe ea și să se apropie de fereastră ! cu o lovitură de picior, fereastra, ale cărei cercevele erau cu adevărat putrede, fu dată jos și geamurile se sparseră cu o mare gălăgie. Toată treaba ținu câteva minute. Marta sări pe fereastră. Și se află în pavilion fără să fie câtuși de puțin emoționată de ștrengăria aceasta: înainte de toate, dânsa era sigură că n’o să întâlnească pe nimeni acolo ; apoi avea o fire așa de expansivă că nu se gândea de mai înainte la primejdie. De multă vreme îi umbla în minte această aventură pe care acum o săvîrșia. Pavilionul acesta, locuit numai noaptea, la intervale rari și neregulate, reprezenta pentru ea misterul. Era ca una din jucăriile copilăriei sale ; voia s’o spargă spre a vedea ce e înăuntru. Insă ceea ce conținea pavilionul nu era mai nimic. In camera unde se afla, nu era nici o mobilă. De acolo pornea un coridor în care respundeau alte camere mici și cari păreau a nu fi fost niciodată mobilate. Hârtia înflorată de pe păreți era ruptă și atîrna în jos, tavanurile erau coșcovite. In toate părțile se vedeau pânze de păianjeni. In capul coridorului era o scară ce ducea în pod. Marta făcu un pas pe scară și se opri căci un praf gros se ridică în aer și o făcu să tușească. Se cobora în catul de jos și avu o mică surpriză. încăperile de jos erau curate și păreau a fi locuite. Erau două, una ca sală de mâncare, cealaltă ca salon. Ferestrele n’aveau perdele însă geamurile erau colorate. In salon erau mobile orientale, trei fotolii adânci, un divan cu perinî, două mese mici cu saltare. In sobă se vedeau tăciuni, dovadă că se făcuse acolo foc în timpul iernei trecute. Două fotolii erau apropiate ca și cum două persoane ar fi avut trebuință să stea una lângă alta spre a vorbi de afacerile lor. Jos, lângă un fotoliu, se vedea un taburet ca și cum un amorez voise să se uite bine în ochii amantei sale. Pe pernile divanului era încă intipărirea unui cap : o persoană obosită adormise acolo in tăcerea pădurei. Și totuși Întreaga odaia avea aerul d’a fi fost părăsită. Nici un vas, nici unul din acele mărunțișuri cari servesc pentru distracție sau la vr’o trebuință, nici o floare. Marta scotocia în toate părțile, curioasă să afle ceva și nu afla nimic. Ba da, văzu d’o dată ceva ps un scaun, lângă fereastră. (Va urma).D-nii abonați, cari fac reclamații sau cer schimbări de adresă, sunt rugați să bine-voiască a trimite la administrație totdeodată și eticheta pe care este imprimată zilnic adresa, spre a se putea da curs repede reclamațiunilor și a nu se face întârzieri cu trimiterea ziarului la noua adresă.