Universul, iulie 1909 (Anul 27, nr. 177-207)

1909-07-01 / nr. 177

ANUL XXVII.— No. 177.—Miercuri 1 Iulie 1909. JO. Fondator: LUIGI CAZZ­A VILLAN CELE DIN URMA STIR! DIN LUMEA ÎNTREAGA fi­e D fi C ȚI­ft Și ADMINISTIUU­l ,Vr XX.—5 f>ani in r­omânia.—IO bank­ D'Mrăl­ălâ^ Q) TUTUROR VÂNZĂTORILOR BORUL GRATUIT SUpre & participa la important­ele premii a[primit» 32 ale ce acordăm tuturor cititorilor.9 Calen­dar pe anul 1909 Ortodox tarțî, 30 Iunie.—11 Gone, celor 12 Apostoli. ; Catolic "arțî, 13 Iulie.­4­ Margareta. asăr. soarelui X-16; apusul 8.57 Universal" are următoa­rele șefiri telefonice: Uministrația. ..... 6/62 Redactiaf...............................12/88 Comun­icări cu străinătatea . 20/56 «a«s*£ 3a!S8-­r!>-©- — București, 30 Iunie, îndemnuri bune Am arătat că d. I. Kalinde­­u, adminis­ Ha­torul domeniu­al Coroanei a rostit cu prile­­j încheierea anului școlar la stitutul Otetdeșanu din Ma­mie, un discurs plin de în­­țăminte și am promis să re­unim, dresându-se absolventelor, undem le-a spus că pe­noștințele căpătate în mai sunt multe lu­­ere ce trebuesc evoluează,—a zis ace, și fiecare om ,ias cu progresii­­ționeze în înde­si, viața e mai mci a aceluia ai mult a spori a întări pute­­rală. r nici de aci trui, cu tot di­en cât veți a­­cunoștințe utile, eți îndeplini mai e și veți putea n­­eamului și țării, om e dator să ieri­­parte din muncă­­ pe m­­inele semenilor și al țârii e­ O știți aceasta cu toate. Ceea ce vreau să accentuez însă e:că dela voi se așteapă mai mult de­cât de la altele, pen­­tru că voi ați avut, pe de o par­te, norocirea să gustați din ge­nerozitatea unui bun român, iar pe de alta, pentru că unele, dacă nu cele mai multe dintre voi, veți trăi mai aproape de populația rurală, de sătenii cari au mare nevoe de sfaturi bune și d­e îndrumări, sănătoase. Nu uitați apoi un moment că însăși viața omului e alcătuită mai mult din datorii, din cari decurg cu timpul drepturile, ca o urmare, le-aș putea zice ca o răsplată datoriilor bine cunoscute și bine împlinite. Aducându-vă aminte de da­torii, nu pot să nu le rezum in următoarele cinci : credința, cumpătarea, economia,­­onesti­tatea și caritatea». " Stăruind asupra fiecăreia în parte, d. Kalinderu a arătat de ce mare folos e pentru tot omul îndeplinirea lor și a adăugat: «Recunosc că împlinirea da­toriilor e împreunată cu multe greutăți, dar cu cât vor fi mai numeroase piedicile, cu atât va fi­ mai­­ mare mulțumirea de a le fi înlăturat. Fericirea însăș nu se dobândește decât prin sforțări, cari cer multă voință. N’aveți deci decât să voiți, dar să voiți cu tărie, deoarece voința ne-a fost dată tocmai pentru a învinge cu ajutorul ei greutățile vieței. Fiți apoi totdeauna modeste, căci numai așa vă veți putea bucura de toată simpatia socio­­societăței în care veți trăi. Nu­mai prin modestie vor răsări roade trainice de pe urma pil­delor și povețelor ce veți da altor fete și femei mai puțin norocoase. In sfârșit, călăuzi­­ți-vă totdeauna și din toată inima de frumoasele precepte ce ați învățat aci. Luați de ori­unde exemplul bun și fiți stă­ruitoare în năzuința către mai bine». Or fi vr’o zece ani de când, într’o expoziție a marelui Gri­­gorescu, am văzut un june modern-style care, însoțind pe o doamnă din înalta noastră societate, se credea obligat să aibă păreri — părerile lui, mă rog — și să le spună tare. Se oprea grav în fața unui tablou, îl fixa cu o privire scrutătoare, și, după ce se apropia și se de­părta de câte­va ori, din ce în ce mai încruntat, își țuguia bu­zele, închidea din ochi și, lăsân­­du-și puțin capul pe umărul drept, rostea concesiv: C'esl chic! După aceea, trecea la alt tablou, făcea aceleași tarâmuri, cu sin­gura deosebire că, din când în când, pentru variație, își da sentința în românește. Eu mă țineam după el, să nu-i scap o vorbă, un gest. Mă interesa toa­tă făptura lui. Atunei am auzit cuvântul „nostim“ rostit cu un aer pe care niciodată n’am să-l pot uita. Era un tablou de o simplitate clasică, profund adevărat, în­fiorător de trist­, — de un straș­nic înțeles al sălbăticiei ome­nești,—ceva care te umplea de jale și de groază în acelaș timp, pe un fund cenușiu, fără cer și fără pământ, subt un stol de corbi, un convoiu de prizonieri, duși prin viscol, zgriburiți de frig, purtând pe fețele lor isto­vite și’n mersul lor de fantome ceva din fatalitatea tragediilor antice, bieți osândiți ai războ­iului, jertfe nefolositoare, fri­­mituri de viață spulberate în­tre cele două morți, umbre de oameni, ca și călăreții cari-i duceau din urmă. In fața aces­tui tablou s’a oprit foarte grav tânărul meu, s’a uitat mult, mult, și, întâi cu oarecare ezi­tare, a doua oară plin de con­vingere, a decretat cu acel aer pe care niciodată n’am să-l pot uita, nostim! Peste câți­va ani am auzit vorba asta, spusă exact cu a­­ceeași suficiență de către un june titrat, care ne­ aducea de la Paris ultimul cuvînt al cra­vatei elegan­­te și al celei mai în­gâmfate superficialități ce mi-a fost dat să văd. Tânărul vorbea de Caragiale într’un cerc de domnișoare foarte distinse, membre fondatoare ale unei so­cietăți de protecție a limbii și literaturii românești. Și-l lăuda pe Caragiale, în românește. E bine... îmi place. Sunt, firește, pe ici pe calea și unele rezerve de făcut..... dar, în definitiv, îmi place cum scrie!“ O domnișoară întreabă: — Năpasta... Ce zici de Nă­pasta? — Nostimă. Găsesc că e una din cele mai nostime ale lui... De-atunci am auzit mereu vor­ba asta. Din ce în ce mai des. Poate c’o auziam și ’nainte ,dar nu băgăm de seamă. Acum în­să, când știu de cât înțeles e în­cărcată, mi se pare c’o aud și când n’o spune nimeni. Cum văd un tânăr afectat, — vai, ce afectați sunt unii tineri!—mi-1 și închipuiți țuguindu-și gura și spuind, cu ifosul știut: „Nos­tim!“ O, admirația de poruncea­­lă a unui asemenea chimiră, ca­re se crede ținut să aibă și el păreri, păreri despre orice... Și să ți-le spue! — „Știi că-s nos­tim Apus de soare?.... „Știi că-s nostime versurile lui Emines­­cu?“ Pentru el toate-s nostime. Toate câte se pot bucura de în­­nalta favoare a aprobării lui: un trandafir frumos, o noapte de vară, pălăria unei cocoane, un calambur fericit, sau o mare ’nf­uriată.... privită de pe țărm, sunt deopotrivă de nostime.—­— Pudicul?—Dacă ar fi numai ri­­dicul! E ceva sfâșietor de trist. Nici nu poate o limbă omeneas­că să spue ce trist lucru e deșertul acesta, uscăciu­nea asta de suflet, care­ a pierdut orice atingere cu ade­vărul, orice comunicare directă cu natura, — un suflet închircit și infirm, o stârpitură de su­flet!—Și te gândești că-i om, om in tot locul, și că bieții părinți au cheltuit cu el atâția ani, l’au ținut prin școli, și-au pus toate speranțele, toată mândria lor, în această odraslă scumpă, în acest neprețuit lăstar păzit cu cea mai sfântă grijă de­ fie­care clipă, —și eată, când să se des­chidă, când să ’nflorească și el,­­ toți mugurii, cu­ atâta nerăb­dare așteptați, se desfac în flori de hârtie. Flori artificiale! — Om, deci produsul cel mai de seamă al naturii, și cu toate as­tea nimic natural în apucăturile lui. Mers afectat, rîs afectat, en­tuziasm afectat, vorbă afec­tată.... Ce s’a petrecut în sufle­tul acestui rătăcit, de nu se mai poate regăsi? — Un om care-și pierde vederea... e de­sigur o mare durere în viața lui rămasă ’n întuneric, în absolut întune­ric, pentru totdeauna, —e o gro­zavă nenorocire, și nu poți de­cât să-l compătimești. Dar un om care pierde toate raporturile dintre el și lumea care-l încon­joară, un om care nu mai are simțul realității și se apucă să-și construiască, întocmai ca Don Quichot, o împărăție de izbânzi până și din propriile lui neno­rociri, — iată ce e în adevăr grozav,—și pentru el, bietul, ne­știutor de ce primejdii îl așteap­tă, și pentru ai lui, cari-l ur­măresc în durereroasa bucurie a unor biruinți închipuite, în­grijorați ca de trezirea unui lu­natic ce umblă pe strașina ca­sei. De unde vine boala asta neno­rocită? Molima asta, din ce în ce mai îngrijitoare, care strâm­bă firea cea dreaptă a omului? Și ceea ce-i mai curios e că el, bietul, tocmai atunci când se po­cește mai rău, crede că-i șade mai bine. — Se ia și asta prin contact. La vârsta când pacien­tul nu-și are încă o personali­tate lămurită, când e în căuta­rea unui glas, a unei atitudini, a unui chip de a se arăta, în­tâmplarea îi pune î n față un model afectat. Și, cum nu e pe lume nimic mai ușor de imitat ca nenaturalul,—din însuși fap­tul firesc al admirației de la mai mic la mai mare, vom avea un afectat, care la rândul lui va de­veni și el model pentru o nouă serie de... tipuri secundare. De câte ori nu ți se întâmplă ca gestul vocea, privirea, tă­tura de frază, toate sculele de expri­mare ale unui ucenic să-ți în­fățișeze numai­decât în minte pe jupanul de la care le-a furat? Bagă de seamă D-ta, sistem de multiplicare!... Oamenii întregi, drepți, cu­rați, cari­ s așa cum i-a lăsat Dumnezeu, trec adesea nebăgați în seamă. Ei n’au imitatori, pen­tru simplul cuvânt că sunt foarte greu de imitat. Iar afec­tații umplu lumea. Și iată cum se face că o bună parte... adecă p rea parte a tinerimii de azi crește strâmb. — Cine, din câți treceți prin lume cu ochii des­chiși, n’ați putea numi cel pu­țin un exemplar din marea noa­stră pleiadă de afectați? Și feri­ce de cine nu găsește decât un exemplar printre cunoștințele lui! Un tînăr, totdeauna spilcuit, care-și pipăe mereu cravata, mustățile și frizura, cu mișcări cumpănite, studiate -n oglindă, un muțunache plin de persoana lui, care știe toate ,cunoaște pe toți oamenii mari, vorbește de toate cu volubilitatea estenă a deșertăciunii fericite, — care se ascultă când vorbește, se obser­vă când umblă pe stradă, se cre­de veșnic ținta tuturor privirilor, își ia poze solemne, gânditoare, melancolice, se încântă de tot ce face, de tot ce spune, și e con­vins că toată lumea îl admiră și că toate fetele-l iubesc, — cine nu cunoaște un asemenea tip? Se poate serată, bal ,concert de binefacere, serbare sau escursie în care să nu strălucească El? EL, indispensabilul, știutul de toți, invitatul tuturora, „hionul“ petrecerilor, al cotilioanelor și al conversației „de omne­re­sci­­bilis et c­uibusdam al­is!“ Tinere, care, citind aceste rân­duri, îți încrețești nasul și zici, cu nițel necaz: „Iată ceva care nu e nostim de loc“ — nu fii su­părat pe cel care le-a scris. Ele pornesc fără umbră de răutate, dintr’un adânc sentiment de gri­jă, de părintească grijă fientru viața ta, care nu e numai a ta, pentru viitorul tău care e o păr­ticică din viitorul nostru al tu­turora, al țării și al neamului a­­cestuia, — de la care, orice-ai zice tu, ai multe lucruri bune și adevărate. F­U­M­U­R ... de A. VlahuțU. 40 O altă­ vedere a castelului Konopist, reședința ar­­h­iducelui Francisc-Ferdinand FIN SA­ FONIC Corespondență particulară a ziarului UNIVERSUL Răpirea unei tinere aromânce c­e către turci. — Alarma aromânilor.— Un caimacan nedemn. — Disperarea mamei. — Mama bătută de jandarmi până ce cade leșinată Salonic, 27 Iunie. Un fapt de o extremă gravitate,u­­nic aproape în analele nenorocirilor căzute asupra aromânilor, s’a petrecut la 24 curent, în comuna aromânească Huma, din regiunea Gh­evgneli. Tînăra fată Toda Riza Preotu, în etate de 46 ani, fiica primului cântă­reț al bisericei­­ aromâne din Salonic, eșind in curte, în timpul când cei­lalți membri ai familiei se găseau la masă, a fost răpită de către niște in­divizi ascunși în jurul casei. Părinții intrigaț­ de absența ei, au i eșit în curte, în stradă, dar nu era nicăeri. Trista veste se răspândi iute în comună și de­și era noaptea, toți a­­românii, surescitaț­ la culme, au nă­vălit asupra postului de jandarmi, cu scop ca să ceară și sprijinul lor ... Și-au­ eșit din minți bieți! aro­mân! când au­ aflat acolo, că înșiși jandarmi! sunt autori! aceste! neno­rociri. Jandarmul Asan, ajutat de cama­razii săi, după ce răpise pe față, luase drumul spre Ghevgheli. Tot satul a alergat în direcțiunea aceea spre a sfâșia pe mizerabilul jandarm, dar nu 1-au putut ajunge. A doua zi, dis de dimineață, dis­perații părinți și frați, în plânsete, s’au dus direct la caimacamii din Ghevgheli, cerând ca fiica lor să fie smulsă din mâinile „turcului“ și transportată, după lege, într’o casă de creștini. Caimacanul, o secătură rămasă din vechiul regim, i-a refuzat categoric. Și nu numai atât, dar ceea ce a­­tinge culmea lașități­ e faptul că fra­tele fetei răpite a fost chemat îna­intea comisarului Zia și a locotenen­tului Hilmi Efendi, unde a fost forțat să semneze o declarație că a văzut și a vorbit cu soră-sea și că ea a fugit de bună voe. In acest timp mama fetei alerga nebună pe străzile orașului țipând și smulgându-și părul de dorul Cetei, care cu câteva zile mai înainte se logodise cu un voinic de aromân, cei mai chiabur din sat. La spectacolul jalnic al mamei s’a asociat mila și compătimirea tuturor creștinilor din Ghergheli, care au for­mat cortegiu în jurul ei. Ajungând la gară, mama zări pe peron pe mai mulți jandarmi armați până’n dinți, care formau cerc in ju­rul unei copile îmbrăcată în costum luxos de turcoaică. ...Era chiar odrasla ei, scumpa ei Toda. U­n țipăt înfiorător isbucni a­­tunci cu putere din pieptul mamei și ea se smulse din mulțime și cu o pu­tere su­praome­nească se aruncă a­­supre lanțului de jandarmi pe cari fi împrăștie și cuprinse în brațe—fi va oare ultima sărutare de mamă?—ne­bună pe scumpa ei copilă, vru să-î sfâșie firegeaua cu dinții, dar... nu a­­pucă biata, căci puternicile lovituri de pat de pușcă ale barbarilor jan­darmi o amețită și căzu­ leșinată, în indignarea publicului și țipetelor fe­tei care a fost urcată cu sila Sa­va­gon și dusă la Salonic. Dacă mizerabilul erou al dramei de azi ar fi fost un creștin și tânăra aromâncă inocentă o turcoaică, a­­tunci era să avem o revoluție gene­rală a musulmanilor din împreju­rimi, cari s’ar fi năpustit ca un ura­gan și ar fi sfâșiat de viu pe acel creștin, cu tot neamul lui! Și cu toate astea națiunile din im­periul otoman plutesc în atmosfera constituțională, musulmanii fraterni­zează (?!) cu creștinii! Cu mare mare trib"» «ă spunem ma­rilor eroi de astazi erei Turcii că până ce nu vor reuși să sape din rădăcini apucăturile barbare din ig­norantele masse musulmane, până ce nu le vor face să înțeleagă că ce este al lor este și al ghiauruiă, frumoasa operă a tinerilor eroi turci va fi pu­rurea amenințată. A­stăzi demnitatea­ națiunei aromâ­nești este atinsă și onoarea călcată în picioare de către turci. Barbaria de la Ghergheli va fi o pagină rușinoasă scrisă de turci în istoria multor nenorociri căzute pe capul bietului popor aromân. Cazul a fost raportat telegrafic se­natorului și deputatului aromân V. Macedoneanul. STAREA SEMNĂTURILOR Prefecturile județelor Argeș și Olt au raportat următoarele, cu privire la starea semănăturilor și a timpului in cursul săptămâniei trecute. Argeș.— A plouat bine și In a­­bundență in întreg județul­, afară de comuna Teiu (satul Lazăr) unde a dat grindină de mărimea unei nuci, tim­p de o oră. Grâul și or­zul au fost distruse. Porumbul fi­ind mic, sunt speranțe de a se în­drepta. In general, semănăturile de toamnă și primăvară sunt parte bune și frumoase, parte mediocre, iar în unele localități slabe. Fâ­­nețele, viile și pomii roditori de asemenea. Pe alocurea locuitorii se ocupă cu secerișul și coasa fânețelor.* Oit.— Ploaie generală în tot ju­dețul. In comuna Priseaca grin­dina a cauzat însemnate strică­ciuni semănăturilor. — lt. Strada Breyolanu I ț, Bnețțreșl» £ eoieEEiiL institutu­lui internațional de statistică de la Paris A doua zi a congresului a­ fost con­sacrată exclusiv ședințelor pe sec­țiuni. Congresul este împărțit în patru : I) statistica matematică ; II) demo­grafia ; III) statistica economică ; IV) statistica socială. In prima secțiune, d. Waxweiler (Belgia), face o comunicare despre a­­plicarea statisticei la științele vieței. Inzistă în special asupra foloaselor pe care naturaliștii și antropologii le pot găsi în statistică și propune ca institutul să emită dorința de a se introduce statistica in programa tu­­turor doctoralelor în științe din Uni­versitate. După mai multă discuțiune se votează propunerea d-lui Wax­weiler, în sensul că este de dorit ca statistica să facă parte nu numai din rogramele studiilor sociale, dar și­­acelea ale studiilor biologice și psi­­h­ologice. In secțiunea demografică, profeso­rul Lexis prezintă un raport asupra statisticei tuberculozei. Se adoptă pă­rerea de a se recomanda medicilor declarațiunea ori­cârui caz de tuber­culoză, iar pen­tru decese, medicii să fie obligați, ca în afară de certifica­tul medical obicinuit, să mai întoc­mească un buletin confidențial, pe care să-l trimită cu toate notițele cerute, serv. medical al orașului. A­­cest sistem se practică cu mult folos în Elveția. D. Jack­ues Bert­illon (Paris) face o interesantă comunicare asupra ra­portului între tuberculoză și alcoo­lism. D-sa arată mai întâiu că tre­buie făcută distincțiunea între con­sumația de alcool sub formă de vin, bere, cidru, etc., și între consuma­­țiunea alcoolului sub formă de bău­turi spirtoase. Demonstrează că în Franța, în regiunile din Nord și Nord-Vest, unde via nu e cultivată de loc sau­ prea puțin, consumațiu­­nea alcoolului pur este mai mare, dar tocmai în aceste părți se înre­gistrează cele mai multe cazuri de ftizie. Dovedește de asemenea că clasa debitanților de băuturi spirtoase este mai expusă morbidități­ și mortali­tăți­ f­izice, de­cât alte clase. D. Nicolai (Belgia) prezintă un ra­port asupra statisticii fecundității că­sătoriilor și a numărului copiilor pe familii și propune un formular spe­cial pentru anchetarea acestei ces­­tiuni importante, formular ce ar tre­bui completat cu ocaziunea numără­toare­­­ populațiunii, la căsniciile unde­­ femeia­ va fi trecut de 50 ani sau unde căsătoria dintre soți va fi fost desfăcută prin moartea unuia din soț­ sau prin divorț. Colesal crede că in­troducerea unui formular suplimen­tar în recensământ ar îngreuna mult operațiunile și că lucrarea s’ar pu­tea simplifica și ușura adăugând 2 cestiun! la buletinul de familie. Cu modul acesta ancheta ar fi mai ge­nerală, căci ar îmbrățișa și căsni­ciile unde femeia are mai puțin de 50 ani, căsnicii care vor fi rare, atâta timp cât ne-am baza pe declarațiu­nea etății exacte din partea femeilor. In secțiunea statisticei economice d. E. Levasseur, prezintă un grafic asupra producțiunei și prețului ce­­­realelor în mai multe țări din Eu­ropa­­ și statele­ Unite. ~D. Raffa­­lovich vorbește despre primele ce se acordă in diferite țări pentru protec­­țiunea agriculture­ și industriei. D. Ren expune importanța unsi statis­tice asupra pescăriilor și propune mo­delul ce ar fi de adoptat in această privință. D. I. Bertillon studiază documen­tele oficiale publicate cu privire la statistica succesiunilor în Franța, Ita­lia, Anglia, Spania, Olanda și Ro­mânia și ajunge la concluziunea că Franța e in­ră unde persoanele care lasă avere la moarte sunt cele mai numeroase. D. Kiner (Danemarca) vorbește despre repartiția socială a veniturilor și arată metode după care s-ar putea face o asemenea sta­tistică." In secțiunea statisticei sociale se citește un raport al d-l ui Ch­eysson asupra statisticei accidentelor muncii. D. Lannoy prezintă un raport despre statistica criminalităței în Belgia și d. Methorat citește un asemenea ra­port asupra statisticei criminale in Olanda. D. de Juraschek vorbește asupra presei periodice în Austria și pre­zintă câte­va date statistice, pe care le-a cules prin mijlocul unei anchete particulare.* Luni seara comitetul de organizare al­ congresului a întrunit pe membrii institutului și pe alți invitați la un splendid banchet. O asistență elegantă dădea un farmec deosebit uneia din frumoasele galerii din Champ-Ely­­sées. După un ospăț abundent, pu­blicul a ascultat cu adm­irațiune pe câți­va dintre artiști­ și artistele re­numite de la Operă și de la Teatrul francez, care au executat in aplau­zele frenetice ale asistenței un pro­gram delicios, aranjat cu un deosebit gust, al cărui secret îl au numai fran­cezi!. .* ¥ * Adunarea generală de Marți s’a des­­chis sub președinția d-lui E. Levas­seur. D. de Foville citește raportul său asupra metodei monografice și va­riantelor sale. D. Bichaux crede că această metodă are avantajul de a­ a­­dăuga într-o cercetare de ordin ma­terial indicațiuni prețioase despre viața morală, politică și socială a in­divizilor care sunt cercetați. D. Kiner crede că metoda monografică trebue să se completeze cu metoda reprezen­tativă. Școala lui Le Play s’a aplicat cu deosebire la clasele lucrătorilor; ar fi interesant acum să se cerceteze și clasele de mijloc și cele bogate, spre a se cunoaște mai bine și mai com­plet structura intimă a societății. D. Bertillon expune progresele no­menclaturei internaționale a cauzelor de deces, care a fost revizuită de la 1—3 iulie anul acesta de o comisiune internațională compusă din delegați­ a 23 națiuni, la care a luat parte și delegatul României. Adunarea studiază apoi diferitele rapoarte privitoare la lucrările des­­bătute în secțiuni. La amiază membri congresului au făcut o excursiune plăcută și intere­santă la Chantilly, unde au vizitat muzeul istoric al prințului de Condé ce a fost lăsat moștenire institutul Franței de răposatul duce d’Aumale. Muzeul conține o bogată colecțiune de tablouri, care poartă numele ce­lor mai mari artiști din lume, pre­cum și o bibliotecă prețioasă de peste 10.0O0 volume, din care unele foarte rare și de mare interes. Din nenoro­cire, o ploaie torențială a împedicat pe­­ invitații institutului Franței să viziteze parcul de la Chantilly, care este admirabil. Seara, membrii congresului au luat parte la recepțiunea dată de d-nul Caillaux, ministrul finanțelor, în somp­tuoasele saloane din Luvru. ___________________Inc. CHESTIA GASTANA —Serviciul nostru telegrafic— Pregătirile de răsboiu ale Turciei Roma, 29. — «Tribuna» anunță că Turcia grămădește necontenit trupe la granița greacă. In Epir și în Tesalia au fost concentrați rezerviștii din clasa II. «Tribuna» adaugă că aceste măsuri extraor­dinare nu sunt cu nimic justifi­cate și atrage atenția mărilor Pu­teri asupra păcei amenințate. _Roma, 29.—Din Atena se anun­ță că Grecia va protesta contra măsurilor militare luate de Tur­cia. In Epir se află 22 baterii de artilerie. In Tesalia sosesc zilnic trupe noi. Guvernul turc cere ca c­estia cretană să fie astfel rezolvată în­cât prestigiul națiunii otomane să nu fie atins. Meetinguri musulmane pentru războiul Constantinopol 29. — «Monitorul Oficial» anunță că in Ochrida s’a ținut un meeting In chestia cre­tană în care s’a hotărit să ceară declararea răsboiului și boicota­­rea Greciei în cazul când senti­mentele naționale vor fi jignite. Ministerul de interne a primit dape și despre un meeting ținut la Nazeii in chestia cretană. «Monitorul Oficial» anunță că intr’un meeting ținut la Atash­ s’a hotărit ca drepturile Turciei, să fie apărute cu toate mijloacele posibile, dacă chestia cretană ar fi rezolvit%in favoarea Greciei. «Ittihad» se ocupă de chestia cretană în legătură cu apropiata demisie a cabinetului grec. ———TM=i«a2Ej3s3S «SO«» «BSca—nini Moartea prof. I. Crăciunescu Erl am fost înștiințați despre moartea distinsului profesor uni­versitar I. Crăciunescu. Se știe că în tot cursul anului acesta profesorul Crăciunescu a fost mereu suferind , boala agra­­vându-se in timpul din urmă. Duminică seara profesorul și-a dat sfârșitul. I. Crăciunescu este unul din cei mai vechi profesori ai facilitate­ de litere din București, unde timp de 28 de ani a predat cursurile de pedagogie și psihologie. Averea sa de peste 200 mii lei a fost lăsată universității împreună cu o bogată bibliotecă de o în­semnată valoare. Corpul defunctului a fost trans­portat era d. a., dela locuința sa din calea Călărașilor și așezat pe un frumos catafalc in cap’ela dela cimitirul Belu. înmormântarea se va face azi, la orele 5. Vor lua parte, in afară de amicii și cunoscuții defunctu­lui, toți d-ni­ profesori universi­tari și studenții cari se află in Capitală. Intre discursurile ce se vor ține la înmormântare d. Răd­ulescu- Motru va vorbi din partea profe­sorilor de la facilitatea de litere. 9 ^J55S^8SSEBBtaBB2*a»——— ❖ UNIVERSUL caută cores­pondenți la Comarnic, Strunga și mănăstirea Soveja Neamțu. Ofertele se vor trimite secreta­riatului de redacție. Un om in­ Cadavrul oriBlîmuillai [Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Focșani, 28 Iunie. Azi dimineață, pe la orele 4.30, muncitorii Ion Marin și Toma Marin, venind pe jos de la Odobești spre Focșani, in apropierea gărei Focșani, lângă cantonul 36, au dat peste ca­davrul unui necunoscut, tăiat de tren in bucăți. Vestind pe funcționarii gărei de groaznicul spectacol ce zăriseră d. Ilie Dumitre­scu, sub-șeful stației locale, împreună cu agentul Săvulescu, s-au dus la locul unde fusese descoperit cadavrul. Imediat după aceea au sosit și d-niî sub-comisari G. Florescu și G. Mathasovici, împreună cu comandan­tul sergenților Guță Iacob, cari au­ început cercetările. Cadavrul a fost găsit la mijloc, între șine, pe linia ce duce la Odo­bești. Capul era desfăcut de corp și a­­runcat în afară de linie, la o mică distanță, în dreptul picioarelor , ase­menea și mâna stângă împreună cu jumătate din piept, tăsate și așezate tot în afară de linie în dreptul trun­chiului. Trenul a trecut, retezând capul din dreptul gurei, așa că partea de sus a rămas la cap, iar maxilarul inferior și o parte din gât a rămas la trunchiu. Cadavrul era așezat cu partea su­perioară spre nord, și cu picioarele spre gara Focșani. Capul are la par­tea dinapoi o lungă lă­tură. Două metri înainte de locul unde se afla cadavrul, în­spre Odobești, se văd multe urme de sânge, ceea ce a format convingerea unora, că după ce acel individ a fost adus mort sau s’a pus pe linia ferată, lucru nestabilit și foarte discutat, a fost isbit de tren și Ürít acolo unde s’a găsit, și i s’a tăiat capul și mâna. Lucru ce rezultă și din faptul că în dreptul locului unde a fost găsit găsit cadavrul, se vede la șina din dreapta, urma unde capul i-a fost despărțit de corp, căci sunt deoparte și de alta bucăți de oase și carne lipite de șine. Felu­l ciudat cum a fost găsit ca­davrul și părțile tăiate, a pus în oarecare încurcătură pe polițiștii cari au făcut primele cercetări. Cu toate acestea de subcomisar G. Malhasovici, un vechiu și priceput ofițer de poliție, mi-a declarat că d-sa are convingerea nestrămutată mijloc e o crimă. Și această c­­ă­d­gere și-o bazează și pe faptul învin­­s’a găsit sânge in abundență peă un cadavru, cum se întâmplă de e Ungă când cineva este tăiat de­­ obicei viață fiind. ren f­ Părere insă, pe care nu o împăr­tășește altcineva mai in măsură de a cunoaște astfel de lucruri. D. doctor Ion Spătățelu, care a sosit din pri­mele momente la fața locului, fiind medic al G. F. R., spune că sângele ce se vede e foarte probabil să se fi scurs dintr’un corp devenit de curând cadavru, mai ales dacă moartea i-a fost instantanee. In orî­ce caz, de un accident nu poate fi vorba, căci după cum a avut amabilitatea să ne lămurească d. Ilie Du­mit­rescu, sub-șeful stației, cada­vrul nu a­ putut fi târât de­cât de mașină de­oare­ce roatele trenului da 11 noaptea, care e lucru cert că l’a ucis sau i­mi ducă iuț­it pe acel indi­vid, sunt ast­fel alcătuite că nimic nu l’ar fi putut apuca și târâ mai departe de locul unde ar fi căzut și murit. D-sa ne-a mai comunicat că cercetând parte din personalul trenu­lui de Odobești și pe fochistul mași­­nei, aceștia i-au declarat că nici o sguduitură cât de mică n’au simțit astă noapte, așa că n’au putut prinde de veste că acel individ a fost așa de groaznic mutilat, ceea­ ce ar fi ușurat de altfel cercetările și ar fi putut sta­bili dacă la mijloc e crimă sau sinuci­dere. Ident­i­ta­tea cadavrului nu a putut fi stabilită, cu toate grupele nume­roase de oameni cari veneau incă din zori să vadă oribilul spectacol. După sărăcăcioasa îmbrăcăminte, cadavrul pare a fi al vre­unui mese­riaș nevoiaș sau chiar al vre­unui muncitor. Cadavrul a fost transportat la morgă, iar mâine i se va face an­opsia, când se va putea face puțină lumină in a­­ceastă afacere. Coresp, Revoluția din Perșii —Serviciul nostru telegrafic -Luptele dintre revoluționari \ trupele guvernului Londra. 59. — Agenția Reutz află din Teheran că un detașa­ment, di­n trupele guvernului con­dus de 1200 de soldați cu patr tunuri, a atacat era dimineață­­ naționaliști, dar n'a reușit să I gonească din pozițiiie lor. Pierde­rîle sunt necunoscute. (A. R). O victorie a revoluționarilo Berlin, 29.—Din Teheran s anunță că erî s’a dat la­­ Saab o luptă singeroasă într revoluționari și­ cazaci, in car aceștia au fost­ învinși și revo­luționari sau apropiat de Te­heran. Martiriul unei mame PARTEA ÎNTÂIA X Pavilionul Marta, dupa ce luase in stăpâ­nire parcul Primerose cu gradi­nele, florile, serele, animalele, ba­­zinurile și pajiștele lui și dupa ce cunoscuse totul In amănunt, în­cepuse a-și întinde excursiunile și în pădurea Bois-Mures, plecând une­ori pe jos, alte­ori călare sau trăsuri ca el cu un poney­ager care-l mâna ea însăși. Nici cincisprezece zile nu tre­­eră de când Marta se afla la merose, și ea cunoștea toate drumurile, cărările și movilele din împrejurim. Ruinele veche­ monastir­ o a­­traseseră cu deosebire. Adese­ori, fără să fi spus nimic acasă și pe când toți întrebau de ea îngrijorați, ea ședea ascunsă ceasuri întregi la răcoare, între stâncile, tufele și mormanele de cărămizi, de lângă pavilionul acela care părea pustiit, căci nici­odată nu văzuse acolo pe nimeni. Adese ori dânsa se ducea acolo și seara căci, crescută in spiritul american, nu simția nici o frică sau poate tocmai emoțiunea fri­­cei o făcea să se ducă. Misterul o atrăgea. Intr’o seară, când se apropia de pavilion, i se păru că aude glasuri înăuntru. Se opri în ascultare și văzu că nu se înșelase. Persoanele ce se aflau înăuntru, deși se credeau in siguranță, totuși vorbeau cu ton coborât. Cea d’ântăi mișcare a Marte­­iu s’o rupă la fugă însă lângă gardul de zid al castelului Pri­merose se opri și s­e întoarse înapoi : sentimentul curiozității era la dânsa mai puternic ca toate celelalte. Se apropia de pavilion păzin­­du-se d’a face vr’un sgomot, stătu din nou în ascultare insă de astă dată nu mai auzi nimic. Atâta fu d’ajuns pentru ca ima­ginația ei să se pună pe lucru, cu atât mai mult că după trei sau patru zile, pe la zece ore seara, i se păru a vedea două umbre eșind din pavilion și per­­zându se printre copaci spre cas­telul Bois-Mures. Erau bărbați sau­ femei ? Erau un bărbat și o femee ? Nu putu să distingă pentru că era prea departe și intunerecul prea adânc. Această a doua întâlnire îi con­firmă siguranța de la început. Veniau acolo niște oameni. De ce veneau ? In tot cursul verei, preum­blările ei nu a­vură decât un scop : să pătrundă acea taină care îi ținea închipuirea încordată. Trecură săptămâni fără ca Marta să mai observe ceva apoi întâl­nirile acelor misterioase persoane începură din nou. Marta se ascunse între ruine însă nu putu să vadă nimic. Une­ori sosia prea curând și se obosia așteptând; alte ori venea prea târziu și nu putea să audă a»cât pașii celor două persoane cari se depărtau. Dinsa vizită pavilionul în tim­pul zilei. Ușa principală din față era încuiată. Persoanele cari in­­trau acolo trebuiau să-și fi făcut o cheie. Ferestrele erau închise la catul de jos atât în față cât și în dos. Ușa de din dos, care dădea spre ruinele mănăstirei, părea a nu fi fost deschisă de multă vreme, căci crescuseră burueni pe sub ea. Singura fereastră de la etaj, ce era în dos, părea stri­cată, putredă, căci nu era bine închisă Etajul nu era la înălțime mare însă o fetiță ca Marta nu putea să ajungă la el. Noroc că un co­pac își întindea o cracă până lângă fereastră și Marta știa să se urce în copaci ca o veveriță. Ge plăcere pentru ea să ajungă până la acea cracă ! Ge bucurie copilărească să încalece pe ea și să se apropie de fereastră ! cu o lovitură de picior, fereastra, ale cărei cercevele erau cu adevărat putrede, fu dată jos și geamurile se sparseră cu o mare gălăgie. Toată treaba ținu câte­va mi­nute. Marta sări pe fereastră. Și se află în pavilion fără să fie câtuși de puțin emoționată de ștrengăria aceasta: înainte de­ toate, dânsa era si­gură că n’o să întâlnească pe ni­meni acolo ; apoi avea o fire așa de expansivă că nu se gândea de mai înainte la primejdie. De multă vreme îi umbla în minte această aventură pe care acum o săvîrșia. Pavilionul acesta, locuit numai noaptea, la intervale rari și nere­gulate, reprezenta pentru ea mis­terul. Era ca una din jucăriile copi­lăriei sale ; voia s’o spargă spre a vedea ce e înăuntru. Insă ceea ce conținea pavilio­nul nu era mai nimic. In camera unde se afla, nu era nici o mobilă. De acolo pornea un coridor în care respundeau alte camere mici și­ cari păreau a nu fi fost nici­odată mobilate. Hârtia înflorată de pe păreți era ruptă și atîrna în jos, tavanurile erau­ coșcovite. In toate părțile se vedeau pânze de păianjeni. In capul coridorului era o scară ce ducea în pod. Marta făcu un pas pe scară și se opri căci un praf gros se ridică în aer și o făcu să tușească. Se cobora în catul de jos și avu o mică surpriză. încăperile de jos erau­ curate și păreau­ a fi locuite. Erau­ două, una ca sală de mân­care, cealaltă ca salon. Ferestrele n’aveau perdele însă geamurile erau colorate. In salon erau mobile orientale, trei fotolii adânci, un divan cu perinî, două mese mici cu sal­tare. In sobă se vedeau tăciuni, do­vadă că se făcuse acolo foc în timpul iernei trecute. Două fotolii erau apropiate ca și cum două persoane ar fi avut trebuință să stea una lângă alta spre a vorbi de afacerile lor. Jos, lângă un fotoliu, se vedea un taburet ca și cum un amorez voise să se uite bine în ochii a­­mantei sale. Pe pernile divanu­lui era încă intipărirea unui cap : o persoană obosită adormise acolo in tăcerea pădurei. Și totuși Întreaga odaia avea aerul d’a fi fost părăsită. Nici un vas, nici unul din a­­cele mărunțișuri cari servesc pen­tru distracție sau la vr’o trebu­ință, nici o floare. Marta scotocia în toate părțile, curioasă să afle ceva și nu afla nimic. Ba da, văzu d’o dată ceva ps un scaun, lângă fereastră. (Va urma).­­D-nii abonați, cari fac reclamații sau cer schim­bări de adresă, sunt ru­gați să bine-voiască a t­r­i­m­i­t­e la administra­ție totdeodată și eticheta pe care este imprimată zilnic adresa, spre a se putea da curs repede re­­clamațiunilor și a nu se face întârzieri­ cu trimi­terea ziarului la noua a­­dresă.

Next