Universul, august 1909 (Anul 27, nr. 208-238)

1909-08-01 / nr. 208

A r V V Familia imperială a Rusiei și președintele Farlierei privind la Cherburg, de pe dig, evoluțiunele vaselor sub­m­arine Calendar pe anul 1909 Ortodox. Vineri, 31 Iulie.— Drept. Eudochim. Catolic Vineri, 13 August.— Ipolit. Răsăritul soarelui 5.18—Apusul 7.24 , ii­I—­­«Universul» are urmatoa­rele linii telefonice: Administrația.......................6/62 Redacția ....... 12/88 Comunicări cu străinătatea . 20/56 București, 34 Iulie. Un raport interesant Ches­tiunea stațiunilor noastre balneare și climaterice fiind la ordinea zilei, vom releva aci un interesant raport prezentat de d. dr. H. Botescu celui de al Xlll-lea congres al „Asocia­ției generale a medicilor din (a­ra“. E vorba în acest raport de starea stațiunilor climaterice și balneare. Natura a înzestrat țara noastră cu mare dărnicie în privința aceasta ; dar fiind­că nu facem ce ar trebui pen­tru aceste stațiuni, foloasele sanitare ce tragem sunt foarte mici și multă lume se duce în străinătate, căzând din țară mi­lioane și milioane în fie­care an. Pentru îndreptarea acestei stări, d. dr. Botescu face apel la «Asociațiunea generală a me­dicilor din țară» să înceapă o acțiune în privința aceasta. Regretând că lipsa de loc ne împiedică a publica întreg ra­portul d-lui dr. Botescu, repro­ducem aci următoarele pasagii: «in fiecare loc de aglomerație să fie pe lângă medic, o far­macie, un agent sanitar, o moașă cu diplomă, una sau 2 brancarde, un aparat de desin­­fecție, o mică infirmerie de i­­zolar­e sau­ un post de prim ajutor, etc. Să existe cu alte cuvinte o direcție medicală, sanitară, re­ală, în fiecare localitate pe timpul sezonului, susținută de Stat, comună, particulari și de inițiativa privată. Aș propune deci, ca de la A­­sociație să pornească ideea sa­nutară—pe cât de națională—a unei preocupări serioase pen­tru stațiunile noastre balneare, climaterice, de vilegiatură și mănăstirile, unde se adună lu­mea vara pentru odihnă și... repaos. Direcția sanitară prin ministerul respectiv, ministe­rul industriei, ministerul lu­crărilor publice (drumuri, șo­sele etc.), Eforiile sau spirido­­niile, proprietarii particulari, comunele și județele să fie se­sizate de importanța chestiu­ne­ și ca să fie pusă la punctul actualității medico-sociale. Să se controleze localitățile din p­­unctul de vedere al apei de aur, bălților, locuințelor, ali­ment­a­rei în general, distracți­ilor, excursiunilor; medicii ofi­ciali să fie recrutați și numiți pe baza unui concurs, să fie bine plătiți și stabili, ei să se preocupe de chestiunile de sa­lubritate, de igienă, să aibă o­­bligațiunea tuturor controlu­­rilor sanitare, având și dreptul de a lua măsuri în consecință­, să aibă obligațiune a vizita a­­nual cel puțin 2—3 stațiuni străine, similare aceleia unde e numit, și să facă un raport detailat Direcțiune­ in privința acelor văzute, să țină conferințe publice și să dea­ sfaturi pen­tru educația publicului, asupra interpretare! balneoterapiei mo­derne sau diverse subiecte în legătură cu medicina socială ; Să dea și consultații gratuite sătenilor lipsiți de mijloace. In localități unde numărul vizita­torilor e mic sau stațiunea e mai mică, medicul va da și consultațiuni cu plată bolna­vilor; în­ stațiuni mai mari vor fi 2 medici:­unul igienist, al­tul care va face consultațiile și prescripțiile; alți medici să nu aibă dreptul a face pres­cripții balneoterapice în sta­pling. La sfârșitul anului va înainta un raport­ dare de seamă asupra stațiunei sale. Direcți­une­ generale a serv. sanitar. Personalul administrativ, ingi­neresc, industrial etc., să iu­r­breze de comun acord cu cel­­ medical, stabilindu-se pentru fiecare atribuțiunile sale. Să se organizeze cursuri și conferințe practice publice în București și Iași la cari să a­­siste mai ales medici și stu­denți, asupra diverselor sta­țiuni, popularizându-se cunoș­tințele științifice respective. Presa să dea concursul sau pre­țios acestei opere de transfor­mare și să se organizeze călă­torii de studii la toate stațiu­nile balneare climaterice și mănăstiri, în felul celor din Franța, Austria și Germania ; să se­ facă înlesniri medicilor și familiilor lor în stațiuni și să se înființeze un biurou spe­cial în direcția serviciului sa­nitar al acestor stațiuni. Să se facă și să facem apel la corpul ingineresc și la geo­logii noștri a ne întocmi stu­dii idiologice științifice asupra acestor bogății dătătoare de să­nătate și avuție națională, cari sunt sau neexploatate, sau rau exploatate, să ne preocupe și formarea, sau educația per­sonalului ajutător sau inferior din aceste stațiuni : Masseurii, masseurele, băiașii, băieși­­țele, etc. Ar fi de dorit ca la inițiativa luată de actualul guvern, rela­tivă la stațiunile balneare din țară, prin înființarea unei so­cietăți pe acțiuni, corpul me­dical, să-și spună cuvîntul sau, să dea concurs și să ajute la realizarea transformărei». Sperăm că apelul d-lui d-r. Botescu va fi ascultat. . .1 ■ [UNK] [UNK]!■ iimmwir­ Hiim Iimmiim» Starea sanitară a orașului Bacău Primim următoarea­­ scrisoare : :,Am cetit cu surprindere în No. 206, de la 30 iulie 1909, al stimatu­lui dv. ziar, o scrisoare trimisă de trei doamne din Bacău, publicată sub titlul „Pentru Direcția Sanitară" Cum „Universul“ pătrunde in toate colțurile, chiar în cele mai ascunse ale țarei noastre și deci din scrisoarea aceia, toți câți se interesează de soarta orașului . Bacău, pot avea o părere greșită asupra stărei sale sanitare, îmi permit a răspunde în calitatea mea de ajutor de primar al orașului, la afir­mațiile neexacte din acea scrisoare. U­n lucru netăgăduit, starea de cu­rățenie și sanitară a Bacăului nu e ideală. In oraș lipsesc canale, lipsește apa potabilă, care se ia din puțuri, adesea rău construite și insuficiente. Orașul a făcut un împrumut însemnat și ch­iar în toamna anului curent în­cep lucrările aducere! apel și ale ca­nalizare!. Dacă starea sanitară nu este ideală ea nici nu este așa de rea, cum o arată subscriitoarele scrisoare­ pu­blicate. Astfel, o neexactitate e că la Bacău au fost numeroase cazuri de tifos, toate mortale, în străzile Mircea, Florilor, Valea Albă, Lecca. In aceste patru străzi, citate de cele trei doamne, n’a fost nici un caz de tifos. Am avut în oraș 11 cazuri, din care 3 au fost mortale și 8 s’au însă­nătoșit. In spitalul orașului au fost îngrijiți încă 11 bolnavi de febră ti­foidă veniți din comunele rurale măr­ginașe ; dintre aceștia au murit doi oameni. O altă neexactitate de relevat este afirmația că străzile Bacăului sunt pline cu praf . Zilnic serviciul de curățenie adună de pe străzi praful, care este imediat ridicat cu camioa­nele comunale. Nu mai vorbesc de străzile din centru în număr de 15 cari sunt u­­date de două ori pe zi. Cele trei doamne afirmă, în necu­­noștință de cauză, că comuna Bacău n’are mijloace necesare pentru preve­nirea epidemiilor cari bântie Iașii. Avem și mijloace pecuniare îndestu­lătoare, finanțele comunei fiind intr’o stare de înflorire însemnată, avem și bună voință și solicitudine, noi ce ș­­tia cari avem răspunderea bunei stări sanitare a orașului, pentru desăvâr­șita ei realizare. Este de făcut o observațiune : ad­ministrația comunală a luat măsuri de salubritate pe străzile orașului, ordo­­nînd cu severitate aceleași măsuri in curțile particularilor. Cetățenii cari se plâng, sunt recalcitranți la exe­cutarea ordonanțelor comunale, așa că populația în primul loc este­­ vino­vată de starea de necurățenie a ora­șului. " Există o autoritate de control a i­­gienei locuitorului din Bacău, și ea își face datoria, cu toată afirmația contrarie a scrisorei de care ne o­­­cupăm. Ați binevoit să publicați învinui­­­rile ce se aduc orașului și adminis­trației sale, cred că veți binevoi să publicați și apărarea la acele învinuiri. E­. Reminger Ajutorul de primar al orașului Bacău. • <7>- 6- «S* mim mmd Răsturnarea șahului Mohamed AlI Revoluțiunea a triumfat în Per­sia. Naționaliștii și tribul baktia­­nilor nu s’au mulțumit până ce nu au răsturnat pe Mohamed Ali. In acest scop ei au înaintat unii dintr’o parte, ceilalți din cea­laltă parte asupra Teheranului, s’au unit sub porțile lui și au nă­vălit în capitala împărăției, unde, întâmpinând din partea puținilor soldați care mai rămăseseră cre­dincioși lui Mohamed Ali o slabă rezistență, s-au silit să abdice și au proclamat, sub o regență, șah, pe fiul său de 11 ani, Ahmet­ Mîrza. Energia de care poporul persan a dat dovadă în această criză, arată lămurit că el e ho­tărât să se trezească din amor­țirea în care zace de atâta timp și că vrea ca din cenușa splen­dorilor de odinioară să reînvieze o Persie înfloritoare și puter­nică. Această renaștere e cu atât mai interesantă cu cât nu sunt încă i6 ani de când răposatul șah Muzafer Eddin minuna și distra bătrâna Europă prin fan­­taziile sale despotice și prin fal­­­tul comico-pompos al călătoriilor sale de o mie și* una de nopți". Cine ar fi zis acum zece ani că poporul care tolerează pe un mo­narh ce golea vistieria Statului de câte ori pleca în călătorie și ce refuza sistematic să spună prefectului de poliție din Paris unde se duce, pentru că nu știa nici el până în ultimul moment în ce direcție îi va mâna bunul sau plac și ar fi socotit ca un adevărat sacrilegiu să încerce mu­nii­' a i se 'împotrivi,—cine ar fi crezut că acest popor va lupta azi cu atâta îndârjire ca să-și a­­sigure un regim de libertate. Și cine ar fi crezut că aceiași oa­meni, cari erau colaboratori po­litici ai omului care nu se­­ plimbau prin expoziția universală din Pa­ris de­cât urmat de sclavi ce purtau apă aproape înghețată în vase de argint și care de câte ori îi era cald oprea în loc tot convoiul oficialităților franceze Ce-l însoțeau­ și își răcorea mâi­­nile în apa înghețată, cine ar fi crezut că aceleași personagii po­litice nu se vor încrede nici în făgăduelile formale ale fiului și succesorului lui Muzafer Eddin și că nu vor consimți să depun ar­­mele decât atunci când vor fi așezat pe tronul împărăției per­sane un principe care să nu poată i­eși din cuvântul lor. Nu e vor­­­ba, cuvântul lui Mohamed Ali nici nu merita să inspire mai multă încredere. De un an și ceva el făgăduise poporului său și reprezentanților Angliei și ai Rusiei că va reda Constituția, dar mereu amâna convocarea colegiilor electorale și nu se înconjura decât de cei m­ai cunoscuți reacționari, înăbușind sistematic, cu ajutorul lor, toate aspirațiunile liberale ale supușilor săi. Dacă Mohamed Ali a proce­dat astfel, este pur și simplu fiind­că firea nu l-a înzestrat cu daruri îndestulătoare pentru a înțelege situația pe care avea menirea să o domine. Un suveran care ar fi înțeles nevoile vre­­murilor sale chiar, dacă în sufle­tul sau nu ar fi avut simpatii pentru regimul constituțional i s-ar fi împotrivit cu mai multă dibăcie și în ori­ce caz nu ar fi nesocotit cu atâta u­­șurință prevestirile și învăță­mintele cari îi veneau din Con­­stantinopol. Pe când Mohamed Ali n'a vrut să fie seamă de nici un sfat luminat și parcă din­adins a făcut tot ceea ce era de natură să-i îngreuieze situa­ția și să exaspereze de­geaba­ cercurile revoluționare. Faptul însă că poporul persan nu a mai răbdat regimul absolutist și că a avut tăria să susție un groaznici război civil numai ca să-și atingă scopul dovedește că era despotis­­melor este cu desăvârșire închisă. Dealtminteri, departe de a vedea în evenimentele de pe malul Bos­forului și în sfârșitul despotismu­lui șahilor o simplă coincidență, se cuvine să le considerăm ca semnele netăgăduite ale puterei ideilor liberale. Sub loviturile ei ultimele cetăți ale reacțiunei se surpă. In ori­ce caz e caracteris­tică setea de viață cară a cuprins deodată popoarele ce păreau o­­sândite lâncezele­ perpetue. Și desigur că cu cât aceste popoare pun ca Perșii mai multă stăruință în dobândirea regimu­rilor cari trebue să le dăruiască regenerarea visată, cu atât și regenerarea lor are mai mulți sorți de reușită. Totuși, în Per­sia, tranziția de la întuneric la lumină e încă prea repede ca să putem spera că întronarea de­finitivă­ a regimului constituțional se va săvârși fără să fie în­târziată de numeroase greutăți și de fatale sbuciumări. 1.0. D. ■ ni»»i .................................. EPIDEMIILE BiN IAȘI [Prin telefon dela coresp. nostru particular) . — Noul angăminte — Iași, 30 Iulie Epidemiile cari bântite cu a­­tâta furie și de atâta timp nu au scăzut de loc. Azi avem de înregistrat un caz mortal al unei domnișoare de 17 ani. Azi sunt­ 27 cazuri noi de fe­bra tifoidă. In vederea combaterea epide­miilor, consiliul de igienă al o­­rașului a fost convocat pentru mâine la ora 4 d. a. sub preșe­dinția d-lui dr. Slătineanu. , Foarte mulți medici particu­lari, părinți de copii, refuză să viziteze pe bolnavii de febră ti­foidă. La numeroase case particula­re, unde sunt cazuri de febră, în urma unei dispoziții a ser­viciului sanitar, s’au afișat tă­blițe cu inscripția:,,Boală conta­gioasă“. Toate azilurile confesionale cari au fost închise nu se vor redeschide de­cât la 15 Septem­brie. GOÎMfu­I ÉGUIRE Recolta porumbului iar amenință a fi și în anul acesta in multe localități mediocră, în altele aproape nulă. Și cum porumbul formează hrana aproape exclusivă a populației noastre rurale — șease șeptimi din întreaga popu­lație a țarei — poporul nostru iar nu va avea ce să mănânce la iarnă dacă Statul nu’î va veni în ajutor ca să-i dea hrana de toate zilele. Această calamitate a devenit la noi periodică și din nefericire perioadele secetoase tind a se repeta la intervale tot mai scurte. Să nu existe oare remediu în con­tra acestei triste stări de lucruri și oare bărbații noștri de Stat facut-au tot ce le stă in putere ca să prevină repetirea unei ast­fel de calamități publice ? In toate ocaziunile ne lăudăm cu progresele uriașe pe care le-a reali­zat țara noastră în ultima jumătate de veac, dar trebue să fim din cale afară miopi dacă noi nu vedem sta­rea de înapoere în care zace nepotul nostru, când într’o țară fer­tilă ca România, el, producătorul și furnisorul pâine! de toate zilele a altor popoare, e amenințat a pieri de foame dacă nu se face porumb, chiar în anii când alte plante, mai hrănitoare de­cât porumbul, reușesc de minune. Căci înțeleg ca o populațiune agri­colă să fie amenințată de foamete a­­tunci când împrejurările climaterice fac ca pământul țărei în care locuește să nu producă într’un an nici una din plantele care formează baza ali­­mentațiunei omenești. Dar să produci grâu, secară, meiű, fasole, cartofi, mazăre, linte, etc., și’să produci griul în așa abundentă în­cât partea cea mai mare a producțiunii s’o expor­­tezi în alte țări, care nu’l pot pro­duce—și cu toate astea să mori de foame lângă sacul cu grâu, secară, etc., aceasta nu se întâmplă nici la popoarele care stau pe cea mai de pe urmă treaptă culturală. Este un fenomen aproape înspăi­mântător ca un popor să nu știe a se hrăni cu ceea ce produce pământul țărei sale. Este încă și mai înspăi­mântător când pământul acelei țări produce—și încă cu mare ușurință— tocmai grâul, cereala care formează baza alimentațiuni națiunilor celor mai civilizate din lume. Nu e pildă în lume ca o populați­­une să fie amenințată a m­u­r­i de foame alături de produsele alimentare ale solului pe care locuește. Tribul cel mai sălbatec din Africa sau din alte părți ale lumii știe să tragă fo­los din toate resursele alimentare care cresc sau se găsesc în jurul său și am văzut expuse familii de sălbateci în grădini zoologice, alături de tot so­iul de animale sălbatice, pregătindu-și mâncări diferite, chiar cu produse pe care ele nu le mai văzuseră până atunci. Am văzut femei negre, cu trupul abia acoperit cu o cârpă în jurul șalelor, curățind cartofi și făcând fierturi, deși din când în când se scarpinau pe talpa piciorului cu a­­celași cuțit cu care curățau cartofii— am văzut triburi africane pregătind mâncări gustoase­ și variate, ca „dis­cus“ și altele, cu semințe de „durra“ și alte varietăți de sorguri ce cresc în țara lor. Sunt triburi care se hrănesc cu furnici prăjite, sunt altele care mă­nâncă oameni, altele vifine a căror hrană o constitue mai ales „gunoa­iele“ ce cresc fără nici o îngrijire omenească în palmierii gigantici de lângă colibele lor. Dar ori­care ar fi felul alimentării, atâta e cert că nici unul din aceste triburi nu e ame­nințat de foamete când măcar u­nul din alimentele pe care le produce țara lor s’a făcut. Dacă ne uităm spre Polul Nord, vedem că populațiile de pe coastele aride scăldate de marea Polară, acolo unde aproape orice vegetație încetează sunt nevoite să se hrănească cu pro­dusul vânătoarea de pe uscat și de pe apă, ele mănâncă numai pești, foce, reni, urși albi, etc. și beau untul de pește. Vreau să demonstrez, prin aceste pilde că în orice parte a pământului omul știe, spre a se hrăni, și să tragă tot folosul din resursele pe cari i le oferă regiunea in care trăește, oricât de mici și de neînsemnate ar fi acele resurse și oricât de anevoioasă ar fi folosința lor. Dar ce zic? Nu numai omul, ci toate animalele din lume au fost în­zestrate de natură cu darul de a ști să se hrănească, căci numai așa poate să se conserve specia, și există ani­male, ca albinele, furnicile, castorul la care simțul prevederii și al unei bune întocmiri, arta de a-șî înmaga­zina rezerve pe iarnă, ating un înalt grad de perfecțiune. De altmintrelea prima preocupare a omului primitiv—ca a tuturor ani­malelor—a fost să’șî asigure pentru el și al lui hrana zilnică și înainte de a’șî frământa mintea cu descope­rirea cârmei balonului și cu arta de a zbura—ca să nu vorbesc de­cât de cele mai recente cuceriri ale inge­­niozităței omenești—omul și-a pus în fie­care seară întrebarea ce să mai inventeze ca să aibă ce mânca în ziua următoare. De aci au început invențiile creerului omenesc până să ajungă la uimitoarele progrese din ziua de azi. Dar să rămânem pe terenul culinar. La ce perfecțiune n’a ajuns arta culinară la popoarele cultei? Și lu­cru curios, dacă considerăm numai clasa noastră dominantă, putem spu­ne, că noi, Românii, stăm în astă privință, pe o treaptă foarte înaltă. In multe țări, muH mai înaintate ca a noastră, nu se mănâncă așa bine ca la noi și nu există o bucătărie atât de bogată și de variată. Și pe când noi, cel din clasa de sus, știm să mâncăm așa de bine, poporul nostru nici nu știe măcar cum e gustul pâli­­nez—deși el produce grâul—necum a variatelor fierturi și prăjituri cu care ne delectăm. El din mămăligă nu iese și dacă nu se face porumbul — și iată că tot mai des sosesc epocele când nu se­ face— poporul nostru e amenințat a pieri de foame. Acum câțiva ani când nu se făcuse porumb și când guvernul a împărțit populațiilor lipsite porumb din Ame­rica, se trimiseră în unele județe și câteva vagoane cu grâu ca să se îm­partă la țărani. Atunci prefecții acelor județe au­­ telefonat grabnic la centru că n’au ce face cu grâu­ trimis, căci țăranii le refuză, ne­știind cum să’l mănânce. Oare să nu existe nici un leac în potriva acestei stări deplorabile ? Al. Ciurcu in persia —Serviciul nostru telegrafic— Ofițerii ruși nu părăsesc țara.— Plecarea Șahului Petersburg, 30.— «Novoie Vrem­­ja» publică un interviev oficios, după care Rusia se opune la în­toarcerea ofițerilor și instructorilor ruși din Persia. De altfel nici gu­vernul persan nu și-a exprimat până acuma o astfel de intenție. Fostul șah va părăsi Persia în ziua de 17 August (st. n.). Situația în Teheran e mulțumi­toare, dar cea din provincie e ne­liniștitoare. Tânărul șah vrea să abdice. Temeri de un măcel al arme­nilor Berlin, 30.—Vossische Zeitung află din Teheran că tânărul șah nu vrea să fie despărțit de fa­milia sa și în special de tatăl sau. Se spune că el a încercat să fugă și să se sinucidă. Doreș­te să abdice de la tron. In cercurile competente se caută un nou șah- Candidați sunt destui, dar e lipsă de bani. Situația guvernului e foarte di­ficilă. Trupele naționaliste sunt îndârjite că nu primesc solda. Chestia armeană s-a înrăută­țit de asemenea. Această situa­ție poate da naștere la o catas­trofă. Sunt temeri de masacre. Nouă revoluție în perspectivă Berlin, 30.—„ Lokal- Anzeig­er­”, află din Teheran că situația a devenit din nou critică. Se crede că o nouă revoluție va isbucni. Triburile nomade din sudul ță­rii pregătesc o răscoală din cau­ză că nu recunosc noul guvern nici pe noul șah. Aceste triburi vor să atace Capitala. Guverna­torii din părțile sudice ale țării n'au părăsit încă Teheranul. Cu ce se ocupă tânărul șah. Un împrumut extern Viena, 30.—Legația persană de aci a declarat că știrile des­pre încercări de fugă sau de si­nucidere precum și despre in­tenția de a abdica a tînărului șah nu pot fi adevărate. Dânsul se ocupă cu soldații lui de plumb și nici nu e preocupat de alte gânduri. Situația în Persia se va ame­liora încetul cu încetul, conti­nuă ministrul persan. Legațiile capătă cu regularitate banii ce li se expediază, ceea ce nu se în­tâmpla mai înainte. In ceea ce privește lipsa de bani, aceasta se va remedia printr’un împru­mut extern, care se oferă în con­diții avantagioase. . A se­­ vedea in pagina 4-a nouă de premii de va­loare ce acordăm abo­naților noștri. I Mișcare printre perceptori D. I. Mihăilescu perceptor la Prahova a fost lăsat în disponi­bilitate ; d. I. I. Spitescu, per­ceptor la Dolj a fost lăsat în disponibilitate; d. G. Rotărescu perceptor la Dorohoi a fost lă­sat în disponibilitate ; d. G. Ga­­mulea, perceptor la Romanați a fost destituit; d. D. G. Cameni­­ță, perceptor la Mehedinți a fost destituit; d. I. Albulescu, per­ceptor de Mehedinți a fost desti­tuit ; d. Mircea I. Dumitru a fost numit perceptor al circ. 30 Dâmbovița ; d. Mihail Diacone­­scu a fost numit perceptor al circ. 3 Păduroiu (Argeș) ; d. G. Păunescu și V. Ciolacu au fost numiți perceptori, primul la circ. 18­ a Piatra și cel de al douilea la circ. 15 Slăveni din jud. Romanați; d. Grigore Vi­­șan a fost numit perceptor la circ. 3 Foltești (Covurlui); d. Moise Stoicescu a fost numit perceptor la circ. 22 Jilava (Ia­lomița) ; d. M. Racoveanu a fost numit perceptor la circ. Vânju- Mare din Mehedinți. Un spital­ devastat de țărani (Prin telefon de la coresp. nostru particular) Pitești. 30.—Deunăzi îmbolnă­­vindu-se de tifos o fată din com. Roci, autoritățile respective, în interesul sănătăței publice, au internat-o în spitalul de acolo pentru ca­ boala să nu se pro­page. Lui Ion Vintilă, părintele fe­tei, neconvenindu-i ca fiica sa să zacă în spital, și fiindcă me­dicul șef al spitalului nu-î îngă­duia să o ia, de­oarece boala fe­tei intrase în faza acută, s’a ho­tărât aseară să o scoată cu forța. Și cum singur n’ar fi putut face aceasta, își formează o cea­tă de 10 indivizi cu care por­nește spre spital, după ce mai întâi avu grija să-î înarmeze bine cu ciomege și revolvere. Sosiți la spital, ei sparg poar­ta care era încuiată, și pătrund în curte vociferând. Intendentul și infirmierul ie­­șindu-le înainte, cei 11 îndârjiți se năpustesc asupra lor și după ce-i maltratează sălbatec, dau năvală în spital devastând și terorizând bolnavii. In urmă ei ridică pe fiica lui Vintilă, care avea temperatura de 40 grade și pleacă cu toții spre casele lor încărcați cu prăzi cu pături, cearceafuri, căni, farfurii etc. Au fost însă arestați din or­dinul d-lui procuror Vasilescu care a fost la fața locului spre a cerceta. VIZITA ȚARULUÎ RUSIEI SM­TULIGIA Proectul privitor la călătoria Țarului Nicolae la Constantino­­pol, cu scopul de a face o vizită primului Sultan constituțional, vizită ce trebue să aibe loc prin luna Septembrie, după ziarele turcești din Turcia, produce o enormă bucurie în cercurile Porții. Insus Sultanul Mehmed al V-lea ar fi foarte satisfăcut de a conferi cu Țarul Rusiei și de a- i exprima sentimentele sale pacifice. Dacă Țarul se va duce în pa­latul sau din Livadia pentru ca de acolo să pornească spre ape­le Turciei, Sultanul proectează să se ducă să-l primească până la punctul cel mai depărtat al frontierei turcești din­spre Ma­rea Neagră. Primirea pe care Sultanul dorește să se facă Ța­rului trebue să întreacă în pom­pă și strălucire tot ce s’a ima­ginat până acuma. Cei inițiați afirmă că primirea ce s’a făcut lui Wilhelm al II-lea va fi palidă față de aceea pregătită Țarului celui mai vast imperiu din Eu­ropa. Interesant este faptul relevat de foile turcești că nici un îm­părat rus până azi n’a călcat la Constantinopol. In adevăr după o străveche tradiție păstrată în lumea orto­doxă, împăratul Rusiei nu se cade să vie la Constantinopol decât ca învingător și numai spre a primi omagiul noilor su­puși. Faptul că Țarul Nicolae tre­când peste această tradiție se duce la Constantinopol ca sim­plu oaspe al Sultanului păgân, face ca această vizită să capete o însemnătate politică foarte mare. In această vizită lumea mu­sulmană vede schimbarea poli­ticei tradiționale a Rusiei de a urmări cucerirea Orientului Eu­ropean și începerea unei noi po­litici de amiciție între cei doi mari netentați. Spic. STAGNAȚIA DIN PORTUL BRAILA Brăila, 29 Iulie. Toată lumea comercială așteaptă cu nerăbdare deschiderea campaniei ce­­realelor, care corespunde cu începutul treeratului în fiecare an și (vne până la închiderea navigației, pentru ca din mijlocul activităței febrile ce se desvoltă în această epocă și care în acest an se prezintă foarte bine, fie­care să-și poată agonisi un câștig în raport cu felul ocupațiunei ce are pen­tru a putea petrece iarna. Se credea față de abundența recol­tei că în campania anului acesta, ac­tivitatea va fi cum rar s’a văzut numai în anii buni, dar așteptările au ră­mas zadarnice. Treeratul s-a terminat aproape în toate părțile. Recolta a fost abun­dentă și portul nostru stagnează. Muncitorimea a început serios să se îngrijească. Până mai acum un an se zicea că nu e lucru în port din cauza concu­renței ce o faceau Brăilei porturile Constanța și Sulina cari prin avanta­jele ce ofereau atrageau toate produ­sele țării către ele, că elevatoarele introduse reduc personalul și oame­nii rămân cu sutele fără lucru, că muncitorii sunt insuficient plătiți și tot soiul de alte nemulțumiri cari s’au petrecut mai totdeauna în por­tul nostru și dacă a fost și dacă nu a fost de lucru. In anul acesta insă lucrurile se prezintă mai serios de și e o situați­­une care poate va dura numai in cam­pania actuală. Portul e în neactivitate. Șlepurile, remorcherele, elevatoarele și tot felul de vase cami în acest timp ar fi furni­cat pe Dunăre cu hambarele încărcate, aducând recolta țării în portul nostru, pentru a fi negociată și exportată a­­poi peste mări și țări, in campania aceasta stau toate ancorate cu sutele în partea de sus a orașului și pe ca­nalul Măcinului așteptând din zi în zi, ordin de plecare pentru operațiuni. Așteptare zadarnică insă. Se plâng armatorii cari pierd plătind lefurile echipagelor fără să câștige ceva, se plâng muncitor­i cari văd pră­pastia ce fi se deschide înaintea ochi­lor, odată cu închiderea navigației. Interesându-mă la persoane cu cu­noștințe în d’ale portului asupra cau­zelor cari au provocat această stag­nare, mi s’au dat următoarele expli­­cațiuni: Portul stagnează un adevăr în ceea ce privește sosirile pe apă,—căci pe uscat sosesc cerealele cu vagoanele in mod obișnuit—în raport cu produsul recoltelor din anul acesta, însă ceea ce mărea activitatea și animația por­tului erau sosirile pe apă. Aceste sosiri în campania actuală au dispărut din cauză că toate cerea­lele ce vin în diferitele porturi din susul Dunării, ca să fie transportate la Brăila sau Galați spre a fi negociate, sunt imediat cumpărate de o sumede­nie de comercianți din Ungaria cari au inundat porturile din sus, plătind până la o sută de lei mai mult la va­gon, de cum se negociază aceleași ca­lități pe piața noastră și imediat măr­furile sunt încărcate în șlepuri și tri­mise în Ungaria. Transportul acestor cereale îl fac numai cu șlepurile companiilor de na­vigație austriacă sau ungară, și cu remorcherele acestor companii, așa că toate șlepurile și remorcherele parti­culare nu au nimic de lucru, deci: stagnație. Comercianții unguri cumpără pe capete grâu, oferind prețuri bune ceea­ce micșorează și activitatea ce mai exista la noi, din zi în zi îngrijind pe toți. Grâul de la noi se procură pentru morile din Ungaria care, deși recolta de acolo a fost bună, totuși au ră­mas fără stoc, de­oarece producăto­rii, atât mari cât și mici, nu vor să-și vândă produsul ogoarelor in a­­șteptarea unor prețuri mai bune. Acestea sunt cauzele stagnațiunei din portul nostru, care a produs o a­­dâncă consternare în rândurile ace­lora ce-șî câștigau strictul necesar de pe urma muncei din port și care în­treține aproape întreg orașul. Din situațiunea expusă, comerțul Brăilei va avea de suferit anul a­­cesta. Const. l’uianu BAC­AU.—Timpul.— Azi, pe la orele 3 jum. d.­­a. o ploae lini­ștită și binefăcătoare a căzut a­­supra orașului. Ploaia a ținut până pe la orele 5 jum. In urma acestei­ ploi, porumbul semănat târziu se speră a se îndrepta. Cerul se menține acoperit cu nori. Deces. —• Azi a încetat din viață, la Târgu-Neamț, Const. Radu, avocatul statului din Bacău. C. Radu s-a născut la 1844. A făcut academia Mihăileană la Iași. In tinerețe a fost actor, mai tirziu ziarist, deputat, în 2 rânduri pri­mar al Bacăului, iar de 14 ani avocat al statului. înmormântarea se va face la Văratec (Neamț). Corpul avo­caților din Bacău va fi reprezin­­tat prin d Emil Rey, iar din partea primăriei și a corpului di­dactic a fost însărcinat d. I. Lambrior, directorul ,scoale! No. 3 de băeți. BUZĂU.­Groaznică nenorocire.­­In seara de 28 cr. copilul Ion I­ie Simion, in etate de 12 ani, din com. Gura Teghi, a fost trimis de mama sa să ducă la o vecină o sticlă cu lapte. Pe drum, copilul a comis im­prudența ca sticla să o bage in sân. La un moment dat, din ne­băgare de seamă, Ion Simion s’a împiedicat de o piatră și a căzut cu fața în jos. Cum sticla era fragilă s’a spart și bucățile dintr’insa au intrat in abdomenul copilului, perforându-î intestinele. După o agonie groaznică copilul a încetat din viață, azi la orele 5 dimineața. Pădure incendiată. — Eri s’a a­­prins marea pădure de brad de pe muntele Cornu, pe teritoriul com­. Goidești, luată in exploatare de societ. forestieră „Mușa Mare“. După o luptă titanică de câteva ore, locuitorii satelor învecinate, cari alergaseră în ajutor, au reușit să stingă incendiul. Pagubele sunt însemnate. Nu se cunosc cauzele dezastrului. BUȘ­TE­NI.—Pâine confiscată. — Făcându-se o inspecție brutarilor, de către d-ni. G. Mateescu, șeful postului de jandarmi, și A Julca, delegatul sfatului sătesc, s’a con­fiscat un număr de 60 pâini gă­site lipsă 60—150 grame bruta­rului ambulant D-tru Vangheli. Excursiune.—Un grup în frunte cu d-ni. Șoitescu, Drăgănescu și C. Viărloianu au făcut o excursie pe muntele Omul și Caraimanul, vizitând peștera și Babele. Ex­cursioniștii au plecat la 3.50 dim. și s’au înapoiat la 8 seara. CALABAȘI.­­ Accident­ mortal. - Locuitorul Mihalache Iosif, din comuna Gopuzu, pe când lucra la batoza de treerat, tromba batozei i-a apucat piciorul stâng rupân­­du-i-1 din genuchiu. După 2 ore de chin, nenorocitul și-a dat sfâr­șitul. Primar agresiv.­­ Șeful secției de­ jandarmi din Lehliu rapor­tează că primarul acelei comuni, I. Georgescu, a bătut ieri grav pe locuitorul Radu Mușa, lovindu-l și cu un drug de fier în cap, din care­ cauză starea lui este foarte gravă și inspiră serioase îngrijiri. Ploaie.­Astăzi de dimineață, 30 iulie, pe la ora 6, o ploaie bine­făcătoare s’a lăsat asupra orașului și împrejurimilor. In momentul când scriu, ploaia continuă. GIURGIU. — Ploaia de azi noapte. — Azi noapte. Începând ele la orele 9 și jum., a plouat bine în localitate. Ploaia a fost însoțită de pu­ternice manifestatilui electrice și a încetat către 5 dimineața. A mai plouat bine în plășile Arsache, Stăneșt­i și Drăgănești. In plășile­ Băneasa și Comana a plouat puțin, iar în plășile Sin­­gureni și Ghimpați foarte puțin. Porumbul în urma acestei ploi, s’a mai îndreptat. Casă trăznită.­­ La Călugă­­reni, trăznetul a incendiat casa proprietăței d-lui general War­­thia­de. Pescuirea cadavrului lui Ru­­zalis. — Azi, la 4 d. a., cadavrul tânărului Panait C. Ruzalis, despre a cărui înecare v’am tele­grafia! alaltăeri, a fost pescuit, în chiar locul nenorocire!, lângă podul ce leagă insula Cioroiu cu terenul orașului. Procurorul a autorizat înmor­mântarea. Cadavrul a fost tran­sportat mai intâiu la morgă. Deraiarea de la Stănești.­­D. D. V. Cazaciuc a comunicat, azi prefecturea, că de la trenul de pietriș au deraiat 11 vagoane in dreptul gărei Stănești, de pe li­nia nouă Giurgiu-Blejești, la lo­cul numit „Stâlp“. Trei din aceste vagoane au fost complect sfărâmate. Cauza derierei se crede a fi îngrămădirea de pietre la lo­cul unde căruțele traversează li­nia. Accidente de persoane nu au fost. Bătae gravă. —Aseară, căru­țașul Tudor R. Minciună, din bulevardul Exterior No. 58, a a­­dus la poliție pe băiatul Filip N. Dumitru, în etate de 8 ani, fiul lui Niculae Filipescu, din bulev. Exterior 54, legat și plin de sânge. Căruțașul îl maltratase într-un mod oribil, cu toate protestările a o mulțime de cetățeni. Motivul acestei sălbatice procedări era: copilul de 8 ani îi furase calul. Bătăușul a fost arestat și dat în judecată. HUȘI. — Marele incendiu din Drămc­eni.—Astă noapte, pe la o­­rele 10, autoritățile locale au fost anunțate că târgul Drânceni, si­tuat pe malul Prutului la 18 km. depărtare de oraș, este in flăcări. Imediat ce s’a primit această veste, au plecat la fața locului d-nii Dinescu, directorul prefec­turei, Teodora, polițaiul orașului, procurorul Ciu­rea, comisarul Da­­nu, precum și o parte din corpul de pompieri. Când pompierii și autoritățile au ajuns în târg, focul deja dis­trusese o bună parte din strada principală. Cum, rar ace încercare de a se salva clădirile incendiate, era de prisos, s'a căutat dela început a se apăra împrejurimile, impiedi­­cându-se întinderea focului. După sforțări uriașe depuse din partea pompierilor, a autorităților și a locuitorilor, focul a putut fi localizat spre ziuă, insă nu com­plet, căci in momentul când scriu, încă tot mai arde înăbușit.­­Au ars 43 clădiri din care 6 pră­vălii și 7 case. Prăvăliile care erau proprietatea d-nei Cruțescu, pro­prietara moșiei, erau închiriate: una d-nei Maria Lăzăscu, băcă­­neasă, jma d-lui N. Lazăr brutar, una lui P. Ivan Bragagiu, una lui Șloim Meer Acherman manufac­turier, una lui Iancu Zelman mă­celar și una lui Herșcu Glückmann. Gasele erau, una proprietatea d-lui Iancu Brand, 2 ale d-nei Alexandra Darie, din care una o­­cupată de d-sa și una închiriată d-luî Lupu Rabinovici; 3 ale d-lui M. Buștiuc, secretarul comunei, din care una ocupată de d-sa iar 2 închiriate d-lor Iosub Bolat și Șloim Kupermann și una era pro­prietatea d-nei Doîla Herșcovici. Focul­­ a provenit de la un coș ne­curățit de la casa lui Șloim Meer Acherman. Pagubele nu se cunosc incă, dar sunt destul de mari. Timpul.— La ora când scria, ce­rul e înotat și a început să plouă. ISACCEA .­Patru persoane muș­cate de o pisică turbată.—Beila și Frida Herșcovici (soția și fiica ha­­­hamului de aci) precum și femeia Sofia T. Boza­giu și copila Sevas­­tina C. Cojocariu, au fost mușca­te de o pisică turbată. Pacientele au fost trimise la Institutul anti­­rabic din București. T.­SE­VERIN.—Cerc naționalist. —In localitate s’a format­ un cerc de naționaliști în care s’au înscris până în p­rezent peste 200 de mem­bri. Săptămâna aceasta va avea loc o întrunire pentru a se alege comitetul. TÂRGU-JIU. — învățători pre­miați.— Au fost premiați de onor, ministerul cultelor, următorii în­vățători din acest județ, pentru cursurile de adulți ținute în anul curent: D-niî: loan Cioată, loan Negri­­țoiu, C. I. Popescu, V. Vlădoianu, Filimon O-trescu, D. Bărbulescu, G. Bălănescu, Victor Popescu, Gh. Novac, Grig. Băluțeanu, Grig. Pi­lea, Ioan Bardan, D-tru Bogdan, D. Stănescu, Emanoil Popescu, d-șoara Constanța Magherescu, Ia­­cob Pârvulescu, D. Paț­ca și Maria Ceplu. -------­TARGOVIȘTE.—Accident neno­rocit­.—Dumitru Constantin Nico­lae, din Pierșinarî, voind să tragă cu pușca intr’un câine, pușca a făcut explozie zdrobindu-i palma mâinei s­tângî. Rănitul a fost in­ternat în spitalul județean. Căzut intr’o văruită.—Un băiat de 18 ani, Stan Stan Grigore, din Cazaci, stând lângă o varniță in care se stingea var, un frate al sau, din glumă, i-a dat brânci in varniță. Varul fiind foarte fier­binte, i-a ars amândouă picioarele. Cu mare greutate a fost scos din năuntru. Victima,in stare destul de gravă, a fost transportată la spitalul ju­dețean. Incidentul din Pucioasa.­Advo­catul Mircea Dimitriu, din Târ­­goviște, sim­­țin­du-se ofensat de niște cuvinte adresate de advoca­tul Mateescu din București, pe când se găseau la balul dat în pa­vilionul bailor «Pucioasa», i-a tri­mis martori pe sublocotenenții Porumbaru și Andron­escu. Provocatul Mateescu și-a consti­tuit martori pe maiorul Plăvălescu și Filip Stănciulescu, profesor. Advocatul Dimitriu, nefiind sa­tisfăcut de hotârârile luate de toți martorii și consemnate intr'un proces-verbal, și-a constituit alți martori. Z­IMNI­CE A.—Inaugurare.— La 1 August se va inaugura linia fe­rată din Bulgaria Șiștov-Sofia. Vor asista și mulți zimniceni. „UNIVERSUL” In pin (Prin poștă de la corespondenții noștri particulari) ȘTIRI DIN STRĂINĂTATE — Prin poștă — ,*. Cu facerea monumentului din Dresda a lui Schiller, a fost însărcinat profesorul de sculptură Werner, pentru suma de 65.000 mărci. Punerea pietrei fundamen­tale se va face la 10 Noembrie, când se împlinesc 150 ani de la moartea poetului. Acesta va fi re­­presentat­ în costum antic. Monu­mentul va fi așezat in fața tea­trului­ regal. Poliția criminală din Berlin a descoperit într’o casă o bandă de 9 spargetori. In casă s’au găsit mai multe care de marfă furată. In douăzeci de coșuri de călătorii, se aflau blănuri scumpe de damă, numeroase boa­be astradian, ro­chii, lingerie, etc. ,*, Prințul Oskar de Prusia, al cincilea fiu al împăratului Germa­niei, locotenent în primul regi­ment al gardei, își va începe ser­viciul la 1 Octombrie. ,*, 66 berari din Coburg și îm­prejurimi au hotârît să urce berea cu 3 mărci la hectolitru, cu înce­pere de ori. Uniunea chimiștilor din Ger­mania se va ține adunarea gene­rală în Frankfurt de la 14 până la 18 Septembrie. Zilele trecute a intrat în vi­goare ordonanța primăriei din Nürnberg, care oprește purtarea de rochii trenante. Pedeapsa pen­tru contravenție la această ordo­nanță se ridică până la 60 le­ sau 14 zile închisoare.­­. Curtea cu jurați din Tübin­gen (Würtemberg) a condamnați?, amendă de câte 200 mărci pe 3 elevi de la gimnaziul din Löprach, care au cauzat stricăciuni­ prin împușcături statua împăr­ țu­lui Wilhelm I de pe Hohenniel.

Next