Universul, decembrie 1921 (Anul 39, nr. 275-299)

1921-12-02 / nr. 275

dis-de*elim­ineata curieri speciali«, sa primesc sistsii demisili&s priw Preferii antaleneasci La timp ne-am ocupat în coloanele acestui ziar de pro­paganda, în Ardeal, întreți­nută­ de câțiva politici­eni, în favoarea regionalismului. In deosebi, am combătut i­­deile susținute de d. Al. Vai­­ost-Voevod, în această chesti­une, de­oarece ele nu sunt în conformitate cu interesele supreme ale țării. Am spus atunci că vina d-lui Al. Vai­­da este cu atât mai mare, cu cât în starea actuală a țării, elementele iresponsabile și dușmanii statului român, vor profita larg de lozinca propu­să populațiunilor de peste Carpați de fostul președinte al consiliului: „Ardealul al ardelenilor“, ca să înceapă o propagandă bine susținută în favoarea regionalismului și pentru batjocorirea sistemu­lui nostru de­ guvernământ. De curând s-a răspândit în Ardeal o broșură sub urmă­torul titlu: „Administrația Ardealului, studii de dr. Gui­le­lm Șorioan“. Autorul acestei broșuri — care după nume nu pare a fi român, iar după sentimen­tele ce se exprimă și ideile ce le susține, este străin de aspirațiile neamului nostru —, descrie administrația ro­mânească în culorile cele mai întunecate. Că această administrație poate fi criticată, nu mai în­cape îndoială.­­ Că această administrație nu este ideală, suntem de a­­cord. Dar acel domn dr. Gui­­ileîm Ș­orb­an urmărește alte scopuri prin ponegrirea ad­ministrației române și a sis­temului nostru de guvernă­mânt: să ne prezinte în fața întregei populatiuni de peste Carpați, drept incapabili de a conduce destinele ținuturi­lor alipite. Autorul acelei broșuri scrie: „Ardealul pen­tru­ ardeleni“ nu e o deviză născocită de d. Vaida. „Ardealul pentru ardeleni“ este un țipăt de durere al în­tregului popor transilvănean, un nod dureros al sistemului­ nervos, care strânge, apasă, sfâșie firul telegrafic al or­ganismului, ce duce la creeri, că „grijiți, băgați de seamă, organismul e în pericol“! Lăsând la o parte consta­tarea că Guilelm Șorban chi­­nuește fraza în românește — probabil că el „cugetă“ în al­tă limbă — se mai susține de acest propagandist îndrăz­neț că cei din vechiul regat duc o politică de săcătuire a Ardealului, o politică, prin care se urmărește sărăcirea, zdrobirea și apoi dominația populațiunilor de pe­ste Car­­pați. Ceva mai mult, se a­­firmă că în Ardeal, cârmui­rea românească înăbușe li­bertatea individuală, nesoco­tește drepturile cetățenești, încurajează luptele religioa­se! Concluzia autorului: „Nu vă temeți de separa­tism!“ Tot din cauza vorbelor ne­socotite spuse pe la diferite întruniri politice din Ardeal, de către unii fruntași arde­leni, reprezentanții grupuri­lor de naționalități de peste Carpați au început să bată și ei în toba mare a separatis­mului. Așa, d. Rudolf Brandsch, șeful partidului german din România, la o conferință ți­nută, în capitala Cehoslova­ciei, în ziua de 20 Octombrie a. c., a spus că guvernul ro­mân a violat pactul unirei de la Alba Iulia, în ce privește regimul proprietății. Acelaș domn a criticat violent admi­nistrația română și s-a pro­nunțat pentru sistemul regi­onalist, sau pentru o confe­derație între teritoriile alipi­­­te la România și vechiul re­gat român, comunicând com­patrioților adunați în con­­ gres la Fraga că misiunea po­­­porului german, în România, este să fie puntea de trecere a germanismului peste data noastră,­ în Asia Mică. Și cum s’ar putea favoriza ridicarea acestei punți? dacă nu prin politica comodă a regionalis­mului? Iată efectele nenorocite ale declarațiilor necugetate făcu­te acum câtva timp de d. Al. Vaida-Voevod. ««scSselete­ »pasts’. Constituționalitatea fîretistei s­atellit în te« 9»a agrari Zilele trecute, am publicat O­ piniunile d-lui Tak­e Ionescu în această privință. Pentru că­ această chestiune continuă să preocupe atât pe proprietarii de moșii, cât și ma­rea mulțime a sătenilor, am că­utat să cunoaștem și opiniunea d-lui Al. Constantinescu, fost ministru în guvernul liberal, ca­re a întocmit primul proect al legii de expropriere. La întrebarea noastră, dacă prețul pământului expropriat, stabilit in legea pentru reforma agrară, este sau nu constituțio­nal, d. Al. Constantinescu, a bi­nevoit să ne răspundă că : „In această privință sunt două chestiuni : 1. Dacă prețul stabilit in lege e sau­ nu constituțional și II. Dacă ce e in lege e bun sau rău.­­ E INCONTESTABIL că pre­țul stabilit in lege e constituțio­nal, de­oarece e votat de către parlament, cu două treimi. A­­supra acestui punct deci nu mai poate fi nici o discuție. A doua chestiune, în ceea ce mă privește, nu aprob und­e din punctele votate și care diferă de decretul nostru lege. Printre aceste puncte e și chestia pre­țului cu care se va plăti pămân­tul expropriat. După, cum am susținut și în parlament, se pu­teau pune restricțiuni aprecie­­rei justiției asupra prețului, ce­ea ce s’a și făcut, însă mgea a fost prea largă, ducând putința de apreciere până în 40 ori pre­țul arendei regionale la hectar, pe­ cât timp noi prevăzusem ca prețul pământului să nu poată întrece prețul regional de aren­dă înmulțit cu 20“. — Atunci cum se face că, de­și legea, după opiniile celor mai de seamă juriști, e constituțio­nală, totuși­ Curtea de apel din Craiova a declarat drept necon­stituțional prețul stabilit ? — „Sunt surprins de acest fapt, dar am convingerea că la Curtea de casație, unde vor mer­ge aceste procese, se va stabili o jurisprudență care va­ consfin­ți că parlamentul a avut drep­tul să stabilească în lege prețul pământului expropriat“. G. Orășeanu __111—■mfH în iUlB—i 1 — amHaHBKm snB Hasra HKmap B documente liliift ills! I fell — Pricina?...^Sa sunt semne pentru menjiri.­­Am fi dorit, foarte bucuroși, ca în interesul pe care-l depu­nem, — fără voia noastră pentru activitatea unor anumite instituțiuni, să descoperim și altceva decât dovezi de negli­jență sau de lipsă completă d­e interes pentru nevoile popula­­țiunii. Regretăm,­­însă, că dorin­ța noastră este de nerealizat. In adevăr, ni se semnalează un fapt cu deosebire îngrijitor, fapt care poate avea urm­ările cele mai nenorocite pentru să­nătatea publică atât de ame­nințată mai ales in vremea din urmă. Astăzi când asistența me­dicală este așa de greu de obți­nut, populațiunea nevoiașe a Capitalei găsea o înlesnire pre­țioasă Î11 dispensării­«» medicale funcționând în diverse puncte ale orașului. Din cauza lipsei de semne, în­să, unele din aceste dispensării s-au închis; medicii nu pot lu­cra, iar bolnavii, atunci când mai au încă zile de trăit, își duc boala așteptând și suferă. Cităm, deocamdată, cazul ri­guros exact al dispensariului di­n strada general Cern­at, dis­pensarul care, de o săptămână și mai bine, e închis din cauza lipsei de lemne. Cu desăvârșire nedumeriți, ne întrebăm și noi ca și publicul. Oamenii puși să se ocupe de o chestiune atât de simplă, ca a­­ceea a procurării de lemne din timp, au auzit ei oare că popu­lația Capitalei e bântuită, în modul cel mai jalnic, de toate molimile? Știu ei ce crimă comit când, din vina lor, se pierd a­­tâtea vieți nevinovate? In sfâr­șit, nu e chip ca acești oameni să ’i­teleagă că au fost­ puși a­­colo unde sunt puși, nu doar ca să li se facă o onoare în plus, ci ca să ’mplineascâ o datorie, față de o populație care ar pu­tea să -i cheme la răspundere? Luciun­ e atât de trist, în­cât, dacă, din nenorocire, n’ar fi ab­solut, adevărat, ar fi de necre­­zut! — Don Mi­piel. Cine »Si este întreținerea lui Carei de Habsburg Statele moștenitoare ale A­­ustro-Ungariei, și anume Italia, Jugoslavia, România și Ceho­slovacia au angajat de curând tratative, în vederea, fi­cărei su­mei pe care fiecare din aceste State trebue s-o plătească, pen­tru întreținerea și pentru pasa lui Carol de Habsburg în insula Madera. Tratativele începute vor du­ce de­sigur la stabilirea unei în fețe­ger­i, avăndu-se în vedere interesul pe care țările mențio­nate îl au, ca fostul împărat să fie bine pășit, ceea ce implică și obligațiunea întreținerei lui. Cât privește Portugalia, care n’are nici un interes în această chestiune, ei nu i se poate cere să facă sacrificii pentru Carol de Habsburg. unor ostatici români în Bulgaria — Siam au fost mutilați de bulgari — In tabăra reg. 41 inf. au fost aduși pentru carantină o colo­nie de români dobrogeni, luați ostatici de bulgari, la începutul războiului și regăsiți acum prin Bulgaria în pribegie. Cea mai mare parte dintre ei sunt oribil schingiuiți. Unii au câte un ochiu scos, alții cu limba tăiată, mulți din ei cu degetele degerate sau rupte și­ mai toate femeile de­clară că au fost siluite de veci­nii noștri de peste Dunăre. Craiova, 29 Situația studenților români în pars, Paris, 20. — Ziarul „Oeu­vre“ expune într’un articol, situația studenților români la Paris, cărora din cauza valu­tei defavorabile, le este impo­sibil de a mai putea continua studiile. Ziarul arată apoi importanța gestului făcut de guvernul român, prin deschi­derea unui credit de două milioane franci, pentru a sub­venționa­ pe studenții români în Franța. „Oeuvre“ termină spunând că relațiile intelectuale fran­­co-rom­âne, care s-au întărit și mai mult acum câteva săp­tămâni prin misiunile profe­sorilor, nu trebuesc­ să fie stingherite pentru m­­otive fi­nanciare. Ziarul adaugă că este regretabil, că desechili­­brul financiar să aducă re­percusiuni asupra legături­lor intelectuale dintre ambe­le țări. (Rador). ^ Gânduri de demult Minunea e copilul cel mai drag al credinței. Goethe Din toate părțile ne împre­soară mister... și iarăși mister. Pasteur E o fericire de a fi trăit, și cea dintâi datorie a omului că­tre infinitul din care a ești e recunoștința. Renan FELORITc Colonelul Rawlinson, care a fost liberat de curând de către kemaliști Î1n schimbul unor pri­zonieri turci, a sosit la Londra. La 1919, Rawlinson a venit la Erzerum în misiunea diploma­tică și­­ a fost luat prizonier și închis într-o temniță turcească. Acolo­ a rămas 18 luni. In tim­pul întemnițărei sale, câinele său George a stat neclintit cu dânsul. Câinele a suferit din cauza rănilor făcute de baio­netele paznicilor turci sub pro­test că acest credincios animal procura oarecare distracție pri­zonierilor. •*­Experiențele cari s’au făcut în Franța până acum pentru înlo­cuirea locomotivelor prin auto­buze, au dat rezultate satisfă­cătoare. Mai întâi tracțiunea se va reduce de la 10 franci pe ki­lometru la 3 franci, apoi se vor suprima inconvenientele fumu­lui, se va reduce considerabil persona­l,­ care va ajunge până la un set de tren și un mecanic care nici nu se va mai îngriji de direcție, toată munca lui con­sistând în a micșora, accelera, opri și păzi semnalele, ceea ce înseamnă că acest mecanic ar putea fi înlocuit cu orice con­­­ductor de automobil. Nici un ban cheltuit nu mi-a adus mai mult folos ca acela plasat in publicitatea ce am făcut-o prin ziare. N’ași fi reușit să fac să’m­i meargă afacerile dacă nu ași fi făcut o publicitate, regulat în fie­ce săptămână, după firma căreia am simțit totdoarme efectul. W. R. Griffig. III program de partid revoluționar — interesele reale sie naturei noastre rurale . Am dovedit cun­ate procesul de reforme al partidului țără­nist, in „ideile generale“, nu a făcut altceva de­cât să para­frazeze literatura de propagan­dă bolșevică, semnată de Zino­­v­ev și Cicerin. Se impune următoarea între­bare : ce rost are lieratura so­viet­­sta in politica țărănistă ? Se vorbește mult de nevoia ri­­dicărei păturei noastre rurale, „Universul“, totdeauna a sus­ținut cu căldură necesitatea ri­­dicărei morale și mijuteriale a țăranului român , de­oarece nu­mai o țărănime liberă și legată de pământul ei, prin posesiu­nea de drept a pământului ce-i lucrează ; conștient de dato­riile pe care le­ incur­bă drep­turile căpătate prin­ reformele electorale și agrară va putea constitui baza solidă a așeză­mântului nostru de­­ ax. Țărănimea este gici un re­zervor imens de energii sociale și prin dezvoltarea tulturei la sate, vom putea îm­prospăta me­reu forțele de care avem nevoi, în toate direcțiile. Ori, doctrina bolșevică vede cu ochi răi ridicați păturei rurale. Bolșevicii vor distrugerea capitalismului și a proprietății private. Bolșevicii nu admit solidaritatea elementelor ce compun națiunea, ci dimpotri­vă urmăresc dezagregarea lor. Bolșevicii sunt adversarii fa­miliei și batjocoresc credințele religioase și în special combat ideile atât de liberale ale creș­tinismului, după cum nesoco­tesc principiile morale, care formează baza unei societăți civilizate. In cazul acesta cum se pot împăca interesele reale și per­manente ale țăranilor noștri cu „ideile generale“ bolșevice, din anteproectul de reformă al par­tidului țărănist ? Țăranul nos­tru este și el tradiționalist, conservator, proprietar, are deci un capital moral și mate­rial, pe care vrea să-l sporeas­că, iar nu să-l nimicească. De aceea „țărănismul“ poate fi o formulă demagogică, un mijloc de a introduce ideile bolșevice la noi, dar el n’are nici o legătură cu interesele re­ale ale păturei noastre țără­nești. Iată ce am vroit să dovedim, prin paralelismul stabilit între anteproectul de reforme al partidului țărănist și literatu­ra de propagandă bolșevică rusă. EPIDEMII­ DI CAPITALA Începutul iernii —­ un început de iarnă aspră și uscată — va contribui, fără îndoială, la des­creșterea epidemiilor. I Ceia ce n’a putut face o administrație comunală cu multe alte preocu­pări, încărcată cu multe cheltu­­eli inutile, vor face într’o buna­ măsură lipsa prafului și mai puțina îmbulzeală pe strade și în localurile de petrecere. Dacă în afară de această con­tribuție, ar spori și unele mă­suri sanitare, e sigur că opici­­mu­le ar da simțitor. Spái _­m ar lăsa mai mult viniți •,­­ier me­­dicilor comunali, să se ocupe cu controlul sanitar al alimen­telor, cari, cu toată scumperea, sunt în multe cazuri­­ de o cali­tate mizerabilă. Nu vrem să spunem ca ser­viciul sanitar al comunei nu fa­ce ceia ce e dator să facă. In măsura mijloacelor de cară dis­pune­m cu 3—4 etave trase de boi și fără mijloace d­e trans­port pentru medici,­ cari sunt nevoiți să alerge pe jos, pe dis­tanțe de zeci de kilometri, zil­nic, automobilele comunei fiind rezervate d-îor consilieri comu­nali —­ serviciul sanitar respec­tiv trece cu mult zel peste obli­gațiunile lui remunerate. To­tuși, în limita puținelor mijloa­ce ce are, ar mai putea face fi­nele lucruri, cu cari ar ajuta foarte mult și descreșterea, epi­demiilor și păstrarea orașului între stare de mai multă cură­țenie, de­cât astăzi. Vorbim anume despre­ comba­terea epidemiilor. Cunoaștem lipsurile și greutățile cu cari a­­re de luptat serviciul sanitar co­munal. Știm că unul dintre ma­rile neajunsuri cu care condu­cerea serviciului și medicii co­munali au de­dus lupta e lipsa unui personal auxiliar destoinic și cinstit — cu­ excepția a două trei elemente bune. Știm însă și câtă, bună­voință e în condu­cerea acestui serviciu , cu toate neajunsurile ce întâmpină, ea poate pune mai multă ordine în aplicarea măsurilor ce ia. Socotim că-i de ajuns să i se semnaleze lipsa de ordine când e constatată. In combaterea Poalelor molip­sitoare, principala măsură pe care o ia serviciul sanitar, du­pă izolarea bolnavilor, e dezin­fectarea veștmintelor și locuin­ței celor bolnavi. Din­ cauza lip­sei unui număr îndestulător de etuve și din cauză că etuvele de care dispune comuna sunt trase de boi și întrebuințate de un personal lipsit de conștiința datoriei și de posibilitatea de a înțelege însemnătatea răului ce-l face, dezinfectarea e, în ma­joritatea cazurilor, mai mult enunciativii., o nenorocită iluzie, care, uneori, lasă în totul nescu­zabilă măsura brutală a izolării bolnavilor, — mai ales când i­­zolarea e făcută în condițiuni de neertat.­­­îe o. ..amplă că in cazuri gra­ve de boale molipsitoare, cum de pildă în cazuri de scarlatina, etuva sosește după trei patru zi­le, de la izolarea bolnavului, sau nu sosește de loc. Pe lângă în­târziere, se mai întâmplă că o bună parte din locuința bolna­vului rămâne nedezinfectată, — pentru multe cuvinte și pentru un bun bacșiș. Ceea ce e mai grav e că aces­te lucruri se întâmplă de multe ori în cazuri când bolnavul lo­­cuește în curți cu alți 7—8—10 locatari. Cunoaștem anume a­­tari cazuri, — pe cari de­sigur, serviciul sanitar n’are cum să le cunoască. Constatările noastre ne im­pun. această socotire a­­ lucruri­lor : 1) Trebue grăbită sporirea nu­mărului de etave al Capitalei și schimbat felul de tracțiune, pe care-l vor mai fi întrebuințând doar cei mai înapoiați dintre a­­siatici. 2) La desinfectare, să se dea preferință cazurilor ivite în clă­diri sau în curți locuite de mai mulți chiriași. 3) Să se ia măsuri, aspre îm­potriva personalului sanitar a­­uxiliar, care se abate de la în­datorirea de a face o completă dezinfectare a locuinței și lu­crurilor unui bolnav,­­ servi­ciul sanitar având bine înțeles grija să întrebuințeze mijloace de dezinfecțiune, ce ar exclude cât mai mult cu putință strica­rea lucrurilor supuse desinfec­­tiunii. Pedepsele aplicate personalu­lui sanitar auxiliar, dovedit că a­ primit bacșișuri, să­ fie spori­te cu asprime. Cu aceste măsuri în plus, con­tribuția iernii la descreșterea e­­pidemiilor va putea fi mai mult și mai curând simțită. î. ȘTIECU. §© Pf@3Cf@@£ i un strator? e»@ comune între­ Kmsistena și Iugoslavia ? Unele state au vorbit despre o comisiune mixtă, romăno-săr­­bă, care ar fi tratând un even­tual schimb de comune între cele două S­tate. S’au citat chiar și numele unor localități importante a căror soartă s’a spus că se vă decide de către menționata comisiune. Lucrul este prezintat sub o forma, exagerată, întrucât din informațiunile pe care le-am obținut din loc competent, nu e vorba de­cât de o eventualita­te — și încă și aceea nesigură — a unui schimb de mici co­mune aflătoare în apropiere de frontieră între România și Iu­goslavia. Atâta vreme cât­­ tratativele nu vor fi luat un curs definitiv, nimeni nu poate prevedea dacă această încercare va da rezul­tate sau nu. Agraii, a doua cspială a regatului iugoslav Ziarul „Rieci“ din Agram anunță că regele Alexandru al Serbiei a primit propune­rea ministrului Pribicevici de a se transforma vechiul palat al Banului din Agram în pa­lat regal. Lucrările necesare vor începe în curând. Rege­le se va stabili apoi pe câtva timp la Agram. FILME In grădina zoologică din Bu­dapesta se găsește un elefant, ca și semenii săi, ținuți în scla­vie în alte grădini, elefantul a­­­­cesta este obligat să plimbe co­piii in spinare, în schimbul u­­nor contribuții menite sa spo­rească fondul de întreținere al întregii menajerii organizate în aer liber. De câtva timp, elefantul, în­dată ce zărea banii ungurești,­­ scoși din buzunare de copilași,­­ se punea în grevă și nu mai s pornea. S’a crezut la început că­­ impunătorul animal fie s’a ho­­r­dorogit, fie nutrește o antipatie f acută în contra micuților ama­tori de plimbare, căci nu se pu­­­­tea merge până acolo cu presu­­­­punerea, încât să i se a­tribui­e ceva intențiuni comuniste, în­­ scopul de a contribui la greva generală. Cineva însă a propus să i se arate alți bani, situați mai bine sub raportul valutei. Ce să vezi­ îndată ce zărea monede france­ze, elvețiene, spaniole, elefantul primea pe copii pe spinare și pornea. Barem, când i se r­vdeau dolari, o lua la picior ca în plină tinerețe. — Iată o inteligență extraor­dinară! știe să deosebească ba­nii și, ceva mai mult, ține să vestejească proasta valută a monedei noastre! exclamară sa­vanții și se puseră pe lucru, pe studii și pe concluzii, in legă­tură cu această mare descope­rire. . Dar tocmai când lucrările lor atingeau maximum de interes j în public, un paznic care-și cu­noștea bine elefantul, zise: — Te pomenești că nu e ni­mic din tot ce se spune.... Poa­te că nu-i place mirosul cernelii și d’aia se strâmbă... Și făcu o încercare și i se prezentară din nou monede un­gurești, însă tipărite mai de mult. Elefantul binevoi să le accepte și plecă cu copiii la spinare, cu aceeași dispoziție pe care o arata dolarilor. Și iată cum studiile savanți­lor asupra inteligențelor zoolo­gice căzură în baltă; disprețul elefantului pentru valuta națio­­­­nală trecu în domeniul neexac­­­­tităților; iar empirismul oame­­­­nilor simpli câștigă încă o vic­­­­torie asupra științei.—Don Jose. j Oua Salinas ci n far Dar gmmifiscalele cina le Iaca??? - Parlamentul Secreiei e­ste la 29 Noembrie Ședința se deschide la orele 3 d. a., pe banca ministerială fiind d-nii general Rășcanu și P. P. Negulescu. Sunt prezenți un mare număr de senatori din majoritate, o­­poziția țărănistă, precum și so­cialiștii.­­ Lipsesc liberalii și senatorii din partidul național. D. GENERAL COANDA, pri­mit cu aplauze, urează bun ve­nit parlamentarilor și declară că este fericit că poate strânge mâna tuturor celor prezenți. D. președinte anunță ordinea de zi, prin care urmează să se aleagă din nou președintele și alți cinci vice-președinți, con­form­ modificărei art. 11 din legea Senatului din 4 Iulie au­ c. In prevederile art. 7 pentru formarea biuroului, d. general Coandă cedează locul său celui mai vechio dintre vice-preșe­dinți. Scaunul președențial îl ocupă acum de Ștefan Meitani. Se procedează la alegerea președintelui. D. general Coandă întreneș la 169 voturi și este declarat ales. Discursul d-lui președinte al Senatului D. GENERAL COANDA ține apoi următorul discurs :* Domnilor Senatori, Vă mulțumesc cu toată căldu­ra sufletului, că m'ați ales pre­ședinte al Senatului, pentru a treia oară în această sesiune. Sunt măriri cari onorează, dar cari impun și grele sarcini. Am credința că, cu binevoitorul d-voastră concurs, mă vom a­­rhita și în această sesiune, de îndatoririle im­pu­se prin regu­lamentul d-voastră. Vă făgăduesc aceeași impar­țialitate ca și in trecut, in dez­baterile Senatului, la legile fun­damentale, chemate să consoli­deze așezământul Statului. In sesiunea trecută au­ înfăp­tuit reforme cari au stabilit drepturile­­­­ bine-meritate ale te­meilor iniei, asigurând astfel etc sinceritate, unirea de clase atât de dorită pentru viitorul scumpei noastre țări, întregită prin mila Domnului și bravura ostașului român. Să nădăjduim d-lor senatori, că sesiunea ce se deschide, va fi liniștită și rodnică, pentru dez­voltarea muncii în toate direc­țiunile. In numele d-tră, încre­dințez guvernul de tot sprijinul nostru în alcătuirea legilor a­­nunțate prin „Mesagiul Ilegal“ Se procedează, apoi la alege­rea celor cinci vice-președinti. S-au împărțit mai multe liste. Pe una sunt scrise numele d-lor St. Meitani, Gr. Alevra, Tamav­­sky, Mironescu . și Romanescu; pe alta numele d­or Mihály, Tarnavsky, Gr. Alevra, amiral Eustațiu și I. Levinsky, acesta din urmă ca reprezentant al parlamentarilor basarabeni ș. a. Rezultatul votului : d. Miro­nescu 103; Tarnavsky 100; Mei­tani S3; Mihály 76; Romanescu 80; Alevra 74; amiral Eustațiu 13; Levinsky 32; Lazăr Popescu 10 și N. Batzaria 1. Au fost declarați aleși vice­președinți, primii cinci d-ni se­natori. Țărăniștii s’au abținut dela vot. 1 D. N. ROMANESCU mul­țumește pentru voturile ce i­ s’au încredințat. D. GR. ALEVRA mulțu­mește celor 74 de d-ni sena­tori cari s’a­u votat, cu toate că nu face parte din majoritate. Alegerea secretarilor Se procedează la alegerea a opt secretari ai bi­roului Se­natului . Sunt proclamați aleși d-nii: Virgil Budescu, Nicolae Carti­­anu, Nicolae Darvari, Ervante Melidon, Ion Papp, Mihail Rădulescu­, Vasile Ștefănescu și­­ Emil Andreșeanu. Alegerea chestorilor Se procedează la alegerea chestorilor. Sunt proclamați a­­leși d. I. Balaș, Mihail Butes­­cu, I. Isvoran, Emanoil Poena­­ru, Toma Rădulescu și Nicolae Tănăsescu.­­#■ D. BOGDAN DUICA citeș­­te apoi, în numele partidului țărănist aceeași declarație pe­­ care­­ a­ citit’o la Cameră,d. dr. N. Lupu. D. I. DRAGOMIRESCU salută în numele majorității, hotărârea opoziției. După ce se aleg membrii ce­lor cinci secțiuni ale Senatului ședința se ridică la ora S-II a­­nunțându-se cea viitoare azi la ora 2 jumătate d. a. C ÄM Ședința se deschide la ora 3 și luni., sub președinția d-lui Duiliu Zamfirescu și în prezența miniștrilor d-nii C. Argetoianu, î. Petro­vici, Gr. Tranduj-Iași, Oct. Goga, P. Groza și T. Cudalbu­. In stânga și extrema stân­ga iau loc deputații țărăniști, în fund socialiștii. Se alege comisia de verifi­carea mandatelor, apoi d. Duiliu Zamfirescu cedează președinția păr. I. Dăianu, vice-președinte, în vederea alegerei președintelui Came­rei pentru noua sesiune. Opoziția se abține de la vot O. Duiliu Zamfirescu este ales președinte în 1.44 votări din 14S și mai întrunesc d-nii D. Dumitrescu r­ n vot și Pa­­pacostea un vot Cuvântarea d-lui Duiliu Zamfi­rescu D. DUILIU ZAMFIRESCU mulțumește pentru realege­rea sa și spune că parlamen­tul actual a dat o serie de legi bune pentru țară și a asigurat ordinea. D-sa aduce elogii patriotismului d-lor I. Mihalache, Al. Vaida-Voevod și I. Maniu și amintește că grație guvernului și parla­mentului s’a asigurat resta­bilirea transporturilor, prin locomotivele cari vin necon­tenit, s’a votat reforma agra­ră, și cea financiară, aducân­­du-se bani în visteria țarei și s’a dat țarei o mulțime de legi binefăcătoare. D-sa face apoi un rechizi­toriu partidului liberal pen­tru atitudinea sa împotriva legilor votate de parlament. Apoi adaugă că politica ex­ternă a țarei a fost bine con­dusă de ministrul de externe, care a asigurat atâtea alian­țe fericite pentru tară. D-sa­enumără apoi cele­lalte legi votate de parla­ment și își exprimă regretul pentru retragerea opoziției, condamnând pe cei cari nu s’au mai întors și felicitând pe țărăniști cari au făcut un gest patriotic prin reîntoar­cerea lor în Parlament. D. Zamfirescu închee cu făgăduiala că va prezida im­parțial și urează muncă rod­nică deputaților în actuala se­siune care are să voteze re­forma electorală și să pregă­tească Constituanta. JE JF& JSL Scuzele A­ îni Argetoiana D. C. ARGETOIANU expri­mă mulțumirea guvernului de a vedea întorși în parla­ment pe membrii partidului țărănist. Mulțumirea noastră,—spu­ne d-sa—trece azi pe deasu­pra oricărei preocupări per­sonale sau de partid. In simptomul reintoarcerei țărăniștilor în Cameră, d-sa vede un semn nou de redeș­teptare a națiunei noastre. Gestul partidului țărănesc îl consideră gest frumos și felicită pe țărăniști pentru a­­titudi­nea lor francă, mărtu­risind că regretă tot ce a fost și bucurându-se că au scăpat ca și d-sa, de ademenirile u­­nei politici nenorocite. „Fac scuzele mele partidu­lui țărănesc pentru ceea ce a fost. Nu știu ce­va, aduce ziua de mâine, ceea ce știu, însă, este că de azi procedee­le bizantine și meschine_ au murit“. Fericit că și țărăniștii au înțeles vremurile grele prin care trece țara, vom lucra împreună, am încredere ea în opera pe care acest parla­ment o va face și îi urez spoi la muncă. DSCLARAȚÎA ȚĂRĂNIȘTI­ LOR D. dr. N. Lupu citește, apoi, următoarea declarație a parti­dului țărănesc : Socotind câ democrația țără­nească are astăzi mai mult ca oricând datoria de a lupta îm­potriva sistemului de guvernare prin combinațiuni și intrigi de culise. Având în vedere că în împre­­jurările actuale orice încercare de a se forma un guvern îna­inte de alegeri, fără garanții de independență și imparțialitate, urmărește în realitate numai scopul de a ajunge la falsifica­rea expresiunei voinței națio­nale prin silnicie și corupție, de­­terminându-se astfel alegerea u­­nui parlament care să nu repre­zinte țara ci numai guvernul care T ar impune, credincios re­vendicărilor formulate la retra­gerea sa din Parlament din 16 iunie 1921, — și anume dizol­varea acestui Parlament, for­marea unui guvern neutru cu o singura menire de a asigura li­bertatea alegerilor și convoca­rea constituantei;­Având convingerea că orice abatere de la aceste revendicări ar însemna complicitatea parti­dului țărănesc ca o monstruoa­­să conspirație a­ partidelor o-

Next