Universul, iunie 1922 (Anul 40, nr. 118-142)
1922-06-23 / nr. 136
o Expunerea d-lui lon Bratianu In expunerea făcută de d. Ion Brătianu, președintele conciliului asupra situației externe și interne, în ambele corpuri legiuitoare, găsim unele opiniuni, care merită să fie de aproape examinate. In ce privește politica exterioară a țării, d. președinte al consiliului a ținut să sublinieze — și foarte bine a făcut — dorința sinceră și hotărîtă de pace a României. La Genova șeful delegațiunei române, care în comisiunea politică a avut onoarea sa să reprezinte grupul Micei înțelegeri — când s’a pus în discuție chestia încheierea pactului de neagresiune pe termen limitat (7 luni), d-sa a susținut că România are tot interesul sa fie prelungit pe timp nedefinit pactul de neagresiune, deoarece ea este pe deplin hotărîtâ să mențină pacea. România n'are nici un interes să tulbure liniștea Europei. Este exclusă, din partea noastră, o politică agresivă față de nu importă ce stat vecin. Aceasta a fost linia de conduită a tuturor guvernelor, care s-au succedat de la 1919 încoace; aceasta este și linia de conduită a guvernului de azi. Din moment ce România și-a realizat idealul ei național, ea are o altă misiune importantă, care interesează civilizația și pacea, să se consolideze în interior și să "pl^zibue prin toate forțele ei, împreună cu aliații săi din apropiere și din apus, la menținerea echilibrului, prin respectul tratatelor existente. In modul acesta România rămâne un factor important pentru civilizație în aceste părți ale Europei. Astfel, toți aceea care au invinuit România că duce o politică echivocă, menită să tulbure pacea, au făcut-o din considerațiuni speciale, străine de realitate și în contrazicere flagrantă cu adevărul. Mâine, dacă puterile europene vor fi hotărîte să prelungească termenul pactului de neagresiune, România va fi gata să-l subscrie cea dintâi. Cum însă mai există factori de neliniște în Europa suntem nevoiți să priveghem la siguranța frontierilor noastre. Și în această direcție politica României nu poate fi decât în funcție de interesele ei superioare și permanente. Trecând la problemele de ordin intern, d. președinte al consiliului a declarat că țara noastră suferă mai mult de criza financiară, decât de cea socială sau economică, pe când alte state suferă în acelaș timp efectele celor trei crize — și criza financiară e cea mai ușoară de rezolvit Credem că e prea mult optimism în această declarațiune. Criza financiară are o strînsă și imediată legătură cu cea economică și ambele influențează asupra păturilor sociale. Nu putem să ne lăudăm că România suferă numai de criza financiară și mai cu seamă nu se poate susține, cu argumente temeinice, că această criză se poate lesne rezolva. Care sunt metodele pentru rezolvarea lesnicioasă? D. președinte al consiliului a spus că întâia etapă o constitue echilibrarea bugetului și noi am trecut-o. Inexact, Bugetul nostru nu e echilibrat din punctul de vedere strict financiar. A doua etapă, — după d. președinte al consiliului — este consolidarea datoriei noastre flotante, care a fost rezolvată. Abia am intrat în prima etapă. C. I. Brătianu a mai spus că în ce privește salariile funcționarilor, mărirea lor nu e o soluție și trebue să așteptăm ca timpul și munca noastră să ne conducă la consolidarea financiară mult dorită. Dacă mărirea salariilor funcționarilor publici, nu e o soluție recomandabilă — în principiu așa este —, care sunt însă mijloacele practice, pentru ca marea clasă a salariaților statului — magistrați, ofițeri, funcționari etc. — să poată face fața nevoilor traiului? Să aștepte oamenii aceștia toate etapele necesitate de consolidarea financiară? Factorul timp nu este și factorul menit să satisfacă nevoile reclamate de criza economică și financiară. Noi așteptăm soluții practice, iar nu formule. CEL GERMA1I: „IMPER1O“ SIlA „REPUBLICĂ" Curioasă ședință a fost deunăzi la Casa Albă din Washington. Noul ambasador al Germaniei în Statele Unite, d-rul Otto Wiedfeldt, prezenta scrisorile sale de acreditare, președintelui Harding. Ajuns în fața șefului statului, el a scos din buzunar un document, l-a prezintat președintelui. Apoi ambasadorul și-a început cuvântarea așa : — „Datorez numirea mea încrederei prezidentului imperiului german și a guvernului german“. Prezidentul Harding, care știa bine că imperiul german a fost înlocuit printr’o mare republică democratică, a dat din umeri și fără să dea prea mult răgaz ambasadorului, îl chemă, la simțul realității cu aceste cuvinte : — „Sunt fericit să primesc din mâinile dv. o copie după scrisoarea de acreditare a E. Sale președintelui republicei germane. Și știind că germanii înțeleg greu, chiar cele mai simple chestiuni, președintele Harding a crezut cu care să mai pronunțe încă odată cuvântul republică, terminându-și discursul așa : — „Veți binevoi să mulțumiți șefului Statului german și să-l asigurați de urările mele pentru buna stare a republice! se prezidează". Va fi priceput ambasadorul german această lecție ? Nu se știe. Dar ziarele americane sunt pare-se, oarecum mirate, fiindcă știau și ele că Germania devenise republică. MOZAICURI SALON DE CORFIURA „UP TO DATE". — Un astfel de salon la „înălțimea vremii", cum ar suna tradusă pe românește fraza englezească de mai sus, s’a deschis de curând la hotelul Knickerbocker, din New-York. E instalat la catul al 29-lea, la care te urci, cu un ascensorexpres, fiare te duce, fără să se oprească la etajele intermediare, in 75 secunde. Salonul e imens, servit de un personal de 120 slujbași. Numără 80 barbers, manicuri, chiste* podistes (pedicuri), booî(îacks feurățitori de încălțăminte) și „serveuses de thé". Acestea din urmă sunt o inovație a salonului. Pe când clientul își dă capul pe mâinile celor care înâlnesc bricele și foarfecile, își poate sorbi ceaiul sau să mănânce un sandich. Și, făcându-și toaleta astfel, oamenii de afaceri, mereu grăbiți, își economisesc timpul. In fundul sălii, în fine, după o perdea de palmieri, o orchestră invizibilă execută melodii frumoase. Intre bucățile muzicale, un gramofon puternic spune, cu glas tare, telegramele transmise de agențiile speciale. Și clienții află astfel noutățile zilei înainte de aparițiunea lor în ziarele de seară. Rași, tunși, hrăniți, curățiți și în curent cu știrile zilei, es mușteriii din acest stabiliment „up to date Formarea noului guvern maghiar Bethlen prezidează cabinetul Un recent consiliu de miniștri al cabinetului Bethlen a hotărît, după cum am anunțat, remanierea radicală a guvernului. Noul guvern Bethlen s-a prezentat la întrunirea de Sâmbătă a partidului unitar de guvernământ. Numirile nouilor miniștri sunt,deja subscrise de către regentul Horthy. Se vor produce înlocuiri și la Secretariatele ministerelor. Nu s’a putut ajunge încă la un acord în ce privește titularul ministerului de externe. Se crede că acest departament va fi încredințat, lui Kánya Kálmán. Iată lista oficială, a nouilor miniștri: Prim ministru Bethlen; internele Rakowsky; finanțele Kallay; comerțul Valko Lajos; cultele și instrucțiunea publică Klebelsberg; justiția Darnvary; agricultura Nagyatady Szabó; războiul Belitska; aprovizionarea Terffy ; asistența socială Vass Zoszef. Dintre membrii noului cabinet, numai Bethlen, Nagyatady și Kellay sunt și membrii ai Adunărei naționale. Cei mai mulți dintre nouii miniștri aparțin partidului muncitoresc și în parte, acelor grupări din partidul unitar, cari gravitează spre o politică pur legitimists. _____ Un flopt sau Itova 30 milierme ruble, pentru două persoane „Excelsior“ reproduce în facsimile lista de bucate a restaurantului „Empire“ din Moscova. Rezultă din ea că două persoane cari ar consuma câte un „hors d’oeuvre“, un pește, o mâncare cu carne, una cu legume, un desert, un litru de vin și câte o cafea, ar trebui să plătească 30 milioane ruble. Raiul pe pământ!!? Un testament politic - Președintele reputaM franceze nu are nici o putere Face senzație în Franța manuscrisul găsit după moartea lui Paul Deschanel și anume discursul pe care și-l propusese să-l rostească la Senat fostul președinte al republicii franceze. El se referă la reaua organizare a puterilor publice și constată în special situația curioasă a șefului statului după concepția constituției actuale. — Este imposibil, după părerea mea, scrie Deschanel, să conducem de aci înainte, cum trebue să fie, politica noastră externă, fără să modificăm într’unele privințe organizarea puterilor noastre publice. Autorii constituției noastre voiseră, cu drept cuvânt, să evite întoarcerea puterii personale, cauză primă a nenorocirilor noastre, însă ei n’au prevăzut-o decât în ce privește preșidenția republicei, nu și în celelalte direcțiuni. Or, o putere care nu este înscrisă în lege, prezidenția consiliului, a devorat încet încet toate puterile celelalte. A anihilat totul, a paralizat totul, prezidenția republicei, prezidenția Camerelor, miniștrii, adunări, cari în cea mai mare dramă a istoriei n’au putut decât să înregistreze faptele îndeplinite. In timpul războiului și al negocierilor cari i-au urmat, Franța avea în fruntea ei un om cu spiritul pătrunzător (Poincaré), cu viața ciurată și activai* venit din acele părți de la răsărit cari timp de veacuri au fost călcate în picioare de invaziuni. El avea prudența Lorenei sale, avea patriotica grijă să nu tulbure spiritul public desvăluind Franței, în fața inamicului, ceeace vedea ca martor. El vedea tot, știa tot și nu putea nimic; asista, ca spectator neputincios, la o dramă pe care n’o putea împiedica, și de atunci a scris articole remarcabile ca să-și explice părerea. Or, constituția zice: „Președintele republicei negociază și ratifică tratatele“. Mărturisiți domnilor, că ficțiunea e cam lată! Am fost și eu câtva timp la prezidenție, totuși destul ca să bag de seamă că dacă, într’o chestie esențială, părerea prezidentului nu este aceea a miniștrilor, chiar dacă are cu el pe ministrul de război și pe șefii armatei, el nu poate nici s’o facă să prevaleze, nici s’o facă cunoscută. Astfel, iată un om care, în circumstanțe hotărîtoare, a fost ales de către aleșii națiunii, care a ajuns primul magistrat al republicei, care vede întorcându-se asupra lui privirile și speranțele unui popor întreg; el vede înclinându-se în fața lui drapelele găurile de mitraliere, săbiile oamenilor care și-au risipit sângele pe toate câmpiile de luptă; el compară aceste supreme onoruri cu ceea ce legea îi pune în mână. A! domnilor, afară numai dacă este un suflet vulgar, cum să nu sufere el din cauza unui astfel de contrast, cum să nu fie atucat de un chin de nespus? Răul este evident, nimeni nu poate să-l tăgăduiască. Leacul e mai greu de găsit. In ce mă privește, nu cer să se lărgească corpul electoral prezidențial, dar ceea ce este contrariu judecății, ceea ce este în ochii mei un paradox care nu se poate susține, este că prezidentul republicei să nu aibă dreptul să comunice direct cu Camerele decât ca să-și dea demisia; adică nu poate vorbi, decât ca să moară!“ Se știe că și actualul președinte, Millerand, a anunțat hotărîrea sa ca, odată chestiunile externe rezolvate, să ia serbiei de sud, inițiativa intensificării drepturilor prezidentului republicei, dacă nu spre a-l face șef de guvern, ca în Statele Unite, cel puțin spre a-i fia puteri mai reale decât are astăzi. Parcul dela Mogoșoaia La capul șoselei vis-a-vis de fosta vilă Minovici, este un mic parc într-o parte a căruia a început chiar să se facă azi o construcție — se zice — pentru un club. Nu știm cui aparține acest parc și dacă proprietarul are sau nu vreun interes ca să-l conserve. Interesul Capitalei însă, atât de lipsită de parcuri cu verdeață și de locuri fără praf, reclamă ca acest parc, această mică pădurice să fie conservată. Deja o vreme, ea este vraiște și frumoasa verdeață ca și pomii care prin umbra lor produceau atâta recreație, omului pe care-l adăpostea sunt date pradă devastărei. Nu este zi de la D-zeu să nu vedem rupânduse crăci fără milă de copii și oameni în toată firea cari vin pe aci sub pretext de recreație, iar trăsurile, automobilele, căruțele și camioanele parcurg în toate direcțiunile, călcând și distrugând iarba. Ba ceva mai mult, cei cari vin aci cu care și trăsuri, mai deshamă și caii și-i leagă de pomi, ca să pască iarbă. Oare nu o fi nimeni care să reamintească acestor musafiri că acest parc nu este un sat fără câini și că dacă nu pot ajuta cu ceva la întreținerea lui atât de necesară tuturor cel puțin să păstreze ce este azi în ființă ? Și dacă nu o fi vreun proprietar sau autoritate, oare publicul nostru nu poate el, ca în țările civilizate să ia sub protecția lui acest parc și să puși la locul lor pe răifăcători ? _ Mafienul și bolșevicii Lofayese, 20. — Osservatore Romano citează un document indicând că Vaticanul a intervenit încă dela 14 Mai în favoarea mitropolitului ortodox Tikhon. La 7 Iunie cardinalul Gasparri a telegraficii în acelaș scop direct [UNK] lui Lenin. Vaticanul este dispus să cumpere, spre a ușura pe înfometații ruși, obiectele de cult, lăsându-le în depozit în mâinile rușilor. ÉÉE SFNMilleit Si Lafayette, 20. — După New- York-Herald, Senatul și Camera, fiind de acord asupra cifrei efectivelor armatei naționale, aceasta a fost fixată la 125 mii de oameni. Acțiunea bandelor bulgare la Serbia — Condamnarea gazdelor comitagiilor — (De la corespondentul nostru) Belgrad, 20. — Sâmbătă s'a terminat procesul gazdelor de comitagii bulgari cari invadau Serbia de sud. Dintre acuzați, 183 au fost condamnați la pedepse variind intre 6 ani și 1! luni muncă silnică, iar 19 au fost achitați. * Mâine se va ține la Scopiri (Ushub) conferința prefecților, sub președinția a doi delegați speciali, ca să ia măsurile necesare pentru asigurarea populației Prigoanele religioase Ira Rissto. ORTODOXIA ȘI SOVIETELE Lafayette, 20. — Comitetul executiv al Constituantei ruse din Paris protestează contra persecuțiilor din Rusia. Mesajul spune că persecuțiile contra bisericei ortodoxe au luat un caracter cu deosebire amenințător. Nu mai e teroare, ci o tentativă metodică de a supune biserica voinței partidului de la putere și a o transforma în profitul bolșevismulu . Lafayette. 20. — Le Peuple publică condițiunile impuse avocaților socialiști în procesul de la Moscova : interzicere de a primi avocați ruși sau de a le face vizită la domiciliu; interzicere lui Vandervelde de a primi invitația delegatului englez, interzicere de a primi delegații Federației sindicale internaționale din Amsterdam și interdicție de a circula neînsoțiți în prăvălii. FIL/AE .La poarta palatului din Versailles se pripășise de curând un tânăr sfrijit ,și jerpelit. El acosta pe numeroșii vizitatori. — Fie vă milă de un nenorocit, care a fost în Germania ! Francezii, cari știu cât au suferit soldații lor în lagărele germane, și străinii admiratori ai eroismului francez, erau foarte darnici cu bietul om. Intr’o zi însă, unul îl întrebă: — Cât timp ai stat în captivitate ? — Cinci ani, răspunse celălalt, fără să se gândească. — Ce tot vorbești ! ? Războiul n’a ținut decât patru ani. Mi se pare că ești pungaș ! — Ba tu ești pungaș ! Și iată-i luându-se de guler. — Poftiți la secție ! Gardistul pornește cu ei și cu alaiul dimprejur la comisariatul cel mai apropiat. Comisarul îl descoase și simte că nu e lucru curat. — Cum îndrăznești să spui că ai fost cinci ani prizonier în Germania ? Tânărul sfrijit se indignează. •— Cine a spus că am fost prizonier ? Am spus numai că am fost cinci ani în Germania. Eu nu mint niciodată. Poftim actele. Din terfeloagele prezentate rezultă că omul făcuse cinci ani... de închisoare la Hamburg, condamnat pentru furt cu efracție, cu mult timp înainte de război! Cu toată părerea de rău, polițistul nu a putut să-l aresteze pentru excrocherie, fiindcă cerșetorul spusese adevărul și dărnicia vizitatorilor fusese cu abilitate speculată. — Don Salust. Cronitica Externă SO Iunie Un incident Interesant s’a înregistrat în Camera Comunelor. Opoziția a atacat instituția secretariatului primului ministru— creiată in epoca răsboiului — sub cuvânt că ea constitue o primejdioasă inovație in constituția engleză. Propunerea opoziției a fost respinsă cu 201 voturi, conis’si 111. Cu prilejul «discuțiunilor angajate s’au schimbat cuvinte injurioase intre d. Lloyd George și lordul Robert Cecil Cum opoziția atacat politica exterioară a guvernului, sus» cuvânt că ea e condusă de „ama*tori“, d. Lloyd George, primul ministru, a replicat: „Toți miniștri sunt amatori. Orice minister e condus de un amator, ajutat de experți“. Și ședințele următoare guvernul a suportat — cu oarecare succes — alte atacuri ale opoziției Cu toată ofensiva partidelor din opoziție, se consideră înlăturată pentru câtva timp retragerea dela cârma statului, a d-lui Lloyd George. Conferința experților dela Ioga nu prezintă acelaș interes ca aceea ținută la Genova. De unde la Genova s’au reunit oameni politici calificați ca să discute chestiuni de ordin politic european , la Haga, statele invitante și invitate au trimes experți cu instrucții precise, cari vor lucra conform unui program mai dinainte stabilit. Toate hotărârile experților vor fi luate sub rezerva aprobării guvernelor respective. Guvernele interesate vor putea respinge aceste hotărâri, sau le vor putea modifica Până la 26 iunie a. c. experții vor regula ehes. Rite de procedură. Iar inaugurarea oficială a conferinței e fixată la 28 iunie a. c. După această dată experții vor intra ia relațiuni cu membrii comisiunei rsise. Presa Germana duce de câtva timp o campanie în favoarea unei uniuni financiare germano- austriace, ca preiurtiu a unei uniuni politice. Președintele Camerei prusiene, Seipert, a protestat din nou împotriva împărțirirei Sileziei de sus- Agenția telegrafică din Anatolia desminte știrea relativă la plecarea lui Retek* Saray bey, ministrul de externe kemalist, la Paris, la vederea tratativelor directe de pace, cu reprezerr anții Greciei. Comitetul executiv al constituentei ruse din Paris, a protestat împotriva persecuțiilor membrilor clerului ortodox și catolic din Rusia sovietistă. Vaticanul a intervenit încă de la 14 Mai in favoarea patriarhului ortodox Tikhon și acum el a făcut demersuri in favoarea membrilor clerului catolic. DESCHIDEREA PHSMBÜTEB1 Parlamentul a fost convocat intr o scurtă sesiune extraordinară, din două motive : 1) Parlamentul să ratifice angajamentele luate în străinătate de d. Vintilă Brătianu, ministrul de finanțe, in legătură cu consolidarea datoriei noastre flotante; 3) D. Ion Brătianu, președintele consiliului, să expună activitatea desfășurata de delegatul prezidată de d-sa la conferința internațională ținută la Genova. Incontestabil că guvernul e bine să stea in confict cat mai strâns cu parlamentul, chiar când acest parlament, prin origina și compoziția sa, ve ai fi tocmai un Palladium al națiunei, ci un simplu birou de înregistrare, o mașină de votat procese și moțiuni de încredere în guvern. In mesajul tronului se spune că „bugetul ordinar a fost echilibrat prin votul pe care l-ați dat la sfârșitul ultimei sesiuni ior pentru îmbunătățirea finanțelor noastre, a trebuit să se asigure ..veniturile necesare plății cuponului datoriei publice in străinătate [UNK]“ de aceea guvernul s'a gândit, în primul rând,' la consolidarea datoriei noastre flotante, în care scop e nevoit să ceară autorizarea parlamentului, direcțiunea consolidării păcei europene. Acesta declarații sunt. Lăsând la o parte faptul că bugetul nostru nu e un buget strict și sincer echilibrat și problema însănătoșirei finanțelor noastre impune un program de lucru lămurit și precis, care va fi executat treptat-treptat,consolidarea datoriei noastre flotante constitui o primă etapă, care va oferi, cu celelalte reforme, o bună ținută finanțelor României. Vom examina, la timp, această expresiune a sentimentelor aviJ mației publice române. Importantă problemă. Parlamentul va da, firește, autorizarea ce i s'a cerut. Expunerea făcută apoi de d. Ion Brătieanu, relativă la activitatea delegațiunei române la Genova, dovedește în mod strein, lucri ce imense avantagii a prezintat și prezintă pentru interesete superioare ale țării. Mica înțelegere, — acea Mică ințelegere, atât de disprețuită odinioară de conducătorii partidului liberali Istoria însă rezemă totdeauna surprize. B. Take Ionescu — unul din principalii făuritori ari acestui sistem de alianță — a spus acum câtva timp : „Se va vedea curând ce operă mare și folositoare am săvârșit, și cum această Mică înțelegere, va fi un factor important și determinant in politica europeană..^ !/' D. Ion Brătianu fără să fie menit de autorii acestei opere, in cuvântarea sa de ieri, i.a fost dat să recunoască rolul important și determinant al Micei Irrțelegeri. Reținem din expunerea ffăcută de d. prim-ministru, de 7elocrația relativă la politica pa*cifîcă a României , la dorință noastră de a desfășura toate fort țele în serviciul cvivizatiei și artp •*/ Afeouamsnte de la ,Univer..sul „Literar“, „Veselia" ,și „Sfarul Călătoriilor“ sa iad numai pe 12 luni și costă“ 63 lei în țară și 129 în străinătate. Nunta de la Belgrad — însemnările unui trimis special — VII formare și sfârși!) Porniserăm spre țară, cu acelaș tren cu care veniserăm, — fiecare ocupându-și locul pe care-l avusese la plecarea din București. Răpuși de o oboseală care n •niciun caz nu fusese mică, nuntașii cred că au dormit bine toți. Dimineața, la cafea, în vagonul restaurant, îl vedeam, — în sfârșit liniștit — pe d. Romulus Voinescu, împreună cu d. Vintilă Ionescu. Zic însfârșit liniștit, pentru că în toată vremea, până atunci, nimeni nu-i văzuse stând cinci minute pe loc. Mărturisesc că îmi spusesem, nu o singură dată, că directorul siguranței își face singur spaimă, zadarnic, alarmând și pe cei dimprejurul său. Dar o convorbire începută și la care asistau acum îmi dovedea că mă înșelasem: se discuta despre prinderea, la Subotița, a doui ginarchiști, a căror plecare fusese semnalat din Viena, anarhiști care aveau ca obiectiv Belgradul. Arestați, ei au fost porniți spre a fi cercetați, puși în fața dovezilor ,mediat gâsde asupra lor, unul din ei se sinucisese pe drum, la Chicinda Mare, înghițând o otravă oarecare. Nu știu la ce stadiu vor fi ajuns, în momentul de față, cercetările asupra acestei chestiuni, știu însă că mi s’a vortrede o vastă organizațiune pe urma căreia autoritățile s’ar fi găsit imediat, întrebuințând o stratagemă pe care am toate motivele s’o consider profesională, d. Voinescu aducea repede vorba despre ocultism, despre magnetism personal și alte elemente in legătură, — desigur în dorința de a schimba subiectul convorbirei. Nu trebuia totuși s-o facă, deoarece îl asigurasem de discrețiunea mea, d-sa știa că tot ce voiu afla acolo voiu păstra numai pentru mine și pentru cei două sute de mii de cititori ai „Universului“, așa că, veți recunoaște, n’avea de ce să fie rezervat... Noutatea pe care o aflam, am comunicat-o la București, dintr’o gară, telegrafic. Și, spre mirarea mea, telegrama dată de mine într’o doară, a ajuns la destinație, deși în ea. — neavând alt chip,— spuneam lucrurilor pe nume: anarhiști, Belgrad, organizație vastă, sinucidere." A mai fost un fapt, în altă ordine, pe care nu l am comunicat telegrafic și pe care-l înregistrez acum. Cititorul își amintește că, la Belgrad, a fost un match, în două reprize, între echipele sportive română și iugoslavă. La primul angajament, premiul, — constând într-o bogată cupă de aur, — a fost câștigat de iugoslavi. Ziua următoare, în celalt angajament, premiul, — o altă cupă tot de aur, în valoare , de vre-o 450.000 lei, — era câștigat de echipa română, care a și pornit cu e) spre țară. Trebuie să cred că în vagonul în care călătoreau membrii echipei române, — membri orginari și din Ardeal și din Regat, — — s’a dezbătut, o bună parte a drumului, un mare și interesant proces. Cine va deține cupa? Capitala sau Ardealul ?... In Temișoara, discuțiunea s’a încheiat în mod precipitat și aproape contondent. Echipa din Ardeal, trebuind să coboare aci, a găsit cu cale să ia, cu forța, cupa de aur, cu care unul din membru a sărit din vagon ținând-o în brațe, voind să iasă repede de pe peron, sprijinit în retragerea lui de către ceilalți ardeleni. Echipa din Regat a prins însă de veste și câțiva din membrii ei s’au aruncat imediat de gâtul celui care voia să fugă cu trofeul în brațe. Și atunci s’a ’nevi,? ceva ca o luptă, al cărei rezultat a fost cucerirea cupei de către cei din Regat, suirea ei repede ’n vagon și facerea unui fel de gărzi de pumni vânjoși, bine încordați, în așteptare. Ferească Dumnezeu de bătaia între sportimeni ! Coastele se rup în mod sitematic într’o asemenea împrejurare, iar turtirea nasului se face după cele mai savante metode... Tronul a plecat curând și a făcut, ca o asemenea luptă să nu se încingă. In firma noastră rămâneau, cu fețeie roșii și cu vinele cejii încordate, membrii echipei ardelene, rostind, în ungurește, cuvinte pe cari regret mați că am rugat pe cineva să mi se traducă. Mai bine era dacă nu știam ce s’a spus, și, negreșit, mult mai bine dacă nu se spunea f ce s’a spus. Incidentul a rămas, deocamdată, fără alte urmări cunoscute e.e.♦ Trenul își aleargă drumul, peste șesuri și printre păduri, apropiindu-se vertiginos de șirol carpatin. Le dejun, oamenii își surâd așezându-se la masă, se schimbă impresii de la nuntă, și cu prima țuică servită, foamea vine și buna dispozițiune e generală. E de necrezut ce lucruri deosebite pot discuta, în acelaș timp, lam multe mese, oameni cari mănâncă în acelaș restaurant. Eu, combătut de părintele Popescu-Mălăești și de părintele Georgescu (Silivestru) dar aprobat de d. colonel Bereșteanu, susținusem teza fundamentului interesat al tuturor religiunilor, pornind de la imperativul categoric și stăruind asupra imperativului bipotetc al lui Kant. I. Pavelescu, — șeful nostru suprem, deoarece dedea ordinele de oprire și de plecare a trenului, — ne explica, îngrozit, ce mult costă azi întreținerea unei vaci, dacă vrei s-o ții în grajdurile regale, — arătându-ne ,chiar chitanțe originale... D. Costaforu, în dialog mai pe urmă cu d. colonel Bereșteanu, făcând considerațiuni generale asupra organizării militare de azi, își mângâia mustața albă și, își începea expunerea cu cuvintele „Noi, cavaleriștii...“, în timp ce d. Streitman, cu o figură suferindă, amintindu-și de „fripta“ pe care sportsmanii o jucaseră la Orșova, la ducere, pocnindu-se fără milă, simțea crescându-i suferința. Spre a nu fi rău judecat, n’am voit să ascult ce vorbeam, Veverica, ministrul Cehoslovachiei în București, care era la o masă în vecinătatea noastră. Intr’un grup de doamne, în spatele meu, cineva ghicea în palmă... Marele punct de atracție al drumului spre țară a fost oprirea la Orșova și coborîrea pe insula Ada Kaleh, unde ne înt s'mpina la debarcaler, ci Suleiman Tewfic, primarul insulei. In jachetă foarte elegant croită și cu fes, primarul ne-a dat, într’o bună românească și cu multă bunăvoință, toate lămuririle necesare privitoare la cele opt sute de suflete pe cari le cârmuiește ca un mic suveran. In această bizară și singuratică insulă, plină toată numai de tăcută zidărie roșie, de plante și de resturi de fortificații, am găsit o atmosferă pe care zadarnic ar mai căuta-o aiurea. Felurile oamenilor cari aruncau tacticos zarurile tablelor, la o masă ,sub un umbrar, femeile turce în mohorâtele lor veșminte lungi și cu voaluri, trecând, încet, ca niște arătări, printre copaci, și atâtea liniștite prăvăliuțe șicase, acoperite de sus de uitare și de trecut, iar din părți bătute de valurile Dunării, iată un cadru care poate atrage în mod pătimaș pe un om obosit de automobile, de jaz-band, de parlament, și de discursuri asupra valutei, de lumina electrică și de conferința de la Haga. Adăugați, la acestea, minunata, fascinatoarea poveste a unui misterios tunel care odinioară, de’ mult, ar fi trecut, pornind din insulă, pe sub Dunăre, spre a răspunde la Mehadia, și veți înțelege în ce chip mi-a venit gândul să-mi petrec aci o lună din toamna anului acesta, lucrând.v In tovărășia d-lui Voinescu, care într’un asemenea cadru își vădea din nou inima sensibilă de poet, am luat o dulceață de trandafiri grozavă și am băut o cafea adevărat turcească, ia grădinița înflorită, a unei paci*nice cafeneleé una din multele de acest fel aflătoare aci. Când plecam de pe insulă și, ne suiam în tren, luna de argint se înălța, în tăcere adâncă, deasupra șirului de munți albaștri vărsându-și farmecul până departe. Prin fereastra deschisă, răcoarea serii partundea că o b îneci vântare și ca o mângâere. La masa de seară s’a vorbit despre muzică și artiști, despre literatură, despre tenori... Frumusețea care se desfășura înaintea ochilor, în noaptea luminată, a făcut, pe mulți să regrete că sunt obligați să se culce. Dimineața, la ora 7 fără un sfert, eram în gara de Nord, la București. Wl. Negru