Universul, noiembrie 1926 (Anul 44, nr. 254-278)
1926-11-01 / nr. 254
Pagini EOUB hl.M 8 Anii XLIV. Hr. 254 LUIS CAZZAVILLAN TELEFON: Direcția 13/72 — 64/64 Pagini lnni l Noembrle 1926 DIRECTOR STELI AN POPESCU Redacţia: Coresp. cu provincia 2/98-35/31 . s. lm iiiiii şi naţiunea americana Călcând p© teritoriul ospitalier al republicei Uniunea Statelor Unite, M. S. Regina Maria a României a declarat că se simte adânc emoţionată aflându-se în mijlocul marelui popor american, care a dat în timpul războiului mondial dovada cea mai vie şi strălucită a simţului de solidaritate cu lumea civilizată a vechiului continent, — contribuind într'o măsură foarte largă, la câştigarea victoriei şi apoi, prin acţiunea politică, a conducătorilor lui, la organizarea şi asigurarea păcei pe baza principiului libertăţii şi al naţionalităţii. România nu va uita niciodată ce a însemnat pentru realizarea idealului său naţional, intervenţia marii republici nord americane, în războiul mondial, după cum nu va uita niciodată tot ceea ce a făcut America pentru naţiunile mici europene, cam dealungul veacurilor, au aspirat la o viaţă liberă in frontierele lor etnice naturale. După cum, in 1863, n’a fost Lincoln, care a angajat naţiunea americană pe căile politicei de emancipare, ci naţiunea a găsit în Lincoln exponentul aspiraţiilor şi dorinţelor ei de libertate şi de emancipare, tot aşa, în 1917, n’a fost preşedin- tele Wilson, care a împins na |iunea americană în război, spre a da nobila sa contribuţie de sacrificii pentru cauza Dreptului şi a Civilizaţiei, ci naţiunea americană a găsit în primul magistrat al republicei, exponentul dorinţelor sale de a participa la o acţiune eroică, impusă de solidaritatea ce trebuia să existe totdeauna intre rasele şi popoarele civilizate, atât In epocile prospere, cât şi In epocile da grea cumpănă. După cum faimoasa proclamaţie dela 1 Ianuarie 1863, prin care s’a chemat la libertate toţi sclavii din statele rebele, n'a fost dictată de fantezia unei voinţe solitare, ci ea a fost expresiunea sinceră şi reală a voinţei unanime şi conştiente a naţiunei americane, tot aşa, declaraţia de război a Statelor Unite, din Ianuarie 1917, a fost expresiinea hotărîtă a vntregei naţiuni americane. Primirea entusiastă făcută de poporul american Suveranei României, este nu numai un oraagiu adus unei Regine, care a înţeles atât de perfect să-şi îndeplinească misiunea Sa, în timp de pace, ca şi în timp de război, ci şi o sinceră şi importantă manifestaţie de simpatie pentru poporul român. Să nu uităm că în Statele Unite, unde sufragiul universal a fost introdus încă pe la mijlocul veacului al XIX-lea, unde diviziunea claselor este abia simţită, unde domneşte egalitatea cetăţenească şi libertatea desăvârşită bazată pe respectul legilor, pe ordine, morală şi muncă, trăiesc de câteva decenii peste 200.000 de români, în condiţiile cele mai bune. Românii aceştia, plecaţi din Ardeal, în timpul dominaţiunii maghiare, au fost primiţi de poporul american cu dragoste şi cinste şi li s’a dat putinţa să prospereze şi să se bucure de toate libertăţile. Ei au avut prilejul fericit să salute pe pământun „ubColj pe Suverana României Marii Strălucita primire făcută Reginei României, de către o mare naţiune, conştientă de forţa sa i morală şi materială, constituie pentru întregul popor român, o dovadă că sacrificiile sale de om pentru înfăptuirea unităţei sale şi sforţările sale de azi, in direcţia refacerii şi a consolidării statului unitar naţional, sunt apreciate la justa lor valoare şi peste Ocean. Academia Română - Panegiricul prof.dr. V. Babeş.— Comunicarea d-lui prof, Iorga: „Câteva acte româneşti păstrate la Sibiu”. — Şedinţa publică de Vineri, a Academiei, a fost prezidată de d. I. Ne. stuezi. PANEGIRICUL PROF. DR.V. BABEŞ D. prof. dr. GN. MARINESCU, vorbind despre de curând dispărutul dr. V. Babeş, a spus că Academia Română şi ştiinţa românească, au suferit o mare pierdere. Adus în ţară la 1886, pictitria lege specială, dr. Babeş, prin munca şi geniul său, a transformat profund ştiinţa medicală dela noi. Prin el, s’a creiat Institutul de bacteriologic dinBucureşti, care a devenit unul din cele mai apreciate din toată Europa. Activitatea lui Babeş era prodigioasă, muncind neîntrerupt zilnic , deja 8 dim. până seara târziu. Lucrările sale s’au bucurat numai de elogii din partea savanţilor de pretutindeni. Tratatul asupra turbării completează cercetările lui Pasteur, şi formează una din cele mai de seamă monografii asupra acestei boli. Documentele, ce a strâns asupra pelagrei, sunt din cele mai preţioase. Descoperirile aşa numitelor „babesioze“ au dovedit şi mai mult spiritul sau extraordinar de fecund şi activ în câmpul-ştiinţei.In legături de prietenie cu toti savanţii turmei, dispariţia lui e o pierdea pentru ştiinţa medicală de pretutindeni. Ţara noastră trebue să-i fierecunoscătoare pentru activitatea depusa... în domeniul sănătăţei publice, dând semnalul asupra bolilor cari minează sănătatea poporului. COMUNICAREA D-LUI PROF. N. IORGA . ■ Arhivele şibibliotecile ardelene — spus d-sa — cuprind o bogăţie nebuduita de documente privitoare la istoria tării noastre. D. Bulat, un tânăr prof. oltean, a avut o mână fericită în descoperirea de acte inedite. înainte de a le publică în revistă, d-sa le-a comunicat ,jini Iorga, care a căpătat întâmplător și fotografia altor 3 documente noui. Refutru că textele d-lui Bulat elucidează în parte politica externă a Domnilor noştri din a doua jumătate a sec. XVlI-lea, d. prof. Iorga io comentează pe larg . ’După ce citeşte scrisoarea unor ,tiegfutitori, din Târgovişte, adresată sibieniiori cărora le cer anumite avantagii, foarte interesante pentru spiritul, vremii, d-sa analizează un grup de scrisori ale ciudatului Domn al Ţării Româneşti, Reu Mihnea, care în scaun fiind, s’a numit Mihai Voe■vod, ca să se confunde cu Mihai Viteazul, şi care, ca să arate, că nu era turcit precum i se spunea, a făcut biserici şi un plan de reformare a bisericii noastre. Scrisorile lui arată psihologia răsboinică a Domnilor noştri. Din cea dintâi scrisoare, scrisă într’o românească foarte îngrijită şi precedată de câteva rânduri în limba slavonă literară, se vede că acela care îşi masacra boerii în sunetul meterhanalelor, dela începutul domniei sale a vrut să se ridice asupra stăpânire!"turceşti, mergând pa urmele lui Mihai Viteazul. Din cea de-adoua scrisoare, datată din 1658, sevădeşte că deşi a cutat parte alături de turci la expediţia lor împotriva lui Rákóczi, s’a dovedit un cruţător al populaţiei creştineşti, deşi cu câtva timp înainte îşi măcelărise boerii pe motiv că aceia ti pitiseră la Silistri că vrea să păraseasca pe turci. Documentele braşovene, care acuză psataraea cei ar fi luat parte alături de tătari, cu predarea Codleî şi altor 'târsori, sunt desminţite prin cea de a doua scrisoare, în care ei se intitalează Domnii ale,părţilor de peste munţi“, şi arată că a fost silit să plece ia război alături de turci şi tătari şi regretă asemenea expediţii, pe care s’a străduit să ie împiedice. In ultima scrisoare, el arată de ce merge alături cu Rákóczi împotriva turcilor, şi îi cere tunuri şi armament in împrumut. Din aceste scrisori se vede că politica urmărită de el a fost unitară, cu tot rezultatul ei ,dezastruos, şi că nu e vinovat de tot ce s’a zis despre el. D. prof. Iorga, citeşte apoi o invitaţie la nuntă, făcută de Radu dela Afumaţi, sibienilor, şi două scrisori ale lui Aii Bey de la Nicopole, prin care acesta cerea sibienilor să-i restitue nişte bani ai unui trimis al său, după cumpărare de mere. Scrisorile in româneşte ale turcului Aii-Bey nu sunt izolate ; demnitarii turci din aceste parti se foloseau des de limba noastră în corespondenţa lor. Cel mai vechiu document în acest sens e scrisoarea unui An-Bey din Tighina, către Hanul tătarilor, încă de prin secolul al XVI-lea. După ce citeşte o altă bogată colecţie de scrisori româneşti ale dregătorilor turci de prin părţile noastre, printre care demne de amintit sunt acelea ale Paşei An Maghiroglu, d. Iorga încheie spunând că limba românească, din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea a servit mult în corespondenţa vecinilor noştri de frunte, căpătând o valoare internaţională, ce îi va reveni, să sperăm, în curând, I. F. --------- ----------------------- Germania Invitată să deiarmesa fără întârziere Londra. 29. (Radar). ..Daily TeBearauh“ afla că ,,Foreian Office“ a îndemnat Germania să îndeplinească, fără întârziere, toate condiţiunile de dezarmare, punând capăt abaterilor. Paris. 29. (Radar).— Contrar informaţiunilor publicate de unele ziare nermane, se anunţă că până acum n’a intervenit nici un acord între conferinţa ambasadorilor şi Guvernul Reichului în privinţa completării dezarmării. ----------0 : 0---------- Scandalul politic din Praaa Pragn, 29. — Instrucţia avocatului dr. Eysler n’a progresat. El neagă orice intenţie frauduloasă şi refuză, pe de altă parte, să indice numele vreunui politician, amestecat în chestia ingerinţelor asupra legii pentru desfiinţarea fideicdmisurilor. Totuşi, un public circulă svonuri cu multe nume de deputaţi, în majoritate agrarieni. Ziarele nu vor să publice nimic spre a nu risca procese de calomnie. Eysler pare hotărît să-și asume toată vina. ---------------------------Datoriile Ruşiei in Franţa SOVIETELE RENUNŢA LA NOUI CREDITE Paris, 29. — Tratativele franco-ruse pentru aranjarea datoriilor, tratative cari au început în Februarie trecut şi au fost întrerupte in Iulie, vor fi reluate în curând. Ruşii promisesem atunci să achite datoria prin rate anuale de 50 milioane franci aur timp de 72 ani, au cerut însă în acelaş timp credite noui din partea Franţei. După cum anunţă „L'întransigentit1", ruşii nu vor mai cere credite în numerar ; vor căuta însă să obţină credite cât se poate de largi in mărfuri. ----------□ + □--------- Un tratat de amiciţie îtato german (!) Cetim în „te Matin": „In cercurile italiene competente se confirmă ştirea că Germania şi Italia au început tratative în vederea încheerei unui tratat de amiciţie şi arbitraj. Primele tratative s’au făcut la Geneva între domnii Grandi, subsecretarul de stat italian de la afacerile străine și Stresemann, ministrul de externe al Reichu- Prudentă la realişarea apropierii franco-germane Paris, 29 (Rador). — In legătură cu întrevederea Briand-Hoesch, ziarele subliniază necesitatea de a se proceda, în mod prudent, pentru a ni se compromite reuşita aproprierii franco-germane şi spre a se îndepărta toate posibilităţile de frncţiune. D. Briand este dispus să primească orice nouă sugestiune germană, întrucât mobilizarea obligaţiunilor de cale ferata nu poate fi discutată în momentele actuale. Reorganizarea armatei franceze Paris, 29 (Rador). — Consiliul de miniştri sub preşedinţia d-lui Doumergue, a aprobat proiectul relativ la cadrele şi efectivele armatei, cum şi proiectul de reorganizare al serviciilor aeronautice. A mai fixat pentru data de 9 ianuarie alegerile senatoriale. Consiliul nu a hotărît data întrunirii Camerelor, dar e probabil că aceasta va avea loc la 9 Noembrie. înscrieţi-vă la Crucea Roşie. Nu există acord Italo-francez in chestia Siriei Paris, 29 (Rador). — „Echo de Paris“ desminte zvonul despre existenţa unui acord italo-francez prin care Italia ar căpăta mandatul în Siria. Ziarul precizează că nici un fel de tratative nu s’au urmat în această chestiune. 2016- -□ ■> □ Chestia laptelui Scumpirea nejustificată a preţului laptelui la Paris, a îndreptăţit autorităţile judecătoreşti să ancheteze pe directorul societăţilor de fermieri reuniţi şi pe doi directori a două societăţi de lăptarii, acuzându-i de cartelare pentru specularea publicului. E de reţinut că laptele la Paris nu trece de preţul de 10 lei, şi e curat. Acolo nu numai că lăptarului nu-i este îngăduit să vândă lapte amestecat cu apă, dar chiar el însuşi nu şi-ar permite vreodată să-l vadă decât curat. S’a interesat cineva la noi ce fel de lapte se pune în comerţ ? 95 la sută din laptele ce se vinde în Capitală are 50 la sută apă şi alte ingrediente şi se vinde între 12—18 lei litru. N’ar fi rău, ca autorităţile de control să se mai ocupe puţin şi de chrestia laptelui, mai ales în Bucureşti şi alte oraşe mari, unde copiii, bolnavii şi bătrânii nu pot avea curat acest aliment atât de necesar. —-------□ —------ Trădătorii n’au ce căuta in şcoala românească! Cine este D. Pătrăşcanu. Românii patriot! ameninţaţi cu... apariţia sângerosului Marat IDupă pacea ruşinoasă da la Bucureşti, imnuri de laudă aduse Germaniei . Am spicuit, în articolul nostru de eri, unele din mărturisirile, părerile ţi impresiile d-lui D. Pătrăşcanu, din epoca neutralităţii şi a răsboiului, publicate în broşura : „Vinovaţii 1916 — 1918‘‘ (editura ziarului „Lumina“). Publicăm asi alte citate, din care reese cu prisosinţă activitatea nefastă antinaţională pe care a desfăşurat-o d. Pătrăşcanu, în timpul răsboiului, în teritoriul ocupat. Aghiotantul lui Const. Stere n’a fost numai un înfocat filogerman, un admirator al forţei germane, dar un agent aflat în serviciul şi la ordinele inamicului. Aflând despre ordinul dat de autorităţile noastre militare pentru distrugerea sondelor din regiunea petroliferă, d. Pătrâşcanu, furios că prin aceste distrugeri se aduc mari prejudicii Germaniei, a apostrofat în termeni violenţi pe d. dr. Angelesc — pe atunci ministru al lucrărilor publice — ameninţându-l cu darea în judecată. Iată cum povesteşte această scenă d. Pătrăşcanu: „La apostrofa mea că ceea ce face guvernul este o crimă şi monstruoasă şi inutilă... ministrul mi-a răspuns pe un ton foarte violent, că el (d-rul Angelescu) pierde un milion din distrugerea petrolului şi prin urmare ar fi mai în drept să se opună decât mine, care n’am nici un drept... Fam răspuns atunci că de milionul lui îmi bat joc, dar va fi făcut răspunzător“, etc. (pag. 22). După retragerea armatei române în Moldova, d. Pătrăşcanu a ameninţat şi pe românii I patrioţi aflaţi în Moldova: „Le trimitem însă de aici sa- lutul nostru. Dar aşteptăm ’ noi judecata cea mare — natural nu vorbim de judecata de noi” (p. 23). Cum înţelege „judecata cea mare“ tovarăşul trădătorului C. Stere? O revoluţie sângeroasă, spânzurători, sau ghilotină, un măcel... D. Pătrăşcanu reaminteşte de marea Revoluţie franceză şi de Marat... El scria : „Şi acuma stau de multe ori şi mă întreb: cum vom putea să-i aducem pe aceşti revoluţionari (după d. Pătrăşcanu, toţi românii patrioţi erau „revoluţionari“) la simţul realităţii? „Prin ce mijloace ? „O. Marat, Marat, mare om ai fost! Abia acum încep să înţeleg cuvântul tău !“ (pag. 138). Adică cuvântul ghilotinei, adică un Marat ar fi trebuit să-şi facă apariţia în România, spre a proceda la „judecata cea mare" a patrioţilor din Moldova ! Pe D. Pătrăşcanu îl obseda ghilotina sângeroasă din Piaţa Grevei, care funcţiona, ziua şi noaptea, în Parisul revoluţionar ! De aceea el reclama un Maral In 1912-1918. In calitate de profesor—auzi d-le ministru al instrucţiei publice, cari urmăreşti reabilitarea trădătorilor şi reintegrarea lor în catedre — iată ce sfaturi da D. Pătrăşcanu, prin „Lumina“, ziarul comandanturii germane de sub direcţia imitere, ostaşilor noştri care luptau pe frontul Moldovei: „înainte, însă de a formula o altă explicaţie, să ne permită să le dăm un sfat. O FACEM ŞI CU AUTORITATEA NOASTRA DE profeISORI ŞI CU CONŞTIINŢA ! CURATA (? !) DE BUNI CETATENI” (?!) „IN TOATE JUDECĂŢILE I VOASTRE LASAŢI SA PA- I TRUNDA SI UN PIC DE IN.I DOIALA. „ÎNDOIŢI-VA DE SIGURAN-IŢA CARE VA APARE EVI- BENTA, ATUNCI CÂND DORINŢA SE CONFUNDA CU REALITATEA, INDOIŢI-VA DE JUDECATA, CARE IN LOC SA SE SPRIJINE PE PUTEREA RAŢIUNII, ESTE FALSIFICATA DE ADEMENIRILE SENTIMENTULUI , DAR MAI ALES AMINTITI-VA CA IN ASTFEL DE OCAZII. MINTEA ESTE ABVOCATUS DIABOLIC (V 32). D. Putuscmm ştiind cie autorităţile militare germane expediază pachete din ziarul „Lumina“ pe frontul român, în scop de propagandă defetistă, SFĂTUIA PE OSTAŞII NOŞTRI, IN CALITATE DE PROFESOR ROMAN, SA NU GREAUA IN VICTORIA ARMATEI ROMANE SI A ALIAŢILOR EI, CI SA SE ÎNDOIASCĂ MEREU. „Lăsaţi să pătrundă şi un pic de îndoială. Indoiţi-vă de siguranţa care vă apare evidentă î* 4' — seria D. Pătrăşcanu în imunda foae condusă de trădătorul Const. Stere ! Şi pe acest ticălos, vrea d. ministru al instrucţiei publice să-l reintegreze în catedră ? Repartizarea definitivă a despăgubirilor de război Avansurile acordate localităţilor din zona frontului şi celor 5 judete dunărene Comisia centrala a despăgubirilor de război şi-a încheiat in şedinţa de Vineri lucrările pentru repartizarea, definitivă a fondului de 200 milioane destinat sinistraţilor de război DESPĂGUBIRILE ACORDATE localităţilor ISTORICE Pentru localităţile din zona frontului, devenite istorice prin faptele de arme săvârşite de trupele române, s-au repartizat următoarele sume: 4 milioane pentru Mărăşti, 2 milioane pentru Mărăşeşti, 1 milion pentru Dragoslave, 2 milioane pentru Constanţa, 1 milion pentru Zimnicea, 1 milion pentru T.Severin şi 1 milion pentru biserica din com. Topraissar. S-au mai repartizat 4 milioane Şcoalei politehnice din Bucureşti în folosul şcoalei de silvicultură din Brăneşti; 1 milion pentru tribunalul jud. Dâmboviţa; câte 500.000 lei oraşelor ; Mangalia, Medgidia, Buşteni, Predeal, Tg. Ocna, Turnu Măgurele, Roman, Bârlad, Cernavodă, Dorohoi şi Piatra Neamţ. S-au mai acordat: 1.500.000 lei pentru uzina electrică din Roşiorii de Vede, 1 milion pentru Vaslui, 300.000 lei pentru Tg. Frumos şi 380.000 lei pentru şcoala normală din Bucureşti Comisia despăgubirilor a acordat deasemeni ajutoare unora din instituţiunile culturale din Ardeal. Pentru sanatoriile particulare mi s’a aprobat nici o despăgubire din fondul de 200 milioane. COTELE DATE JUDEŢELOR DUNĂRENE Comisiunea a revizuit apoi repartizarea cotelor ce fusese stabilită pentru populaţie şi îmbunătăţirile edilitare ale celor cinci judeţe dunărene ţinnvm®, pentru jud. Teleorman 15 milioane pentru despăgubirile cuvenite locuitorilor şi 10 pentru îmbunătăţiri ; pentru Ialomiţa 20 milioane pentru locuitori şi 5 pentru îmbunătăţiri; pentru Dolj 20 milioane pentru populaţie şi 5 pentru lucrări edilitare; pentru Ilfov 15 pentru populaţie şi 5 pentru lucrări edilitare şi pentru Romanaţi 8 milioane pentru populaţie şi 7 pentru lucrări edilitare. DREPTUL LA DESPĂGUBIRI AL FUNCŢIONARILOR CASEI REGALE ŞI AI EFORIILOR Comisiunea a soluţionat şi situaţia personalului Casei Regale şi Eforiilor, hotărînd să fie asimilat în ce priveşte drepturile la despăgubirile de război, salariaților și pensionarilor publici. —h. - ■x □ x- Agitara corpului didactic secundar din Iaşi 30 Octombie Un mare număr de membri ai corpului didactic secundar au ţinut azi o două consfătuire, în vederea îmbunătăţirii soartei lor. S-a luat cunoştinţă de promisiunile făcute de d. ministru Petrovici delegaţiei de profesori. Totuş, ţinând seama că realizarea acestor promisiuni este în funcţiune şi de hotărîrea ministerului de finanţe, precum şi de modul cum va fi întocmit viitorul buget, profesorii au hotărit să continue agitaţia lor. Până acum au aderat la memoriul întocmit peste 1700 profesori. Şi mulţi profesori universitari s-au solidarizat cu acţiunea colegilor lor din Învăţământ. Stradă principală din New-York ina siFis a mi tara Grandioase serbări la Roma $i in toată Italia.Discursurile dlui Mussolini. Mesajul către naţiune Roma, 29 (Rador).• Oraşul Roma, pavoazat şi animat, a sărbătorit, cu deosebită ceremonie, a patra aniversare a marşului fascist. Prezenţa a zeci de mii de soldaţi din avantgarda Italiei centrale, care se aflau concentraţi în afaraşi înăuntrul Coliseului, dădea spectacolului un caracter de superbă măreţie. La ora 11.15 sosi Mussolini, însoţit de către miniştri, autorităţile militare şi civile şi marii şefi fascişti. In aclamaţiile indescriptibile ale mulţimii. Ducele luă loc în tribună, de unde a adresat tinerimii un scurt şi inimos discurs : DISCURSUL DUCELUI MUSSOLINI „Am ales, cu intenţie, Coliseul ca loc pentru sărbătorirea acestei memorabile zile, acest monument fiind mărturia neperitoare a Romei. Salut in tinereţea Italiei armata de mâine; aceste garanţii, vor avea de îndeplinit mari datorii. In şantierul fascist e loc de glorie şi muncă pentru toţi cei, cari sunt în amurgul sau aurora pieţei, e loc pentru intelectuali ca şi pentru muncitori, pentru soldaţi, sau ţărani, e loc pentru toţi acei cari lucrează pentru consolidarea marei Italii, pe care, noi o clădim zi de zi, piatră lângă piatră". Adresându-se tineretului din miliţia avantgardelor i-a cerut să ridice armele spre a saluta victoriile de eri şi cele de mâine. Ovaţiuni interminabile au acoperit ultimele cuvinte ale Ducelui, care a părăsit Coliseul, profund emoţionat, îndreptându-se spre palatul Chigi. După ceremonia de la Coliseu, miliţiile fasciste, fasciştii din Roma şi provincii erau adunaţi în piaţa Collona în aşteptarea lui Mussolini. Balcoanele, terasele, toate colţurile din apropierea, palatului Chigi, erau ocupate de zeci de mii de persoane. Această mulţime de oameni prezenta un spectacol impozant. In mijlocul unor manifestaţii de entusiaste frenetic apăru Mussolini şi din bideonul palatului salută mulţimea cu următorul discurs : REGIMUL FASCIST ,,Atunci, când fascismul şi-a asumat puterea, unii dintre istoricii şi politicianii, cari studiau manifestaţiile de ordin social, prevesteau fascismului o durată efemeră; cu toate acestea, după patru ani de guvernare suntem pe baricade, niciodată nu ne-am simţit mai puternici, mai tineri şi mai hotăriţi ca azi. Cuvântul meu de ordine e „rezistenţă". In continuare Ducele a declarat că regimul fascist menţine contac- t ful direct cu poporul, care mun- ceşte, care circulă în stat, ale cărui drepturi sunt recunoscute, apărate şi armonizate. Făcând o recapitulare a operei înfăptuite de fascism în cursul anului curent, a declarat, că faptul de a descrie regimul fascist ca un produs al oligarhiei, în fruntea căruia se află un tiran misterios şi crud, e o adevărată nerozie, după cum e tot atât de absurd de a acuza fascismul că ar fi un regim anti-popular și inamic al claselor muncitorești; adevărat e insă, că deabea din anul 1922 se poate vorbi în Italia de un regim al poporului. In concluzie, Mussolini a făcut elogiul poporului italian, care acceptă disciplina, impusă de fascism, căci a înţeles că acest regim nu este rezultatul unui capriciu individual, dar e o necesitate profund naţională. Contemplând acest spectacol, care ar fi trebuit să fie văzut de toată lumea şi mai ales de acei cari defăimează, în mod mişelesc, regimul fascist şi poporul italian, care susţine acest regim, contemplând această viziune cu adevărat superbă, cu adevărat romană, Mussolini a declarat că va începe de mâine munca celui de al cincilea an al regimului fascist. Mesajul către naţiune Mussolini a adresat naţiunii un lung mesaj, citit de membrii guvernului şi de autorităţile fasciste în ceremoniile desfăşurate în toată Italia. Mesajul trece în revistă toate reformele interne în toate domeniile ; vorbeşte de recolta abundentă a Italiei, de măsurile luate pentru apărarea lirei, de debuşeurile deschise comerţului şi industriei italiene în colonii, etc. Trecând la politica externă, mesajul arată raporturile Italiei cu celelalte state, tratatele încheiate, printre cari şi tratatul politic cu România. Mesajul termină cu următorul cuvânt de ordine : „Cămăşi Negre ” Opera îndeplinită numai în patru ani este cu adevărat mare. Aceasta însă nu este de ajuns. Suntem deabea la început şi e nevoie încă de mult timp, de multe sforţări, de multe sacrificii pentru a schimba complet, din punct de vedere fizic şi moral, înfăţişarea patriei. Toate puterile noastre trebuiesc perfecţio- nate. Cuvântul de ordine pentru partid, pentru miliţie, pentru sindicate, este acelaş: „discîpti- J nă, unire, intransigenţă politică şi morală". După schimbarea legilor trebuie să reformăm mo- j rasurile. Resturile vechei şi tnt- i ceilalii demo-liberale trebu- j iese, fără milă, eliminate din spirite şi distruse pentru totdeauna. Ele se manifestă încă sub forma interesului ■ personal, a tendinţei de profit, a arivis- : mulţii, a vorbăriei inutile şi une- uri sub forma calomniei laşe. Calităţile, sau mai bine zis vir- * tuţile neschimbătoare ale ade- I vărului fascist trebuie să fie, I dinpotrivă, sinceritatea, realitatea, dezinteresarea, cinstea, curajul, tenacitatea. Toţi acei cari se arată a fi atinşi de acea veche boală, trebuie să fie isgoniţi din armata noastră. Ei constituie piedicile care întârzie mersul nostru. Ei sunt neghina ce trebuie despărţita de grâu. Ei trebuie să cadă pentru a lăsa liberă noua aristocraţie, ce se ridică pentru marile misiuni ale zilei de mâine. „Cămaşi negre aceste misiuni vor veni. Ele vă vor găsi gata, ca şi în octombrie 1922, când v-aţi ivit ca o oştire, pentru a da un nou suflet naţiune. Acea pagină de glorioasă istorie nu poate fi ştearsă. Astăzi încă, după patru ani, sunteţi ca şi atenei, sub arme. Cu sutele de mii, baionetele voastre prezidează nu numai regimul, dar întreg poporul italian. Acest regim al nostru îl simt inviolabil cu toate vicisitudinele oamenilor. Trebuie să anunţăm În mii aceste adevăr: revoluţia fascistă, devenită patrimoniul moral al poporului italian, va face Italia mare în toate privinţele, in toate locurile, împotriva oricui. „Fascişti din toată Italia, iată mesagiul pe care vi-l trimit la a patra aniversare a revoluţiei. Cunosc credinţa voastră călită prin ani de luptă, cunosc entuziasmul vostru, cunosc dorinţa, noastră de acţiune şi gloria disciplinei voastre de fier. Strigătul pe care îl veţi ridica astăzi din mulţimea voastră este acelaş ca în primele lupte, în primele rânduri : Pentru viitorul revoluţiei fasciste! Pentru puterea patriei'. Cu noii" ----------0 : 0---------- Vreţi să aveţi IOO.GOO le fraţi In toată tara? Euscrieti-vă la Crucea Roşie. Un copil monstru In Baia-Spirit femeia lui Majdic a născut un copil al cărui rap prezintă o curioasa conformaţie, semănând mai mult cu capul unui iepure. Ochii îi are în frunte, urechile sunt aproape de grumaz iar buzele crăpate la mijloc, semănând mai mult cu botul unui animal. Obrazul copilului este păros, iar degetele atât cele dela picioare, cât şi cele dela mâini sunt împreunate. Dr. Kohder, care a examiat noul născut, ne-a declarat că un astfel de monstru nu s’a ăzut până acum. Mama monstrului este sănăoasă. Părinţii se opun ca montrul să fie transportat la lurea clinică. Autoritățile sanitare nu nat nici o măsură.