Veac Nou, 1950 (Anul 6, nr. 1-52)
1950-01-08 / nr. 30
1 ■pwy-“., 4. „Cercurile conducătoare americane nu au salvat câtuș de puțin economia Statelor Unite ale Americii de cât ce se apropie. In schimb elfi au făcut tot ce le-a stat putere pentru a arunci pe umerii țărilor marsiiallizate (urmările acestei cize" (Din Raportul tov. G. M. Maleneev la a XXXII-a aniversare a Marii Revoluții din Octombrie) Desen de DOLGORUKOV iij epe Î ä 5.. % r Nr. 3 # (Seria III- a) ANUL VI Duminica 8 Ianuarie 1850 Redacția : București str. Niculae Filipesciu, 32 Telefoane : 2.77.84 —1.10.20 Administrația : str. Ion Ghica 2 Telefon : 5.93.19 Lei 7 Am Intelectualitatea progresistă lupta pentru pace onducâtorii reacționari ai Statelor Unite,și Angliei, care visează la instaurarea dominației mondiale, sunt cuprinși de panică și se tem de o întrecere pașnică cu socialismul. _pe aventuri Ei scontează războinice îndreptate împotriva URSS și a țărilor de democrație populară și pregătesc fățiș un nou război. In ura lor față de oameni ei folosesc știință și impun literaturii, artei, școlilor și universităților din țările lor să se ocupe de pregătirea ideologică a unei noi agresiuni. Pentru intelectualii cinstiți, care privesc drept un ochi adevărul, există astăzi un singur drum: să lupte, alături de popor, pentru pace. Intelectualii care se dau înlături de la lupta pentru pace a popoarelor, slujesc monopoliștilor, care urmăresc câștiguri de pe urma unui nou război mondial. ■ Oamenii de cultură și știință din URSS, ca și intelectualitatea din țările de democrație populară ajută la întărirea lagărului păcii, susținând prin munca și avântul lor politica de pace a guvernelor lor. In Statul Socialist Sovietic, lupta pentru pace a devenit cauza tuturor cetățenilor, întrucât în URSS nu există clase exploatatoare care să fie interesate în vreo expansiune imperialistă. In activitatea sa creatoare, intelectualitatea din URSS este strâns legată de masse. Oamenii sovietici consideră, mod just, că succesele lor sunt în contribuție la întărirea păcii pe întregul glob pământesc. Acest sentiment a fost exprimat cu deosebită tărie in timpul Conferinței Unionale. a Partizanilor Păcii de la Moscova. Participanții la această Conferință au vorbit cu mândrie despre realizările și desvoltarea economiei naționale și culturii din URSS. Savanții și scriitorii au vorbit despre munca de creație a intelectualității sovietice, care aduce poporului sovietic un mare ajutor științifico-tehnic în construirea comunismului.. Intelectualitatea sovietică este perseverentă și în demascarea dușmanilor omenirii: ațâțătorii la un nou război. Ea luptă pentru consolidarea și lărgirea frontului internațional al păcii. Reprezentanții ei sunt membrii activi ai Comitetului permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii. Trimișii intelectualității sovietice iau cuvântul la numeroase congrese naționale ale mișcării pentru pace. Necesitatea unei lupte hotărîte și energice pentru o pace trainică și democratică este imperioasă și în cercurile cele mai largi ale intelectualității din toate țările imperialiste. Congresul oamenilor de cultură pentru apărarea păcii, care a avut loc în August 1948 în orașul polonez Wroclaw, a fost de o importanță deosebită pentru consolidarea forțelor intelectualității progresiste. Participanții la acest Congres au luat în chip curajos atitudine,pentru apărarea păcii împotriva imperialiștilor americani și a lacheilor lor. Cuvântările numeroșilor delegați au fost străbătute — și lucrul acesta este foarte însemnat, — ca de un fir roșu, de ideea că de D. MOȘENSKI intelectualitatea trebue să lupte mână în mână cu dlam muncitoare și cu toți oamenii muncii, pentru apărarea păcii. Manifestările repetate ale individualismului unor anumiți intelectuali nu servesc alte interese decât pe cele ale reacțiunii. După cum se știe, Comitetul Internațional Permanent de legătură între oamenii de cultură pentru apararea păcii a fost unul din inițiatorii și organizatorii Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, care a avut loc la Paris și Praga. Acest fapt are o profundă semnificație simbolică. El dovedește că intelectualitatea progresistă nu numai că înțelege total sarcinile sale, dar că ea vede limpede calea pentru realizarea lor. Congresul, la care au participat reprezentanții a 600 milioane de partizani activi și organizați ai păcii, a demonstrat legătura indisolubilă intre intelectualitatea progresistă și popoare. In timpurile noastre, intelectualul progresist nu mai este nici izolat, nici singur. Apelul lansat popoarelor de către Congresele Partizanilor . Păcii, care s’au întrunit la Paris și Praga, — acela de a lupta activ pentru pace, — a întâmpinat sprijinul cel mai larg în toate țările. Popoarele din toate țările își dau seama de prăpastia groaznică în care visează să le arunce imperialiștii anglo-americani. Faptul acesta începe să fie din ce în ce mai clar și pentru poporul american. El începe să înțeleagă că, în cazul unui nou război, nenorocirile se vor abate și asupra continentului american. Numărul americanilor care, cu toată teroarea bestială deslănțuita asupra lor aderă la mișcarea pentru pace, crește necontenit.. Congresul pentru Apărarea Păcii al oamenilor de cultură din Statele Unite a fost un eveniment, de mare însemnătate. Intelectualitatea progresistă americană a dus o vastă campanie de demascare a fondului agresiv al faimosului Pact al Atlanticului de Nord. 300 de oameni de știință și cultură dintre cei proeminenți ai Statelor Unite mai au semnat o scrisoare deschisă adresată lui Truman, cerându-i să renunțe la Pact și să răspundă diverselor acțiuni pentru pace ale URSS. Printre cei care au semnat, această scrisoare se găsește și laureatul premiului Nobel, Emil Belch, profesorul de astronomie Harlow Shepley, chimistul Pauling, fiziciniiul Frank Oppeheimer, bacteriologul Rosberg și alți reprezentanți renumiți, ai intelectualității. Intelectualitatea progresistă americană ia, pe zi ce trece, cu toate persecuțiile guvernului, o atitudine tot mai fermă, și mai curajoasă. Peste 1100 de intelectuali vestiți au semnat declarația trimisă ziarelor la 14 Decembrie, cerând interzicerea armei atomice și încetarea politicii agresive dusă de Truman. Diriguitorii reacționari din Statele Unite nu sunt în stare să împiedice puternica mișcare pentru pace, născută în sânul țării ,,democrației dolarului'’. Această mișcare se desvoltă din ce în ce mai mult și în alte state capitaliste. In fruntea organizațiilor naționale ale partizanilor păcii , stau în marea lor majoritate cei mai importanți oameni de cultură. Omenirea ascultă cu atenție glasurile lui Paid, Eluard și Louis Aragon, ale lui Martin Andersen-Nexo și Pablo Neruda, ale lui Howard Fast și Jorge Amado, ale celebrilor savanți D. Bernal și Harlow Shepley. Minunatele cuvinte ale marelui fizician francez Jolliot-Curie, care a spus că pacea nu trebue cerșită de la partizanii războiului, ci impusă, — au înconjurat întregul glob pământesc. " " ‘ 1 Imperialismul american nu se poate simți stăpân măcar pe ,,propriul" său continent. De curând a avut loc sub președinția marelui scriitor,Juan Marinello i Congresul continental american pentru apărarea păcii. Cei mai idei seamă oameni de cultură din Statele Unite. Canada și țările Americii Latine au chemat popoarele întregului continent la lupta pentru pace. Cei.500 de delegați la Congres au exitimat hotărîrea masselor de oameni ai muncii de a împiedica recțiunea să deslănțue un nou război. Mișcarea pentru pace crește și în Anglia. Leaderii laburiști nu reușesc și nici nu vor reuși, să oblige poporul englez să slujească monopolurilor americane. Delegații Congresului englez al mișcării pentru pace, care a avut loc la sfârșitul lui Octombrie, au trimis poporului englez un numele a un milion de partizani organizați ai păcii, apelul de a intensifica lupta pentru pace. La Congres a vorbit printre alții și D. Bernal, care a înfățișat fapte ce caracterizează din plin situația actuală din Anglia. 60% din sumele menite desvoltării științei engleze, sunt întrebuințate pentru cercetări științifice cu caracter militar (în Statele Unite sunt alocate pentru scopuri războinice, 80% din totalul sumei acordate de stat pentru cercetări științifice). Trasând sarcini concrete, arătând că este de datoria tuturor partizanilor păcii sau lupte pentru realizarea acestor sarcini. Congresul din Anglia a arătat că una din sarcini este :,...desvoltarea științei, artei și culturii pentru binele și fericirea omenirii și nu în scopuri de distrugere. Oamenii de cultură fruntași, care luptă pentru pace, iau atitudine în calitate de apărători, ai progresului și civilizației, împotriva barbariei imperialiste, în calitate de luptători, pentru adevărata libertate de creație". După Congresul Mondial al Partizanilor Păcii de la Paris, au avut loc congrese naționale pentru pace, în peste 20 de țări. Bătălia păcii se duce in toate colțurile globului pământesc, contopindu-se din ce in ce mai mult cu lupta pentru eliberarea națională a popoarelor asuprite. La sfârșitul lunii Noembrie, atenția generală a fost atrasă de Conferința națională a partizanilo> păcii din India. Participanții ei au protestat împotriva faptului că, făcând abstracție de voința poporului, guvernul Nehru a atras țara spre realizarea planurilor de agresiune anglo-americane din Asia. Delegații și-au exprimat hotărîrea de a împiedica folosirea resurselor Indiei in scopul înăbușirii libertății celorlalte popoare. Ei au salutat Uniunea Sovietică, bastionul păcii și al democrației, declarând cu hotărire că poporul indian nu va îngădui să fie atras în niciun fel de aventuri războinice împotriva Țării Socialismului. Manifestațiile, din ce în ce mai convingătoare, ale partizanilor păcii, care au loc în diferite țări (meetinguri, Voturi pentru pace, trimiteri de petiții și proteste, organizări de ,,Săptămâni ale Păcii" ș.a.m.d.) se desfășoară cu participarea directă și energică a intelectualității progresiste. Asociațiile internaționale ale intelectualității, care contribue la unirea diferitelor ei detașamente, ca Uniunea studenților, care are organizațiile sale in 54 de țări, Federația Mondială a oamenilor de știință, Organizația internațională a jurnaliștilor, Asociația juriștilor democrați, ș.a.m.d., își desfășoară cu Continuare în pagina Fotomontaj de JITOMIRSKl Fabrica de calomnii: ,,GOEBBELS-JOHNSON & Co In China libera * 1 Octombrie 1949, la ora 3 după a jteiluiză, șiragul roșu al Repibblicii Populare Chineze sa înălțat încet și solemn pe vârful unui stâlp din centrul Pekingului, străvechea capitală a Chinei. Sus, in colțul din stânga al steagului, strălucea cu putere o stea mare de aur — simbolul forței conducătoare a poporului , Partidul Comunist Chinez — și, ca și cum ar veni în întâmpinarea sa, patru stele mai mici — simbolul uniunii naționale a forțelor democrate din noua Chină.Două sute de mii de oameni aclamau steagul național al tinerei republici scandând tozinc entuziaste și aplaudând. Armata Populară de eliberat, călită în lupta cu dușmanii dinăuntru și din afară, a adus deasemeni salutul său steagului. Și salvele de tun au vestit lumii că s’a sfârșit cu vechea Chină, călcată in picioare de imperialiștii străini, vândută și înjosită de reacționarii dinăuntru și că s’a născut o nouă Chină, liberă și independentă, marea Chină a democrației populare. Conducătorul noii Chine, Mao Tse Dun, a dat citire declarației guvernului popular central. Unități ale armatei chineze populare s’au revărsat în întreaga piață, făcând să sclipească și să zornăie armamentul american. Astfel, lumea întreagă a putut să se convingă că cele șase miliarde ale d-lui Truman sau, în orice caz, o parte din «ie, care n’a avut timp să se prefacă în scrum și cenușă în focul războiului civil, a trecut din mâinile trădătorului Ciang-Kai-Shek în mâinile poporului chinez. Nu degeaba soldații din armata populară de eliberare au poreclit armata Kuomintangului „armată de aprovizionare“. Drept tribună pentru membrii guvernului servea o galerie descoperită, sub acoperișul in două caturi a unei clădiri în formă de pagodă; clădirea reprezenta porțile principale ale unui palat imperial antic. Coloane militare treceau prin fața tribunei cu acel pas solemn cu care se merge de obicei la paradă, insă ajungând dincolo de tribună, ele porneau brusc in acel pas alergător, ușor și elastic, obișnuit armatei populare de eliberare in timpul marșului. Era imposibil să nu-ți amintești că și acum, în regiunile de sud și sud-vest ale țării armata înaintează în pas alergător, că ea aleargă câte 50-75 km. în 24 de ore, urmărind pas cu pas pe dușmanul decimat și împrăștiat. * In istoria fiecărui popor sunt clipe de înălțare, in care tot trecutul, prezentul și chiar viitorul poporului se luminează ca la un scurt circuit electric și apar în fața noastră ca o imagine unitară, deosebit de luminoasă și de închegată. Noi, oamenii sovietici, care ne-am întipărit pentru totdeauna în inimă salvele din Octombrie de pe „Aurora” și furtunoasele aplauze din Piața Roșie în ziua victoriei asupra Germaniei fasciste, — simțim intens și înțelegem valoarea unor astfel de clipe în viața altor 1 • popoare. - ,kr-- • Va rămâne pentru totdeauna în memoria noastră mulțimea aceea nesfârșită care jubila victorioasă, scurgându-se prin fața tribunei guvernamentale din Peking, după cum va rămâne întipărită în minte imaginea grandiosului meeting nocturn din Tien- Tsin la care au participat 300.000 de oameni, a miilor de drapele care fâlfâiau, a focurilor nenumărate ale torțelor, a bătăii tobelor, a exploziilor rachetelor și a porumbeilor albi ai păcii plutind în văzduhul întunecat, luminați de flăcările roșii ale torțelor și rachetelor. E plăcut să mărturisim cât de des se revărsa asupra noastră, asupa solilor poporului sovietic, acest șuvoi puternic al simțămintelor poporului, exprimând iubirea sinceră și entuziastă a poporului chinez față de Uniunea Sovietică. Nu vom uita niciodată cum un fiece, oraș în care eram întâmpinați, din zeci și sute de mii de guri ishumeau, asemeni tunetului, cuvintele de slavă pentru marele Stalin, fi „Dorim lui Stalin zece mii de ani de viață“. t In aceste zile istorice se resknfeau într’un chip deosebit întinderile nemărginite ale acestei țări mari, nenumăratele milioane de oameni care o populau, munca de mii de ani depusă pe câmpiile și în orașele ei, munca întipărită în nenumărate monumente arhitecturale ale antichității: Marele zid chinezesc, Marele canal — sau, în arta nein. ,a trecută a maeștrilor gravori și sculptori în lemn, din piatră, în os,—toate fiind o mărturie a însușirilor extraordinare ale poporului chinez. Dealungul istoriei sale milenare, poporul acestat pașnic a luptat nesfârșit de mult. El a luptat și in lupte nedrepte — în discordiile dintre feudali, ‘ in războaiele clicilor și ale gupurilor militariste în spatele cărora era capitalul străin. Cel mai mult C insă a luptat el în războaie drepte — împotriva cotropitorilor străini, în numeroase răscoale țărănești din țară și străinătate, în războiul cel lung a fi greu împotriva imperialismului japonez și în sfârșit in timpul revoluției populare, care i-a adus Victoria și care a durat douăzeci și doi de ani socolinlu-se din momentul în care Kuomintangul a iradiat poruncile lui Sunt-lat-Sen și a devenit o putere contrarevoluționară iar Partidul Comunist Chinez a devenit puterea fruntașă a revoluției. Privind entuziasmul poporului victorios, era imposibil să nu-ți amintești de sângele proletariatului , lin Shanghai, de marea campanie nordică a Armatei populare chineze, de viața grea trăită în peșeri sau în munții din Yangani, provincia în care se alcătuise statul major al revoluției chineze, de munca eroică și neobosită a Partidului Comunist Chinez pentru educarea politică și unitatea poporului, pentru crearea unei armatei populare de milioare, de toate aceste sforțări și sacrificii de necrezut, în care se văd limpede însușirile acestui mareopor. In sufletul poporului chinez se găsesc multe trăsături apropiate de sufletul rusesc — humorul, moiestia, spiritul de sacrificiu, care se transformă, nu numai într’un eroism individual, ci în primul rând ( ntr.unul de masse, o rezistență extraordinară, răbdare, dragoste față de muncă, față de o muncă fără deget, dârză și care învinge totul . Tovarășul Stalin spunea că, în China lupta imit intriva imperialismului trebue să capete ' un' caracter profund popular și luminos național și trebui să se adâncească pas cu pas, ajungând la [UNK] încleșn ari aprige cu imperialismul și sguduind înseși ,temeliile imperialismului din lumea întreagă“. Lucrurle s’au petrecut întocmai. P In victoria poporului chinez, în organizarea ma •<ielor pentru această victorie, în disciplina și organizarea armatei populare, în organizarea noii puteri populare, chiar și în chipul atât de organizati care decurgeau demonstrațiile și meetingurile surnelor de milioane din China care sau ridicate pentru o viață nouă. se resimte experiența poliico-ideologică și organizatorică a Partidului Comunist Chinez. Având raporturi zilnice cu oamenii progresiști ai toporului chinez, am auzit spunându-se că ei au învățat dela noi disciplina și murite altele încă Existența Uniunii Sovietice alături de China, precum și lumina măreței învățături a lui, Lenin și Stain, întreaga experiență revoluționară și organizau orică a Partidului nostru și a întregului nostru poptor, dragostea noastră frățească față de poporul chinez, au inspirat forțele democrate ale Chinei , lupta lor și le-au ușurat victoria. Această idee este expusă întrun chip foarte cam și simplu de Mao-Tse-Dun în celebrul său articol „Despre dictatura democrației populare“: „Dacă n’ar fi existat Uniunea Sovietică, dacă n’ar fi fost victoria în cel de al doilea război mondial antifascist, dacă, ceea ce constitue lucrul cel mai important pentru noi — imperialismul japonez n’ar fi fost distrus, dacă n’ar fi apărut în Europa țările de nouă democrație, atunci presiunea forțelor reacționare internaționale desigur că ar fi fost mult mai puternică decât în prezent. Oare am fi putut câștiga victoria în astfel de împrejurări? Desigur că nu“. . Acest lucru ii știu și-l simt milioanele de oameni simpli din China. Prin aceasta se poate explica dragostea extraordinară cu care a fost înconjurată pretutindeni delegația culturală sovietică în timpul celor șase săptămâni de ședere în China. Această sinceră dragoste populară am simțit-o în timpul conferinței terilor Uniunii Sovietice Asociației chineze a Punecând vestitul conducător al Armatei populare de eliberare Ciu-Deh a dat citire telegramei, primită chiar atunci, despre recunoașterea guvernului popular al Chinei de către guvernul Uniunii Sovietice. Vestea a stârnit un uragan de ovații. „Trăiască Uniunea Sovietică!’ „Dorim zece mii de ani de viață tovarășului Stalin!“ — aceste exclamații sguduiau sala. Oamenii se ridicau de pe locurile lor, ne îmbrățișau și ne sărutau cu lacrimi in ochi. Tsun Tsinlin și văduva lui Sun-Iat-Sen au ieșit din mijlocul prezidiului și ne-au strâns mâinile. Ovațiile au durat mai mult de o jumătate de oră. Ca întrunirile studențești care au avut loc în aer liber și la care au participat peste 15—20.000 de oameni am fost luați din mașini și purtați pe brațe, înspre tribune. Oriunde am fi apărut, într’o sală unde erau copii sau studenți, la vreun meeting orășenesc, la vreo conferință la vreo uzină sau la țară, — de pretutindeni darurile curgeau ca pe o bandă rulantă. Ni se ofereau delegațiile societăților și organizațiilor, persoanele particulare, copiii. Erau drapele, cărți rare, albume, grafice, tablouri și fotografii, broderii prețioase, vaze, diferite obiecte din piatră și os, diferite, desene executate de copii și simple scrisori care exprimau dragostea poporului chinez. V.O.R.S asociația sovietică pentru legăturile culturale cu străinătatea — unde am depus aceste daruri, ar fi putut deschide, o expoziție care să se numească Expoziția prieteniei chino-sovietice. Și ,pretutindeni, oriunde apăream, eram rugați"sa transmitem cadourile " tovarășului . Stalin, tJneții toate acestea se petreceau într'o atmosferă deosebit de solemnă, alteori intr’o simplă atmosfera luminoasă de prietenie, exprimând o iubire atât de mare, încât valora mai mult decât orie cuvânt Am fost fericiți că am avut posibilitatea de a oferi „Asociației de prietenie chino-sovietică , din partea organizațiilor sovietice, 15 filme de cinema,o mie de plăci de patefon, o colecție a? clasici ruși și de scriitori sovietici, mai multe manuale școlare și universitare. Delegația sovietică a vizitat orașele Peking, Nanking, Hankin, Shanghai, Tsiwan, Tienin, Mukden, Harbin și a fost însoțită pretutindeni de valul puternic de iubire al marelui popor chinez față de Uniunea Sovietică, față de tovarășul Salin, prietenul celor asupriți, prietenul celor care luptă pentru eliberare și care au și pășit pe drumul construirii viitorului fericit. " Dacă ar fi trebuit să vorbim despre ceea ce se petrece acum în China, am fi avut de spus doar câteva cuvinte: China își construește statul său popular și învață. , C b'ra populară a moștenit o economie înapoiat? ALEXANDR FADEEV