Veac Nou, 1950 (Anul 6, nr. 1-52)

1950-01-08 / nr. 30

1 ■pwy-“., 4. „Cercurile conducătoare a­­mericane nu au salvat câtuș de puțin economia Statelor Unite ale Americii de cât ce se apropie. In schimb elfi au făcut tot ce le-a stat putere pentru a arunci pe umerii țărilor marsiiallizate (urmările acestei c­ize" (Din Raportul tov. G. M. Ma­­leneev la a XXXII-a aniversare a Marii Revoluții din Octombrie) Desen de DOLGORUKOV i­i­j e­pe Î ­ä 5.. % r Nr. 3 # (Seria III- a) A­N­U­L VI Duminica 8 Ianuarie 1850 Redacția : București str. Niculae Filipesciu, 32 Telefoane : 2.77.84 —1.10.20 Administrația : str. Ion Ghica 2 Telefon : 5.93.19 Lei 7 Am Intelectualitatea progresistă lupta pentru pace onducâtorii reacționari ai Statelor Unite,și An­gliei, care visează la instaurarea dominației mondiale, sunt cuprinși de panică și se tem de o­­ întrecere pașnică cu so­­cialismul. _pe aventuri Ei scontează războinice îndreptate împotriva URSS­ și a ță­rilor de democrație populară și pre­gătesc fățiș un nou război. In­ ura lor față de oameni ei folosesc știin­ță și impun literaturii, artei, școli­lor și universităților din țările lor să se ocupe de pregătirea ideologică a unei noi agresiuni. Pentru intelectualii cinstiți, care privesc drept un ochi adevărul, exi­stă astăzi un singur drum: să lupte, alături de popor, pentru pace. In­telectualii care se dau înlături de la lupta­ pentru pace a popoarelor, slu­jesc monopoliștilor, care urmăresc câștiguri de pe urma unui nou răz­boi mondial. ■ Oamenii de cultură și știință din URSS, ca și intelectualitatea din țările de democrație populară ajută la­­ întărirea lagărului păcii, susți­nând prin munca și avântul lor po­litica de pace a guvernelor lor. In Statul Socialist Sovietic, lupta pen­tru­ pace a devenit cauza tuturor ce­tățenilor, întrucât în URSS nu e­­xistă clase exploatatoare care să fie interesate în vreo expansiune­ impe­rialistă. In activitatea sa creatoare, intelectualitatea din URSS este strâns legată de masse. Oamenii sovietici consideră, mod just, că succesele lor sunt în contribu­ție la întărirea păcii pe în­­­tregul glob pământesc. Acest senti­­­m­ent a fost­ exprimat cu deosebită tărie in timpul Conferinței Unio­nale. a Partizanilor Păcii de la­ Mos­cova. Participanții la această Con­ferință au vorbit cu mândrie des­pre realizările și desvoltarea eco­nomiei naționale și culturii din URSS. Savanții și scriitorii au vor­bit­ despre munca de creație a in­telectualității sovietice, care aduce poporului sovietic un mare ajutor științifico-tehnic în construirea co­munismului.. Intelectualitatea sovietică este perseverentă și în demascarea duș­manilor omenirii: ațâțătorii la un nou­­ război. Ea luptă pentru conso­lidarea și lărgirea frontului inter­național al păcii. Reprezentanții ei­ sunt membrii activi ai Comitetului permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii. Trimișii inte­lectualității sovietice iau cuvântul la numeroase congrese naționale ale mișcării pentru pace. Necesitatea unei lupte hotărîte și energice pentru o pace trainică și democratică este imperioasă și în cercurile cele mai largi ale intelec­tualității din toate țările imperia­liste. Congresul oamenilor de cul­tură pentru apărarea păcii, care a avut loc în August 1948­­ în orașul polonez Wroclaw, a fost­ de o im­portanță deosebită pentru consoli­darea forțelor intelectualității pro­gresiste. Participanții la acest Con­gres au luat în chip curajos atitu­dine­­,pentru apărarea păcii împotri­va imperialiștilor americani și­ a la­cheilor lor. Cuvântările numeroși­lor delegați au fost străbătute — și lucrul acesta este foarte însemnat, — ca de un fir roșu, de ideea că de D. MOȘENSKI intelectualitatea trebue să lupte mână în mână cu dl­am muncitoare și cu toți oamenii muncii, pentru a­­părarea păcii. Manifestările repe­tate ale individualismului unor a­­numiți intelectuali nu servesc alte interese decât pe cele ale reacți­unii. După cum se știe, Comitetul In­ternațional Permanent de legătură între oamenii de cultură pentru a­­pararea păcii a fost unul din iniția­torii și organizatorii Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, care a avut loc la Paris și Praga. Acest fapt are o profundă semnificație simbolică. El dovedește că intelec­tualitatea progresistă nu numai că înțelege total sarcinile sale, dar că ea vede limpede calea pentru realizarea lor. Congresul, la care au participat reprezentanții a 600 mi­lioane de partizani activi și organi­zați ai păcii, a demonstrat legătura indisolubilă intre intelectualitatea progresistă și popoare. In timpurile noastre, intelectualul progresist nu mai este nici izolat, nici singur. Apelul lansat popoarelor de către Congresele Partizanilor . Păcii, care s’au întrunit la Paris și Praga, — acela de a lupta activ pentru­­ pace, — a întâmpinat sprijinul cel mai larg în toate țările. Popoarele din toate țările își dau seama de prăpa­stia groaznică în care visează să le arunce imperialiștii anglo-ameri­­cani. Faptul acesta începe să fie din ce în ce mai clar și pentru poporul american. El începe să înțeleagă că, în cazul unui nou­ război, nenoro­­­­cirile s­e vor abate și asupra conti­nentului america­n. Numărul americanilor care, cu toată teroarea bestială deslănțuita asupra lor aderă la­ mișcarea­­ pen­tru pace,­­ crește necontenit.. Con­gresul pentru Apărarea Păcii al oamenilor de cultură din Statele Unite a fost un eveniment, de mare însemnătate. Intelectualitatea pro­gresistă americană a­ dus o vastă campanie de demascare a fondului agresiv al faimosului Pact al Atlan­ticului­­ de Nord. 300 de oameni de știință și cultură dintre cei proeminenți ai Statelor Unite mai au semnat o scrisoare deschisă adre­sată lui Truman, cerându-i să re­nunțe la Pact și să răspundă di­verselor acțiuni pentru pace ale URSS. Printre cei care au semnat, această scrisoare se găsește și lau­reatul premiului Nobel, Emil Belch, profesorul de astronomie Harlow Shepley, chimistul Pauling, fizicin­­iiul Frank Oppeheim­er, bacteriolo­­gul Rosberg și alți reprezentanți re­numiți, ai intelectualității. Intelectualitatea­ progresistă ame­ricană ia, pe zi ce trece, cu toate persecuțiile guvernului, o atitudine tot mai fermă, și mai­ curajoasă. Peste 1100 de intelectuali vestiți au semnat declarația trimisă ziarelor la 14 Decembrie, cerând interzice­rea armei atomice și încetarea poli­ticii agresive dusă de Truman. Diriguitorii reacționari din Sta­tele Unite nu sunt în stare să îm­piedice puternica mișcare pentru pace, născută în sânul țării ,,demo­crației dolarului'’. Această mișcare se desvoltă din ce în ce mai mult și în alte state capitaliste. In fruntea organiza­țiilor naționale ale partizanilor păcii , stau în ma­rea­ lor majoritate cei mai impor­­­­tanți oameni de cultură. Omenirea ascultă cu atenție glasurile lui Paid, Eluard și­­ Louis Aragon, ale lui Martin Andersen-Nexo și Pablo Ne­ruda, ale lui Howard Fast și Jorge Amado, ale celebrilor savanți D. Bernal și Harlow Shepley. Minuna­tele cuvinte ale marelui fizician francez Jolliot-Curie, care a spus că pacea nu trebue cerșită de la partizanii războiului, ci impusă, — au înconjurat întregul glob pămân­tesc. " " ‘ 1 Imperialismul american nu se poate simți stăpân măcar pe ,,pro­priul" său continent­. De curând a avu­t loc­ sub­ președinția­­ marelui scriitor­,Juan­ Marinello i Congresul continental american pentru apăra­rea păcii. Cei mai idei seamă oa­meni­ de cultură din Statele Unite. Canada­ și­ țările Americii Latine au chemat popoarele întregului con­tinent la lupta pentru pace. Cei­­.500 de delegați la Congres au ex­itimat hotărîrea masselor de oa­­meni ai muncii de a împiedica re­­­cțiunea să deslănțue un nou răz­b­oi.­­ Mișcarea pentru pace crește și­ în Anglia. Leaderii laburiști nu reu­șesc și nici nu vor reuși, să oblige poporul englez să slujească mono­polurilor americane. Delegații Con­gresului englez al mișcării pentru pace, care a avut loc la sfârșitul lui Octombrie, au trimis poporului englez un numele a un milion de partizani organizați ai păcii, apelul de a intensifica lupta pentru pace. La Congres a vorbit printre alții și D. Bernal, care a înfățișat fapte ce caracterizează din plin situația ac­tuală din Anglia. 60% din sumele menite desvoltării științei engleze, sunt întrebuințate pentru cercetări științifice cu caracter militar (în Statele Unite sunt alocate pentru scopuri războinice, 80% din totalul sumei acordate de stat pentru cer­cetări științifice). Trasând sarcini concrete, arătând că este de datoria tuturor partiza­nilor păcii sau lupte pentru realiza­rea acestor sarcini. Congresul din Anglia a­ arătat că una din sarcini este :,...desvoltarea științei, artei și culturii pentru binele și fericirea omenirii și nu în scopuri de distru­gere. Oamenii de cultură fruntași, care luptă pentru pace, iau atitu­dine în calitate de apărători, ai pro­gresului și civilizației, împotriva barbariei imperialiste, în calitate de luptători, pentru adevărata li­bertate de creație". După Congresul Mondial al Par­tizanilor Păcii de la Paris, au avut loc congrese naționale pentru pace, în peste 20 de țări. Bătălia păcii se duce in toate colțurile globului pă­mântesc, contopindu-se din ce in ce mai mult cu lupta pentru elibe­rarea națională a popoarelor­ asu­prite. La sfârșitul lunii Noembrie, a­­tenția generală a fost atrasă de Conferința națională a partizanilo­> păcii din India. Participanții ei au protestat împotriva faptului că, fă­când­ abstracție de voința poporu­lui, guvernul Nehru a atras țara spre realizarea planurilor de agre­siune anglo-americane din Asia. Delegații și-au exprimat hotărîrea de­ a împiedica folosirea resurselor In­diei in scopul înăbușirii libertății celorlalte popoare. Ei au salutat U­­niunea­­ Sovietică, bastionul păcii și al democrației, declarând cu hotă­­rire că poporul indian nu va îngă­dui să fie atras în niciun fel de a­­ven­turi războinice împotriva Țării Socialismului. Manifestațiile, din ce în ce mai convingătoare, ale partizanilor pă­cii, care au loc în diferite țări (meetinguri, Voturi pentru pace, trimiteri de petiții și proteste, or­ganizări de ,,Săptămâni ale Păcii" ș.a.m.d.) se desfășoară cu participa­rea directă și­ energică a intelectua­lității progresiste. Asociațiile internaționale ale in­telectualității, care cont­ribue la u­­nirea diferitelor ei detașamente, ca Uniunea studenților, care are organizațiile sale in 54 de țări, Fe­derația Mondială a oamenilor de știință, Organizația internațională a jurnaliștilor, Asociația juriștilor democrați, ș.a.m.d., își desfășoară cu Continuare în pag­ina Fotomontaj de JITOMIRSKl Fabrica de calomnii: ,,GOEBBELS-JOHNSON & Co In China libera * 1 Octombrie 1949, la ora 3 după a­ jte­ilu­­iză, șiragul roșu al Repibblicii Populare Chineze sa înălțat încet și solemn pe vârful unui stâlp din cen­trul Pekingului, străvechea capitală a Chinei. Sus, in colțul din stânga al steagului, strălucea cu putere o stea mare de aur — simbolul forței condu­cătoare a poporului , Partidul Comu­nist Chinez — și, ca și cum ar veni în întâmpinarea sa, patru stele mai mici — simbolul uniunii națio­nale a forțelor democrate din noua Chină.­­Două sute de mii de oam­eni aclamau steagul na­țional al tinerei republici scandând tozinc­ entu­ziaste și aplaudând. Armata Populară de eliberat­, călită în lupta cu dușmanii dinăuntru și din afară, a adus deasemeni salutul său steagului. Și salvele de tun au vestit lumii că s’a sfârșit cu vechea Chină, călcată in pi­cioare de imperialiștii străini, vândută și înjosită de reacționarii dinăuntru și că s’a născut o nouă Chină, liberă și independentă, marea Chină a demo­crației populare. Conducătorul noii Chine, Mao Tse Dun, a dat citire declarației guvernului popular central. Uni­tăți ale armatei chineze populare s’au revărsat în întreaga piață, făcând să sclipească și să zornăie armamentul american. Astfel, lumea întreagă a putut să se convingă că cele șase miliarde ale d-lui Truman sau, în orice caz, o parte din «ie, care n’a avut timp să se prefacă în scrum și cenușă în focul războiului civil, a trecut din mâinile trădătorului Ciang-Kai-Shek în mâinile poporului chinez. Nu degeaba soldații din armata populară de eliberare au poreclit armata Kuomintangului „armată de a­­provizionare“. Drept tribună pentru membrii guvernului servea o galerie descoperită, sub acoperișul in două caturi a­ unei clădiri în formă de pagodă; clădirea repre­zenta porțile principale ale unui palat imperial antic. Coloane militare treceau prin fața tribunei cu acel pas solemn cu care se merge de obicei la pa­radă, insă ajungând dincolo de tribună, ele porneau brusc in acel pas alergător, ușor și elastic, obiș­nuit armatei populare de eliberare in timpul mar­șului. Era imposibil să nu-ți amintești că și acum, în regiunile de sud și sud-vest ale țării armata îna­intează în pas alergător, că ea aleargă câte 50-75 km. în 24 de ore, urmărind pas cu pas pe dușmanul decimat și împrăștiat. * In istoria fiecărui popor sunt clipe de înălțare, in care tot trecutul, prezentul și chiar viitorul poporu­lui se luminează ca la un scurt circuit electric și apar în fața noastră ca o imagine unitară, deose­bit de luminoasă și de închegată. Noi, oamenii so­vietici, care ne-am întipărit pentru totdeauna în inimă salvele din Octombrie de pe „Aurora” și fur­tunoasele aplauze din Piața Roșie în ziua victoriei asupra Germaniei fasciste, — simțim intens și în­țelegem valoarea unor astfel de clipe în viața altor 1 • popoare. - ,k­r-- • Va rămâne pentru totdeauna în memoria­­ noastră mulțimea aceea nesfârșită care jubila victorioasă, scurgându-se prin fața tribunei guvernamentale din Peking, după cum va rămâne întipărită în minte imaginea grandiosului meeting nocturn din Tien- Tsin la care au participat 300.000 de oameni, a miilor de drapele care fâlfâiau, a focurilor nenumă­rate ale torțelor, a bătăii tobelor, a exploziilor ra­chetelor și a porumbeilor albi ai păcii plutind în văzduhul întunecat, luminați de flăcările roșii ale torțelor și rachetelor. E plăcut să mărturisim cât de des se revărsa asupra noastră, asupa solilor poporului sovietic, acest șuvoi puternic al simțămintelor poporului, ex­primând iubirea sinceră și entuziastă a poporului chinez față de Uniunea Sovietică. Nu vom uita nici­odată cum un fiece, oraș în care eram întâmpinați, din zeci și sute de mii de guri ishumeau, asemeni tunetului, cuvintele de slavă pentru marele Stalin, f­i „Dorim lui Stalin zece mii de ani de viață“. t In aceste zile istorice se resknfeau într’un chip­­ deosebit întinderile nemărginite ale acestei țări­­ mari, nenumăratele milioane de oameni care o­­ populau, munca de mii de ani depusă pe câmpiile și în orașele ei, munca întipărită în nenumărate­­ monumente arhitecturale ale antichității: Marele­­ zid chinezesc, Marele canal — sau, în arta nein. ,a trecută a maeștrilor gravori și sculptori în lemn, d­in piatră, în os,—toate fiind o mărturie a însu­șirilor extraordinare ale poporului chinez. Dealungul istoriei sale milenare, poporul acesta­t pașnic a luptat nesfârșit de mult. El a luptat și in lupte nedrepte — în discordiile dintre feudali, ‘ in războaiele clicilor și ale gupurilor militariste în­­ spatele cărora era capitalul străin. Cel mai mult C insă a luptat el în războaie drepte — împotriva­­ cotropitorilor străini, în numeroase răscoale­­ țără­­nești din țară și străinătate, în războiul cel lung a­­ fi greu împotriva imperialismului japonez și în sfârșit in timpul revoluției populare, care i-a adus­­ Victoria și care a durat douăzeci și doi de ani soco­­linl­u­-se din momentul în care Kuomintangul a i­­­radiat poruncile lui Sunt-lat-Sen și­ a devenit o pu­­t­ere contrarevoluționară iar Partidul Comunist Chi­­nez a devenit puterea fruntașă a revoluției. Privind entuziasmul poporului victorios, era im­­­­posibil să nu-ți amintești de sângele proletariatului , lin Shanghai, de marea campanie nordică a Ar­­matei populare chineze, de viața grea trăită în peș­­­eri sau în munții din Yan­gani, provincia în care­­ se alcătuise statul major al revoluției chineze, de­­ munca eroică și neobosită a Partidului Comunist Chinez pentru educarea politică și unitatea poporu­lui, pentru crearea unei armatei populare de milioa­­re, de toate aceste sforțări și sacrificii de necrezut,­­ în care se văd limpede însușirile acestui­ mare­­­­opor.­­ In sufletul poporului chinez se găsesc multe tră­­­­sături apropiate de sufletul rusesc — humorul, mo­­­­iestia, spiritul de sacrificiu, care se transformă, n­u numai într’un eroism individual, ci în­­ primul rând ( ntr.unul de masse, o rezistență extraordinară, răb­d­are, dragoste față de muncă, față de o muncă fără d­eget, dârză și care învinge totul .­­ Tovarășul Stalin spunea că, în China lupta imi­t intriva imperialismului trebue să capete ' un' carac­­t­er profund popular și luminos național și­ trebui­­ s­­ă se adâncească pas cu pas, ajungând­­ la [UNK] încleș­­n ari aprige cu­ imperialismul și­ sguduind înseși ,te­­m­eliile imperialismului din lumea întreagă“. Lucrurle s’au petrecut întocmai. P In victoria poporului chinez, în­ organizarea ma­ •<­­ie­lor pentru această victorie, în disciplina și orga­­n­­izarea armatei populare, în organizarea noii pu­­t­eri populare, chiar și în chipul atât de organizat­i care decurgeau demonstrațiile și meetingurile s­urnelor­ de milioane din China care sau ridicat­e pentru o viață nouă. se resimte experiența poli­­ico-ideologică și organizatorică a Partidului Co­­m­­unist Chinez.­­ Având raporturi zilnice cu oamenii progresiști ai­­ toporului chinez, am auzit spunându­-se că ei au î­nvățat dela noi disciplina și murite altele încă­ E­­xistența Uniunii Sovietice alături de China, pre­­cum­ și lumina măreței învățături a lui, Lenin și Sta­in, întreaga experiență revoluționară și organiza­­u orică a Partidului nostru și a întregului nostru po­­p­­tor, dragostea noastră frățească față de poporul c­hinez, au inspirat forțele democrate ale Chinei , lupta lor și le-au ușurat victoria. Această idee este expusă întrun chip foarte c­am și simplu de Mao-Tse-Dun în celebrul său articol „Despre dictatura democrației populare“: „Dacă n’ar fi existat Uniunea Sovietică, dacă n’ar fi fost victoria în cel de al doilea război mondial antifas­cist, dacă, ceea ce constitue lucrul cel mai impor­tant pentru noi — imperialismul japonez n’ar fi fost distrus, dacă n’ar fi apărut în Europa țările de nouă democrație, atunci presiunea forțelor reac­ționare internaționale desigur că ar fi fost mult mai puternică decât în prezent. Oare am fi putut câștiga victoria în astfel de împrejurări? Desigur că nu“. . Acest lucru ii știu și-l simt­ milioanele de oa­meni simpli din China. Prin aceasta se poate ex­plica dragostea extraordinară cu care a fost încon­jurată pretutindeni delegația culturală sovietică în timpul celor șase săptămâni de ședere în China. Această sinceră dragoste populară am simțit-o în timpul conferinței terilor Uniunii Sovietice Asociației chineze a Pune­când vestitul conducător al Armatei populare de eliberare Ciu-Deh a dat citire telegramei, primită chiar atunci, despre re­cunoașterea guvernului popular al Chinei de către guvernul Uniunii Sovietice. Vestea a stârnit un uragan de ovații. „Trăiască Uniunea Sovietică!’ „Dorim zece mii de ani de viață tovarășului Sta­lin!“ — aceste exclamații sguduiau sala. Oamenii se ridicau de pe locurile lor, ne îmbrățișau și ne sărutau cu lacrimi in ochi. Tsun Tsinlin și văduva lui Sun-Iat-Sen au ieșit din mijlocul prezidiului și ne-au strâns mâinile. Ovațiile au durat mai mult de o jumătate de oră. Ca întrunirile studențești care au avut loc în aer liber și la care au participat peste 15—20.000 de oa­meni am fost luați din mașini și purtați pe brațe, în­spre tribune. Oriunde am fi apărut, într’o sală unde erau copii sau studenți, la vreun meeting orășenesc, la vreo conferință la vreo uzină sau la țară, — de pretu­tindeni darurile curgeau ca pe o bandă rulantă. Ni se ofereau delegațiile societăților și organizațiilor, persoanele particulare, copiii. Erau drapele, cărți rare, albume, grafice, tablouri și fotografii, brode­rii prețioase, vaze, diferite obiecte din piatră și os, diferite, desene executate de copii și simple scrisori care exprimau dragostea poporului chinez. V.O.R.S asociația sovietică pentru legăturile culturale cu străinătatea — unde am depus aceste daruri, ar­ fi putut deschide, o expoziție care să se num­ească Expoziția prieteniei chino-sovietice. Și ,pretutindeni, oriunde apăream, eram­ rugați"sa transmitem cadourile " tovarășului . Stalin, tJneții toate acestea se petreceau într'o atmosferă deose­bit de solemnă, alteori intr’o simplă atmosfera lu­minoasă de prietenie, exprimând o iubire atât de mare, încât valora mai mult decât orie cuvânt Am fost fericiți că am avut posibilitatea de a oferi „Asociației de prietenie chino-sovietică , din partea organizațiilor sovietice, 15 filme de cinema,­­o mie de plăci de patefon, o colecție a? clasici ruși și­ de scriitori sovietici, mai multe manu­ale școlare și universitare. Delegația sovietică a vizitat orașele Peking, Nan­king, Hankin, Shanghai, Tsiwan, Tienin, Mukden, Harbin și a fost însoțită pretutindeni de valul puternic de iubire al marelui popor chinez față de Uniunea Sovietică, față de tovarășul S­alin, prie­tenul celor asupriți, prietenul celor care luptă pen­tru eliberare și care au și pășit pe drumul construi­rii viitorului fericit. " Dacă ar fi trebuit să vorbim despre ceea ce se petrece acum în China, am fi avut de spus doar câteva cuvinte: China își construește statul său popular și învață. , C­ b'ra populară a moștenit o economie înapoiat? ALEXANDR FADEEV

Next