Veac Nou, 1953 (Anul 9, nr. 1-103)

1953-01-03 / nr. 1

Sâmbătă 3 Ianuarie 1953 !» Număru­l . Anul IX i 25 BANI Kremlinu-i cerul înstelat, Orașu­l liniștit. E miezul nopții. Noul leat In case a sosit. Prieteni gânduri bune 'nchină, întâmpinând voios, In joc de focuri și lumină, Mitorul luminos. Din viața noastră ne creăm Un glorios destin. Noi stepa’n mări o transformăm, Pustiul în grădini. De Anul Nou da Nikolai Gribacov — I De muncă nu ni-e teamă. Și, Chiar dacă va suna Al luptei ceas, în vitejii Toji ne vom avânta. Dușmanul urle­ amenințând, El singur va pieri. Prieteni, cupa sus, cântând O zi ce va veni ! La orizontu 'ndepărtat, Sub steag victorios, Vedem pământul liberal, Viitorul glorios, Un nou întâmpinând, în ora, Lui Stalin gându’n chin, Și Iul, poporul nostru drag, Și stelei pe Kremlin. In românește de ANDREI TUDOR la tal Răspunsurile tovarășului I. V. STALIN întrebările primite din partea corespondentului diplomatic lui ,,New York Times“, Jam­es Reston, la 21 Decembrie 1952 MOSCOVĂ (Ap­erpres) — TASS transmite răspunsurile tovarășului I. V. Stalin la întrebările primite fiea corespondentului diplomatic al lui „New York Times“, James Reston la 21­ Decembrie 1952. in­­stum­entul venirii Anului Nou și instalării unei noi administrata ii Statele Unite, va mai Dumneavoastră că Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste și Statele Unite pot trăi în a mențineți convingerea pace, îpăgpungar­ulirc^lui sg cred că războiul între Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică nu poate fi considerat inevitabil, că țările noastre pot să trăiască în pace și de acum înainte, întrebare Un­de se află, după părerea Dumneavoastră, sursele actualei încordări internaționale? Răspuns! Peste tot și oriunde se manifestă acțiunile agresive ale politicii „războiului rece“ dus împotriva Uniunii Sovietice. oare tratative diplomatice cu reprezentanții noii administrații a lui Eisenhower pen­tru examinarea posibilității unei întâlniri între Dumneavoastră și generalul Eisenhower în problema destinderii încordării internaționale? „ ! Răspuns. Am o atitudine pozitiva fața de o asemenea propunere. întrebare. Veți colabora la vreo nouă inițiativă diplomatică având ca scop să se pună capăt războiului din Coreea^ ^ .Sunt de acord de a colabora, deoarece U.R.S.S. este interesată în lichidarea războiului din Coreea. ­ 35 de ani... cam o treime de secol. Până nu­­ demult, pentru istorie, aceasta ar fi însem­nat doar un crâmpei de timp neînsemnat. Epocile erau socotite pe secole. Dar ultimii 35 de ani parcurși de omenire, valorează mai mult decât un secol. Marea Revoluție Loca­­listă din Octombrie a tras un­ hotar între «două lumi. Ea a deschis o epocă nouă în is­toria omenirii. . Cu greu și-ar putea face tineretul de astaz« o idee despre lumea de acum 35 de ani. Ea pare fantastică, de necrezut: începând din 1917, locomotiva revoluției socialiste a dat istoriei o viteză vertiginoasă. Până în 1917, deceniile treceau cu încetineala melcului; bă­trânul Chronos abia se mișca în carul său cu boi. Ceea ce oamenii din ace­ timpuri, cres­cuți în mentalitatea capitalistă, numeau mă­reț, etern, grandios, — s’a pierdut în noianul vremurilor, devenind astăzi niște puncte abia vizibile. Ce înseamnă pentru um tânăr din vremea noastră numele lui Lloyd George, Clemen­­ceau, Wilson? Foarte puțin. Și totuși, ei au fost oamenii cei mai „mari“ ai lumii capi­taliste din 1916. Dar nici nu trecu un sfert de veac și ei au și fost dați uitării. Cine i-ar mai numi astăzi „mari“, însăși noțiunea de „mare" s’a schimbat. E clar ca astăzi acești oameni, care țineau în mâinile lor soarta Europei și chiar a lumii, nu erau decât niște politicieni mărunți, miopi și ignoranți. Și totuși, în comparație cu succesorii lor de acum, ei erau somități. Pe scara valori­lor capitalismului mondial, ei erau oameni de seamă, depășind cu mult pe cei de astăzi. Dar la ce valori infime s’a ajuns pe această scara! Deosebirea între un Clemenceau actualii guvernanți francezi învederează lim­și­tede înălțimea d­e la care s'a prăbușit Franța, în­ decursul acestor 35 de ani. Intr’adevăr, ar părea astăzi cu totul neverosimil ca un prim ministru francez să ridice tonul la Paris și să bată cu pumnul în masă, când președin­tele Statelor Unite al­e Americii îndrăznește să-l contrazică. , Clemenceau era reacționar, era un duș­man inveterat al clasei muncitoare, era o hienă imperialistă. In acelaș timp însă, el a fost ultimul Mohican al ideei democrat-bur­­g­heze de independență națională, în Franța. El era pentru o Franță puternică și inde­pendentă, și dacă bancherii americani își aveau acum locul rezervat la masa celor­ „200 de familii” care guvernau Franța,­­ ei nu îndrăzneau încă să-și întindă pi­cioarele pe biroul guvernului francez. Cle­menceau era numit tigrul. Este drept că acest imperialist francez a fost cândva tigru pen­tru dușman­i republicii și a rămas totdeauna un tigru pentru militariștii germani; dar el a devenit apoi un tigru pentru clasa mun­citoare și pentru socialiști. Istoria burgheziei din Franța este istoria transformării tigrului francez într’o pisică. „Acum, din „principiul național“ nu a ră­mas nici urmă. Acum, burghezia vinde drep­turile și independența națiunii pe dolari“ (Stalin). Lloyd George a fost ultimul mare repre­zentant al liberalismului englez. Prin el, im­perialismul englez mai încerca încă să co­cheteze cu principiul „libertății individului“ și să facă paradă de democrație. Burghezia engleză se simțea destul de puternică spre a juca această comedie. Lloyd George a pă­răsit scena istoriei fără a lăsa moștenitori. Liberalismul englez a marcat starea muribun­dă a vechii politici burgheze. Dispariția sa a fost preludiul destrămării imperiului britanic. Burghezia engleză, înspăimântată, simțindu­­se tot mai neputincioasă, s-a aruncat în bra­țele celei mai odioase reacțiuni, călcând în picioare înseși principiile primordiale ale de­mocrației burgheze. „Steagul libertăților burghezo-democratice a fost aruncat peste bord” (Stalin). La împărțirea prăzii mondiale, leul brita­nic pretindea, bineînțeles, întotdeauna par­tea leului. Istoria contemporană îl va pre­zenta pe Churchill în postura unui umil cer­șetor la poarta americanilor, milogindu-se pentru loc ușorul Angliei la masa Pacificului... în timp ce prietenul și binefăcătorul de ieri, nu se îndură să-i dea aliatului său măcar o fărâ­mitură. Astăzi tigrul francez s-a transformat în Pi­sică. Leul britanic — în câine jigărit. ..Așa trece gloria lumii“ — a lumii capita­liste. „ Adevărat că pe ruinele trecutelor măreții ale Angliei și Franței a crescut, s’a îngră­­șat și s’a dezvoltat imperialismul american. S‘ s­ dezvoltat; în schimb, orizontul lui s’a îngustat ; numai în decursul unei treimi de secol, sistemul capitalist a pierdut o treime din volumul său. Ritmul destrămării crește și presentimentul sfârșitului umple de tris­tețe inima burgheziei­ , "Acolo unde sala de petreceri fremăta­­s așterne acum lințoliu de mormânt. Acolo unde vesele ospățuri răsunau, o aud lugubre tânguiri Și spectrul morții, palid, pe fiecare îl pân­dește" (Derjavin) ouă epoci D. Zaslavski întreaga presă capitalistă este plină de tânguiri lugubre. Ea este nedumerită. Cine oare putea prezice acum 35 de ani o aseme­nea întorsătură a evenimentelor? Cine din­tre politicienii, economiștii sau filosofii bur­ghezi, și-ar fi putut închipui acum 35 de ani un tablou atât de teribil, atât de fantastic? Lucrul cel mai groaznic, cel mai de necre­zut pentru burghezie este triumful socialis­mului, nașterea, dezvoltarea și înflorirea noii lumi. Comunismul, care acum un secol nu era pentru burghezie decât o stafie ambu­lantă, a prins rădăcini adânci pe globul pă­mântesc. Cine putea să prevadă? Cine putea să știe? Au prevăzut-o și au știut-o Lenin și Stalin, comuniștii Acum deabia înțelege o însem­nată parte a omenirii că principalele eveni­mente istorice dinainte de Revoluția din Octombrie nu au fost cutare sau cutare bă­tălie, cutare sau cutare discurs, nu au fost intervențiile sau dimersurile lui Clemenceau, ale lui L­loyd George, ale Impăratu­lui Wil­helm, ale țarului Nicolae al II-lea, etc., etc. .. Au existat și acestea. Dar ele s'au spulberat, au fost uitate de popoare și sunt cunoscute­­astăzi doar de arhivari și de­ istorici. Eveni­mentele cu adevărat istorice, de însemnătate mondială, sunt : faptul că înainte de anul 1917 Lenin a scris cartea „Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului“, fap­tul că Stalin și-a scris lucrarea sa „Marxis­mul și problema națională’’. Continuând, dezvoltând și adâncind învă­țătura lui Ajarx, Lenin a definit imperialis­mul ca fiind stadiul cel mai înalt, dar tot­odată și ultimul stadiu al capitalismului. El a fundamentat în mod științific căderea pieirea lui inevitabilă și a arătat că revo­si luția va înlocui în mod inevitabil regimul capitalist intrat în putrefacție printr-o nouă formă social-economică, socialistă. Lenin a descoperit legea inegalei dezvoltări econo­mice și politice a capitalismului. Tot el a dovedit teoretic că, la început, victoria so­cialismului este posibilă chiar într-o singură țară capitalistă, luată separat. Lenin a mai prezis că noua orânduire socială, în care so­cietatea va fi condusă de clasa muncitoare, va dezvolta forțele de producție până la un grad inaccesibil capitalismului; că socialis­mul victorios va creea cu timpul condițiile economice prielnice pentru trecerea societă­ții în faza a doua, faza superioară, a comu­nismului. Stalin a pus la punct principiile noului re­gim politic în care popoarele, după ce vor lichida puterea moșierilor și a capitaliștilor, vor realiza o comunitate de națiuni libere, egale în drepturi. Stalin a prevăzut și a prezis formarea puternicei Uniuni a republi­cilor socialiste. Atât Lenin, cât și Stalin, nu numai că au cercetat legile economice ale socialismului, nu numai­­ că au prevăzut prezis evoluția procesului istoric, criza gene­si­tală a capitalismului și triumful revoluției proletare socialiste, dar ei au pregătit tot­odată, au educat și au călit cadrele partidului revoluționar, organ de luptă al clasei mun­citoare, chemată să ia conducerea revolu­ției inevitabile, să conducă pe oamenii mun­cii pe drumul ce duce la victorie, și să asi­gure această victorie în luptele­ revoluționare. Și tot ce au prevăzut, prezis și plănuit Lenin și Stalin, tot ceea ce a devenit apoi programul Partidului Comunist al bolșevici­lor, toate acestea se împlinesc întoc­mai. Ni­ci o forță imperialistă nu a putut salva societatea și statul Rusiei țariste, putrede până în măduva oaselor. Poporul rus, care și-a ales ca partid, partidul comunist, care a recunoscut pe Lenin și Stalin drept con­ducătorii săi, a distrus unul din cei mai pu­ternici piloni ai capitalismului, a dat o lo­vitură decisivă imperialismului mondial și a creat un nou stat — republica sovietică so­cialistă, deschizând astfel o nouă epocă în istoria omenirii. Victoria Marii Revoluții Socialiste din Oc­tombrie a fost deplină. Nașterea primului stat socialist a fost o sărbătoare pentru întreaga clasă muncitoare, clasă asuprită și înrobită de cruntul regim exploatator, și un eveniment fericit pentru toți oamenii muncii. Iar când, turbați de furie la apariția Statului socialist, imperia­liștii din Statele Unite, Anglia, Franța, Ger­mania s’au năpustit asupra tinerei republici a muncitorilor și țăranilor, spre a o înăbuși în fașă, — muncitorii din toate aceste țări au sprijinit patria socialistă, ca pe a lor proprie, au acordat poporului sovietic spri­jin frățesc și i-au ajutat să alunge pe inter­­venționiști de pe pământul sovietic, întreaga omenire progresistă a recunoscut în Lenin și Stalin genii, titani ai gândirii și ai voinței, dascăli ai unei vieți întemeiate pe dreptate și echitate, conducători care duc omenirea spre o viață fericită și liberă, spre comunism. Au trecut treizeci și cinci de ani de când proletariatul din Rusia, în fruntea mo­selor de țărani muncitori, a răsturnat pe moșieri și pe capitaliști și a luat puterea de stat în mâna sa. In acești ani s’a realizat întoc­mai previziunea teoretică a marxism-leninis­­mului, dezvoltată mai departe în lucrările tovarășului Stalin și anume : că în socialism forțele de producție ale societății vor depăși cu mult, nemărginit de mult, tot ce a putut atinge vreodată în acest domeniu capita­lismul; că economia socialistă, care nu cu­noaște crize, șomaj, pauperizarea oamenilor muncii, ci, dimpotrivă, asigură creșterea ne­contenită a bunei lor stări, va descoperi ade­văratele izvoare ale forțelor economice și culturale, izvoare inaccesibile capitalismului, că sistemul socialist își va arăta întreaga sa superioritate asupra sistemului robiei capi­taliste. In acești 35 de ani a fost adunată o uriașă experiență în construirea socialismului. In acești 35 de ani, gândirea teoretică marxist­­leninistă, însuflețită de marele Stalin, a ge­neralizat această experiență. Cea de a 35-a aniversare a victoriei revoluției socialiste a fost însemnată printr’un nou eveniment­­ is­toric de impo­tanța­ mond’ală ,par*­■. *u­­crării lui I. V. Stalin „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.“. Această lu­crare netezește mai departe poporului sovie­tic calea spre culmile comunismului și înar­mează toate popoarele cu știința metodelor de organizare revoluționară a societății. Previziunea științifică a lui Lenin și Stalin s’a adeverit pe dea’ntregul . Uniunea Sovietică a devenit statul cel mai puternic din lume. S’a confirmat și previziunea că, la început, socialismul va ieși victorios nu­mai într’o singură țară, că după această victorie vor urma și victorii în alte țări. Is­toricul Congres al XIX-lea al Partidului lui Lenin și Stalin a demonstrat triumful eloc­vent al acestei previziuni. Marea Republică Populară Chineză, Republica Populară De­mocrată Coreeană și Republica Populară Mongolă, țările de democrație populară din Europa alcătuesc astăzi familia frățească a popoarelor care au pășit pe calea netezită de Uniunea Sovietică. Odinioară capitalismul era prezentat ca un lanț care încingea într-un cerc de fier întreg globul pământesc. Astăzi, principalele verigi ale acestui lanț au căzut, încearcă imperialismul american să zadarnic sudeze din nou lanțul. El nu mai există. Al XIX-lea Congres al Partidului a arătat în mod limpede că legătura frățească și sprijinul reciproc dintre oamenii muncii ,de pretutindeni au crescut nemărginit, că im­perialiștilor le va veni și mai greu ca acum 35 de ani să ridice popoarele împotriva Uni­unii­­ Sovietice și a țărilor de democrație populară. In decursul acestor 35 de ani, lagărul so­cialismului a crescut și a devenit o forță de neînvins, care se dezvoltă pe an ce trece In acelaș interval, lagărul capitalismului a slăbit din ce în ce și își menține existența, devenită odioasă tuturor popoarelor, numai prin­­ criminale vărsări de sânge, prin pre­gătirea unui nou război imperialist, pregă­tire care îl duce la un faliment total. Imperia­lismul american vede scăparea numai în război. El se teme de pace ca de moarte. Lagărul socialist vrea pace, luptă pentru pace și asigură pacea. Lagărul socialist ,însă nu se teme de război ; el este puternic atât în timp de pace, cât și în timp de război. In interesul­­ omenirii, el este pentru pace, pen­tru încetarea imediată a focului în Coreea și pentru tratativele de pace, pentru înce­tarea cursei înarmărilor, pentru interzicerea războiului bacteriologic și atomic, pentru o înțelegere între marile puteri. In decursul acestor 35 de ani poporul so­vietic a parcurs un drum glorios și victorios. Noul Statut a trasat Partidului Comunist al Uniunii Sovietice mari sarcini istorice : construirea societății comuniste prin trece­rea treptată de la socialism la comunism ; ridicarea continuă a nivelului material și cultural al societății ; educarea membrlor societății în spiritul internaționalismului și al stabilirii relațiilor frățești cu oamenii muncii din toate țările; întărirea prin toate mijloacele a capacității de apărare activă a Patriei Sovietice, ferind-o de acțiunile agre­sive ale dușmanilor ei; înarmat cu noul plan cincinal de dezvol­tare a U.R.S.S., puternicul stat sovietic so­cialist a pășit în cel de al 36-lea an al exis­tenței sale in plină înflorire a forțelor, in­suflând un sentiment de legitimă mândrie tuturor fiilor și fiicelor sale, patrioților so­vietici, spre fericirea întregii omeniri pro­gresiste. Intr’un singur cuvânt se poate cuprinde ideea triumfului comunismului, toate victo­riile inspirate de geniul revoluției socialiste, viitorul minunat al omenirii, imaginea frumu­seții spirituale. Acest cuvânt este STALIN. Pomul de iarnă din Sala Coloanelor din Palatul Sindicatelor din­­ Moscova. PENTRU PROGRESUL CONTINUU AL ȘTIINȚEI SOVIETICE In Sala Coloanelor din Casa Sindicatelor a avut loc adunarea colaboratorilor din insti­tuțiile științifice și institutele de învățământ superior, convocată de Comitetul Orășenesc de Partid din Moscova. La această adunare au participat aproape 2000 de persoane, care au ascultat referatul lui A. N. Nesmeianov,­ președintele Academiei de Științe a U.R.S.S., despre sarcinile colaboratorilor instituțiilor științifice și ai institutelor de învățământ su­perior în legătură cu hotărîrile Congresului al XIX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Academicianul A. N. Nesmeianov a subli­niat că mărețele sarcini trasate de Congres trebuesc rezolvate cu participarea activă a oa­menilor de știință sovietici. Ei sunt chemați să dezvolte tot mai mult știința sovietică îna­intată, având sarcina de a ocupa primul loc în știința mondială. Academicianul A. N. Nesmeianov a arătat necesitatea creării unor școli științifice de felul celor cum sunt, de pildă, școlile pentru răspândirea învățăturii lui Pavlov în fiziolo­gie, a academicienilor Zelinski, Kurnakov pentru chimie, Lebedev, Favorski, Rojdest­­venski și Gubkin pentru geologie și încă multe alte școli care au format numeroase cadre de oameni de știință sovietici talentați. — Cea mai mare însemnătate în propă­șirea științei — a spus academicianul A. N. Nesmeianov — o are educarea marxist-leni­­nistă a cadrelor, însușirea creatoare a teoriei revoluționare, ridicarea nivelului muncii ideo­logice în instituțiile științifice, desfășurarea pe scară largă a criticii și autocriticii și con­solidarea legăturii dintre știință și practică. CENTRALE ELECTRICE AUTOmATIZATE In Uniunea Sovietică se crează o tehnică de prim rang pentru a veni în ajutorul omu­lui. Exemplul grăitor al progresului tehnic necontenit din Uniunea Sovietică este dez­voltarea energiei electrice. In prezent, sunt automatizate peste 90 la sută din totalul hidrocentralelor electrice ale centralelor electrice al U.R.S.S. Ministerului Mai multe centrale hidroelectrice sunt conduse cu ajuto­rul telemecanicii din cabina dispercerului si­tuată la o distanță de zeci de kilometri. Ziarul „Krasnaia Zvezda“ a publicat o știre despre centrala automată care furnizează e­­nergie electrică ecluzelor Canalului „Mos­cova “ și curent electric pentru industria capitalei U.R.S.S. La hidrocentrală nu se află niciun om, ea este pusă sub lacăt. In sala luminoasă a mașinilor domnește o curățenie desăvârșită. Mașinile lucrează în mod ritmic." La fiecare agregat sunt montate cutii de dimensiuni nu prea mari. In ele se găsesc mici electromecanisme. Aceste aparate sensibile conduc mecanismele ș­i controlează cu preciziune felul în care funcționează. Un­gerea m­așinilor precum și alimentarea cu apă necesară pentru răcirea pieselor se face în mod automat. Operația complicată a conec­tării centralei hidroelectrice în rețeaua ener­getică generală este efectuată în mod irepro­șabil pe cale automată. In anii următori, se prevede să se automatizeze pe deplin și cen­tralele termoelectrice. PREGĂTIRI IN VEDEREA PUNERII IN FUNCȚIUNE A NOILOR STAȚII ALE­ METROU­LUI DIN MOSCOVA Construcția traseului Marelui Inel al me­troului din Moscova, care va lega cele șapte gări principale de cale ferată din capitala U.R.S.S., se apropie de sfârșit. Traseul Mare- Tu­ru­ al CEMINISMUL lui Inel al metroului trece pe sub străzile și piețele principale ale Moscovei, traversează 17 raioane ale orașului și trece de două ori pe sub albia râului Moscova. Anul trecut, constructorii metroului au dat spre folosință patru stații și cel de al doilea sector al cir­cuitului. Acum ei construesc al treilea și ul­timul sector. Autorii proiectului stației „Kievskaia-Kol­­țevaia“ au înfățișat tema prieteniei de veacuri dintre popoarele rus și ucrainean în 18 pa­nouri mari de mozaic. Ele oglindesc princi­palele etape din istoria comună a celor două popoare frățești și vor fi așezate pe piloanele frumos meșteșugite care sprijină bolta. Autorii proiectului stației „Krasnopresnens­­kaia“ au reușit să oglindească prin lucrările de arhitectură ale acestui palat subteran tre­cutul revoluționar de luptă al clasei munci­toare ruse și să redea prin imagini arhitec­tonice mărețele victorii câștigate de poporul sovietic. In aceste zile, colectivul constructorilor de metrou — decorat de două ori — depune o muncă încordată. El a terminat înainte de termen construirea sălii principale a stației „Kievskaia-Kolțevaia“. In prezent, aici se desfășoară din plin lucrările de construire a tunelelor stației și de turnare a fundației de beton. In stația „Krasnopresnenskaia“ se desfășoară lucrările pentru finisarea ei. Nu va trece mult timp și la începutul noului an locuitorii Moscovei vor primi un minunat dar: noile stații de metrou, adevărate palate sub­terane. Cu acestea Marele Inel al metroului se va închide. FILM ÎNCHINAT UNUI VESTIT STAHANOVIST Un grup de operatori ai Ministerului cine­matografiei R.S.F.S.R. a terminat turnarea filmului „Pavel Sudnikov“. Filmul constitue o schiță cinematografică documentară închi­nată vestitului inovator în transportul fero­viar. P. Sudnikov, funcționar de serviciu al sec­torului 2 al căii ferate din Minsk, este iniția­torul planificării și reglării complexe plani­ficate a mișcării trenurilor și a tum­ulului lo­comotivelor, împreună cu Sudnikov au fost filmați vestiții mecanici ai nodurilor de cale ferată Kuibâșev, Orșa și Minsk. Episodul central al filmului îl constitue cursa accelerată a unei garnituri cu autoca­mioane basculante trimise de uzinele de au­tomobile din Minsk constructorilor centralei hidroelectrice de la Kuibâșev­o din stațiunea Minsk până în stațiunea Marea Jiguli. A fost filmată descărcarea autocamioanelor bascu­lante și lucrul lor pe șantier. In film, este redată participarea lui Sud­nikov la conferința științifică-tehnică a Insti­tutului de ingineri ai transportului feroviar de la Moscova. La această conferință au ținut coreferate savanții Lokovici și Kocinev. fost, de asemenea, filmat episodul demonstră­­­rii practice de către Sudnikov a metodei sale feroviarilor de la nodul de cale ferată Kui­bâșev. Un an nou încă un an se înșiră în salba anilor plini și luminoși pe care îi trăește poporul nostru muncitor condus de partid, în drumul sau avântat spre făurirea vieții noi. Oamenii muncii din patria noastra pășesc în noul an cu hotărîrea sporită de a nu pre­cupeți niciun efort pentru realizarea de noi și noi succese în lupta pentru îndeplinirea sar­cinilor primului nostru cincinal, ce va zidi bazele economice ale socialismului în R.l­­ K­­Roadele anului ce a trecut se întăresc în­crederea în victorie. Sunt multe și însemnate realizările anului 1952: intrarea în funcțiune a termocentralelor „Gh. Gheorghiu-Dej -Don­cești și „Ovidiu II“, construirea noului tur­­nai al­ Combinatului siderurgic „Gh. Gheor­­ghiu-Dej“ din Hunedoara, a uzinei „Carbo­­chim“, a fabricii de ftananți „Argeșul”, term­i­­narea unei porțiuni a Canalului Dunare-Ma­­rea Neagră, sporirea numărului de tractoare construite în țară ce deservesc cele peste 200 de S.M.T.-uri, întărirea sectorului socialist a­­gricol prin constituirea de trei gospodării agri­­cole colective și de noi întovărășiri ș. a. Fiecare din aceste realizări este un rod al muncii pline de elan a poporului nostru mun­citor, al neprețuitului ,ajutor pe care Uniunea Sovietică, marea Țară a Socialismului victo­rios ni-1 acordă cu mărinimie, prin mate­riile prime, prin utilajul perfecționat, mașini de înaltă productivitate, pe care ni le pune la îndemână, prin specialiștii sovietici care aju­tă constructorilor din țara noastră in rezol­varea problemelor celor mai complicate, prin experiența înaintată și prin metodele noi de muncă inițiate de oamenii sovietici pe care oamenii muncii din țara noasttră și le însu­șesc din ce în ce mai mult și care grăbesc simțitor ritmul făuririi socialismului. Rolul hotărîtor al ajutorului sovietic în dez­voltarea patriei noastre a fost subliniat cât sa poate de grăitor de tovarașul I. V. Stalin în geniala sa lucrare: „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.“. „...nicio țară capitalistă n’ar fi putut să a­­corde țărilor de democrație populară un aju­tor atât de efectiv și tehniciste calificat ca acela pe care li-l acordă Uni­inea Sovietică. Important este nu numai faptul că ajutorul acesta este cât se poate de ieftin și este de prim rang din punct de vedere­ tehnic.­­Im­portant este înainte de toate faptul că la baza acestei colaborări stă dorința sinceră de a se ajuta reciproc și de a obține un avânt economic general. Drept urmare avem rit­l­m­ul rapid de dezvoltare a industriei în acestei țări. Se poate spune cu certitudine că, în condițiile acestui ritm de dezvoltare a indus­­triei, se va ajunge în curând la situația ca aceste țări nu numai că «»nu vor avea nevoie să importe mărfuri din țările capitaliste, dar vor simți ele însele nevoia de a desface in alte părți mărfurile excedentare din produc­­ția proprie“. Fiecare din realizările obținute de oamen­­ii muncii din tara noastră este o nouă tara mida care cimentează tot mai puternic teme­lia prieteniei și a dragostei ce leagă poporul nostru muncitor de marele popor ce constru­­ește cu avânt comunismul, a dragostei­ și re­cunoștinței sale pentru genialul învățător și conducător al poporului sovietic, cel mai bun și mai drag prieten al poporului nostru, to­varășul Stalin.­­ Prin activitatea desfășurată și în acest an în rândul masselor largi ale oamenilor mun­cii, Asociația Română pentru^ Legăturile de Prietenie cu Uniunea Sovietică—A.R.L.U.S., a adus o contribuție însemnată la consolida­rea acestei prietenii, ajutându-le prin var­ate forme să cunoască mai adânc Uniunea Sovie­tică, politica sa de pace, realizările con­structorilor comunismului, bogata experiență a oamenilor sovietici, metodele lor avans­ate de muncă, înaintatele cuceriri ale științei și cul­turii sovietice. Prin conferințele, convorbirile, prin diferi­tele forme ale propagandei vizuale, folosite cu succes de organizațiile regionale, raio­nale și de cercurile A.R.L.U.S., oamenii mun­cii din uzine, de pe ogoare, din instituții și școli au putut cunoaște mai adânc rolul Uni­unii Sovietice în fruntea popoarelor iubitoare de pace, afirmarea voinței de pace a Uniunii Sovietice la tribuna O.N.U., militând pentru încheierea unui pact al păcii între cele cinci mari puteri, arătând calea pentru încetarea războiului în Coreea, pentru reducerea cursei înarmărilor, pentru interzicerea armei ato­mice. Organizațiile noastre au popularizat, de asemeni, recentul interview acordat de to­varășul Stalin corespondentului ziarului „New York Times“, în care genialul conducător rea­firmă posibilitatea coexistenței pașnice între Statele Unite și Uniunea Sovietică, întărind încrederea oamenilor cinstiți din întreaga lume în victoria măreței cauze a păcii. Organizațiile A.R.L.U.S. au popularizat în rândul masselor geniala operă a tovara­­șuilui Stalin . ..Problemele economice ale so­cialismului în U.R.S.S.“ și lucrările celui de al XIX-lea Congres al P.C. U.S. Prin numeroase manifestări, organizațiile noastre au popularizat realizările constructo­rilor comunismului, pentru transformarea succesele lor în lupta­ naturii, intrarea în funcțiune a Canalului Volga-Don, înalta me­canizare și automatizare a proceselor de pro­­­ducție în uzinele sovietice, drumul istoric parcurs de Uniunea Sovietică în construirea socialismului și a comunismului. In colaborare cu organizațiile sindicale și A.S.I.T., cercurile A.R.L.U.S. din întreprin­deri au popularizat cu mai multă intensitate în rândurile oamenilor muncii metodele de lucru, inițiativele patriotice ale stahanoviști­­lor sovietici, ajutându-i să și le însușească temeinic. In anul care a trecut au fost numeroase acțiunile organizate de A.R.S.U.S. pentru a face cunoscut oamenilor muncii bogatul te­zaur al culturii clasice ruse și sovietice. La începutul lunii Martie, cu prilejul comemo­rării centenarului morții lui N. V. Gogol, au fost prezentate prin conferințe, spectacole, lecturi, nemuritoarele opere ale marelui scrii­tor rus : „Revizorul“, „Suflete moarte” ș. a. „Decada literaturii ruse”, organizată între 29 Martie — 7 Aprilie, a dat prilejul masse­lor largi ale oamenilor muncii din țara noa­stră să cunoască bogăția conținutului de idei al operelor scriitorilor clasici ruși, care au descris racilele Rusiei țariste și au militat pentru libertate și adevăr, precum și minu­natele creații ale literaturii bazate pe metoda realismului sovietice ruse, socialist, ce educă omul nou în spiritul dragostei față de patrie, față de partid, însuflețindu-i în mun­că prin prezentarea nenumăratelor figuri de eroi pozitivi, oameni care muncesc și trăiesc în măreața epocă stalinistă. Decada R.S.S. Ucrainene (24 Mai—2 Iu­nie), vizitele oaspeților ucraineni sub condu­cerea compozitorului A. I. Stogarenko, cea» (Continuare in pag. 2-a)

Next