Veac Nou, 1955 (Anul 11, nr. 1-52)

1955-01-07 / nr. 1

Pentru victoria păcii și securității în lume Noul an 1955 a fost întîmpinat de popoarele întregii lumi cu noi nădejdi într-un viitor de pace, cu hotărîrea de a face din acest an un an al victoriilor pe calea micșorării încordării în relațiile internaționale, pe calea menținerii și consolidării păcii mondiale. Acestei puternice hotărîri a omenirii iubitoare de pace i-a dat gas tovarășul G. M. Malenkov, președintele Consiliului de Miniștri al U.R.S.S, in răspunsurile acordate ziaristului american Charles Edward Shutt, conducătorul biroului din Washington al societății de televiziune și jurnale de actualități „Telenews“. Prin glasul șefului guvernului Uniunii Sovietice a răsunat o înflăcărată chemare la lupta pentru pace, adresată tuturor popoarelor, și au fost indicate căile pentru soluționarea pașnică a ceor mai arzătoare probleme ale vieții politice internaționale. .In conștiința întregii omeniri iubitoare de pace au găsit un profund ecou cuvintele președintelui Consiliului de Miniștri al U R.S.S. prin care sunt reafirmate cu vigoare principiile politicii externe sovietice cu privire la asigurarea coexistenței pașnice — necesară între țări cu sisteme și posibilă — sociale diferite. Pentru menținerea păcii între U.R.S.S. și S.U.A., este necesar, în primul rînd, ca ambele părți _să dorească sincer pacea și să năzuiască spre ea, ca ele să pornească în relațiile lor de la posibilitatea și necesitatea coexistenței pașnice între ele și să țină seama de interesele legitime reciproce. „In ceea ce o privește — arată tovarășul Malenkov .— Uniunea Sovietică, călăuzindu-se după principiile menționate, este gata să facă și pe viitor tot,ce depinde de ea, pentru a asigura relații pașnice, trainice și constante între U.R.S.S. și S.U.A., pentru a reglementa divergențele existente, avîndu-se în vedere ca aceeași dorință să fie manifestată și de Statele Unite ale Americii“. Conducătorul guvernului sovietic a indicat care sunt cauzele încordării existente în prezent în domeniul relațiilor dintre U.R.S.S. și S.U.A. Ele sunt legate în mod direct de linia politicii externe a Statelor Unite — linia refacerii armatei revanșarde vest-germane, a cursei înarmărilor și a creării de baze militare în jurul Uniunii Sovietice și a altor state iubitoare de pace, linia pregătirii unui nou război. Conferința de la Geneva, care a dus la încetarea vărsării de singe din Indochina, a dovedit că există depline posibilități pentru a obține reglementarea pașnică a oricărei probleme internaționale litigioase. Toamai de ace;, oamenii iubitori de pace din Kia și din întreaga lume au primit cu bucurie declarația lui G. M. Malenkov cu privire la oportunitatea unor tratative diplomatice în vederea reglementării divergențelor existente în Extremul Orient. O problemă care preocupă astăzi în mod deosebit popoarele lumii este aceea a interzicerii armei atomice. Președintele Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. a arătat din nou care este poziția Uniunii Sovietice în această problemă. Este bine cunoscută lupta statului sovietic pentru interzicerea necondiționată a armei atoptice, pentru înlăturarea ei completă din armamentul statelor și pentru stabilirea unui strict control internațional asupra îndeplinirii unui acord corespunzător. Oamenii iubitori de pace din toate țările sprijină cu fermitate poziția Uniunii Sovietice; ei știu că măreție stat socialist posedă arma atomică și cu hidrogen, că știința și tehnica sovietică au ajuns la un stadiu atît de înaintat înccît niciun soi de „sperietoare“ nu mai poate fi folosită de maniacii americani ai războiului pentru a intimida popoarele. Progresele realizate de Uniunea Sovietică în domeniul înzestrării cu arme de cea mai modernă perfecțiune sînt atît de mari, încît ele sînt recunoscute chiar și de unele ziare occidentale. Opinia publică internațională acordă o însemnătate cu totul deosebită declarației șefului guvernului sovietic în care se arată că o conferință a șefilor celor patru puteri nu poate da rezultate dacă este pusă în fața faptului împlinit a unor sau altor hotărîri separate asupra problemelor care trebuie să fie examinate. Or, faptele arată că puterile occidentale fac totul pentru a exclude posibilitatea unor tratative între Apus și Răsărit, pentru a îndrepta lucrurile spre un nou război. Această situație impune popoarelor întregii lumi întărirea vigilenței și combativității in lupta pentru zădărnicirea uneltirilor agresive „Toate popoarele — a declarat G. Al. Malenkov — trebuie să fie in prezent deosebit de vigilente față de uneltirile de tot felul ale cercurilor agresive. Nu există în prezent o sarcină mai importantă decit unirea eforturilor popoarelor din toate țările în interesul asigurării păcii și securității internaționale“. Declarațiile tovarășului G. M. Malenkov au avut un puternic răsunet în lumea întreagă. In toate țările eie au fost întâmpinate cu satisfacție de masele largi de oameni simpli, care văd în răspunsurile acordate de președintele Consiliului de Miniștri, al Uniunii Sovietice o nouă și excepțională contribuție la cauza luptei pentru apărarea păcii. La rândul ei, presa democrată din Germania scoate în relief în special acea parte a răspunsurilor în care se vorbește despre necesitatea de a se pune capăt politicii agresive a cercurilor occidentale îndreptate spre reînvierea militarismului german și pregătirea unui nou război. Este semnificativ că răspunsurile șefului guvernului sovietic au provocat derută în rîndurile acelor certuri care-și dau seama că, de fiecare dată, reafirmarea politicii de pace a Uniunii Sovietice aduce după sine o nouă intensificare a luptei popoarelor pentru pace și securitate internațională, împotriva planurilor de provocare a unui nou război. Străduindu-se să recurgă și de data aceasta la o manevră de înșelare a popoarelor, o serie de ziare și cercuri politice din țările capitaliste nu pot totuși să nu-și exprime îngrijorarea față de ecoul produs de declarațiile președintelui Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. în rîndul popoarelor lumii. Astfel, referindu-se la declarația lui G. M. Malenkov că tratativele diplomatice între statele interesate cu privire la reglementarea unei serii de probleme ale Extremului Orient trebuie salutată, un purtător de cuvînt al Ministerului Afacerilor Externe al Angliei a trebuit să recunoască că „conferința de la Geneva a fost utilă“. Posibilitatea convocării unei conferințe pentru problemele Extremului Orient este recunoscută și de ziarul francez timp ce „Combat“ „Franc-Tirent“, în recunoscînd că răspunsurile președintelui Consiliului de Miniștri ai Uniunii Sovietice ating „principiile fundamentale ale politicii externe sovietice“, arată că „ele au fost studiate cu toată atenția de diplomații occidentali, care își pun cu oarecare neliniște întrebarea care va fi de acum înainte poziția U R.S.S. în legătură cu măsurile Occidentului“. Statele iubitoare de pace au arătat care este răspunsul la această întrebare. Dacă acordurile de la Londra și Paris vor fi în cele din urmă ratificate, dacă noul Wehrmacht va fi creat, prevederile cuprinse în Declarația conferinței de la Moscova vor fi traduse în viață- Forțele păcii, sunt astăzi mai puternice ca oricind! Este în afară de orice îndoială că forțele războiului vor primi o ripostă zdrobitoare, dacă vor încerca să tulbure din nou pacea lumii. Strâns unit în cadrul marii familii frățești a popoarelor lagărului socialist, poporul nostru pășește cu încredere înainte pe drumul pe care și l-a ales, hotărrlt să-și facă patria mai înfloritoare, mai puternică, să contribuie din ce în ce mai activ la marea luptă pentru înfrîngerea uneltirilor războinice ale cercurilor agresive. Pentru activiștii A.R.L.U.S., ca și pentru fiecare partizan al păcii din țara noastră, răspunsurile lui G. M. Malenkov constituie un nou și puternic imbold pentru intensificarea acțiunii de popularizare a politicii de pace a Uniunii Sovietice, pentru sporirea eforturor întregului popor în lupta pentru înlăturarea primejdiei unui nou război. De la Consiliul General A.R.L.U.S. Marți, 4 ianuarie, a avut loc ședința Consiliului General A.R.L.U.S., la,care au participat reprezentanți ai organizațiilor obștești, oameni de știință și cultură, oameni ai muncii, reprezentanți ai presei române și străine. In prezidiul adunării au luat foc tovarășii : dr. Petru Groza, acad. prof. dr. C. I. Parhon, acad. Emil Petrovici, N. Teșa și E. N. Tihonov, reprezentantul permanent al V.O.R.S.-ului în R.P.R. Ședința a fost prezidată de acad. prof. dr. C. I. Parhon, președintele A.R.L.U.S.-ului. Consiliul General A.R.L.U.S. a analizat activitatea depusă de Asociație întel de al 2-lea semestru al anului 1954 și a elaborat un plan de măsuri în vederea alegerii organelor de conducere și în vederea organizării celui de al 4-lea Congres al A.R.L.U.S.-ului pri Consliului General A.R.L.U.S., cu privire la desfășurarea Lunii prieteniei romîno-sovietice în anul 1954. Pe marginea dării de seamă s-au purtat discuții, la care au luat parte un mare număr de tovarăși. Tov., Dumitru Mihalache, membru al biroului Consiliului General A.R.L.U.S. a prezentat hotărîrea Consiliului General A.R.L.U.S. cu privire la alegerea organelor de conducere și organizarea celui de al IV-lea Congres A.R.L.U.S., iar tov. Sanda Rangheț, secretar al C.G. A.R.L.U.S., a expus instrucțiunile biroului C.G. A.RL.U.S. în legătură cu alegerile și congresul. In încheierea consfătuirii, a luat cuvântul acad. prof. dș C. I. Parhon, președintele A.R.LJUIS.-tr,ai: In zilele de 5—6 ianuarie 1955 a avut loc la București ,consfătuirea cu președinții și membri ai birourilor regionale, A.R.L.U.S--Deschizînd .consfătuirea, tov. b Bogdan, vice-președinte al Consiliului General A.R.L.U.S., a arătat că in cadrul consfătuirii urmează a se analiza în spirit critic și autocritic munca A.R.L.U.S.uilui în anul 1954, și a se stabili planul de activitate pe anul în curs. Participanții la consfătuire au ascultat expunerea tov. Eugen Rodan, secretar al Consiliului General A.R.S.U.S. : „U.R.S.S. în fruntea luptei popoarelor pentru asigurarea securității colective în Europa“, precum și darea de seamă prezentată de tov. Nicolaie Teșa, secretar al IbV * Organa! 1 Conținniu! Genezal, A^RLtJ.S.i ANUL XI Nr. 1 VINERI 7 IANUARIE 1955 i.^ ii . Vii 14 PAGINI, 25 BANI n primele zile Luminile puternicelor proiectoare făceau să se înteieze întinderile înzăpezite ale Volgăi și dezvăluiau măreața priveliște a șantierului de la Kuibișev. Constructorii viitoarei hidrocentrale, intrând în primul schimb din 1955, au hotărit să marcheze începutul noului an de muncă prin însemnate succese. Ei au turnat cu acest prilej primii 2040 m.c. de beton din acest an, depășind normele. In același timp, la cuptorul nr 4 al uzinei „Zaporojstal", oțelarii Nebilițîn, Mincenko și Kaida au dat trei șarje de oțel, in loc de două, cu prevede norma. In îndepărtatul Temir-Tau, oțelarul Nasreddinov s-a distins, find prima șarjă rapidă din 1955. Toți oamenii sovietici au intimpinat noul an cu noi proiecte îndrăznețe, idei creatoare și realizări în muncă. Ei sunt hotărîți să împlinească și să depășească sarcinile planului pe 1955, depășind astfel cel de al cincilea plan cincinal de dezvoltare a U.R.S.S. Ca și în anii trecuți, ei vor da deosebită atenție dezvoltării pe toate căile a industriei grele, construirii de noi întreprinderi carbonifere, metalurgice, de petrol, de construcții de mașini etc. O mare însemnătate are construcția de noi centrale hidroelectrice. Sunt acum în construcție peste 40 astfel de întreprinderi, cu o capacitate totală care va depăși de peste trei ori pe aceea a centralelor hidroelectrice in funcțiune la 1 ianuarie 1954. In 1955, vor intra in funcțiune hidrocentrala electrică de la Kuibișev, cea mai mare din lume, apoi puternicele hidrocentrale de la Gorki, Kahovka și altele. De asemenea, noi întreprinderi de industrie ușoară și alimentară vor intra in funcțiune in diferite orașe sovietice. Un nou pas important înainte va face in anul 1955 agricultura sovietică. Față de anul trecut, cînd au fost insămînțate și au dat recoltă 3,6 milioane hectare de păminturi desțelenite, in primăvara acestui an vor fi semănate cel puțin 20 milioane de hectare de păminturi altădată pustii. Mare dezvoltare va lua In anul care a început construcția de locuințe, una din laturile importante ale ridicării bunei stări materiale a oamenilor sovietici.După ce în anii de după război s-au dat în folosință peste 200 milioane m.p. de suprafață locativă, in acest an ritmul construcției va spori și mai mult. Se va dezvolta simțitor construcția de case prefabricate cu elemente din beton armat. Numai uzina de prefabricate din Liuberețk va da în 1955 peste 120.000 m.c. de prefabricate din beton armat. In cițiva ani, vor intra in funcțiune 402 uzine uriașe și 200 platforme de tip poligonal pentru construcția de elemente prefabricate din beton armat. Din primele zile ale noului an, 1955, eroicii oameni sovietici au pornit înflăcărați la muncă pentru a realiza și depăși mărețele sarcini trasate de P.C.U.S. și guvernul sovietic, menite a spori forța Uniunii Sovietice, forța invincibilului lagăr al păcii și socialismului. t* La Dubossari, ps Nistru In pragul noului an, a început să dea curent centrala hidroelectrică de la Dubossari, în R.S.S. Moldovenească. Hidrocentrala de la Dubossari este prima construcție de acest fel de pe fluviul Nistru. Lucrările pregătitoare au început în geroasele zile ale lunii ianuarie 1930. Mii de oameni din republică au sosit la Dubossari, dornici să participe la construcția hidrocentralei. Mult ajutor au dat constructorilor membrii colhazului „Drumul spre comunism", în zona căruia se află hidrocentrala. De un neprețuit ajutor în lupta pentru învingerea greutăților le-au fost constructorilor puternicele utilaje tehnice de tipul cel mai modern cu care a fost înzestrat șantierul. Pentru scoaterea apei din gropile de fundație, ei au folosit pompe de adîncime și „filtreac“. In perioada creșterii nivelului fluviului, ei au construit un stăvilar impermeabil în fața clădirii viitoarei hidrocentrale și, treptat, înlocuiau apa din gropi cu beton. Au fost executate lucrări te rastere însumând 3 milioane m.c. de pământ. La construcția principală, au fost turnați 153.000 m.c.de beton. Centrala are un baraj de pămînt lung de 350 de pietri. Normele prevedeau pentru instalarea unui generator 30 de zile. Montorii de aici au executat insă această lucrare în numai 16 zile. Noua hidrocentrală are o serie de inovații tehnice caracteristice. Este întîia centrală de tip combinat în practica hidroconstructorilor sovietici , construcția ei servește nu numai la producerea de curent electric, ci și la pomparea apei pe ogoare. Curentul electric produs de noua hidrocentrală va asigura energia necesară zecilor de întreprinderi din Kișinău și din alte orașe ale republicii. Tot de aici, vor primi energie noile întreprinderi de industrie ușoară și alimentară, care vor intra curînd în funcțiune. Și agricultura va primi energie electrică de la Dubossari. Un număr de peste 150 colhozuri vor fi electrificate integral. De asemenea, mii de hectare de pămînt din raioanele învecinate vor fi irigate cu apă trimisă de la noua hidrocentrală. Constructorii se străduiesc să dea curînd în exploatare al doilea agregat de electrogeneratoare, care acum se află în stadiu experimental. La 1 mai va da curent al treilea agregat, iar la 15 mai, al patrulea. Orice așezare omenească, fie oraș, fie sat își are istoria sa. Colhozul fruntaș Tamarovski, de pildă, ale cărui case frumoase și trainice s-au îngrămădit pe malul pitorescului liman Beliujski din regiunea Cuban, are un trecut glorios. Acum 30 de ani pe aceste meleaguri care aparținuseră unui mare bogătaș, s-au statornicit cîteva familii de țărani săraci. Ei se luptau din greu cu sărăcia, cu lipsurile de tot felul." După citva tîmp, ca să scape de nevoi, au pus bazele unei gospodării colective sub conducerea lui Piotr Stepanovici Tomarovski, fost argat, participant la războiul civil. Toată averea gospodăriei erau pe vremea aceea un plug, două perechi de boi, doi cai. Au trecut anii, ani de muncă încordată, de sprijin și ajutor neprecupețit acordat de Puterea Sovietică. Mica gospodărie s-a transformat într-un colhoz bogat cu cîmpii întinse, cu grădini și livezi, cu prisacă, cu ferme de vite. Colhoznicii au case frumoase, școală, club. Colhozul îl conduce Lidia Petrovna Tamarovskaia, fiica vestitului Piotr Tamarovski, întemeietorul acestui colhoz și președintele său timp de aproape 25 de ani. Lidia Petrovna, o femeie tînără, cu cozile așezate ca o cunună în jurul capului, a terminat Institutul agronomic și s-a întors să lucreze în satul natal. Anul trecut a fost aleasă președintă. Bogată și frumoasă este viața hoznicilor. Luminoase sunt zilele celpe care le trăiește tineretul colhoznic. ...E sfeară. Pe aleile luminate puternic ale parcului trece un grup de tineri pe biciclete. Ei se îndreaptă spre club. Difuzoarele transmit „Serenada“ de Schubert. Melodia plină de frumusețe și puritate învăluie satul liniștit. Katea Prosourina o îngînă ușor. E melodia trei favorită. De curînd, și-a cumpărat placa de la magazinul colhozului și o ascultă la patefon foarte des. Comsomolista Katea Proscurina este șefă de echipă și fruntașă în Ea a depășit cu mult norma. A muncă a fost premiată. Colhozul Tamarovski a obținut în cursul anului 1954 o recoltă bogată de bumbac. Tineretul a muncit cu o deosebită rîvnă. Fruntașii au fost popu larizați în ziare și la radio, iar portretele lor au fost expuse pe panoul de onoare. Sala de cinematograf a clubului se umple repede. Intra fără întrerupere grupuri de tineri dornici să vadă noul film tehnicolor. Toți sînt îmbrăcați elegant. Așa vin întotdeauna la club, fie că e vorba de un film, un spectacol sau o reuniune tovărășească. Contrar obiceiului, în seara aceasta frații Ivan și Vladimir Babenko, tractoriști și mecanizatori, nu rămîn la film. Au venit numai să invite cîțiva prieteni la petrecerea pe care o au în familie. — Vor fi 50 de invitați — îi anunță Ivan, Ne vin și niște prieteni din alte sate. In sală a intrat cu mersul ei ușor, de parcă ar pluti, Liuba Gluhovici, profesoara de băiet din colhoz și conducătoarea cercului de dansuri populare. Observînd-o pe Svetlana, Liuba îi comunică : — Astăzi, după cinematograf, repetăm „Moldoveneasca“. Te rog să nu întîrzii. La repetiție a venit să asiste și Alexandra Nikolaevna Xenofontova, în virstă de 105 ani. — Inima mi se umple de bucurie cînd vă văd — le spune ea tinerilor. Fără să vreau mă gindesc la zilele întunecate ale tinereții mele. Ce fericiți sînteți voi! — Dar tu, Liusenka, despre ce vorbești acolo ? întreabă ea pe Liusea Bondina. — Despre muncă, bunicuțe. Despre munca noastră. Vara, Liusea a fost trimisă de colhoz la Expoziția agricolă unională din Moscova. Acolo ea a cunoscut-o pe Guldjan Sarieva, vestita cultivatoare de bumbac din Turkmenia, Eroină a Muncii Socialiste. — Mi-a plăcut mult — povestește Liusea — cum a vorbit Guldian despre sacul nostru în care strângem capsulele de bumbac. Iată, ne spunea ea, dimineața ieșim pe cîmp și începem să culegem în sac „aurul alb“, capsulă după capsulă. Oare numai bumbac adunăm in sacul nostru? Nu, ci adevărate bogății din care se construiesc fabrici și uzine, cluburi, case frumoase. După o scurtă tăcere, Linsea continuă : — Și eu îmi dau mai bine seama acum ce lucruri minunate cuprinde sacul în care culeg bumbac. Acolo se află filme noi, un aparat de radio pentru clubul colhoznic, un automobil „Pobeda“. — Și o combină completează rîzînd Svetlana. O combină pentru recoltat bumbac pe care a primit-o de curînd S.M.T.-ul nostru. In aceeași seară, în alte săli ale clubului, tinerii colhoznici participă cursurile agrozootehnice, la cercul dralomatic, coral, la lecțiile de limba germană pe care le predă profesorul de la școala colhoznică. La club, tinerii colhoznici audiază conferințe interesante pe care le țin profesorii și lectorii de la centrul raional. Biblioteca clubului, care numără peste 2.000 de volume, este întotdeauna plină de cititori. Literatura clasică rusă și străină se bucură de un deosebit succes în rîndul tineretului colhoznic. El citește cu plăcere minunatele opere ale lui Gogol, Turghenev, Tolstoi, Balzac, Heine, Dickens. •4\ Lumina evului nou Mai SADOVEANUU Cu civa zile înainte de a pleca din București ca să fiu față la al doilea Congres al scriitorilor Uniunii Sovietice, am participat la un colectiv de intelectuali care aveau a discuta asupra tipăririi operelor unui critic progresist de mare valoare, mort acum optsprezec; ani. Numele lui e G.brăileanu. Academia Republicii Populare Romina l-a ales membru de onoare post-mortem. Acest cugetător progresist, mai în vârstă decit min-cu zece ani, mi-a fost prietin foarte apropiat și scump, în vremea începuturilor mele literare, înaintea primului război mondial, și mi-a rămas prietin și sfătuitor pînă la sfirșitul său. Ibrăileanu avea o cunoaștere profundă a literaturii clasice ruse, în care găsea mari bucurii intelectuale; urmărea entuziast și de aproape literatura tînă sovietică ce răspundea idealurilor sale de vechi socialist. Intelectualitatea ieșană l-a pierdut prea curînd. Anii din urmă și i-a petrecut în suferință. In 1936, se afla greu într-un spital din București. Eu trăiam încă la Iași și-l cercetam rar. Dar prietenii bucureșteni, care îl prețuiau, îl vedeau destul de des. Unul din aceștia, profesorul Tudor Vianu, participant în sfatul de care pomenesc mai sus, ne-a povestit că ii ducea cărți și reviste pe care Ibrăileanu i le cerea necontenit, spre a se ține în curent, pînă în ultima clipă, cu progresele celui dinții stat socialist. Intr-o zi din vara anului 1938, prietinii l-au văzut de cea din urmă oară. Ibrăileanu știa că sfirșitul ii aproape, totuși era senin și cu sufletul împăcat, deoarece, în materialul ce-i fusese adus, găsea încă o serie de dovezi privitoare la Uniune, pe care el le aprecia definitive. „Plec, a zis el, cu încredințarea că istoria adevărată a omenirii începe de la Revoluția din Octombrie“. In ochii lui negri și adînci ardea o înflăcărare profetică. Inglus, totuși, îi suna părerea de rău că se desparte de viziunea măreață care-l uimea. Poziția lui Ibrăileanu față de realizările ". Uniunea Sovietică o aveam mulți intelectuali din Romînia de Ieri. Cînd a pornit războiul de invazie al hitleriștilor, aveam în noi siguranța victoriei oștilor sovietice asupra fascismului; altfel, în acele zile cu totul aspre pentru țara noastră, n-am fi putut dura. în 1944, România a fost eliberată; în anul următor oștile sovietice se aflau la Berlin. încă din toamna lui 1944 s-a întemeiat la București, într-un elan tumultuos al tuturor puterilor progresiste ale țării. Asociația pentru legăturile de prietenie cu Uniunea Sovietică, astăzi cea mai puternică și mai numeroasă organizație culturală a R.P.R. Curând zidul care ne despărțea de U.R.S.S, a căzut. Mă adresam, într-o adunare de intelectuali și muncitori, în București, cu o vorbire care avea ca temă cuvintele Lumină de la Răsărit. Argumentul principal al conferinței mele îl întemeiam pe intrarea tuturor naționalităților din cuprinsul Uniunii Sovietice în lumina culturii socialiste, păstrîndu-și fiecare specificul său național. In acest eveniment extraordinar al lumii nouă, în deșteptarea la o viață culturală proprie a unor popoare care, în vremea țarismului, nu cunoscuseră nici alfabetul, eu vedeam pentru poporul meu salvarea definitivă, ieșirea în civilizația nouă a lumii, după lung întuneric și suferințe crude. Principiul acesta de justiție și umanitate era Înscris în Constituția recentă a Uniunii Sovietice, la 1936, bătrînul meu prietin, cunoscînd-o, fusese izbit de fulgerul înțelegerii definitive. De la 1945 pînă astăzi, am avut repetate prilejuri să cunosc Moscova și Uniunea. Timpul confirmă necontenit adevărurile pe care stă așezată Uniunea Sovietică și sporește conștiința puterii popoarelor, ducînd în spirala de progres a umanității și poporul R.P.R., împreună cu celelalte democrații populare. Ciudat — desigur numai în aparență — e faptul că am luat cunoștință de ultimele cuvinte ale prietinului meu chiar în ajunul venirii mele la congres și că, la congres, am fost față la o manifestare măreață a scriitorilor tuturor neamurilor Uniunii Sovietice. Viziunea aceasta a avut-o bătrînul cugetător ieșan în ceasul trecerii lui la cele eterne. Inima mea plină de dragoste și regret față de el a înregistrat mai puternic manifestările din Sala Ioanelor. Sunt fenomene care ne pătrund brusc și definitiv. Așa e conștiința umanității nouă care se umflă și crește pe întreg globul pămîntesc într-un ritm impunător asemănător mareei oceanelor. Această conștiință a umanității nouă va aboli războiul, va învinge și va domestici puterile răului legate de instincte. Cine va cuteza să se împotrivească? Ce sute de divizii mercenare? Ce gaze distrugătoare ? Ce bombe cu bacterii ? Ce combinații tenebroase imaginate de imperialiști exploatatori spăimîntați ? Forța a cărei viziune a avut o bătrînul meu prietin în ora înțelegerii supreme nu poate fi înlăturată prin nimic. Forța aceasta incomensurabilă e in mers și în creștere în fiece clipă și în fiecare unitate-om noroadelor pătrunse di lumina aerului nou. Să răsfoiești Istoria întregii omeniri și n-ai să afli încrîncenare mai cumplită de armate ca cea de la Stalingrad. 195 de zile și nopți au luminat incendiile malurile bătrînei Volga, cu rîuri de sînge au scăldat vitejii apărători ai orașului temeliile străveche așezări, rase de pe fața pământului de necruțătoarea fiară fascistă. Zi și noapte lupta n-a încetat. La Stalingrad s-a hotărit destinul civilizației, viitorul omenirii. Astăzi, pe locul ruinelor înnegrite ale războiului, se înalță un nou Stalingrad, mai frumos, mai strălucitor ca cel dinainte, simbol al păcii și al geniului creator al marelui popor sovietic. In același timp, Stalingradul este un teribil avertisment pentru toți acei cari ar încerca să urmeze drumul lipsit de glorie al agresorilor fasciști. Minunat este Stalingradul de azi Monumentala stradă a Păcii, Piața Victoriei, noua scară de granit, care-ți poartă pașii spre nemărginirea Volgăi, cele 116 școli noi și 5 institute de învățămînt superior, planetariu (a cărui fotografie o reproducem), cele 82 de biblioteci noi, sau casele cu multe etaje, care se înalță mindire spre cer. — toate acestea dovedesc dorința de pace, tăria de neînfrânt, încrederea neclintită în viitor a poporului sovietic.