Veac Nou, 1956 (Anul 12, nr. 1-51)

1956-01-06 / nr. 1

li O privire la viitorul științei Noul an 1956 marchează începutul celui de al șaselea plan cincinal — treaptă nouă în ascensiunea societă­ții noastre socialiste spre comunism. E de așteptat ca în acest cincinal ro­lul științei ca și al tehnicii înaintate, legate de ea, să crească și mai mult. Știința pătrunde din ce în ce mai adînc în viața societății sovietice, dez­văluie posibilități mereu noi de pro­gres tehnic și de ridicare a producti­vității muncii, contribuie la înflorirea continuă a economiei socialiste și la un avînt nou al bunăstării și culturii poporului. Dar trebuie să ne dăm lim­pede seama că nu folosim pe deplin avantajele indiscutabile ale sistemu­lui socialist față de cel capitalist, nu folosim uriașa forță a științei, nu fa­cem tot ce ne stă în putință pentru dezvoltarea și aplicarea ei în viață. Sub acest aspect, noul cincinal tre­buie să constituie o cotitură. Marea înapoiere tehnică a Rusiei dinainte de revoluție a pus în fața Uniunii Sovietice sarcina de a egala din punct de vedere tehnic țările capita­liste, mult mai avansate. Indicii celui de al Cincilea plan cincinal sunt o mărturie că în îndeplinirea acestei sarcini fara succese. După noastră, a realizat noi ritmul și amploarea pregătirii de specialiști, U.R.S.S. o­­cupa primul loc, fapt ce a provocat o intensă neliniște în S.U.A. și Anglia. Intr-un domeniu atît de nou al teh­nicii cum este industria atomică, pe baza faptelor și a rezultatelor Confe­rința d­ la Geneva cu privire la a­­plicarea în scopuri pașnice a energiei atomice, opinia publică mondială re­cunoaște că U.R.S.S. se află la nive­lul cel mai înaintat. Pot fi indicate și o seamă de alte domenii ale tehni­cii noi în care marile realizări sunt neîndoielnice. Plenara din iulie a C.C. al P.C.U.S. a prezentat­ un larg program de pro­gres tehnic în U.R.S.S. La înfăptu­irea acestui program trebuie să ți­nem seama de realizările științei și tehnicii mondiale și în problemele tehnice ,concrete, să folosim rezulta­tele științifice cunoscute în linii ge­nerale din literatura străină. Aceasta înseamnă a folosi în condiții concrete realizările științei din lumea întreagă. Această cale trebuie și poate fi folo­sită, cînd e vorba de problema de a egala în ramuri concrete ale tehnicii. Dar ca să întrebi, trebuie să ai o bogată rezervă științifică proprie, pe care tehnica trebuie s-o folosească re­pede și eficace. De aceea, ne aflăm puși în fața necesității de mult, în al șaselea cincinal, a mări propria noastră rezervă științifică, a științei sovietice, în fața necesității de a spori atenția față de știința teoretică, de munca de cercetare științifică. Sarcina cea mai actuală care de­curge din hotărîrile Plenarei din iu­lie a C.C. al P.C.U.S. este de a an­trena în activitatea științifică armata oamenilor de știință din școlile supe­rioare, armată care alcătuiește nu mai puțin de o jumătate din numărul total al oamenilor de știință din U.R.S.S. In lupta pentru progresul tehnic, trebuie să folosim rațional și temei­nic cadrele noastre științifice ce se află în laboratoarele uzinelor, în șco­lile superioare, în academiile de spe­cialitate și în institutele Academiei de Științe a U.R.S.S. Coordonarea precisă a tuturor gradelor activității științifice îngăduie folosirea mai eficace a cadrelor științifice conducă­toare pentru rezolvarea problemelor științifice radicale. De aceea, atenția frontului înaintat al științei — Acade­mia de Științe a U.R.S.S., academiile de științe republicane și cele de spe­cialitate, trebuie să fie îndreptată în primul rînd asupra acelor ramuri ale științei și asupra acelor probleme căror rezolvare e capabilă să revolu­­­ționeze sectoare mari ale economiei naționale, tot așa cum descoperirea antibioticelor a revoluționat medi­cina. Atenția noastră trebuie să fie în­dreptată și asupra unor probleme ca folosirea oxigenului în metalurgie prelucrarea metalului prin presiune turnarea de precizie a metalelor în industrie, înlocuirea mașinilor ci aburi prin turbine ș.a.m.d. Academia de Științe a U.R.S.S. , mai ales institutele Secției ei de ști­­ințe tehnice se ocupă de rezolvarea unor astfel de probleme. Institutul de metalurgie împreună cu Institutul special de cercetări științifice al Mi­nisterului Siderurgiei din U.R.S.S studiază problema intensificării pro­cesului de elaborare in jurnal prin 1 Alt exemplu. Oamenii de știin­ț din U.R.S.S. se află la Ioc de fum­ în domeniul tehnicii calculelor. M­a­rea mașină electronică de calcul „BESM“ care efectuează în mec­i 7.000—8.000 de operații aritmetice ; secundă este, probabil, una din ce­e mai rapide din Europa. Munca est­e luată­ în scurt timp de una din aces­e mașini de calculat echivalează , munca unui număr foarte mare calculatori care ar fi necesitat un s­a­lariu de multe sute de milioane i­u­ble. „BESM“ și-a ocupat locul cu­ I­nit în planul de editură al Academ­i de Științe a U.R.S.S. Cu această m­a­șină s-au calculat și apoi s-au tat o serie de tabele matematice. e. Academia de Științe a U.R.S.S. 1 . crează în colaborare cu industria • crearea unui nou tip de mașini, rr­i rapide și mai ieftine. Un principiu a­­nalog poate fi fo­losit și la mașinile de calculat constru­ite nu pe bază de aparate electrice, ci pe bază de dispozitive electrice ne­conectate. Principiile unor astfel de mașini sînt elaborate de Academia de Științe a U.R.S.S. Aceste mașini sînt fără precedent, ca tip, și prezintă a­­vantaje care permit ca ele să fie fo­losite pentru destinații specifice. Prin­tre altele, aceste mașini vor avea o „memorie“ colosală prin trăinicia și capacitatea lor. Acest lucru permite să se spere ca pe această bază să se elaboreze mașini informative inexis­tente încă și care să acumuleze în „memoria“ lor rezerve uriașe de informații și date, oferindu-le, la ce­rere, cu mare rapiditate și în orice combinație. Variante ale­ aceluiași tip de ma­șini, pe baza programelor elaborate în acest scop, vor putea executa per­fect o traducere dintr-o limbă într­­alta. Primele dicționare și programe experimentale pentru traduceri limba engleză în limba rusă au din și fost făcute de către Academia de Ști­ințe a U.R.S.S. și recent aceeași ma­șină „BESM“ (care nu a fost adap­tată special pentru traduceri) a și fă­cut prima traducere mică, experimen­tală, și a făcut-o destul de bine din punct de vedere gramatical. Bineînțeles că de la prima încer­care a peniței pînă la folosirea prac­tică a acestei uimitoare realizări științei este tot atît de departe­ ca d<­­­­ la primul aeroplan pînă la avionu contemporan. Se cere încă mulți muncă pentru a transforma toate a­ceste visuri în realitate concretă. Este totuși limpede că în unei astfel de activități căpătăm urm­­ui mijloc puternic de mărire a produc­tivității muncii intelectuale. Aceasta­e o eră nouă, ale cărei urmări sîn greu de prevăzut. Asemenea mașini sunt o comple ■­tare absolut necesară și perfecționată : în automatizarea proceselor de pro­­­ducție; ele măresc productivitate­­a muncii și, pas cu pas, scutesc pe oa­­­meni de formele grele, istovitoare, ș ■ vătămătoare de muncă fizică. Auto­­­matizarea largă a proceselor de pro­­­ducție este o altă sarcină de deosebit însemnătate și amploare, ce va fi re­­­zolvată de știință și tehnică și în car­e trebuie să se facă progrese revoluțio­­­nare. , încă un exemplu. Chimia fizică din­n U.R.S.S. are mari merite în elabora­­­rea teoriei așa numitelor reacții lanț, mai ales a reacțiilor în lanț ra­­­a­mificate. Exploziile atomice sînt re­acții în lanț ramificate, dar nucleari Arderea și explozia sînt reacții chi­mice obținute în lanțuri ramificați Dacă în explozia atomică neutron , sînt purtătorii multiplicatori ai lanț­­­­lui, atunci într-o reacție chimică, obi­­ș­nuită aceștia sînt radicalii, adică par­­­ticule moleculare foarte active di­n punct de vedere chimic. Influențîn­d asupra radicalilor (accelerînd șa­i oprind dezvoltarea lor), se poate stă­­­pîni dezvoltarea reacției. Astfel, st­­ă­pînind reacția în lanț a oxidării car­bonice în prelucrarea petrolului, ea a putut fi dirijată spre obținerea ter­­­­nică a aldehidei formice, unul di­n principalele semiproduse ale indus­­­triei chimice.­­ Polimerizarea prin care se obți cauciucul sintetic, polifenul și o sere de polimeri macromoleculari este ti ,­ un proces în lanț, care se deosebeșt­e prin particularitatea că purtători­i lanțului (radicalul) continuă să fi­e mînă în componența moleculei car­e continuă să crească. In ultimul tim­p e noi am elaborat sinteze, cu boga însușiri, de produse etilenice cu greu­­­tate moleculară medie, pe baza pol­i­merizării întrerupte, și s-a obțim materie primă pentru fibre artificial­e plastificatori, oxiduri etc. Larga fol­sire în știința și practica chimiei radicalilor liberi este una din impo­zantele sarcini ce le avem de înd­u .,­plinit. “ Aceste sarcini mari, ca și altel­e vor fi rezolvate pe baza planurilr de stat care reunesc eforturile multo­­r instituții, institute științifice și într­prinderi. i­ Aceste planuri, alcătuite pentru pn­bleme de­­ un anumit grad, prospe­­c­tate prin cercetări științifice, trebu­­e să includă și activitatea de aplicat în producție și de creare a bunul­lor de consum. Cu cît un rezultat științific este mai nou și mai revolu­­­ționar, cu atît cere eforturi­ mai mari pentru a fi aplicat. Se mai întîmplă­­ adesea chiar și în prezent ca de la o descoperire și pînă la aplicarea ei ■ practică să treacă mai mulți ani. A­­­­cest lucru nu trebuie îngăduit. Acum­­ zece ani s-a construit la Leningrad un minunat microscop cu ultrasunete, ■ cu ajutorul căruia se pot vedea obiec­tele într-un mediu foarte opac — în­­ metal, în roci dense. Această excelen­­­­tă inovație n-a fost folosită pînă a­­­­cum și nici dezvoltată așa cum se­­ cuvenea.­­ Ramurile care se dezvoltă cel mai­­ mult sînt cele de la hotarele dintre 5 științe. Sub ochii noștri, s-au dezvoltat­­ geochimia, biogeochim­ia, chimia fizică­­ și multe alte ramuri științifice. Biochi­­­­mia s-a transformat într-un domeniu al științei ,căpătînd o uriașă impor­­­tanță. Metoda și mijloacele de cer­­e­cetare luate dintr-o știință și intro­­­duse în alta dau adesea un efect ui­­­mitor . O însemnătate excepțională pentru " dezvoltarea rapidă și rodnică a biolo­­­o­giei o are folosirea noilor realizări ale fizicii în cercetările biologice. Un viu exemplu îl constituie aplicarea în biologie a atomilor marcați. Cercetă­torii sovietici au aplicat cu mult suc­ces această metodă în diferite pro­cese de metabolism, în alimentație, în asimilarea bioxidului de carbon la plante. Aceeași metodă a fost folosită în cercetarea proceselor chimice sub­tile din sistemul nervos central. Ac­tivitatea creerului, alături de studie­rea intensă a ei prin metoda reflexe­lor condiționate (după I. P. Pavlov), se cercetează în numeroase labora­toare sovietice cu ajutorul noii teh­nici electronice. O mare însemnătate o are cerceta­rea continuă a lumii microorganis­melor — structura cea mai fină de organism viu. Cu ajutorul micros­copului electronic e posibilă înfăp­tuirea acestei sarcini, prin pă­trunderea pînă la organizarea mi­­cromoleculară și descoperirea unor trăsături cu totul noi ale arhitec­tonicii structurilor submicroscopice Un rol mare în aceste cercetări în afară de microscopul electro­nic, îl au ultram­icrotomurile, încă ne­fabricate la noi, care îngăduie pregă­tirea unor secțiuni cu o grosime de pînă la 0,01 microni din orice țesu­turi, precum și bacterii și chiar parti­cule de virus. Aici ca și pe alte că de dezvoltare a biofizicii, biochimiei histochimiei, prin antrenarea întregi varietăți din arsenalul cercetărilor fi­zice, trebuie să ne așteptăm la cele mai mari noutăți științifice în biolo­gie. Nou­l plan­­evicina! trebui­e să mar­cheze o cotitură în ritmul de promo­vare a rezultatelor științei în tehnică în viață. In Uniunea Sovietică au fost creat cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea științei. Oastea oameni­lor de știință din țara noastră creșt numeric și calitativ. Oamenii de ști­ință din U.R.S.S. sînt plini de dorin­ța fierbinte de a se afla tot mai a­proape de cerințele statului, partidu­lui, poporului, de a-și intensifica ne­încetat rolul lor activ în construire societății comuniste. Acest lucru îl în­țelegem nu numai în sensul rezolvă­rii problemelor prevăzute, ci și în sensul unor noi căutări științifice care, fără îndoială, vor deschide ni perspective minunate de creștere gi­gantică a forțelor de producție ai țării și a tezaurului spiritual al socie­tății noastre. Fiecare om de știință­­ de la lucrătorul științific din labora­torul uzinei pînă la lucrătorul știin­țific dintr-un institut academic va duce știința înainte, în mod crea­tor, inovator, va întări legătura ei e practica.­­ In dezvoltarea ei, știința sovietic întărește din ce în ce mai mult re!­­țiile ei internaționale, considerînd în­tărirea legăturilor între savanții di diferite țări drept un mijloc de întă­rire a colaborării pașnice într popoare. Noul an va aduce poporului sovie­tic victorii remarcabile­ suflate de Institutul de oxigen. căr-Acad. A. A. NESMEIANOV bune a elaborat­­ președintele Academiei de Științe meTA-Hol­amio ■ fl­ O­r ’ .. — „ „ ’ * metodă nouă de folosire a cărbune­lui care dă sorturi variate de cărbune necesar siderur­giei. Un profund rol revoluționar în ști­ință și tehnică îl are adesea desco­perirea a noi fenomene ale naturii sau a unor­ relații noi, necunoscute. Asemenea revoluții au fost, de pildă descoperirea undelor radiofonice, cre­area cauciucului sintetic, schimbările ce au început să se petreacă în pro­ducția de fibre textile, în legătură cu descoperirea macromoleculelor și­­ mijloacelor lor de sinteză. Practica arată că trebuie concen­trate la timp forțe­­ științifice și teh­nice mari asupra deosebitelor noutăț științifice, de importanță fundamen­tală. Orice rezultat al cercetărilor știin­țifice care are un caracter fundamenta trebuie luat în seamă și discutat dii­ punctul de vedere al necesității chel­tuirii forțelor și mijloacelor pentru dezvoltarea lui sub aspectul posibili­tății revoluționării tehnicii. Acolo un­de o cercetare suplimentară a deter­minat profilul posibil și probabil £ unei astfel de perspective; pe scar strategică, rezultatele trebuie planifi­cate, dîndu-li-se o amploare de sta „un asalt“ științific, o ofensivă larg. Fizicienii, chimiștii, geologii din Uniunea Sovietică au luat parte­­ „asaltul“ tehnico-științific atît­a larg planificat și înfăptuit cu succes împotriva tainelor atomului. Asemene planuri complexe de largă activitat științifică sînt practicate, sub titlu de „proiecte“, în S.U.A. și se pot ri­dica o seamă de rezultate mari știin­țifico-practice obținute în urma aces­tei metode de lucru. Despre care „salturi“ tehnico-știin­țifice, ale căror profiluri au fost de­terminate de cercetările științific­­poate fi vorba în cel de al șasele cincinal ? O seamă de astfel de pro­bleme și sarcini au și fost elaborat de Academia de Științe a U.R.S.S. î colaborare cu oamenii de știință di industrie, iar la alcătuirea planurile anuale ale Academiei de Științe folosesc rezultatele acestei munci. In­­­tr-un articol de ziar nu putem da di cît unele exemple. In ultimii ani crește în ritm răpi importanța semiconductorilor. As­­menea semiconductori cum sînt sil­crul și germaniul, elemente de o mai puritate, au produs o schimbare fun­damentală în radiotehnică și în une domenii ale electrotehnicii, au îngă­duit înlocuirea lămpilor electronic mici ca dimensiune, gingașe și ner­zistente, prin cristale mărunte ale cestor elemente care servesc ca a­dresori de curent și amplificatori. Elaborarea teoriei semiconductorile ca și o serie întreagă de noi reze­tate remarcabile, se datorește în ma măsură fizicienilor sovietici. Ei au ratat că semiconductorii pot fi fol­siți pentru transformarea directă (să: mecanism cu piese mobile) a energi termice și luminoase în energie ele­crică, cu un coeficient de lucru­­ aplicabil în multe scopuri practic care atinge azi 10%, iar teoria preve I posibilitatea măririi lui continu­uu este exclus ca, în viitor, noi sursă de energie să rivalizeze cu­nergia nucleară și ca pustiurile tort să devină una din cele mai impo­r­tante surse furnizoare de energie. Sarcinile mari ce-i revin institut­lui de semiconductori al Academi­a de Științe a U.R.S.S. pot fi rezolva­tumai împreună cu multe alte inst­i­tute de fizică și chimie, cu birouri­­ de constructori și cu uzinele. a U.R.S.S. 11­1 -.........—«mw­ITER M.­KLIONSKI­ „După ședință”. kg 4 P GHEORGHI VASILIEV­A » I­I I­­­a­ș­u După el alerg ca vîntul, Printre pini și printre zade ; Lunecînd prin stînci, ca gîndul, Murmură și-n loc nu șade. Ostenit, m-aș da de-o parte Să mai sorb puțin tărie, El se-avîntă mai departe, Cîntă apa lui zglobie, încotro ? — Îmi spun în minte — Loc de tihnă n-o să-mi care ? Dar mă-mpinge înainte Vîntul lin suflînd din spate. Sînt drumeț pe-aici, cărarea N-o cunosc, nu sînt localnic, Vine-amurgul, înserarea! Dă-te-alături, codru falnic ! Nici s-audă, pîrîiașul, Și­ uite cum mă arde jarul, Fuge,­­și taie-n jos făgașul. Are treaba lui, sprințarul. Uite-1, piere-n cîte-o zadă Ca sorbit de știe cine, Dintr-o stîncă-apoi, grămadă, Zvîrle ploi diamantine Și­ uite-acum — țîșnește-n soare, Dintr-al codrului hotar, Drept în palmele-n dogoare Ale unui pădurar! In romînește de C. MIHAIL Versurile lui Nekrasov în romînești p­oezia lui­­ Nekrasov, aproape necu­noscută la noi odinioară (doar Vlahuță și C. Dobrogeanu-Gherea Al. se referiseră la ea), a putut fi cunoscută de masele cititoare numai de un de­ceniu încoace. Nekrasov, apărut întîi în traduceri izolate, iar de curînd în prima culegere mai amplă, este un e­­lement important care lipsea din bi­bliografia traducerilor literare în ro­­mînește. Dimensiunile orizontului social ne­­krasovian, cîntecul vivace și imaginea poetica robustă, versul limpede și atît de accesibil, clasează ace­astă operă poetică — cu nestinsă putere de luptă și de chemare spre lumină — în ca­tegoria valorilor veșnice. Nekrasov solicitase în creația sa in­spirația „muzei răzbunării și­ a triste­ții“. Pentru a înțelege mai bine procesul care l-a dus spre alegerea unei „mu­ze a răzbunării și­ a tristeții“, spre dra­gostea pentru poporul oprimat și spre demascarea, cu mijloace satirice necu­noscute pînă la dînsul, a relelor rîn­­duieli din Rusia țaristă, este necesară o parcurgere măcar elementară a bio­grafiei nekrasoviene. Nikolai Nekrasov (n. 1821) a avut prilejul să cunoască unele din contra­dicțiile sociale ale vremii sale încă din anii copilăriei. Tatăl lui era un boier destrăbălat și grosolan, care-și bătea joc cu cinism de munca de ocnași iobagilor săi; în apropierea moșiei pă­­­rintești curgea Volga, cu edecarii ei nefericiți și scurgerea neîntreruptă de bogății ale claselor de sus. Măi tîrziu, în­tr-o poezie memorialistică („Acasă“ 1845) poetul zugrăvea în cuvinte a­­m­are aceste vechi observații: O, cunoscute locuri, din nou vă am în față... Aici străbunii mei, nerodnica lor viață Și-o cheltuiau în chefuri, în sarbădă trufie, într-un murdar desfrîu și­ o joasă tiranie . Aici un cîrd de robi, cu spaimă de stăpîni, învidiau și traiul celor din urmă cîini. In conștiința viitorului poet se în­fruntau aceste constatări cu moșteni­rea etică a mamei sale — o femeie bună, sensibilă, inteligentă și cultă — cu frumusețile naturii rusești și cu simplitatea sufletului țărănesc. Cu acest bagaj și cu un caiet de versuri, Nekrasov a plecat la Peter­sburg, nu să se facă militar, cum îi poruncise tatăl său, ci să urmeze cursurile universității. Hotărîrea tînă­­rului de 17 ani mînie pe moșier, căței trimise, în loc de bani, ocări și bles­teme. Anii trec în muncă istovitoare, studii și cugetare. Nekrasov începe să-și publice versurile. Cunoaște pe Belinski cu care se împrietenește. Ia „în arendă“, în 1846, revista „Sovre­­mennik“ în jurul căreia grupează cele mai bune condeie ale Rusiei : Turghe­­nev, Goncearov­­evski, Cernîșevski, Lev Tolstoi, Dosto­Dobroliubov. Fet, Tiutcev. lenacnarea poetului învinge toate neplăcerile cu cenzura țaristă, toate greutățile vieții sale personale, și ni­mic nu-i curmă activitatea de creator și de îndrumător, afară de boala grea care-i răpune în 1877. Este interesant de menționat prețui­rea de care s-au bucurat versurile lui chiar în conștiința contemporanilor: înmormîntarea poetului, la care au a­­sistat mii de oameni, s-a transformat într-o adevărată manifestație politică, animată de numeroasele versuri ale lui despre libertate, purtate din gură-n gură ca lozinci de luptă. Nekrasov a fost un poet combatant. Asta i-a cîștigat, în primul rînd, sim­patia maselor. Nu trebuie să uităm că Nekrasov a cîntat primul în Rusia munca din fabrici („Plînsul copiilor“), zugrăvind chinurile la care erau su­puși „micii muncitori“ la ,o vîrstă cînd firească este încă joaca : — Mai stai, o, roată neîndurătoare! Firava minte să ne-o adunăm! Zadarnic ni-i și plîns și rugăminte, Că roata, surdă, nici că se oprește. Tu poți să mori — se-nvîrte înainte, Tu poți să mori — vuiește, tot vuiește ! Dar, mai ales, Nekrasov a cîntat oropsirea țăranilor ruși. In­ volumul întîi al culegerii traduse, la care ne referim aici*), nu se află reprezentate toate treptele de cristalizare a comba­tivității poetului, dar ele sînt totuși prezente în devenirea lor. Una din aceste trepte , o găsim în atitudinea poetului din „Lanul nesecerat", unde spicele coapte își cheamă, sub vîn­tul rece al toamnei, plugaru­l căruia însă „un vierme beteaga Sui inimă-i roade“; de asemenea îr. „Satul cel unde oamenii nădăjduiesc să-și uitat“, aline cît de cît traiul mizer „cînd o veni boierul“ de la oraș, dar, între timp, oamenii îmbătrînesc și mor, tinerii se duc la armată și boierul nu vine decît ca o definitivă pierdere a nădejdii : in sfîrșit, pe șleaua drumului, odată. Tras de șase cai, un dric ’nalt se-arată : Pe dricul cel 'nalt, sicriu de stejar, Boiarul intr-insul, ’n urmă-un alt Prohodesc pe cel vechi — cel nou Și-n butcă, spre Piter zace boiar, lacrimi varsă cale-ntoarsă. Atitudinea poetului se clarifică în­­tr-altă poezie : „Gînduri înaintea unei intrări principale“ unde îi vedem pe nenorociți venind cale de sute de ver­ste la oraș să-și caute dreptatea, și aș­­teptînd ceasuri fără rost la „intrarea principală“, cînd : ...cel ce-i stăpîn în marelu-i palat zăcea încă-n somnu-i adînc scufundat. Luptător fățiș, Nekrasov acordează note de-a dreptul revoluționare în „Cîntec pentru Ereomușka“ și-și preci­zează poziția în poemul dialogat — *­ N. A. Nekrasov : „Opere alese" vol. 1, edit. „Cartea rusă", 1­955, (în romînește de Miron Radu Paraschi­­vescu) „roei și cetațean , unde cetațeanui spune poetului: Ești liber să nu fii poet. Dar cetățean, ești obligat. Firește că un astfel de poet-cetățea ca Nekrasov nu se menținea la invec­tivă, ci folosea versul și pentru de­mascare. Chiar în primele faze al dezvoltării talentului său, poetul înfățișat o galerie de jefuitori ai porului („Slujbașul“, „Cămătarul! etc.) de racile ale „eticei“ burghez („Grădinarul“, „Omul moral“) și ale armatei țariste („Orina, soldatului“). Ceea ce văzuse încă mari din copilărie și judecase aspru la maturi­­tate, a căpătat ecou puternic de de­mascare în toate poeziile sale. Lenin­ referindu-se la Nekrăsov și la Saltî­kov-Șcedrin, sublinia că ei „învățau­­ societatea rusă să deosebească, sui înfățișarea spilcuită și pomădată culturii moșierului feudal, interese­ sale rapace, o învățau să urască la fărnicia și lipsa de suflet a unor as­e­menea tipuri". Volumul pe care-l recenzăm ne adu­ce poemul „Gerul, moșu’ cu nas roșu“ — una din culmile artei poetice nekra­soviene. Aci, poetul istorisește viața chinuită a doi soți de la țară, Daria ș Prokl, care mor de ger. Moartea lor în plină natură, nu se datorește de fapt naturii,­­ ci sărăciei, mizeriei inculturii în care era ținută țărănimea rusă de regimul țarist. Cum va vedea cititorul român și ma deslușit cînd va apare volumul conți­nînd poemul „Cui i-e bine în Rusia“ tema țărănească a fost pentru Nekra­sov o temă predilectă. Odată, un amii al poetului i-a spus: „Nu mai tot cînta dragostea surugiilor, a grădina­rilor și toate țărăniile astea“. Răspuhn­sul poetului a fost însă o dezvoltări și mai amplă a temei sale favorite. Di notat, de asemenea, că poemul liric, țe­sut cu hazul limpede al glumei popu­lare, „Marchitanii“, poartă această de­dicație: „Bunului meu prieten Găvril­ Iakovlevici, țăran din satul Șoda, gi­­bernia Kostroma". Arta lui Nekrasov este țesătură în care urzeala e profund lirică, uneor elegiacă, iar bătătura are tonul invec­tivei, al rîsului satiric. Generată de încrederea sa în viață, poezia lui Ne­krasov chiar în tonurile ei elegiace zugrăvește o perspectivă de viitor cînd libertatea va fi întronată pe pă­mînt. Nu se poate încheia această recer­zie fără prețuirea tălmăcirii romînești Poet sensibil și bine informat, Mi­o Radu Paraschivescu a surprins adevă­ratul timbru al melodiei nekrasoviene care nu este de tip cantabil, dar a­ cărei puteri melodice izvorăsc din în­sași structura poeziilor. Versurile din acest volum, chiar dacă uneori se de­părtează de la imaginea originalului se apropie de fapt foarte mult de to ceea ce este esențial în poezia lui Ne­krasov, redînd și tonurile patetice, retorica tragică a poetului rus, și­­­rismul său adînc, și umorul și accen­tele sale satirice. VICTOR KERNBACH Intîlnire cu Lion Feuchtwanner Cititorii de la noi îl cunosc fără îndoială pe scriitorul Lion Feucht­­wanner și au citit din operete sale. De curînd, ziariștii sovietici care au făcut o călătorie prin Statele Unite au avut prilejul să stea de vorbă cu acest scriitor, foarte pre­țuit în Uniunea Sovietică. „...Ne aflăm în mijlocul unei odăi mari ale cărei ferestre dau într-o grădină. Se aud pași ușori. In odaie intră stăpînul casei. Ne zîmbește cu amabilitate și ne în­tinde mîna. Primele cîteva minute se scurg, ca de obicei, în salutări și schimburi de amabilități. Poate că îl privim prea stăruitor pe scriitor, iată-l, așadar, pe autorul acelor cărți monumentale, pe cu­noscătorul antichității, pe maes­trul cuvîntului, pe creatorul de ca­ractere adînci .­ecund, purtînd pantofi cu talpă groasă, cu o­ haină cafenie de sub care se zărește o vestă împletită, de lînă, așa stă­tea Feuchtwanger în fața noastră, mijindu-și blînd ochii. Era cărunt de tot, cu părul ca neaua“ — așa descrie scriitorul sovietic . A. Sofro­­nov această vizită. Marele scriitor Feuchtwanger se interesează îndeaproape de reali­zările literaturii sovietice, se inte­resează dacă în Uniunea Sovietică se citesc cărțile sale... Răspunsul afirmativ al ziariștilor sovietici îi face mare plăcere. Scriitorul le-a împărtășit ziariș­tilor sovietici planurile sale de vii­tor, le-a vorbit despre romanul la care lucrează. — Scriu romanul „Iafet și fiica sa“... E o carte dificilă și compli­cată, care arată transformările pe­trecute în firea unui soldat, cuce­ritor de pămînturi străine. La plecare, Feuchtwanger le-a dăruit­­ o fotografie și a transmis un cald mesaj de prietenie citito­rilor sovietici. — Vă mulțumesc că m-ați vi­zitat — le-a spus el ziariștilor. — E mult de cînd n-am văzut scriitori sovietici. Fie ca prima rîndunică să aducă primăvara ! Cinematograful stereofonic Folosirea ecranului larg și sunetului stereofonic în cinemato­a­grafie începe să capete o răspîn­­dire din ce în ce mai largă. La Moscova, primele filme documen­tare stereofonice au atras un pu­blic numeros. Principiul proiecției cinematogra­fice pe ecran larg constă în aceea că imaginea ocupă tot spațiul pe care-l cuprinde privirea, dînd spec­tatorului impresia că nu există e­­cran și că acțiunea filmului nu este proiectată,­­ ci se desfășoară chiar sub ochii lui. Filmarea și proiecția filmelor cu ecran larg se face cu ajutorul on­ticei anamorfice, folosind aparate de tip obișnuit. Stereofonia, care este strîns legată de ecranul larg, urmărește redarea sune­telor în volum, așa cum le auzim, în viață. Sunetele se aud din dife­rite părți, adică vin din locul in care s-au produs și sînt de un mare efect artistic. Pentru a obține sunetele stereofonice, cinematogra­ful este utilat cu cîteva grupuri de difuzoare, nelegate între ele și a­­șezate lingă ecran intr-un anumit mod. Fiecare grup este legat prin­­tr-un amplificator special cu linia sa sonoră de pe copia pozitivă a peliculei. Grupurilor de difuzoare și de linii sonore din timpul pro­iecției le corespunde un număr e­­gal de grupu­ri de microfoane fo­losite la filmare. Problemele teh­nice ale filmului cu ecran larg și ale sunetului stereofonic sînt mul­tiple. Ele prevăd, printre altele, un nou tip de utilare a cinematogra­felor, un ecran de formă deose­bită, mai multă lumină, o anumită configurație a sălilor de cinemato­graf. Deosebit de importante sînt și problemele de creație, legate de răsp­îndirea cinematografului ste­reofonic. Filmele realizate pină in prezent de operatorii sovietici au relevat întrucîtva particularitățile cinematografiei stereofonice, care necesită nu numai găsirea unor noi principii de compoziție a ca­drelor, ci și noi principii de mon­tare. Experiența primelor filme docu­mentare stereofonice a arătat că acest nou gen de Creație cinema­tografică oferă posibilitatea de a se prezenta imaginile in toată am­ploarea lor, veridic și convingător, cum ar fi, de pildă, in cazul mari­lor scene de masă. Un­ articol­ sovietic despre tipăriturile din R. P. R. Revista „Sovetskaia Bibliografia “ (Bibliografia Sovietică) publică în unul din numerele sale recente un articol de Z. I. Katașnikova, de­spre „Editarea cărților în Republica Populară Romînă“. Articolul citează cifre și date în legătură cu schimbările produse in toate domeniile vieții economice și culturale a Romîniei, în cei un­sprezece ani care s-au scurs de la eliberare. I. I. Katalnikova se ocupă de creșterea tirajului și de lărgirea tematicii cărților și revistelor ro­mînești.

Next