Veac Nou, 1956 (Anul 12, nr. 1-51)
1956-01-06 / nr. 1
li O privire la viitorul științei Noul an 1956 marchează începutul celui de al șaselea plan cincinal — treaptă nouă în ascensiunea societății noastre socialiste spre comunism. E de așteptat ca în acest cincinal rolul științei ca și al tehnicii înaintate, legate de ea, să crească și mai mult. Știința pătrunde din ce în ce mai adînc în viața societății sovietice, dezvăluie posibilități mereu noi de progres tehnic și de ridicare a productivității muncii, contribuie la înflorirea continuă a economiei socialiste și la un avînt nou al bunăstării și culturii poporului. Dar trebuie să ne dăm limpede seama că nu folosim pe deplin avantajele indiscutabile ale sistemului socialist față de cel capitalist, nu folosim uriașa forță a științei, nu facem tot ce ne stă în putință pentru dezvoltarea și aplicarea ei în viață. Sub acest aspect, noul cincinal trebuie să constituie o cotitură. Marea înapoiere tehnică a Rusiei dinainte de revoluție a pus în fața Uniunii Sovietice sarcina de a egala din punct de vedere tehnic țările capitaliste, mult mai avansate. Indicii celui de al Cincilea plan cincinal sunt o mărturie că în îndeplinirea acestei sarcini fara succese. După noastră, a realizat noi ritmul și amploarea pregătirii de specialiști, U.R.S.S. ocupa primul loc, fapt ce a provocat o intensă neliniște în S.U.A. și Anglia. Intr-un domeniu atît de nou al tehnicii cum este industria atomică, pe baza faptelor și a rezultatelor Conferința d la Geneva cu privire la aplicarea în scopuri pașnice a energiei atomice, opinia publică mondială recunoaște că U.R.S.S. se află la nivelul cel mai înaintat. Pot fi indicate și o seamă de alte domenii ale tehnicii noi în care marile realizări sunt neîndoielnice. Plenara din iulie a C.C. al P.C.U.S. a prezentat un larg program de progres tehnic în U.R.S.S. La înfăptuirea acestui program trebuie să ținem seama de realizările științei și tehnicii mondiale și în problemele tehnice ,concrete, să folosim rezultatele științifice cunoscute în linii generale din literatura străină. Aceasta înseamnă a folosi în condiții concrete realizările științei din lumea întreagă. Această cale trebuie și poate fi folosită, cînd e vorba de problema de a egala în ramuri concrete ale tehnicii. Dar ca să întrebi, trebuie să ai o bogată rezervă științifică proprie, pe care tehnica trebuie s-o folosească repede și eficace. De aceea, ne aflăm puși în fața necesității de mult, în al șaselea cincinal, a mări propria noastră rezervă științifică, a științei sovietice, în fața necesității de a spori atenția față de știința teoretică, de munca de cercetare științifică. Sarcina cea mai actuală care decurge din hotărîrile Plenarei din iulie a C.C. al P.C.U.S. este de a antrena în activitatea științifică armata oamenilor de știință din școlile superioare, armată care alcătuiește nu mai puțin de o jumătate din numărul total al oamenilor de știință din U.R.S.S. In lupta pentru progresul tehnic, trebuie să folosim rațional și temeinic cadrele noastre științifice ce se află în laboratoarele uzinelor, în școlile superioare, în academiile de specialitate și în institutele Academiei de Științe a U.R.S.S. Coordonarea precisă a tuturor gradelor activității științifice îngăduie folosirea mai eficace a cadrelor științifice conducătoare pentru rezolvarea problemelor științifice radicale. De aceea, atenția frontului înaintat al științei — Academia de Științe a U.R.S.S., academiile de științe republicane și cele de specialitate, trebuie să fie îndreptată în primul rînd asupra acelor ramuri ale științei și asupra acelor probleme căror rezolvare e capabilă să revoluționeze sectoare mari ale economiei naționale, tot așa cum descoperirea antibioticelor a revoluționat medicina. Atenția noastră trebuie să fie îndreptată și asupra unor probleme ca folosirea oxigenului în metalurgie prelucrarea metalului prin presiune turnarea de precizie a metalelor în industrie, înlocuirea mașinilor ci aburi prin turbine ș.a.m.d. Academia de Științe a U.R.S.S. , mai ales institutele Secției ei de științe tehnice se ocupă de rezolvarea unor astfel de probleme. Institutul de metalurgie împreună cu Institutul special de cercetări științifice al Ministerului Siderurgiei din U.R.S.S studiază problema intensificării procesului de elaborare in jurnal prin 1 Alt exemplu. Oamenii de științ din U.R.S.S. se află la Ioc de fum în domeniul tehnicii calculelor. Marea mașină electronică de calcul „BESM“ care efectuează în meci 7.000—8.000 de operații aritmetice ; secundă este, probabil, una din cee mai rapide din Europa. Munca este luată în scurt timp de una din acese mașini de calculat echivalează , munca unui număr foarte mare calculatori care ar fi necesitat un salariu de multe sute de milioane iuble. „BESM“ și-a ocupat locul cu Init în planul de editură al Academi de Științe a U.R.S.S. Cu această mașină s-au calculat și apoi s-au tat o serie de tabele matematice. e. Academia de Științe a U.R.S.S. 1 . crează în colaborare cu industria • crearea unui nou tip de mașini, rri rapide și mai ieftine. Un principiu analog poate fi folosit și la mașinile de calculat construite nu pe bază de aparate electrice, ci pe bază de dispozitive electrice neconectate. Principiile unor astfel de mașini sînt elaborate de Academia de Științe a U.R.S.S. Aceste mașini sînt fără precedent, ca tip, și prezintă avantaje care permit ca ele să fie folosite pentru destinații specifice. Printre altele, aceste mașini vor avea o „memorie“ colosală prin trăinicia și capacitatea lor. Acest lucru permite să se spere ca pe această bază să se elaboreze mașini informative inexistente încă și care să acumuleze în „memoria“ lor rezerve uriașe de informații și date, oferindu-le, la cerere, cu mare rapiditate și în orice combinație. Variante ale aceluiași tip de mașini, pe baza programelor elaborate în acest scop, vor putea executa perfect o traducere dintr-o limbă întralta. Primele dicționare și programe experimentale pentru traduceri limba engleză în limba rusă au din și fost făcute de către Academia de Științe a U.R.S.S. și recent aceeași mașină „BESM“ (care nu a fost adaptată special pentru traduceri) a și făcut prima traducere mică, experimentală, și a făcut-o destul de bine din punct de vedere gramatical. Bineînțeles că de la prima încercare a peniței pînă la folosirea practică a acestei uimitoare realizări științei este tot atît de departe ca d< la primul aeroplan pînă la avionu contemporan. Se cere încă mulți muncă pentru a transforma toate aceste visuri în realitate concretă. Este totuși limpede că în unei astfel de activități căpătăm urmui mijloc puternic de mărire a productivității muncii intelectuale. Aceastae o eră nouă, ale cărei urmări sîn greu de prevăzut. Asemenea mașini sunt o comple ■tare absolut necesară și perfecționată : în automatizarea proceselor de producție; ele măresc productivitatea muncii și, pas cu pas, scutesc pe oameni de formele grele, istovitoare, ș ■ vătămătoare de muncă fizică. Automatizarea largă a proceselor de producție este o altă sarcină de deosebit însemnătate și amploare, ce va fi rezolvată de știință și tehnică și în care trebuie să se facă progrese revoluționare. , încă un exemplu. Chimia fizică dinn U.R.S.S. are mari merite în elaborarea teoriei așa numitelor reacții lanț, mai ales a reacțiilor în lanț raamificate. Exploziile atomice sînt reacții în lanț ramificate, dar nucleari Arderea și explozia sînt reacții chimice obținute în lanțuri ramificați Dacă în explozia atomică neutron , sînt purtătorii multiplicatori ai lanțlui, atunci într-o reacție chimică, obișnuită aceștia sînt radicalii, adică particule moleculare foarte active din punct de vedere chimic. Influențînd asupra radicalilor (accelerînd șai oprind dezvoltarea lor), se poate stăpîni dezvoltarea reacției. Astfel, stăpînind reacția în lanț a oxidării carbonice în prelucrarea petrolului, ea a putut fi dirijată spre obținerea ternică a aldehidei formice, unul din principalele semiproduse ale industriei chimice. Polimerizarea prin care se obți cauciucul sintetic, polifenul și o sere de polimeri macromoleculari este ti , un proces în lanț, care se deosebește prin particularitatea că purtătorii lanțului (radicalul) continuă să fie mînă în componența moleculei care continuă să crească. In ultimul timp e noi am elaborat sinteze, cu boga însușiri, de produse etilenice cu greutate moleculară medie, pe baza polimerizării întrerupte, și s-a obțim materie primă pentru fibre artificiale plastificatori, oxiduri etc. Larga folsire în știința și practica chimiei radicalilor liberi este una din impozantele sarcini ce le avem de îndu .,plinit. “ Aceste sarcini mari, ca și altele vor fi rezolvate pe baza planurilr de stat care reunesc eforturile multor instituții, institute științifice și întrprinderi. i Aceste planuri, alcătuite pentru pnbleme de un anumit grad, prospectate prin cercetări științifice, trebue să includă și activitatea de aplicat în producție și de creare a bunullor de consum. Cu cît un rezultat științific este mai nou și mai revoluționar, cu atît cere eforturi mai mari pentru a fi aplicat. Se mai întîmplă adesea chiar și în prezent ca de la o descoperire și pînă la aplicarea ei ■ practică să treacă mai mulți ani. Acest lucru nu trebuie îngăduit. Acum zece ani s-a construit la Leningrad un minunat microscop cu ultrasunete, ■ cu ajutorul căruia se pot vedea obiectele într-un mediu foarte opac — în metal, în roci dense. Această excelentă inovație n-a fost folosită pînă acum și nici dezvoltată așa cum se cuvenea. Ramurile care se dezvoltă cel mai mult sînt cele de la hotarele dintre 5 științe. Sub ochii noștri, s-au dezvoltat geochimia, biogeochimia, chimia fizică și multe alte ramuri științifice. Biochimia s-a transformat într-un domeniu al științei ,căpătînd o uriașă importanță. Metoda și mijloacele de cerecetare luate dintr-o știință și introduse în alta dau adesea un efect uimitor . O însemnătate excepțională pentru " dezvoltarea rapidă și rodnică a bioloogiei o are folosirea noilor realizări ale fizicii în cercetările biologice. Un viu exemplu îl constituie aplicarea în biologie a atomilor marcați. Cercetătorii sovietici au aplicat cu mult succes această metodă în diferite procese de metabolism, în alimentație, în asimilarea bioxidului de carbon la plante. Aceeași metodă a fost folosită în cercetarea proceselor chimice subtile din sistemul nervos central. Activitatea creerului, alături de studierea intensă a ei prin metoda reflexelor condiționate (după I. P. Pavlov), se cercetează în numeroase laboratoare sovietice cu ajutorul noii tehnici electronice. O mare însemnătate o are cercetarea continuă a lumii microorganismelor — structura cea mai fină de organism viu. Cu ajutorul microscopului electronic e posibilă înfăptuirea acestei sarcini, prin pătrunderea pînă la organizarea micromoleculară și descoperirea unor trăsături cu totul noi ale arhitectonicii structurilor submicroscopice Un rol mare în aceste cercetări în afară de microscopul electronic, îl au ultramicrotomurile, încă nefabricate la noi, care îngăduie pregătirea unor secțiuni cu o grosime de pînă la 0,01 microni din orice țesuturi, precum și bacterii și chiar particule de virus. Aici ca și pe alte că de dezvoltare a biofizicii, biochimiei histochimiei, prin antrenarea întregi varietăți din arsenalul cercetărilor fizice, trebuie să ne așteptăm la cele mai mari noutăți științifice în biologie. Noul planevicina! trebuie să marcheze o cotitură în ritmul de promovare a rezultatelor științei în tehnică în viață. In Uniunea Sovietică au fost creat cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea științei. Oastea oamenilor de știință din țara noastră creșt numeric și calitativ. Oamenii de știință din U.R.S.S. sînt plini de dorința fierbinte de a se afla tot mai aproape de cerințele statului, partidului, poporului, de a-și intensifica neîncetat rolul lor activ în construire societății comuniste. Acest lucru îl înțelegem nu numai în sensul rezolvării problemelor prevăzute, ci și în sensul unor noi căutări științifice care, fără îndoială, vor deschide ni perspective minunate de creștere gigantică a forțelor de producție ai țării și a tezaurului spiritual al societății noastre. Fiecare om de știință de la lucrătorul științific din laboratorul uzinei pînă la lucrătorul științific dintr-un institut academic va duce știința înainte, în mod creator, inovator, va întări legătura ei e practica. In dezvoltarea ei, știința sovietic întărește din ce în ce mai mult re!țiile ei internaționale, considerînd întărirea legăturilor între savanții di diferite țări drept un mijloc de întărire a colaborării pașnice într popoare. Noul an va aduce poporului sovietic victorii remarcabile suflate de Institutul de oxigen. căr-Acad. A. A. NESMEIANOV bune a elaborat președintele Academiei de Științe meTA-Holamio ■ fl Or ’ .. — „ „ ’ * metodă nouă de folosire a cărbunelui care dă sorturi variate de cărbune necesar siderurgiei. Un profund rol revoluționar în știință și tehnică îl are adesea descoperirea a noi fenomene ale naturii sau a unor relații noi, necunoscute. Asemenea revoluții au fost, de pildă descoperirea undelor radiofonice, crearea cauciucului sintetic, schimbările ce au început să se petreacă în producția de fibre textile, în legătură cu descoperirea macromoleculelor și mijloacelor lor de sinteză. Practica arată că trebuie concentrate la timp forțe științifice și tehnice mari asupra deosebitelor noutăț științifice, de importanță fundamentală. Orice rezultat al cercetărilor științifice care are un caracter fundamenta trebuie luat în seamă și discutat dii punctul de vedere al necesității cheltuirii forțelor și mijloacelor pentru dezvoltarea lui sub aspectul posibilității revoluționării tehnicii. Acolo unde o cercetare suplimentară a determinat profilul posibil și probabil £ unei astfel de perspective; pe scar strategică, rezultatele trebuie planificate, dîndu-li-se o amploare de sta „un asalt“ științific, o ofensivă larg. Fizicienii, chimiștii, geologii din Uniunea Sovietică au luat parte „asaltul“ tehnico-științific atîta larg planificat și înfăptuit cu succes împotriva tainelor atomului. Asemene planuri complexe de largă activitat științifică sînt practicate, sub titlu de „proiecte“, în S.U.A. și se pot ridica o seamă de rezultate mari științifico-practice obținute în urma acestei metode de lucru. Despre care „salturi“ tehnico-științifice, ale căror profiluri au fost determinate de cercetările științificpoate fi vorba în cel de al șasele cincinal ? O seamă de astfel de probleme și sarcini au și fost elaborat de Academia de Științe a U.R.S.S. î colaborare cu oamenii de știință di industrie, iar la alcătuirea planurile anuale ale Academiei de Științe folosesc rezultatele acestei munci. Intr-un articol de ziar nu putem da di cît unele exemple. In ultimii ani crește în ritm răpi importanța semiconductorilor. Asmenea semiconductori cum sînt silcrul și germaniul, elemente de o mai puritate, au produs o schimbare fundamentală în radiotehnică și în une domenii ale electrotehnicii, au îngăduit înlocuirea lămpilor electronic mici ca dimensiune, gingașe și nerzistente, prin cristale mărunte ale cestor elemente care servesc ca adresori de curent și amplificatori. Elaborarea teoriei semiconductorile ca și o serie întreagă de noi rezetate remarcabile, se datorește în ma măsură fizicienilor sovietici. Ei au ratat că semiconductorii pot fi folsiți pentru transformarea directă (să: mecanism cu piese mobile) a energi termice și luminoase în energie elecrică, cu un coeficient de lucru aplicabil în multe scopuri practic care atinge azi 10%, iar teoria preve I posibilitatea măririi lui continuuu este exclus ca, în viitor, noi sursă de energie să rivalizeze cunergia nucleară și ca pustiurile tort să devină una din cele mai importante surse furnizoare de energie. Sarcinile mari ce-i revin institutlui de semiconductori al Academia de Științe a U.R.S.S. pot fi rezolvatumai împreună cu multe alte institute de fizică și chimie, cu birouri de constructori și cu uzinele. a U.R.S.S. 111 -.........—«mwITER M.KLIONSKI „După ședință”. kg 4 P GHEORGHI VASILIEVA » II Iașu După el alerg ca vîntul, Printre pini și printre zade ; Lunecînd prin stînci, ca gîndul, Murmură și-n loc nu șade. Ostenit, m-aș da de-o parte Să mai sorb puțin tărie, El se-avîntă mai departe, Cîntă apa lui zglobie, încotro ? — Îmi spun în minte — Loc de tihnă n-o să-mi care ? Dar mă-mpinge înainte Vîntul lin suflînd din spate. Sînt drumeț pe-aici, cărarea N-o cunosc, nu sînt localnic, Vine-amurgul, înserarea! Dă-te-alături, codru falnic ! Nici s-audă, pîrîiașul, Și uite cum mă arde jarul, Fuge,și taie-n jos făgașul. Are treaba lui, sprințarul. Uite-1, piere-n cîte-o zadă Ca sorbit de știe cine, Dintr-o stîncă-apoi, grămadă, Zvîrle ploi diamantine Și uite-acum — țîșnește-n soare, Dintr-al codrului hotar, Drept în palmele-n dogoare Ale unui pădurar! In romînește de C. MIHAIL Versurile lui Nekrasov în romînești poezia lui Nekrasov, aproape necunoscută la noi odinioară (doar Vlahuță și C. Dobrogeanu-Gherea Al. se referiseră la ea), a putut fi cunoscută de masele cititoare numai de un deceniu încoace. Nekrasov, apărut întîi în traduceri izolate, iar de curînd în prima culegere mai amplă, este un element important care lipsea din bibliografia traducerilor literare în romînește. Dimensiunile orizontului social nekrasovian, cîntecul vivace și imaginea poetica robustă, versul limpede și atît de accesibil, clasează această operă poetică — cu nestinsă putere de luptă și de chemare spre lumină — în categoria valorilor veșnice. Nekrasov solicitase în creația sa inspirația „muzei răzbunării și a tristeții“. Pentru a înțelege mai bine procesul care l-a dus spre alegerea unei „muze a răzbunării și a tristeții“, spre dragostea pentru poporul oprimat și spre demascarea, cu mijloace satirice necunoscute pînă la dînsul, a relelor rînduieli din Rusia țaristă, este necesară o parcurgere măcar elementară a biografiei nekrasoviene. Nikolai Nekrasov (n. 1821) a avut prilejul să cunoască unele din contradicțiile sociale ale vremii sale încă din anii copilăriei. Tatăl lui era un boier destrăbălat și grosolan, care-și bătea joc cu cinism de munca de ocnași iobagilor săi; în apropierea moșiei părintești curgea Volga, cu edecarii ei nefericiți și scurgerea neîntreruptă de bogății ale claselor de sus. Măi tîrziu, într-o poezie memorialistică („Acasă“ 1845) poetul zugrăvea în cuvinte amare aceste vechi observații: O, cunoscute locuri, din nou vă am în față... Aici străbunii mei, nerodnica lor viață Și-o cheltuiau în chefuri, în sarbădă trufie, într-un murdar desfrîu și o joasă tiranie . Aici un cîrd de robi, cu spaimă de stăpîni, învidiau și traiul celor din urmă cîini. In conștiința viitorului poet se înfruntau aceste constatări cu moștenirea etică a mamei sale — o femeie bună, sensibilă, inteligentă și cultă — cu frumusețile naturii rusești și cu simplitatea sufletului țărănesc. Cu acest bagaj și cu un caiet de versuri, Nekrasov a plecat la Petersburg, nu să se facă militar, cum îi poruncise tatăl său, ci să urmeze cursurile universității. Hotărîrea tînărului de 17 ani mînie pe moșier, căței trimise, în loc de bani, ocări și blesteme. Anii trec în muncă istovitoare, studii și cugetare. Nekrasov începe să-și publice versurile. Cunoaște pe Belinski cu care se împrietenește. Ia „în arendă“, în 1846, revista „Sovremennik“ în jurul căreia grupează cele mai bune condeie ale Rusiei : Turghenev, Goncearovevski, Cernîșevski, Lev Tolstoi, DostoDobroliubov. Fet, Tiutcev. lenacnarea poetului învinge toate neplăcerile cu cenzura țaristă, toate greutățile vieții sale personale, și nimic nu-i curmă activitatea de creator și de îndrumător, afară de boala grea care-i răpune în 1877. Este interesant de menționat prețuirea de care s-au bucurat versurile lui chiar în conștiința contemporanilor: înmormîntarea poetului, la care au asistat mii de oameni, s-a transformat într-o adevărată manifestație politică, animată de numeroasele versuri ale lui despre libertate, purtate din gură-n gură ca lozinci de luptă. Nekrasov a fost un poet combatant. Asta i-a cîștigat, în primul rînd, simpatia maselor. Nu trebuie să uităm că Nekrasov a cîntat primul în Rusia munca din fabrici („Plînsul copiilor“), zugrăvind chinurile la care erau supuși „micii muncitori“ la ,o vîrstă cînd firească este încă joaca : — Mai stai, o, roată neîndurătoare! Firava minte să ne-o adunăm! Zadarnic ni-i și plîns și rugăminte, Că roata, surdă, nici că se oprește. Tu poți să mori — se-nvîrte înainte, Tu poți să mori — vuiește, tot vuiește ! Dar, mai ales, Nekrasov a cîntat oropsirea țăranilor ruși. In volumul întîi al culegerii traduse, la care ne referim aici*), nu se află reprezentate toate treptele de cristalizare a combativității poetului, dar ele sînt totuși prezente în devenirea lor. Una din aceste trepte , o găsim în atitudinea poetului din „Lanul nesecerat", unde spicele coapte își cheamă, sub vîntul rece al toamnei, plugarul căruia însă „un vierme beteaga Sui inimă-i roade“; de asemenea îr. „Satul cel unde oamenii nădăjduiesc să-și uitat“, aline cît de cît traiul mizer „cînd o veni boierul“ de la oraș, dar, între timp, oamenii îmbătrînesc și mor, tinerii se duc la armată și boierul nu vine decît ca o definitivă pierdere a nădejdii : in sfîrșit, pe șleaua drumului, odată. Tras de șase cai, un dric ’nalt se-arată : Pe dricul cel 'nalt, sicriu de stejar, Boiarul intr-insul, ’n urmă-un alt Prohodesc pe cel vechi — cel nou Și-n butcă, spre Piter zace boiar, lacrimi varsă cale-ntoarsă. Atitudinea poetului se clarifică într-altă poezie : „Gînduri înaintea unei intrări principale“ unde îi vedem pe nenorociți venind cale de sute de verste la oraș să-și caute dreptatea, și așteptînd ceasuri fără rost la „intrarea principală“, cînd : ...cel ce-i stăpîn în marelu-i palat zăcea încă-n somnu-i adînc scufundat. Luptător fățiș, Nekrasov acordează note de-a dreptul revoluționare în „Cîntec pentru Ereomușka“ și-și precizează poziția în poemul dialogat — * N. A. Nekrasov : „Opere alese" vol. 1, edit. „Cartea rusă", 1955, (în romînește de Miron Radu Paraschivescu) „roei și cetațean , unde cetațeanui spune poetului: Ești liber să nu fii poet. Dar cetățean, ești obligat. Firește că un astfel de poet-cetățea ca Nekrasov nu se menținea la invectivă, ci folosea versul și pentru demascare. Chiar în primele faze al dezvoltării talentului său, poetul înfățișat o galerie de jefuitori ai porului („Slujbașul“, „Cămătarul! etc.) de racile ale „eticei“ burghez („Grădinarul“, „Omul moral“) și ale armatei țariste („Orina, soldatului“). Ceea ce văzuse încă mari din copilărie și judecase aspru la maturitate, a căpătat ecou puternic de demascare în toate poeziile sale. Lenin referindu-se la Nekrăsov și la Saltîkov-Șcedrin, sublinia că ei „învățau societatea rusă să deosebească, sui înfățișarea spilcuită și pomădată culturii moșierului feudal, interese sale rapace, o învățau să urască la fărnicia și lipsa de suflet a unor asemenea tipuri". Volumul pe care-l recenzăm ne aduce poemul „Gerul, moșu’ cu nas roșu“ — una din culmile artei poetice nekrasoviene. Aci, poetul istorisește viața chinuită a doi soți de la țară, Daria ș Prokl, care mor de ger. Moartea lor în plină natură, nu se datorește de fapt naturii, ci sărăciei, mizeriei inculturii în care era ținută țărănimea rusă de regimul țarist. Cum va vedea cititorul român și ma deslușit cînd va apare volumul conținînd poemul „Cui i-e bine în Rusia“ tema țărănească a fost pentru Nekrasov o temă predilectă. Odată, un amii al poetului i-a spus: „Nu mai tot cînta dragostea surugiilor, a grădinarilor și toate țărăniile astea“. Răspuhnsul poetului a fost însă o dezvoltări și mai amplă a temei sale favorite. Di notat, de asemenea, că poemul liric, țesut cu hazul limpede al glumei populare, „Marchitanii“, poartă această dedicație: „Bunului meu prieten Găvril Iakovlevici, țăran din satul Șoda, gibernia Kostroma". Arta lui Nekrasov este țesătură în care urzeala e profund lirică, uneor elegiacă, iar bătătura are tonul invectivei, al rîsului satiric. Generată de încrederea sa în viață, poezia lui Nekrasov chiar în tonurile ei elegiace zugrăvește o perspectivă de viitor cînd libertatea va fi întronată pe pămînt. Nu se poate încheia această recerzie fără prețuirea tălmăcirii romînești Poet sensibil și bine informat, Mio Radu Paraschivescu a surprins adevăratul timbru al melodiei nekrasoviene care nu este de tip cantabil, dar a cărei puteri melodice izvorăsc din însași structura poeziilor. Versurile din acest volum, chiar dacă uneori se depărtează de la imaginea originalului se apropie de fapt foarte mult de to ceea ce este esențial în poezia lui Nekrasov, redînd și tonurile patetice, retorica tragică a poetului rus, șirismul său adînc, și umorul și accentele sale satirice. VICTOR KERNBACH Intîlnire cu Lion Feuchtwanner Cititorii de la noi îl cunosc fără îndoială pe scriitorul Lion Feuchtwanner și au citit din operete sale. De curînd, ziariștii sovietici care au făcut o călătorie prin Statele Unite au avut prilejul să stea de vorbă cu acest scriitor, foarte prețuit în Uniunea Sovietică. „...Ne aflăm în mijlocul unei odăi mari ale cărei ferestre dau într-o grădină. Se aud pași ușori. In odaie intră stăpînul casei. Ne zîmbește cu amabilitate și ne întinde mîna. Primele cîteva minute se scurg, ca de obicei, în salutări și schimburi de amabilități. Poate că îl privim prea stăruitor pe scriitor, iată-l, așadar, pe autorul acelor cărți monumentale, pe cunoscătorul antichității, pe maestrul cuvîntului, pe creatorul de caractere adînci .ecund, purtînd pantofi cu talpă groasă, cu o haină cafenie de sub care se zărește o vestă împletită, de lînă, așa stătea Feuchtwanger în fața noastră, mijindu-și blînd ochii. Era cărunt de tot, cu părul ca neaua“ — așa descrie scriitorul sovietic . A. Sofronov această vizită. Marele scriitor Feuchtwanger se interesează îndeaproape de realizările literaturii sovietice, se interesează dacă în Uniunea Sovietică se citesc cărțile sale... Răspunsul afirmativ al ziariștilor sovietici îi face mare plăcere. Scriitorul le-a împărtășit ziariștilor sovietici planurile sale de viitor, le-a vorbit despre romanul la care lucrează. — Scriu romanul „Iafet și fiica sa“... E o carte dificilă și complicată, care arată transformările petrecute în firea unui soldat, cuceritor de pămînturi străine. La plecare, Feuchtwanger le-a dăruit o fotografie și a transmis un cald mesaj de prietenie cititorilor sovietici. — Vă mulțumesc că m-ați vizitat — le-a spus el ziariștilor. — E mult de cînd n-am văzut scriitori sovietici. Fie ca prima rîndunică să aducă primăvara ! Cinematograful stereofonic Folosirea ecranului larg și sunetului stereofonic în cinematoagrafie începe să capete o răspîndire din ce în ce mai largă. La Moscova, primele filme documentare stereofonice au atras un public numeros. Principiul proiecției cinematografice pe ecran larg constă în aceea că imaginea ocupă tot spațiul pe care-l cuprinde privirea, dînd spectatorului impresia că nu există ecran și că acțiunea filmului nu este proiectată, ci se desfășoară chiar sub ochii lui. Filmarea și proiecția filmelor cu ecran larg se face cu ajutorul onticei anamorfice, folosind aparate de tip obișnuit. Stereofonia, care este strîns legată de ecranul larg, urmărește redarea sunetelor în volum, așa cum le auzim, în viață. Sunetele se aud din diferite părți, adică vin din locul in care s-au produs și sînt de un mare efect artistic. Pentru a obține sunetele stereofonice, cinematograful este utilat cu cîteva grupuri de difuzoare, nelegate între ele și așezate lingă ecran intr-un anumit mod. Fiecare grup este legat printr-un amplificator special cu linia sa sonoră de pe copia pozitivă a peliculei. Grupurilor de difuzoare și de linii sonore din timpul proiecției le corespunde un număr egal de grupuri de microfoane folosite la filmare. Problemele tehnice ale filmului cu ecran larg și ale sunetului stereofonic sînt multiple. Ele prevăd, printre altele, un nou tip de utilare a cinematografelor, un ecran de formă deosebită, mai multă lumină, o anumită configurație a sălilor de cinematograf. Deosebit de importante sînt și problemele de creație, legate de răspîndirea cinematografului stereofonic. Filmele realizate pină in prezent de operatorii sovietici au relevat întrucîtva particularitățile cinematografiei stereofonice, care necesită nu numai găsirea unor noi principii de compoziție a cadrelor, ci și noi principii de montare. Experiența primelor filme documentare stereofonice a arătat că acest nou gen de Creație cinematografică oferă posibilitatea de a se prezenta imaginile in toată amploarea lor, veridic și convingător, cum ar fi, de pildă, in cazul marilor scene de masă. Un articol sovietic despre tipăriturile din R. P. R. Revista „Sovetskaia Bibliografia “ (Bibliografia Sovietică) publică în unul din numerele sale recente un articol de Z. I. Katașnikova, despre „Editarea cărților în Republica Populară Romînă“. Articolul citează cifre și date în legătură cu schimbările produse in toate domeniile vieții economice și culturale a Romîniei, în cei unsprezece ani care s-au scurs de la eliberare. I. I. Katalnikova se ocupă de creșterea tirajului și de lărgirea tematicii cărților și revistelor romînești.