Viața Sindicală, august 1948 (Anul 5, nr. 275-300)

1948-08-02 / nr. 275

de salariați 9 a întregii Importanța deosebită ce se acordă în prezent organi­­zării temeinice, pe princi­piul luptei de clasă, a sala­riaților agricoli, s’a vădit în hotărîrea recentă a Comi­tetului Executiv al C.G.M., de a institui o comisie de organizare cu misiunea să reorganizeze grabnic sindicatele­­ de salariați agricoli și să pregătească Congresul Uniunii. Rezoluția Plenarei a II-a a C.C. al P.M.R., a pus cu toată tăria în fața mișcării sindi­­­ca­le (necesitatea u­nei categorice cotituri în activitatea sindicatelor de salariați agricoli, pe baza principiului luptei de Clasă. Consta­tările Rezoluției au arătat clar că la sate sunt mari diferențieri de clasă. Se impune deci să se ia toate măsurile ce izvorăsc din această constatare în ceea ce privește orga­nizarea și activitatea sindicatelor de sala­riați agricolii. Rezoluția a venit să ne desmeticească asu­pra pericolului ce il reprezintă faptul că ,,în numeroase cazuri în aceste sindicate și îici organele lor de conducere au ihfoait țărani proprietari de pământ, iar pe alocuri chiar elemente exploatatoare“. Sunt într’adevăr destul de multe cazurile unde în sindicatele și în grupurile sindicale de salariați agricoli au intrat țărani înstă­riți, cari ei înșiși folosesc munca salariată pe ogoarele lor. Au intrat uneori până chiaburi, acești exploatatori nemiloși și hră­și păreți ai sărăciei și­­ nevoilor țărănimii mun­citoare și ai proletariatului agricol. Ea reu­șiseră să pătrundă în aceste organizații sin­dicale și cârciumarii satelor și câte un ofi­țer sau subofițer deblocat pentru atitudine antidemocratică, precum și alte elemente de soiul lor. Dar ceea ce prezenta un pericol cu adevărat îngrijorător era faptul că aceste elementele nemunc­itorești reușiseră să pă­­­trundă până și în comitetele d­e conducere ale unor grupe sindicale și ale sindicatelor de salariați agricoli. Ce căutau ei în sindicatele și în grupurile de salariați agricoli? Căutau ei care să ape­re drepturile muncitorilor agricoli și să lup­te pentru interesele lor? E limpede ca lu­mina zilei că nu ide dragul truditorilor de pe ogoare și al nevoilor ce se cereau împli­­nite, au năpădit aciste elemente exploata­toare și dușmănoase clasei muncitoare — destul de numeroase încă în satele noastre—­­in unele din organizațiile profesionale de luptă ale salariaților agricoli și să se coco­țeze până și în comitetele de conducere. Și tot Rezoluția ne arată consecințele stări dăunătoare: „Datorită acestui acestei lucru, multe sindicate de salariați agricoli s’au alcătuit dela preocupările firești ale urnei or­ganizații sindicale“. Intr’adevăr­ ,“preocupările“ acestor ele­mente străine de mișcarea sindicală, au fost de a se auto-împroprietări cu oeaz­a refor­­­miei agrare și să-și împroprietărească nea­murile lor, înaintea celor cu adevărat în­dreptățiți a căpăta pământ ; să acapareze conducerile cooperativelor sătești pentru a-și face mestingheriți afacerile; să încerce sabo­tarea măsurilor bune și drepte luate de gu­vern In folosul țărănimii muncitoare și al massellor de la orașe, cum ne arată mersul colectărilor, să caute a compromite regitimul democrat și să abată pe salariații agricoli de la lupta lor împotriva exploatării chiabu­­rești dela sate.­­ Această stare de lucruri intolerabilă și pe­­­ricu­loasă pentru desvoltarea sănătoasă a de­mocrației și a bunei stări la sate, tr­ebue curmată repede și radical.­­ Sindicatele de salariați agricoli, îndrumate și ele ca și întreaga Clasă muncitoare de ava­ntgarda sa, Partidul Muncitoresc Ro­mân, trebue să devină la țară o bază pu­ternică de luptă împotriva exploatării chia­­burești și pentru limitarea elementelor capi­taliste. Ele trebue să se preocupe îndeaproape de aducerea la îndeplinire a tuturor drepte­lor revendicări câștigate în folosul acestei obidite categorii de muncitori, să lupte pen­tru ridicarea univelitului ei de viață, atât din pu­nct de vedere material, cât și politic și cultural.­­ Hotărîrea C.E. all C.G.M., are tocmai a­­cest scop. Pornind de la constatarea că fosta conducere a Uniunii Sindicatelor de Sala­riați Agricoli a fost desangan­jată prin des­­complectare, că a lipsit deci forul care să conducă și să pună în practică măsurile pentru îndeplinirea sarcinilor trasate de Re­voluția Plenarei a II-a și instrucțiuni­le C.E. al C.G.M., — s’a hotărît instituirea unui co­misii de organizare, învestită cu conducerea treburilor Uniunii. Aceasta va trebui­ în pr­mul rând să se ocupe cu reorganizarea sindicatelor de salariați agricoli pentru ca ele să devină „organi­zații prifeStoriale ce apără exclusiv drepturile proletarilor agri­coli, adică ale muncitorilor de la țară, care trăesc din­ vânzarea puterii lor de muncă, adică din salariu“ (Rezoluția Plenarei a H-a). Munca comisiei de organizare nu va ușoară. Ea va trebui să mobilizeze sindica­ti­tele de salariați agricoli pentru îndeplinirea sarcinelor imediate legate de campania a­­gricolă care este în toiu. Aceste sindicate trebue să antreneze pe acești salariați pen­tru asigurarea reușitei colectărilor, pentru demascarea încercărilor de sabotaj ale chia­burilor și pentru pregătirea în bune cond­i­țiuni a muncilor de toamnă. Ea va trebui deasemenea să desfășoare o intensă activi­­tate, în așa­­ ca, la data când se va ține Congresul Uniunii Sindicatelor de Salariați Agricoli, sindicatele ce aparțin acestei U­­niuni să fie reorganizate și curățite de toate elementele nemun­citorești. Iar delegații la Congres să reprezinte cu adevărat pe mun­citorii agricoli ce-și câștigă existența din munca salariată, bazându-se mai cu osebire pe salariații fermelor și ai stațiunilor de mașini agricole, care formează grupuri­ în­chegate și au o conștiință de clasă mai avansată. In afară de munca ce va trebui să o ducă comisia de organizare, problema reorgani­zării sindicatelor de salariați agricoli, în spi­ritul Rezoluției Plenarei a H-a și al directi­velor Confederației Generale a Muncii, con­­stitue o sarcină imediată a întregii m­șcări sindicale, a tuturor Con­siliilior Sindicale Ju­dețene, sindicatelor și activiștilor sindical­i ai stntilor agricoli,­o sarcină mișcări sindicale Un nou lot de 460 copii ai muncitorilor din Capitală au plecat ori în colonia de la Satul-lung In R. P. R. grija pentru copii este o realitate vie Prin grija Confederației Gene­rale a Muncii și cu­ concursul direct al Consiliului Județean Ilfov, Ministerul Sănătății, a tri­mis la munte un nou lot de 460 de copii ai muncitorilor din ca­­pitală. Toți acești copii sunt fii de salariați și pleacă numai la două zile de la sosirea din colo­niile de la munte, a celuilalt lot de 800 copii. Im Sat­ul­ lung în jud. Brașov, unde ei se vor recreta într-o vacanță de 30 de zile sunt în­soțiți de 20 de educatoare, date de mișcarea sindicală. Pe tot a­­cest timp, hrana și tot cee­a ce privește buna lor îngrijire este asigurată de Ministerul Sănă­tății. Plecarea era programată pen­tru orele 6.30, dar cu mult îna­inte, Piața Republicii prinsese viață. Au sosit întâi cele 14 au­tobuze, apoi grupuri după gru­puri, s'au strâns copiii. Intr’un grup mai­­ mic, vedem două fetițe cu părul pe spate, îmbrăcate în pantalonași. Aflăm că sunt Florica și Georgeta Miulescu, doi din cei opt copii ai lov. Miulescu loan muncitor la secția de conducte hidrau­lice dela fabrica de țevi a Uzinelor „23 August“. Prima are zece ani, iar a doua opt. Le întrebăm când au aflat despre plecarea la munte, și ele ne răspund aproape deoda­tă: — Păi ne-a spus tăt­i­u că ple­căm Duminică la șase, dar noi n’am mai putut dormi și de frică să nu rămânem în Bucu­rești, ne-am sculat la trei... Pe ’’’ador C. Ilie, un voinic care veni, îl găsim în grupul celor de la „Vulcan“. E însoțit de tatăl său, tov. Constantin Iliescu, un eviden­țiat de mai multe ori în producție, șef de echipă la secția de cazange­­rie de la „Vulcan“. 11 întrebăm cum o să-și petreacă timpul în colonie. — Apoi... o să mă joc! — Și altceva, nimic ? — Ba da... O să scriu... Și o să scriu și la „Viața Sindicală“ pe care o citește tăticu despre ceia ce fa­­­cem­ la munte... Cei patrru frați Bancani In alt loc dăm peste o fetiță. Pare cea mai mică din toate. E Florica Bancan în vârstă de 6 ani. Tatăl său e paznic de noapte. — Ce o să faci acolo, așa mică, Florica ? — întrebăm­­ noi. Se uită la noi mândră­­ . — Da’ ce, sunt singură ? Sun­tem 400. Și afară de asta, mai am cu mine încă trei frați... Și rând pe rând ni-i „prezintă‘... Niculae Bancan ce 7 ani și jumă­tate, Cornelia Bancan de 9 ani și Niculina Bancan de 13 ani, se alătură și Scherer Rubin. Iar fiica tov. Gabor, Georgeta, împreună cu Sabina Vătășoiu, fiind „cele mai mari“, o să aibe grijă de cei mai mici. Fii cuminte, maică ! E aproape 9. Cele 14 autobuze s’au pus în mișcare. Mânuțele mi­cuților ,au fluturat mult timp în semn de rămas bun. — La revedere, mămica! — Fii cuminte, maică, să ne scrii!... Din toate cele 14 autobuze au răsunat glasurile tinerilor fii de muncitori. Copiii strigau lozinci și cântau. Copiii îmi­­ și TIRON D­­re­aptă csp. sindicali­zea în ‘ ★ După ce ne oprim și la Geor­­­gescu Antoaneta, fica tov. Geor­­gescu Ștefan de la „Voina“, care ne asigură că va învăța pe ceilalți co­pii cântecele pe care ea le-a în­vățat la Căminul de Zi, după ce dăm și pe la voinicul numai de 6 ani, Dan Romulus loan,­­care ține a ne cânta „Ghiocelul“, „Internațio­nala“ și „Imnul U.R.S.S.“, legăm o discuție cu copiii membrilor sindi­­­catului G. G. M. Lucian Ioan, a cărui mămică lu­crează la Confederație, ne spune că: „O să scrie versuri și o să ni le împlinit nu de mult 10 primă- trimită și nouă, angajament la care mmm linde noul ntrebuințat ,vrei“ și la „Ușa deschisă pentru intrare este tot atât de deschisă și pentru ieșire“ Arătând că reprezentanții An­gliei, Statelor Unite și Franței susțin principiul unanimității voturilor pentru valabilitatea hotărârilor ce se vor lua, dele­gatul sovietic. A. L. Vâșinsky subliniază că acești delegați în­­trebuințează un „limbaj de stă­(Continuare In pag. 4) Arpad Szakasitz desemnat președinte al Republicii Ungare Moțiunea adoptată de C.C. al Partidului celor ce muncesc BUDAPESTA 1 (Radar). — Comitetul central al parti­dului celor ce muncesc din Un­garia. Pe baza raportului făcut de secretarul general al par­tidului, Matias Rákosi, a luat în discuție situația pre­ată în urma demisiei lui Zoltán Til­­dy- Comitetul central a adop­­at o moțiune prin care parti­dul ia act de demisia lui Tildy și aprobă măsurile luate de biroul politic al­ partidului în legătură cu această demisie. Moțiunea constată că parti­dul a reușit încă o dată să ză­dărnicească încercările provo­catoare ale imperialiștilor îm­potriva democrației ungare. Moțiunea cheamă pe membrii partidului și forțele democra­tice să-și sporească vigilența în lupta împotriva forțelor re­acționare. In cursul conferinței din 30 iulie a reprezentanților parti­delor din guvern­, s-a hotărît în unanimitate că cel mai mare partid din țară va desemna candidatul la postul de preșe­dinte al republicei. In consecință partidul celor ce muncesc din Ungaria a de­semnat pe Arpad Szakasitz — președinte al consiliului — în calitate de președinte al Re­publicei Ungare. A Început la Belgrad Confe­rința internațională a­­ Dunării, conferință la care participă în afară de țările dunărene, Anglia, Statele­ Unite și Franța. Se știe că Înainte de război, navigația dunăreană era contro­lată de către puteri neriverane, așezate la sute de kilometri de­părtare și care impunea, în vir­tutea unor drepturi ima­ginare, voința joc țărilor îmtra-adevăr li­teresentc. Aceste „drepturi" pro­vin din tradiția de oprimare pe «șase marii» puteri capitaliste o exercitau împotriva țărilor mici. După terminarea războiului, la discutarea tratatelor de pace, Statele Unite și Anglia cereau introducerea­­ tratatele de pace cu România, Ungaria și Bulgarie a unor clauze speciale, care să mențină aceste obligații, incom­patibie cu suveranitatea lor. Guvernul Uniunii Sovietice, a protestat cu energie împotriva acestei cereri nedrepte și a stăruit ca problema navigației pe Dunăre să fie soluționată cu participarea tuturor statelor du­nărene. In conform­itate cu hotnu­rU, luată de sesiunea din New York a Consiliului miniștrilor de ex­terne în Decembrie 1946, pregă­tirea unei noui convenții asupra regimului navigației pe Dunăre a fost încredințată conferinței căire a fost convocată acum, cu parti­ciparea reprezentanțior statelor dunărene — Uniunea Sovietică, Republica Ucraineana, România, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugosla­via, Ungaria, precum și a repre­zentanților Statelor Unite, Marii Britanii și Franței, care sunt membri în Consiliul miniștrilor de externe. In ce privește Austria, ea participă la desbaterile confe­rinței fără drept de vot, până când problema tratatului de pace privitor la ea nu va fi fost solu­­­ționată. In prima zi a conferinței de la Belgrad, reprezentanții Statelor Unite, Marii Britanii și Franței nu au putut să combată argumentele delegatului sovietic, care­, du­pă însăși aprecierea delegatului brita­nic, au cu toate fost foarte impresionante ; acestea, ei au votat îm­potriva propunerii ca rusa și fran­ceza să fie limbi oficiale ale con­­ferinței. Propunerea a fost totuși adoptată cu o majoritate de 7 voturi contra 3. In ședința de Vineri, conform uzului consacrat la conferințele internaționale, s’a încredințat­ de­legației iugoslave sarcina de a or­ganiza secretariatul general al conferinței. Delegatul iugoslav Leo a fost ales secretar general.Mattes Tovarășa Anna Pauk* despre așa «N­y ’ drepturi câș^ in cea de a doua prezidată de minisS R. P. Bulgaria, tor O altă perfecționare a fost realizată de tov. Visky Eugen vigației pe Dunăre ar depinde în mod obligatoriu de unanimitatea vo­turilor. La rândul său, delegatul Aus­triei, care pe baza hotărârii Con­siliului Miniștrilor de Afaceri Stră­ine ia parte la desbaterile confe­­­rinței cu vot consultativ, după ce se oprește asupra intereselor Aus­triei legate de problema dunăreană, cere acordarea de drepturi egale în cadrul conferinței. Răspunzând acestor pretenții to­varășa Ana Pauker, ministrul afa­cerilor străine al Republicii Popu­lare Române, care își exprimă mirarea că într’o conferință care s’a întrunit cu scopul precis de a elabora o nouă Convenție asupra regimului navigației pe Dunăre, reprezentanții Franței vorbește despre așa zisele „drepturi câști­gate“. Aceasta nu înseamnă alt­ceva decât tendința de a perma­nentiza vechile convenții care lo­veau în interesele popoarelor din bazinul dunărean. Făcând istori­cul activității comisiei instituită de vechile convenții, Ana Pauker arată că ele au fost considerate de către poporul român ca niște comisi­­­uni de capitulare în fața intere­selor străine opuse celor ale po­porului român. Ea a Întrebat dacă delegatul Franței Înțelege prin așa zisele „drepturi câștigate“ folos d­ în punct cu ebonia­­ rea din nou a Dunării pentru expe­diții îndreptate împotriva Uniunii Sovietice și pentru exploatarea Re­publicii Populare Române. In ceea cel privește cererea A­­ustriei, Ana Pauker subliniază că însăși faptul că această țară a fost admisă de Consiliul de Mi­niștri ai Afacerior Străine. la Conferință dovedește aprecierea intereselor sale legate de Du­­năre, dar în acelaș timp i s-a acordat numai dreptul de vot consultativ până la încheierea tratatului de pace. La Conferința navigației dinărene Anglia, Statele­ Unite și FranțaTa_ra Sov­i­ete­l­or încearcă sa-și păstreze privilegiile, care loveau în interesele popoarelor din bazinul dunărean Unitatea de interese și de vederi a popoarelor democratice în frunte cu U. R. S. S. va triumfa împotriva manevrelor statelor imperialiste acționeze după modelul străin, un rotor de bronz ebo­­nitat. Rotorul era greu de exe­cutat din cauză că ebonită tre­buia să fie astfel confecționată încât să aibe o rezistență mare la atacul acidului sulfuric. Problema confecționării ebo­­nitei a fost rezolvată de maes­trul Matei. Apoi s’a executat cu minu­țiozitate matrița de turnare și după repetate încercări rotorul a fost confecționat. Verificat timp de trei luni, rezultatele obținute au fost mai muult de­cât mulțumitoare. S’a trecut a­­poi la confecționarea unui ro­tor mai mare pentru pompele centrifugale de 450 l. pe minut lucrare care a reușit dease­­meni. Avantajele ce decurg din execuția acestei piese la noi în țară, sunt multiple. Ast­fe­l, nu mai trebue s-o importăm ; materialul din care se confec­­ționează se găsește din abun­dență la noi, se asigură o per­fectă refulare a acidului la Stransky Artur s’au gândit să­­ băile de fila­je. Un nou sistem de evaporare băilor de acizi. Ea aceste băi acidul sulfuric trebuia să pas­ia instalația, de regenerare a­ treze e goneerttrare eonstanță. A. 1. VAȘINSKI TOV. ANA PAUKER i Sărbătoarea muncitorilor sovietici din transport s’a transformat intr’o mare putere feroviară de I. SK­ Madino In ziua de 1 August întreaga Uniune Sovietică sărbătorește ziua stalnistă a muncitorimii de cale ferată. Această sărbătoare a fost fixată în ziua recepției pe care conducătorii Partidului Comunist bolșevic și ai guvernului sovietic au oferit-o la Kremlin în onoarea lucrătorilor de cale ferată, la 30 iulie 1935. I. V. Stalin, luând atunci cu­vântul, a arătat marea importanță pe care o are pentru Uniunea So­vietică transportul feroviar, care leagă într’un singur tot numeroa­sele regiuni și raioane ale țării. In cursul primelor planuri cin­cinale staliniste, Țara Sovietelor s’a transformat într’o mare putere fe­roviară. Peste 100.000 de kilometri de șine de oțel o întretaie în toate direcțiunile, că ț­­­ara noastră s’a construit o rețea ramificată de căi ferate, a îngăduit ridicarea nive­lului economic și enteral al repu­blicilor unionale și autonome, des­chizând nouă perspective de valori­ficare a colosalelor bogății natu­­­rale ale Uniunii Sovietice. Trans­portul a fost completat cu nu­­­meroase­­ cadre, periență tehnică înarmate cu o ex­avansată și toto­dată cu mașini perfecționate. Construcția de fost întreruptă în căi ferate nu a Uniunea Sovie­­­tică nici în timpul războiului. In acei ani grei s’au construit nume­roase linii feroviare. Așa de pildă, s’a tantă construit atunci o nouă impor­arteră feroviară Kizlear* Astrahan și Stalingrad-Vladimirov­* ca, care a permis să se livreze ma­terialele militare necesare Stalin* Iată cifre care vorbesc des­pre creșterea forței acestei vi­ziune : dacă luăm drept 100 °/» livrarea locomotivelor noui în 1939, în anul 1943 producți­a ei’a de 600 °­. In anul 1947 co­lectivul uiz­ ttei a cucerit Drap­elul Roșu al Consiliului de Mi­niștri U.R.S.S. In Clișeu. Un grup de stahanoviiști­­ (de la stânga la dreapta) Berarii I. Fedatov, J. Bal­ov, șeful producției A. Otudemdcov și strungarul V. Vișnevski. (Confirmare în­ 4-a) UZINA DE CONSTRU­CȚII DE LOCOMOTIVE DIN UL’A N-UDE O puternică forțelor lagărulu­ i Atentatul criminal al monștrilor omenirii la viața clasei muncitoare și al conducătorului tuturor ce­lor ce muncesc din Italia, tovarnișul Palmiro Togliatti, a ridicat un val de indignare în opinia democratică din lumea întreagă. Massele mun­citoare din Italia au răspuns la a­­cest atentat prin încetarea lucru­lui și prin manifestații la care participat multe mii de oameni. Cu o oră după ce s’au tras gloanțele în fața clădirii parlamentului, o grevă generală a izbucnit în toate ramu­­­­ra de economie ale țării, cuprin­­s­e șapte milioane de oameni. " C"le de Muncă și Confederația des­op. , Nuntii [talia au repanarea hotărîrîle lor acea­ Tor. Visky massele au de țevile de oțel căprior inițiativă, ale serpentinei c­u,iu­pasta în plumb și pentru ca aburii presiune să nu mai producă trepidații, dilatări și contrac­tări rimic, care ar fi distrus re­pede serpentina, a recurs la serviciile unui Cazan de ali­mentare cu apă. Acest cazan trimite apă încălzită grade C, în serpentin­ă Ha 90 dând astfel evaporatoarelor un re­gim constant de temperatură de 58 grade—60 grade C. și o presiune constantă de 720 mm. Circulația a­pei este con­tinuă astfel că se face econo­mie de combustibil și apă. Dar ce e mai important e fap­tul că evaporatoarele au o funcționare regulată și sigură, opririle pentru reparații au dispărut, pentru că sistemul de sincerizare este ameliorat. Eco­nomia anuală de materiale, manoperă și combustibil se ridică la 2.000.000 lei, fără să socotim pagubele ce au fost evitate prin schimbarea sis­temului de evaporare­[qg. ION ALBULESCU ’ poresp. sint car­tidului Comunist a spulberat iluziile reacțiunii internaționale cu privire la trăinicia „victoriei“ partidului lui de Gasperi în alegerile parlamentare din Aprilie; acest avânt a arătat adevărata forță și importanța celor opt milioane de voturi date atunci Frontului Democratic Popular. În­șiși reacționarii sunt obligați acum să recunoască aceasta. „Forța mișcării greviste dest n­­țuită după atentatul împotriva lui Togliatti, mișcare condusă de co­muniști,­­d­­e săptămânalul londo­nez „Economist“, este o lecție pentru toti acei care au jubilat in fața rezultatelor alegerilor din A­­prilie în Italia și care voiau să vadă în de înfrângerea definitivă a Partidului Comunist Italian. Cu prilejul grevei generale, gu­vernul de Gasperi a recurs la­­^v­­enturi și la provocări­ , trim, ■ i, i ■ 1... . a, s’au­­ns v *triva mon iestanț’ a în Di poliția, form­ toate avii gre­na­jele tici im importante, pentru a le proteja contra prafului, sistemul de rale pentru îm­pingerea sârmei a fost perfec­ționat și s-a întrebuințat un filtru de ulei original. Noua mașină are o copaci­După exemplul satrapului țarist Trenov, ministrul democrat-creștin Scelba­r dat ordin „a nu se cruța cartușele”. Zeci de manifestând a­­sasinați pe la spate sute de răniți, mii de arestați — acesta a fot răspunsul dat de de Gasperi și Scelba m­as­elor populare care cr­­eau în mod unanim demisia gu­­vernulu de teroare și provocări. In aceste zile guvernul de G ' * s’a demascat definitiv au fost de gauleiteri și de^­a Uzinele Cop­­fit’ri impuș­­­ bn si ' opun popo­­r. O parte din a­ficerm « B I « fost executate gatierii, g S [necamic propriu. | , Ue l­enl­näfelle (—*), materialul folosit pentru construcția mașinei provine de la fier vechi. In momentul de față, tov. ing. Valea Ion lucrează la confecționarea puri de electrozi unor noui ti­de sudură. Se speră că în foarte scurt timp să se poată fabrica două nouă tipuri de electrozi spe­ciali. Ing. Sârbu Gheorghe Coresp. sm­idăoal *

Next